24-07-2008, 08:55 PM
Sentimente
Oricine are sentimente, chiar si cineva cu inima de ghiata, dar poate nu stie sa si le exprime. Asa sunt eu, o fite inchisa, care desi se ascunde mereu in spatele unui zambet sufera enorm. Dar sper deosebire de ceilalti eu pot citi durerea din sufletele oamenilor doar privindu-i.
Nu arat aceste sentimente deoarece nu mai am incredere in nimeni. Am fost tradata de “ prietenii mei” de nenumarate ori.
Cum poti avea incredere in cineva care azi iti zice ca iti va fi mereu alaturi iar maine iti intoarce spatele?
Poate unele persoane au dreptate si eu nu stiu sa imi aleg prietenii. Acum am ajuns la concluzia ca e mai bine sa fi singur decat sa ai prieteni care, atunci cand ai nevoie de ei, te parasesc rand pe rand gasind niste scuze penibile pe care uneori nici ei nu le cred. Insa e greu si asa, pt ca atunci cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva nu poti. De multe ori nu am vrut sa spun nimanui care sunt problemele mele. Stiam totusi ca pt ca cineva sa te ajute trebuie sa ii povestesti problemele tale, dar la mine nu a fost nimeni dispus sa le asculte.
Am devenit o persoana ciudata( dupa parerea celor din jur) care nu vorbeste cu nimeni, si care nu are nici un prieten. Preferam singuratatea si intunericul.
O singura fata mi-a fost aproape in fiecare moment. Ciudat cum o persoana tata de mica poate intelege totul de parca ar fi trait intr-o viata anterioara. Aceasta fetita era in clasa a 6-a si pot spune ca era o eleva model. Cred ca a fost si va ramane singura persoana caruia poti sa ii povestesti orice problema, deoarece era dispusa sa te asculte in orice moment.
Cel mai mult am suferit cand a murit si am inceput sa ma port mai urat cu persoanele din jur si sa ii critic pe toti de parca erau vinovati si trebuia sa ma razbun. Am simtit cum o parte din mine s-a dus o data cu ea. Nu pot intelege cum Dumnezeu mi-a luat singura prietena adevarata, si de parca nu ar fi fost de ajuns cand totul pare ca a trecut, se intorc toate amintirile neplacute si iti pun stapanire pe minte si suflet. Suferinta prin care treci nu o poti uita nici o data, ranile sufletesti dor mai rau de cat cele fizice si spre deosebire de acestea nu se vindeca decat prin lacrimi (cate o data nici macar asa). V-ati gandit vre-o data cum e sa fiti facuti nefolositori chiar de parintii vostrii? Sa va zuca uneori ca ar fi fost mai bine fara voi? Acest lucru te raneste enorm si ajungi sa iti doresti chiar si tu sa nu te fi nascut, iar cand te trezesti sa te intebi ce rol ai in aceasta viata. Singurul lucru pe care il mai poti face e sa nu bagi la suflet nimic din ce ti se spune si sa nu iti pese de ce cred ceilalti despre tine.
astept critici oricat de dure deoarece vreau sa pot corecta ce am gresit
Oricine are sentimente, chiar si cineva cu inima de ghiata, dar poate nu stie sa si le exprime. Asa sunt eu, o fite inchisa, care desi se ascunde mereu in spatele unui zambet sufera enorm. Dar sper deosebire de ceilalti eu pot citi durerea din sufletele oamenilor doar privindu-i.
Nu arat aceste sentimente deoarece nu mai am incredere in nimeni. Am fost tradata de “ prietenii mei” de nenumarate ori.
Cum poti avea incredere in cineva care azi iti zice ca iti va fi mereu alaturi iar maine iti intoarce spatele?
Poate unele persoane au dreptate si eu nu stiu sa imi aleg prietenii. Acum am ajuns la concluzia ca e mai bine sa fi singur decat sa ai prieteni care, atunci cand ai nevoie de ei, te parasesc rand pe rand gasind niste scuze penibile pe care uneori nici ei nu le cred. Insa e greu si asa, pt ca atunci cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva nu poti. De multe ori nu am vrut sa spun nimanui care sunt problemele mele. Stiam totusi ca pt ca cineva sa te ajute trebuie sa ii povestesti problemele tale, dar la mine nu a fost nimeni dispus sa le asculte.
Am devenit o persoana ciudata( dupa parerea celor din jur) care nu vorbeste cu nimeni, si care nu are nici un prieten. Preferam singuratatea si intunericul.
O singura fata mi-a fost aproape in fiecare moment. Ciudat cum o persoana tata de mica poate intelege totul de parca ar fi trait intr-o viata anterioara. Aceasta fetita era in clasa a 6-a si pot spune ca era o eleva model. Cred ca a fost si va ramane singura persoana caruia poti sa ii povestesti orice problema, deoarece era dispusa sa te asculte in orice moment.
Cel mai mult am suferit cand a murit si am inceput sa ma port mai urat cu persoanele din jur si sa ii critic pe toti de parca erau vinovati si trebuia sa ma razbun. Am simtit cum o parte din mine s-a dus o data cu ea. Nu pot intelege cum Dumnezeu mi-a luat singura prietena adevarata, si de parca nu ar fi fost de ajuns cand totul pare ca a trecut, se intorc toate amintirile neplacute si iti pun stapanire pe minte si suflet. Suferinta prin care treci nu o poti uita nici o data, ranile sufletesti dor mai rau de cat cele fizice si spre deosebire de acestea nu se vindeca decat prin lacrimi (cate o data nici macar asa). V-ati gandit vre-o data cum e sa fiti facuti nefolositori chiar de parintii vostrii? Sa va zuca uneori ca ar fi fost mai bine fara voi? Acest lucru te raneste enorm si ajungi sa iti doresti chiar si tu sa nu te fi nascut, iar cand te trezesti sa te intebi ce rol ai in aceasta viata. Singurul lucru pe care il mai poti face e sa nu bagi la suflet nimic din ce ti se spune si sa nu iti pese de ce cred ceilalti despre tine.
astept critici oricat de dure deoarece vreau sa pot corecta ce am gresit