Kōden - Family Chronicles [GaaraxOC]

[Senko.s]

Koban wa, minna ! Senko is back for another round !
Am cam fost absenta o perioada, air acum revin in forta (sper), cu un nou fic inspirat din Naruto.
Disclaimer: Nu detin personajele din Naruto, ele apartin lui Masashi Kishimoto-Sensei. Singurul personaj pe care il detin este personajul principal Amaya.

Kōden - Family Chronicles
古伝

Prolog


Ne-am susotit putin, inainte ca mama sa intre pe usa din nou. Naruto o privea fascinat. Probabil aceasta fusese si fata mea cand deschisesem ochii prima data. Oricum, am hotarat sa traim visul in continuare si sa ne bucuram de mama, macar pana ne vom trezi.
- Kushina-chan ! Ama-chan ! Naru-kun !
O voce de barbat s-a auzit de la intrare. Eu, Naruto si mama eram deja in sufragerie, priveam la televizor. Naruto radea de mama focului, intins pe jos pe podea. Eu stateam pe fotoliu si imi ascundeam zambetul larg cu mana, incercand sa ma abtin sa fac acelasi lucru cu fratele meu. Mama era pe canapea, dar s-a ridicat de indata de barbatul a carui voce o auzisem mai devreme intra in camera.
Naruto s-a oprit din ras, iar eu m-am ridicat brusc de pe fotoliu. L-am privit socati, incercand sa ne dam seama ce se intampla. In fata noastra statea un barbat. Parul lui blond, tepos il vedeam de fiecare data cand ma uitam la fratele meu, ochii mari si albastri erau aceiasi cu cei care ma priveau in fiecare dimineata in oglinda. Zambea, in timp ce o cuprindea pe mama, pe Uzumaki Kushina, cu bratele lui ascunse sub...roba rosie de Hokage.

***

Toata viata mea – iar acest lucru inseamna cei doisprezece ani ai mei – am trait cu impresia ca numele meu era doar Amaya, ca nu apartineam niciunui clan si ca m-am nascut in Satul Ascuns in Iarba. Chiar si aceste lucruri marunte legate de viata mea erau putin ambigue. Un lucru stiam sigur – eram Jinchuriki. Oamenii din Kusa, in incercarea disperata de a scapa de Rokubi no Mouko (Tigrul Feroce cu Sase Cozi), s-au gandit ca nu e mare paguba daca il inchid intr-un copil necunoscut si care traia in satul lor si muncea pentru a castiga bani.
Cand am implinit opt ani, am intrat la Academia Ninja. Ceea ce crezusem inainte ca ar fi fost cel mai bun lucru, s-a dovedit a fi ceva regretat. In afara faptului ca niciun coleg de clasa nu vroia sa vorbeasca cu mine si eram singura aproape tot timpul, totul mergea ca uns. Eram cea mai buna eleva din clasa, aveam tot timpul note mari si ma descurcam la orice. Puteam sa spun ca sclipeam absolut. Dar nimanui nu ii pasa de acest lucru, eu eram Rokubi si toti se temeau de mine.
Imi amintesc ultima zi la Academie si momentul in care trebuia sa primim bandanele cu Kusa. De asemenea, a fost si ziua in care dezamagirea mea a atins punctul limita.
- Amaya, tu nu poti primi bandana Kusa deoarece tu nu apartii acestui sat, mi-a spus Sanjou-sensei.
In acel moment, am simtit un nod in gat si mainile au inceput sa imi arda. Respiram accelerat si, fara sa imi dau seama, m-am prabusit pe podea. Imi amintesc vag cum din gatul meu ieseau sunete ciudate si tremuram toata. Cativa ninja au venit si au incercat sa ma imobilizaze, dar ii simteam prea slabi fata de mine. M-am smucit din stransoarea lor si i-am aruncat in zidurile incaperii. Mai apoi, totul a fost intunecat. Nu imi mai amintesc nimic. M-am trezit la spital, inconjurata de doctori. Nimeni nu a vrut sa imi spuna nimic, s-au uitat la mine si au dat din cap dezaprobator. Un singur barbat din spate a rostit cateva cuvinte, dar toti ceilalti s-au intors spre el si i-au spus sa taca.
- Rokubi no Mouko ! a zis acesta, iar eu am tresarit.

Aceea a fost prima data cand am pierdut controlul asupra bestiei din mine, iar pe vremea aceea, eram hotarata sa nu mai las acest lucru sa se intample niciodata. Ceea ce nu stiam atunci era ca timuprile care urmau in viata mea aveau sa necesite puterile ascunse ale lui Rokubi.