12-02-2011, 08:49 PM
Deci, o idee de a ei a devenit ceva ce punem in practica. Hai sa vedem.
Tema: - Pagini de jurnal. Jurnalul va fi tinut timp de doua zile. Ziua de inaintea Sf. Valentin si ziua de Sf. Valentin.
Lucrarile - Vor fi anonime.
Perioada de postare - 12.02.2011 - 18.02.2011
Perioada de votare - 18.02.2011 - 25.02.2011
Lucrarile vor fi postate de una dintre noi. Un vot la poll va valora un punct si un comentariu va valora doua puncte. Succes.
Edit: Am revenit cu lucrarile.
13.02.2011
Bunăăă!!! Ce faci, dragul meu jurnal? Dragul meu, tu eşti singurul care mă ascultă şi mă înţelege, tu eşti singurul care nu îmi pune întrebări stupide. Aşa cum fac întotdeauna acum am de gând să îţi dezvălui sentimentele mele.
Astăzi e o zi foarte interesantă. De ce întrebi tu? Pentru că mai e o zi până la 'Valentine's day', de aceea. Şi ştiu ce vrei să spui, nu sunt oare fericită? De ce să te mint, de ce să îmi întorc gândurile.
Nu, nu sunt.
Peste tot unde privesc, văd doar pregătirile care se fac pentru ziua asta. Ce e atât de special? De ce am sentimentul că asta e o sărbătoare comercială, de ce am impresia că toată iubirea asta care ne înconjoară e doar un decor? Greşesc când spun că nu îmi e pe plac acea zi şi tot ce se întâmplă acum? Chiar şi eu am colege îndrăgostite şi văd cum îşi dau alocaţia pe două sau chiar trei luni pe cadouri, cum ar fi ursuleţi gigantici de plus, parfumuri sau chiar haine.
Îmi pare rău, dar nu vreau să fac parte din fericirea lor.
Şi ca să las asta la o parte, astăzi a fost o zi chiar frumoasă. M-am distrat bine cu colegele mele şi ca de obicei, când am ajuns acasă m-am încuiat în cameră mea. Tata ştie unde să mă găsească mereu, nici nu trebuie să se streseze. De la amiaz până dimineaţa următoare sunt tot acolo şi tot acolo am de gând să rămân.
Nu ştiu de ce, dar de la o vreme lumea de afară mă sperie. Simţ că refugiul mei e aici, în mica mea scăpare, mica mea peşteră. Şi cam arată ca o peşteră. Cred că ar fi cazul să fac ceva curăţenie. Nici nu ştiu cât timp nu a trecut de când nu am gândit asta, dar să mai pun în practică. Păi, o să fac dar întâi să termin cu temele pe care nici măcar nu le-am început pentru mâine. Noroc că am ore uşoare şi poate o să ne slăbească cu atâtea note.
Păi te las pentru moment, cred că pentru azi. Am avut nevoie de o eliberare sufletească, de cineva care să mă asculte.
Ne auzim mai târziu. Paaa !!!
14.02.2011
Şi ne întâlnim din nou.
Astăzi, hmmm. Astăzi e fost o zi bizară. Nu doar pentru că la fiecare colţ de stradă dădeam peste o pereche care nu se jena să îşi expună afecţiunea în public dar şi pentru că m-am distrat. Probabil că m-a lovit ceva invizibil şi mi-am dat seama că mă pot distra la fel de bine şi cu colegele mele, ba chiar mai bine decât cu un 'iubit'. Faza e că majoritatea băieţilor din clasă mă cred lesbi 100% doar pentru că...ei bine, sinceră să fiu, nu ştiu de ce. Sunt atât de uimită cât poate fi o persoană când îşi descoperă sexualitatea, când află de fapt că toată perioada asta de timp fusese pe invers fără să aibă habar. Aşa e , unele chestii te şochează al naibii de mult, mai ales când facii noi descoperiri referitoare la tine.
