Cronicile Vampirilor

[Elena.]

Cronicile Vampirilor

Capitolul 1: Greseala fatala
Partea intai(1): S-a schimbat si m-a schimbat

Lara: Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. L-am iubit pentru o eternitate, m-a iubit mai mult ca pe propria viata, dar totul a fost o iluzie, din partea amandurora. Amandoi, intr-un colt de lume uitata de Dumnezeu. Saraci, din familii dusmane pe viata si colegi de generala. Tor ce ne tinea in viata era iubirea, iubirea dintre noi doi. Familiile noastre incepusera sa se urasca si mai mult din cauza ca noi ne iubeam. Planuisera totul, ne-au despartit din prima zi de liceu, eu intr-o parte a lumii….si el de cealalta. Eram ca Romeo si Julieta, iubirea ce va dainui si dupa moarte, dar… la noi a fost diferit. El a ajuns un bogatas, cu vile, servitoare si multe fite in cap, iar eu…am ajuns un agent secret. Fac treaba murdara pentru a-mi ajuta familia. Am ajuns sa omor cu sange rece orice mafiot si totul numai pentru a indeplini dorintele sefului meu. In acesti trei ani nu am reusit sa il uit. Inca il mai iubesc cum il iubeam si inca mai plang dupa el noaptea, in camera mea, unde nimeni nu nu ma vede si nimeni nu ma aude. Asta este viata mea si nu sunt deloc mandra de ea.

******************************************************************************

-Lara!vocea sefului meu se auzi strigandu-ma, iar eu am pronit spre biroul lui. In timp ce urcam scarile simteam ca ceva rau si totusi bun se va intampla. Incepusem sa am frisoane si durerea de cap isi facuse aparitia. Ajung la etajul cu pricina si ma indrept timida spre biroul din capatul imensei camere plina toata cu birourile angajatilor. Bat la usa si intru in incaperea de culoare albastra, friguroasa din cauza aerului conditionat care merge neintrerupt si intunecata - sefu’ niciodata nu trage jaluselele, ii place sa fie intuneric, uneori chiar bezna -. Inaintez inchizand usa in spatele meu si ma asez pe scaunul din fata biroului ajungand sa fiu fata in fata cu el. Se ridica de pe scaun cu o oarecare abatere si se indrepta spre un dulap plin cu dosare. Scoase unul negru si veni inapoi asezandu-se pe scaun. Deschise dosarul si scoase o foaie ce mi-o inmana. Am luat foaia citind atenta toate detaliile de pe pagina, deja stiind ca un alt mafiot isis face iluzii ,iar eu trebuie sa ma ocup de el. Ajungand la sfarsitul paginii si negasind numele asa zisei mele urmatore victime il intreb pe Stefan care este numele ei sau lui. Acesta ezita dar la rugamintile mele imploratoare imi raspunde scurt si rapid rugandu-se sa nu fi auzit ce a zis.
-Alex Blade….nici nu isi termina propozitia ca am pufnit in plans, strigand si injurand printre dinti.
- Este imposibil! M-ai auzit? Imposibil! Nu il voi omora! Pe oricine… dar nu pe el… nu pe omul pe care il iubesc, pe care l-am iubit si il voi iubi. Vocea imi tremura dar nu imi pasa. Imi pierdeam pur si simplu controlul cu fiecare secunda care trecea si nu ma puteam abtine sa numai tip si sa plang. Mike si Kallen, doi dintre colegii cu care eram in echipa, trasera jalousie si ma imobilizara astfel incat sa nu pot scapa. In timp ce seful discuta la telefon, tot ce imi trecea prin cap erau amintirile…frumoasele amintiri alaturi de el. Stiam ca u trebuie sa imi las echipa la greu si ca regula agentiei spune ca niciodata u trebuie sa fie de partea unui mafiot dar,… nu puteam sa respect regula si sa nu imi dezamagesc echipa pur si simplu nu puteam era prea mult, nu el, nu acum, nu eu, nu ei…. . Usa se tranti si ma scula din visare. Cara, o fata maruntica cu parul roscat si buclat pana la umeri, se aproprie de mine tinand in mana o seringa ce o lasa pe birou sefului meu. Acesta se scula de pe scaun si veni in fata mea unde imi lua bratul si imi baga seringa in vena. Am simtit o durere ingrozitoare…mai rea ca moartea…mai dureroasa ca gelozia, apoi … nu imi mai amintesc propane nimic…voci pe fundal si durerea ca prim plan.”Acum ce vom face?” o voce feminine, presupun ca a Carei, imi strabatura urechile, parca sensibile la sunet.”O vom forta! Adu-mi serul interzis, te rog!” ultimate cuvinte auzite inainte sa “mor”. As fi vrut eu sa se intample asta. As fi vrut sa mor, sa nu mai stiu de mine, sa fiu numai eu…cu gandurile mele, sa fiu singura in neant, sa strig, sa plang, sa imi provoc durere, totul numai ca sa uit de el, de ei, de lume, de mine, de tot ce ma inconjoara!
Aveam o durere de cap insuportabila si simteam cum vena bratului mai avea putin si lua foc. Deschid incep ochii si ma uit in jur. Ma aflam intr-o camera complet necunoscuta mie. Avea peretii rosii, cu un mobilier negru-lucios plin cu medalii de…inot? Oau! Totul a luat o intorsatura caudate. Ce caut eu in camera unui inotator? Nicinu apuc bine sa ma gandesc la asta ca usa se deschide si pe ea intra Stefan urmat de doi tipi si dpua fete. Inainteaza in camera pana ce ajunge langa patul in care eram eu intinsa. Mi prezinta pe cei doi barbati , lasand fetele la sfarsit.
-El e Damon, fratele meu mai mare, si arata spre un baiat de inaltimea lui, cu ochii negri si parul la fel, era misterios si totusi atragator. Ma intreb cati ani o avea daca e mai mare ca Stefan. Ea este Lexi, cea mai buna prietena a mea, o fata blonda, cu parul pana la mijloc si foarte zambitoare si mai mereu pusa pe petreceri si distractie…si…presupun ca asta ii place lui cel mai mult la ea. Iar ea este Elena…..facu o pauza lunga apoi continua….ea este iubita mea. O fata destul de draguta…presupun. Si el este Cedric, un vechi prieten la care am apelat. Acum, te rog, avem ceva de discutat. Ne vedem in biroul meu intr-o ora am ceva de rezolvat. Vei merge cu Damon si Lexi.

