Pure Blood [Mistery, Romance]

[wonderCaT]

Ma bucur daca va placut;) E timpul pentru continuare... XD

Partea a II-a

Dupa incheierea orelor, cele doua prietene au pornit spre sala in care era servita masa. Pentru a ajunge la cantina, aveau de traversat un hol care parea ca nu se mai termina. De-o parte si de alta peretii erau tapetati, purtand culori precum visiniu si negru, care se contopeau in mod placut. Numeroase picturi erau afisate, fiind incadrate de rame din lemn de stejar. Unele infatisau portrete, altele peisaje sau modele abstracte, fiecare avand un farmec aparte.
- Meylie… spune-mi te rog despre lumea oamenilor, mai exact despre ce a avut loc acolo. Iti amintesti, urma sa imi povestesti dar ai fost intrerupta din pricina domnului Gregor.
Sir. Gregor era profesorul lor de astronomie, stiinta careia i se dedicase toata viata. Era un barbat inalt, masiv, care purta mereu haine inchise la culoare, din dorinta de a arata cat mai sumbru.
- Multumesc ca mi-ai amintit, aproape ca uitasem… L-am auzit accidental, cand ma intorceam de la dormitoare, pe domnul Gregor vorbind cu domnisoara Rosie. Ii vorbea despre una dintre iesirile ei in lumea oamenilor. Era la o librarie, cand a dat peste o ziar local, in care erau relatate numeroase intamplari straini. Se spunea ca un numar mare de adolescente au fost gasite fara suflare in anumite zone ale orasului.
- Cum asa?
- Asteapta, inca nu am terminat! Acum urmeaza partea cea mai interesanta… victimele au fost examinate de niste specialisti, care au realizat ca toate aveau urma unei muscaturi la nivelul gatului.
- Ce fel de muscatura? Era deja foarte mirata.
- Aceasi muscatura pe care am putea-o lasa si noi, Amy…
Cand auzi spusele fetei, Amyra se opri din mers pentru a se putea gandi mai bine.
- Dar nu e logic! Noua ne este interzis sa facem asta, am fost invatati de mici sa ne hranim doar cu sange de animale.
- Da… stiu. Sunt sigura ca nu e cineva de aici, din scoala si nici din satele din apropiere… trebuie sa fie cineva cu adevarat malefic. Zicand asta lua o pozitie serioasa, punandu-si mainile pe solduri.
- Eu nu ii inteleg pe uni… cum sa fi atat de lipsit de sentimente incat sa faci asa ceva.
- Sunt de accord cu tine, dar stii bine ca noi nu suntem singurii vampiri care traiesc aici.
Desi vampirii au fost considerati mereu niste fiare nemiloase, aici traiau cativa cu totul si cu totul diferiti. Au fost educati sa respinga tot ce e rau, sa faca cunostinta cu binele si sa creeze o lume in care sa traiasca in armonie, hranindu-se doar cu sangele unor animale salbatice. Poate fi greu de crezut ca o astfel de sete de sange poate fi potolita doar cu astfel de lucruri, dar cu timpul ei au inceput sa se obisnuiasca si sa-si formeze noi obiceiuri, cum ar fi mancatul carnii de animale si a anumitor ierburi care puteau fi gatite.
In Keenaria s-a dus mereu o lupta intre bine si rau. Multi dintre vampirii care traiesc aici nu ar putea rani pe nimeni, dar pe langa acestia mai exista si cei care s-au alaturat fortelor raului si care se folosesc chiar si de magie pentru a-si pune la pamant inamicul.
Cand au ajuns, sala era deja aproape plina, ceea ce facea dificila cautarea unui loc in care sa te asezi. Cei aflati deja acolo au inceput sa le arunce priviri cercetatoare, cum obisnuiau a face de fiecare daca cand cineva isi facea prezenta. Amyra incepu sa devina agitata.
- Nu imi place cand ma privesc asa. Zicand asta aproape ca isi musca buza.
- Relaxeaza-te! Uite-l pe Tony, ne-a tinut el un loc.
Tony era prietenul cel mai bun al Amyrei, un baiat a carui energie nu se termina niciodata. Vorbea intruna si era entuziasmat de orice subiect abordai. Avea parul blond si niste pistrui care ieseau in evidenta din pielea albicioasa.
S-au asezat la masa si incepura sa studieze meniul din ziua respectiva. Se servea tocana de mistret innecata intr-un sos de sange, care lor li se paru delicios. Pe langa asta primeau un recipient plin varf, de unde puteau sa savureze gustul aromat al sangelui. Ce le placea elevilor aici, pe langa faptul ca adorau mancarea pregatita de doamna Curtins, era metoda de servire a hranei. Nu erai nevoit sa mergi personal pentru a-ti procura farfuria cu mancare, deoarece erai servit chiar la locul in care te aflai. Elevii care nu respectau regulile scolii, ori erau obraznici cu profesorii, erau adusi aici si nevoiti sa joace rolul de chelneri timp de mai multe zile, depinde cat de grava era fapta comisa.
- Ce va luat atat sa ajungeti? Eu am fost primul aici. Le adresa fetelor un zambet larg.
- Am fost prinse intr-o discutie interesanta, Tony.
- Sigur, Amy… Si despre ce era vorba?
- Meylie spune-i tu… eu trebuie sa merg pana la baie. Se ridica si porni grabita spre toaleta care se afla in capatul opus al coridorului.
- Bine, dar sa te intorci repede. Sper sa ne aduca si noua mancarea pana atunci.
Ajunsa in baie, Amyra dadu drumul la robinet, lasand apa sa-i hidrateze mainile inghetate. Se simtea usor ametita, punand vina pe oboseala provocata de examenele din zilele anterioare. Lua in palme apa si isi stropi usor fata, revigorandu-se. De ceva vreme avea niste vise oribile, cosmaruri a caror prezenta nu si-o putea explica. In ele se proiectau chipurile parintilor sai, atat de neclare incat nu se puteau descifra trasaturile. Vedea cum erau ucisi in cel mai neplacut mod posibil. Si nu erau doar ei, ci un oras intreg. “ Oare cu ce am gresit si de ce? “ . Gandul acesta nu o lasa in pace, o chinuia, o facea sa sufere, sa planga si sa se gandeasca tot mai mult la trecutul ei. Avusese o copilarie destul de frumoasa alaturi de matusa ei, care a reusit sa o faca fericita si sa amelioreze faptul ca nu si-a cunoscut parintii niciodata. Singurul lucru pe care il avea de la ei, era medalionul violet, pe care il purta mereu cu ea, astfel simtindu-se mai aproape de ei, de sufletele lor. “ De ce mi se intampla mie toate astea, de ce nu pot sa fiu si eu o fata normala ca toate celelalte? “ . Dintr-o data i se facu greata. Isi simti trupul tot mai greoi si privirea i se intuneca treptat. Inchise ochii lasandu-si corpul sa alunece incetisor pe peretele de care se sprijinea.