Ce să îţi mai spun, dragul meu. Bineînţeles, nu am reuşit să fac curăţenie şi am impresia că mama o să mă atace dintr-un moment în altul. O să o văd din nou cum trage acel aspirator uriaş după ea cu veşnicul mesaj:' Ştiu ce n-ai făcut aseară!' Adică nu am făcut curăţenie. Da mamă, sunt total terorizată, atacată psihic şi am rămas cu sechele din cauza acelui aspirator. Traumatizată, îţi spun.
Uhm, în rest, totul e în regulă. Chiar nu am multă temă pe mâine şi plus de asta, mă ajută faptul că îmi îmbrăţişez ursoiul primit de la mama ca să îmi treacă mica depresie pe care se zice că o am momentan. Viaţa mea intră pe un făgaş mai normal, mult mai normal după umila mea părere. Şi umila mea părere o nimereşte de fiecare dată.
Aş vrea să dorm puţin, aşa că te las, dragul meu. Pa.
Si a doua lucrare.
Duminica.
Dimineata, ca de obicei am fost la biserica unde a fost panarama. Asa e intotdeauna daca stau sa ma gandesc. Mai ales daca sunt fata in fata cu Florin. Ce-mi place cum se face la fata cand ma holbez la el, e o panarama de copil.
Apoi toata ziua calare pe pc. Logic. Cand ma gandesc, maine e Valentine's day. Imi e sila de aceasta zi. Mai ales cand stiu ca sunt singura. Poate e si asta motivul. O fi frumos sa ai iubit? Nu mai cunosc sentimentul de vara trecuta. Defapt, nici atunci nu l-am cunoscut pe deplin. Adica da, eu tineam mult la el si el se prefacea ca tine la mine. Au fost 3 luni pierdute fara rost. Pacat ca nu am realizat mai devreme ce om era. Era un om care gandea ca eu sunt doar o copila. Cateodata ma intreb, oare i-a placut sa ma minta in halul asta? A avut vreo satisfactie? Un om normal nu ar avea. Dar de el nu sunt atat de sigura. De cate ori nu am cedat cand imi spunea ca ne despartim. M-a facut chiar pentru un timp sa renunt la o prietena care nu era de mult timp (4-5 luni) dar era bine consolidata. Si acum tin minte conversatia cu el:
'- Daca mai vorbesti cu Oana sa uiti numele meu!
- Dar Oana imi e cea mai buna prietena.
- Atunci sa ramai cu ea!
-Nu! Sincer, cateodata cred ca nu ai suflet, pe bune! Cum poti sa-mi ceri asa ceva?
-Simplu! Daca nu am suflet, imi e usor, asta e targul. Trebuie sa alegi, eu sau Oana.
- Si daca nu pot alege? Ce vei face?
-Daca se intampla asta am o solutie.
-Care e aceea?
- Ramai cu ea si eu voi spune tot felul de minciuni despre tine.
-Dar nu poti! Nu e corect!
- De aia nu mai pot eu. Alege, eu sau ea.
-Tu!'
Maine, horror.
Ja ne.
Luni.
Hey, hey! E luni. Adica Valentine's day. Sincer nu a fost atat de rau cum credeam ca o sa fie.
Cred ca sunt fericita...si la ce comedie a fost azi la scoala nu am cumsa fiu trista. Rar vezi patru fete alunecand pe gresie si picand in sir indian. Cred ca a inceput sa-mi placa la scoala.
Am cam inceput sa ma simt bine pe acolo. Poate pentru faptul ca acolo, in acea cladire se afla aproape toti prietenii mei. Ce as face eu fara ei.
Ei imi sunt mereu aproape si nu pot sta suparata pe ei. Cum sa raman mai mult de doua zile suparata pe ei? Ei se bucura intotdeauna cand imi reuseste ceva. Sunt cei mai buni si nu i-as schimba niciodata. Ii iubesc asa cum sunt ei. O adunatura de copii nebuni, tembeli, dar in acelasi timp sunt destepti, si foarte, foarte, foarte iubitori. Ei sunt familia mea de la scoala.
Nu pot fii trista cand ma gandesc la oamenii minunati pe care ii am imprejurul meu. Doar gandul la ei imi da putere si ma incurajeaza sa merg mai departe.
Dupa mine, prietenia e cea mai importanta.
Ja ne !