***************************Dupa o ora*******************************************


-Ok! Acum ce mai e? Dupa ce ca ma lasi sa stau langa doi vampiri, tu dispari cu iubitica at, ma pui sa imi omor prietenul… dar nici nu apuca sa termine ce avea de zis ca Stefan sari ca ars.
-Uite care e chestia, Lara, data viitoare cand te mai iei de iubita mea o incurci rau de tot si faptul ca te-am lasat langa doi vampiri nu e asa de importanta. Parca pana acuma nu stiai cum sa imi arati ca nu iti este frica de ei si ca poti lupta mai bine decat o faci, impotriva lor si, acum, vii la mine si imi spui ca de ce te las cu ei si plus de asta nu accepti singura misiune care te-ar putea duce mult mai aproape, decat crezi, de Alexandro.
-Scuze, sefu! Nu stiu ce sa fac! Adica pentru tine e simplu de decis ….
-E un vampir, Lara…
-Poftim!? Adica…cand…unde…si cum sa intamplat?
-Klaus la transformat!
-Uite accept misiunea, dar nu ma intorc din Australia pana atunci. Poti sa o amani, te rog?
-Bine, fie. Dar cam cand te intorci ca sa stiu pentru cat timp sa o aman. Ai voie numai cinci luni sa o aman, asa ca astept raspunsul tau.
- Am sa iti dau un telefon si am sa iti comunic raspunsul meu…acum trebuie sa plec, scuzati-ma.

******************************************************************************

O sa dau un telefon? Nici gand! Trebuie sa plec cumva de aici si repede. Sa ma duc departe, in…Australia! Unde mi-am propus de la inceput. Am sa il gasesc pe Alex si o sa ma transforme si pe mine in vampir…si o sa fim fericiti…pentru totdeauna…fara nici un Salvatore prin preajma.