Calea Destinului*Beginner

[BlueTabs]

Hmph, yea, m'am gandit sa imi postez si eu fan fic'ul aici. Nu stiu cat de reusit este insa sper sa va placa.
________

Capitolul I
�Liz�
~ De ce sa nu ne intindem aripile si sa zburam? ~


Statea intinsa pe pat cu mana la frunte. Respira adanc si inima ii batea cu putere. Trebuia sa adorma, doar ii era somn cu cateva minute inainte sa se aseze in pat. Avea un sentiment ciudat. Nu se mai simtise asa pana atunci. Inchise ochii. Stranse putin ochii si cazu intr�un somn profund.
Ce vis ciudat. Se facea ca era intr�o scoala necunoscuta cu colegii total necunoscuti. Doar o figura parea familiara. Avea parul negru si ochii adanci. Nu stia ce o facuse sa reactioneze asa insa apuca acea persoana de mana si trase afara din clasa. Alerga cu el de mana pana iesira amandoi in curte. Soarele stralucea cu putere aproape orbindui pe amandoi. Zarii un copac si se aseza sub el. Privii mai atant persoana de langa ea. Se uita putin in ochii lui negrii, trase aer in piept si il imbratisa. Se simtea asa bine. Spre uimirea ei baiatul ii raspunse la imbratisare, tinand�o acum foarte strans. Un sentiment placut o cuprinse. Tot corpul ii era cald si nu vroia sa ii dea drumul.
Isi doare ca acea scena sa tina la infinit insa cineva avea alte planuri. Noapte trecu la fel de repde cum venise. Cat de mult se chinui sa inchida ochii si sa pice iar in visul efemer, atat de placut insa nu reusii. Se trezii in aceaisi postura in care se culca. Cu mana la frunte, cu inima batand rapid. Isi ridica usor capul si privi peste marginea patului. Acum era sigura ce o trezise. Sora ei statea ca de obicei, sculata cu noaptea in cap doar pentru a se juca la calculator. Zgomotul acela inabusit scos de calculatorul acela blestemat. Incerca sa blesteme insa singurlul sunet pe care reusii s ail scoata era un tusit scurt. Se ridica, isi zburli putin parul si se indrepta spre baie.
De�a lungul coridorului toate usile erau inchise. Deschise usa baii si puse mana pe periuta aceea albastra. Dupa ce avea sa termine cu obiceiurile zilnice putea in sfarsit sa mearga in sufragerie, sa deschida televizorul, sa dea drumul la muzica si sa termine si ultimul capitol din romanul acela.
Era avacanta de vara asa ca nu trebuia sa isi faca grija ca intarzie la scoala sau chestii de genul asta. Tot ce vroia sa faca era sa citeasca cat mai mult. Multi din colegii ei o considerau o ciudata. Adevarul e ca printre ei era cam singura care pusese intradevar mana pe o carte. O data ce incepea sa citeasca nu se oprea pana nu termina doua sau trei capitole. Nu stia daca vrea sa isi termine cartea. Intr�un fel se temea ca o va termina si ca va ramane fara sursa ei zilnica de evadare insa isi dorea sa ajunga la final pentru ca stia ca in final cei doi copii o sa aleaga sa stea impreuna.
Ce se putea spune despre Liz e ca ii placea sa citeasca atat carti obisnuite cat si manga�uri. Desigur si ea facea parte din grupul acelor copiii asa numiti �ciudati� de catre colegi ce nu impartaseau acelasi pasiuni ca si ei, era o animista convinsa. Nu stia sigur daca si prietenii ei erau condierati ciudati insa stia foarte bine ce poate mintea unor copii precum colegii ei.
Deabea trecuse clasa a 8 a. Era fericita dar asta nu pentru ca era cea mai mare din scoala ci pentru ca mai avea un an si scapa din generala. Abea astepta sa plece de acolo. Stia ca la liceu o sa gaseasta copii cu acelasi pasiuni ca ale ei si cu care se va putea intelege.
Inchise cartea brusc. Pacat! O terminase. Finalul era exact asa cum banuise: dragonul a zburat iar in lume de dincolo de Oceanul Pamantesc iar Hero si�a declarat dragosea fata de Tana, toata lumea este fericita. Daca viata ar fi asa simpla. Lasa cu girja cartea pe masuta de langa fotoliu si se indrepta spre camera ei. Traversa iar coridorul pana cand dadu de usa maronie cu multe postere pe ea.
-Sus! Tipa aceasta la sora ei care se intoarse brusc speriata de sunetul scos de usa cand Liz o trantii.
-Dar deaba m�am asezat. Protesta aceasta.
Fara sa scoata un sunet, Liz puse man ape mouse, apsa pe cateva iconite si o fereastra aparu. O puse pe sora sa sa citeasca�
-Trei ore, patruzeci si cinci de minute. Spuse aceasta cu o vocea joasa. Pleca incet capul si se ridica de pe scaun. Iesi din camera si inchise rapid usa dupa ea.
In sfarsit. Intra pe messenger si inainte sa poata verifica cine era online un mesaj mare ii aparu in fata. Copila examina putin pagina si incepu sa citeasca:
�Iti plac anime�urile. Stim! Si mai stim ca tot timpul ti�ai dorit sa faci parte dintr�unul, nu? Asta e sansa ta. Nu o rata. Nu e o gluma. Vino la adresa urmatoare si convinge�te.�
�Mai mult ca sigur.� Isi spuse pentru ea si inchise pagina. Desi vroia sa para ca nu ii pasa chiar isi dorea sa faca parte dintr�unul. Si daca era adevarat? Oricum adresa nu era departe. Putea sa incerce, nu?
____

So, astept critici, sugestii si pareri :) . Enjoy