Start vot.
Tema: - Pagini de jurnal. Jurnalul va fi tinut timp de doua zile. Ziua de inaintea Sf. Valentin si ziua de Sf. Valentin.
Lucrarile - Vor fi anonime.
Perioada de postare - 12.02.2011 - 18.02.2011
Perioada de votare - 18.02.2011 - 25.02.2011
Lucrarile vor fi postate de una dintre noi. Un vot la poll va valora un punct si un comentariu va valora doua puncte. Succes.
Edit: Am revenit cu lucrarile.
13.02.2011
Bunăăă!!! Ce faci, dragul meu jurnal? Dragul meu, tu eşti singurul care mă ascultă şi mă înţelege, tu eşti singurul care nu îmi pune întrebări stupide. Aşa cum fac întotdeauna acum am de gând să îţi dezvălui sentimentele mele.
Astăzi e o zi foarte interesantă. De ce întrebi tu? Pentru că mai e o zi până la 'Valentine's day', de aceea. Şi ştiu ce vrei să spui, nu sunt oare fericită? De ce să te mint, de ce să îmi întorc gândurile.
Nu, nu sunt.
Peste tot unde privesc, văd doar pregătirile care se fac pentru ziua asta. Ce e atât de special? De ce am sentimentul că asta e o sărbătoare comercială, de ce am impresia că toată iubirea asta care ne înconjoară e doar un decor? Greşesc când spun că nu îmi e pe plac acea zi şi tot ce se întâmplă acum? Chiar şi eu am colege îndrăgostite şi văd cum îşi dau alocaţia pe două sau chiar trei luni pe cadouri, cum ar fi ursuleţi gigantici de plus, parfumuri sau chiar haine.
Îmi pare rău, dar nu vreau să fac parte din fericirea lor.
Şi ca să las asta la o parte, astăzi a fost o zi chiar frumoasă. M-am distrat bine cu colegele mele şi ca de obicei, când am ajuns acasă m-am încuiat în cameră mea. Tata ştie unde să mă găsească mereu, nici nu trebuie să se streseze. De la amiaz până dimineaţa următoare sunt tot acolo şi tot acolo am de gând să rămân.
Nu ştiu de ce, dar de la o vreme lumea de afară mă sperie. Simţ că refugiul mei e aici, în mica mea scăpare, mica mea peşteră. Şi cam arată ca o peşteră. Cred că ar fi cazul să fac ceva curăţenie. Nici nu ştiu cât timp nu a trecut de când nu am gândit asta, dar să mai pun în practică. Păi, o să fac dar întâi să termin cu temele pe care nici măcar nu le-am început pentru mâine. Noroc că am ore uşoare şi poate o să ne slăbească cu atâtea note.
Păi te las pentru moment, cred că pentru azi. Am avut nevoie de o eliberare sufletească, de cineva care să mă asculte.
Ne auzim mai târziu. Paaa !!!
14.02.2011
Şi ne întâlnim din nou.
Astăzi, hmmm. Astăzi e fost o zi bizară. Nu doar pentru că la fiecare colţ de stradă dădeam peste o pereche care nu se jena să îşi expună afecţiunea în public dar şi pentru că m-am distrat. Probabil că m-a lovit ceva invizibil şi mi-am dat seama că mă pot distra la fel de bine şi cu colegele mele, ba chiar mai bine decât cu un 'iubit'. Faza e că majoritatea băieţilor din clasă mă cred lesbi 100% doar pentru că...ei bine, sinceră să fiu, nu ştiu de ce. Sunt atât de uimită cât poate fi o persoană când îşi descoperă sexualitatea, când află de fapt că toată perioada asta de timp fusese pe invers fără să aibă habar. Aşa e , unele chestii te şochează al naibii de mult, mai ales când facii noi descoperiri referitoare la tine.
Ce să îţi mai spun, dragul meu. Bineînţeles, nu am reuşit să fac curăţenie şi am impresia că mama o să mă atace dintr-un moment în altul. O să o văd din nou cum trage acel aspirator uriaş după ea cu veşnicul mesaj:' Ştiu ce n-ai făcut aseară!' Adică nu am făcut curăţenie. Da mamă, sunt total terorizată, atacată psihic şi am rămas cu sechele din cauza acelui aspirator. Traumatizată, îţi spun.
