Pretul amintirilor

[mady]

Ei iata ca am revenit cu un nou capitol. Ms mult pentru comentarii si voi incerca sa tin cont de staturile voatre si ca sa nu o mai lungesc.ieta si capitolul.Enjoy!


Capitolul IV


Asta nu se putea intampla.Era clar ca e un vis.Unul nu prea placut dar totusi un vis.Am deschis ochii larg si am inceput sa imi pipai pe tot corpul. Nu e un vis ! am soptit ingrozita, cateva lacrimi facandu-si aparitia in ochii mei mari.M-am uitat pierduta la Riley.Nu schita nimic.Am intors privirea si am vrut sa plec dar o voce atat de cunoscuta m-a oprit.
-Allison asteapta ! Hai sa stam de vorba,sunt sigur ca dupa ce vom discuta vei privi altfel lucrurile.Nu l-am ascultat si mi-am continuat drumul.In clipa urmatoare am simtit cum un brat puternic ma prinde usor de talie.Era Wade.
-Nu ma atinge ! am tipat cu toate puterea.Nu intelegi ca nu vreau sa te vad,sa te privesc si mult mai putin sa te ascult.Nu meriti absolut nimic.Tot ceea ce vreau e sa pleci.
Mi-a dat drumul si s-a indreptat spre iesire.Cand era pe punctul de a iesi i-am spus pe un ton taios :
-Maine voi veni sa imi iau si restul lucrurilor asa ca ai face bina sa nu fi acolo.Nu vreau sa te mai vad niciodata in viata mea si cu putin noroc asta e ultima data cand ne vedem.
Cu aceste cuvinte ne-am despartit.Nu i-am mai dat ocazia sa spuna altceva pentru ca am plecat imediat urmata de Riley.M-am asezat pe canapeaua din living privind absenta in jur.Eram in propia mea lume,pierduta printe amintiri si vise.Simteam o durerea imensa in suflet.Cum a putut sa imi faca una ca asta ?I-am dat tot ce mi-a cerut,i-am dat toata viata mea si el le-a aruncat la gunoi.Un an ! Am pierdut pentru el un an din viata. An in care puteam face atatea lucruri. Vroiam sa plang , sa tip. Doar asta ma putea linisti dar din pacate in acest moment nu aveam forta nici sa clipesc. Am auzit in treacat vocea lui Riley iar atunci mi-am amintit brusc.
-Tradatorule,am soptit aproape insesisabil dar nu atat de incet incat Riley sa nu ma auda.
-Poftim ? a intrebat nedumerit.
-Am spus ca esti un tadator, doar un nenorocit de tradator !
-Allison stai o clipa cred ca te inseli in...
-Da m-am inselat,m-am inselat amarnic cand am crezut ca imi esti prieten.Ai stiut mereu ca Wade ma inseala si nu ai facut nimic.Puteai sa imi spui.Asa fac prietenii,stii ? Dar e clar ca tu nu mi-ai fost niciodata prieten !
Vorbeam calma pe un ton contolat privind doar podeaua.Am simtit cum ochii sunt invadati de lacrimi amare.Nu am plans.Chiar daca aveam un chef nebun sa o fac, nu mai vroiam sa plang.M-am ridicat usor.Imi simteam capul greu iar corpul parca mi-era facut din plumb.Am privit dezorientata in jur.L-am zarit pe Riley.Statea intr-un colt privindu-ma ingrijorat.M-a intrebat cu un glas cald :
-Ce vrei sa faci ?
-Ma car de-aici cat mai repede posibil.Nu mai vreau sa stau nici o secunda langa un tradator.
-Gata Allison a fost de-ajuns.Tot ce am facut a fost pentru binele tau,striga acesta nervos.
-O da sigur ! Ai tacut atata timp doar pentru binele meu !?Ma vezi cumva bine acum ?
-Si daca ti-as fi spus m-ai fi crezut ? Daca ti-as fi dezvaluit adevarul m-ai fi ascultat ?
-Puteai macar sa incerci, am raspuns pe un ton dezamagit.
-Am incercat,si nu odata .Dar nu vroiai sa ma asculti. Il venerai pe Wade ca pe un zeu,iar comentariile mele nu ar fi avut nici un efect.Tot ce as fi reusit sa obtin,daca iti spuneam, era sa ma trimiti la dracu’,asa cum faceai cu toti cei care il vorbeau rau pe Wade !
Am tacut. Stiam ca are dreptate. Wade era universul meu ,iar cine incerca sa il insulte sau sa faca o remarca ironica la adresa lui avea de a face cu mine.Deabia acum incepeam sa realizez cat de oarba am putut sa fiu.Mi-am pus in pericol familia si preietenii doar pentru ca el sa fie fericit , stiind ca de asta depinde insasi fericirea mea. M-am asezat din nou pe canapea ingropandu-mi fata in palme.Riley s-a asezat langa mine luandu-ma in brate.M-am ghemut la pieptul sau inchizand ochii.Dupa cateva secunde insa i-am redeschis din nou,imbratisandu-l la randu-mi pe Riley.
-Iarta-ma,am soptit usor sarutandu-l pe obraz.
Nu a spus nimic decat m-a strans mai tare in brate,cufundandu-si chipul in parul meu negru ca smoala.
Asa am adormit.Acolo in intunericul camerei inconjurata de bratele sale protectoare m-am cufundat din nou intr-un somn bland si odihnitor.Aveam nevoie de asta iar Riley o stia.
Am deschis ochii cateva ore mai tarziu desi mi se parusera ce trecusera doar cateva minute.Am cautat cu privirea un ceas dar nu l-am gasit.Cand am vrut sa ma ridic am fost surprinsa sa il gasesc pe Riley langa mine.L-am invelit cu o patura si m-am ridicat in picioare cautandu-mi valiza.Am gasit-o in cele din urma asezata la intamplare intr-un colt.Am deschis-o si am luat de acolo o pereche de colanti negri,o fustita de aceeasi culoare si o camasuta alba cu o fundita din matase neagra la gat, dupa care am intrat repede in baie.Am iesit dupa cateva minute,privind curioasa in jur.Riley era tot pe canapea dormind.M-am apropiat usor de el si l-am sarutat scurt pe unul dintre obraji.A motait somnoros dechizandu-si ochii si privindu-ma intrebator.
-Unde pleci ? m-a intrebat inca buimac.
-Ma duc sa imi iau restul lucrurilor pe care le-am lasat la Wade dupa care ma duc acasa. La adevarata mea casa, am continuat dupa o mica ezitare.
A ramas putin nedumerit, insa in scurt timp mi-am dat seama ca am fost inteleasa. M-am ridicat in cele din urma cu gandul de a pleca dar mana lui m-a oprit brusc.
-Stai,nu vrei sa te duc eu?
-Nu iti face griji ,am chemat deja un taxi care ma va duce pana la el.
-Dar dupa aceea ? a intrebat insistent.
-Riley,masina mea e inca acolo. Imi iau lucrurile si plec.Nu ai de ce sa iti faci griji.Sunt bine,serios.
M-a privit intrebator .I-am zambit cald dupa care m-am ridicat . Mii-am luat haina si, geanta, impreuna cu bagajul si am plecat soptindu-i un scurt La revedere.
Odata iesita afara,in strada, un vant rece de noiembrie mi-a invaluit intrega fata. Iarna nu era prea departe. Am oftat si m-am urcat in taxiul care ma astepta. Va fi o zi atat de lunga!