Uhm, în rest, totul e în regulă. Chiar nu am multă temă pe mâine şi plus de asta, mă ajută faptul că îmi îmbrăţişez ursoiul primit de la mama ca să îmi treacă mica depresie pe care se zice că o am momentan. Viaţa mea intră pe un făgaş mai normal, mult mai normal după umila mea părere. Şi umila mea părere o nimereşte de fiecare dată.
Aş vrea să dorm puţin, aşa că te las, dragul meu. Pa.
Si a doua lucrare.
Duminica.
Dimineata, ca de obicei am fost la biserica unde a fost panarama. Asa e intotdeauna daca stau sa ma gandesc. Mai ales daca sunt fata in fata cu Florin. Ce-mi place cum se face la fata cand ma holbez la el, e o panarama de copil.
Apoi toata ziua calare pe pc. Logic. Cand ma gandesc, maine e Valentine's day. Imi e sila de aceasta zi. Mai ales cand stiu ca sunt singura. Poate e si asta motivul. O fi frumos sa ai iubit? Nu mai cunosc sentimentul de vara trecuta. Defapt, nici atunci nu l-am cunoscut pe deplin. Adica da, eu tineam mult la el si el se prefacea ca tine la mine. Au fost 3 luni pierdute fara rost. Pacat ca nu am realizat mai devreme ce om era. Era un om care gandea ca eu sunt doar o copila. Cateodata ma intreb, oare i-a placut sa ma minta in halul asta? A avut vreo satisfactie? Un om normal nu ar avea. Dar de el nu sunt atat de sigura. De cate ori nu am cedat cand imi spunea ca ne despartim. M-a facut chiar pentru un timp sa renunt la o prietena care nu era de mult timp (4-5 luni) dar era bine consolidata. Si acum tin minte conversatia cu el:
'- Daca mai vorbesti cu Oana sa uiti numele meu!
- Dar Oana imi e cea mai buna prietena.
- Atunci sa ramai cu ea!
-Nu! Sincer, cateodata cred ca nu ai suflet, pe bune! Cum poti sa-mi ceri asa ceva?
-Simplu! Daca nu am suflet, imi e usor, asta e targul. Trebuie sa alegi, eu sau Oana.
- Si daca nu pot alege? Ce vei face?
-Daca se intampla asta am o solutie.
-Care e aceea?
- Ramai cu ea si eu voi spune tot felul de minciuni despre tine.
-Dar nu poti! Nu e corect!
- De aia nu mai pot eu. Alege, eu sau ea.
-Tu!'
Maine, horror.
Ja ne.
Luni.
Hey, hey! E luni. Adica Valentine's day. Sincer nu a fost atat de rau cum credeam ca o sa fie.
Cred ca sunt fericita...si la ce comedie a fost azi la scoala nu am cumsa fiu trista. Rar vezi patru fete alunecand pe gresie si picand in sir indian. Cred ca a inceput sa-mi placa la scoala.
Am cam inceput sa ma simt bine pe acolo. Poate pentru faptul ca acolo, in acea cladire se afla aproape toti prietenii mei. Ce as face eu fara ei.
Ei imi sunt mereu aproape si nu pot sta suparata pe ei. Cum sa raman mai mult de doua zile suparata pe ei? Ei se bucura intotdeauna cand imi reuseste ceva. Sunt cei mai buni si nu i-as schimba niciodata. Ii iubesc asa cum sunt ei. O adunatura de copii nebuni, tembeli, dar in acelasi timp sunt destepti, si foarte, foarte, foarte iubitori. Ei sunt familia mea de la scoala.
Nu pot fii trista cand ma gandesc la oamenii minunati pe care ii am imprejurul meu. Doar gandul la ei imi da putere si ma incurajeaza sa merg mai departe.
Dupa mine, prietenia e cea mai importanta.
Ja ne !
Start vot.
![[Imagine: ak8THBQ.png]](http://i.imgur.com/ak8THBQ.png)