Capitolul doi
Telefonul meu suna incontinuu de cateva minute iar eu nu izbuteam sa ma trezesc din pat. Eram destul de lenes, sau poate asta se datora faptului ca era ora patru dimineata? Am intins mana spre masuta de langa pat cuprinzand telefonul. L-am adus aproape da fata pentru a vedea cine indraznea sa imi deranjeze somnul si in special visul cu frumoasa Angelique, cand ma gandeam la ea inima mea o lua razna si nu mai izbuteam sa rationez, asa ca in momentul in care am apasat butonul verde eram deja cuprins in visare. Tonul alarmat al prietenului meu Jack m-a facut sa tresar.
- Hei Takumi, esti acolo? Tipule, tre' sa vorbim! Mi s-a parut totusi ca exagereaza cum o facea intotdeauna. Mi-am pastrat calmul sau cel putin mi-am pastrat starea adormita si am inceput sa vorbesc.
- Linisteste-te Jack, orice a fost probabil era un cosmar. Si da-te dracu ca incerc sa dorm, vorbim.. Nu am reusit sa termin ceea ce am inceput ca mi-a acaparat vorbele.
- Idiotule, este vorba de Angelique. Am tresarit la auzul numelui sau si am inghitit in sec. Niciunul dintre prietenii mei nu o puteau suporta pe iubita mea, desi sincer nu intelegeam de ce. Gandindu-ma la felul cum arata, putea innebuni pe oricine si alege pe oricine, doar ca ea era cu mine. De multe ori am crezut ca invidia vorbeste pentru ei, insa aceia nu erau prietenii pe care ii stiam de doisprezece ani, si apoi... Ei nu o vorbeau de rau oricat de mult o urau. Desi imi spusesera odata ca ar prefera sa umblu cu o tarancuta decat cu domnisoara fite exagerate. Mi-am apasat mintea pentru a spulbera gandurile si l-am lasat sa vorbeasca dupa ce am scos un murmur.
- Tocmai am aflat de la una din prietenele ei; e doar un pariu toata treaba asta cu relatia dintre voi '' pun pariu ca nu poti sta doi ani cu el '', sau ceva asemanator. Nici macar nu te place, e jalnica. Prietene, trebuie sa te desparti de ea.
Am oftat, fara sa cred prea tare ceea ce imi zicea Jack si i-am inchis, insa dupa ce am apasat butonul rosu un alt apel m-a deranjat. Am raspuns fara a fi constient cine ma suna.
- Takumi, tre' sa vorbim. Era Eric, un alt foarte bun prieten de-al meu. De fapt, era cel in care aveam cea mai mare incredere. Am oftat si am cerut sa stiu ce vrea. Plus ca imi deranjau somnul si ziua urmatoare urma sa am niste cearcane imense, poate chiar as fi speriat-o pe iubita mea. Gandul asta ma facea sa rad.
- E vorba despre Angelique, in tot acest timp te-a inselat. Adica ... A stat cu tine din cauza unui pariu. Nu mi-a venit sa cred; stii ca nu o am la suflet dar nu spun nicio minciuna. E adevarat. Tocmai am aflat de la o prietena de-a ei, Jack a imbatat-o si ea a spus totul. Cred ca trebuie sa pui capat relatiei.
Inima mea a inghetat la auzul cuvintelor lui, si tot ceea ce am putut face a fost sa inchid si sa arunc telefonul in perete. Am auzit cum s-a dezmembrat din cauza fortei cu care am aruncat micutul obiect. Mi-am trecut o mana in jurul inimii, parca vrand sa o scot afara.
'' Ce e sentimentul acesta? '' mi-am intrebat constiinta ce nu dorea sa imi raspunda. Imi venea sa plang, dar nu aveam lacrimi. Nu plansesem niciodata dar, de altfel, niciodata nu ma simtisem atat de rau. Parca o parte din mine fusese furata, parca ceva imi distrusese existenta. Si asa era... in ultimii patru ani.. Eu mereu o iubisem pe ea, frumoasa fata cu parul ciocolatiu. Ochii verzi in care ma pierdeam si pielea mult prea alba, aproape inumana. Era superba din orice colt as fi privit-o, dar poate acesta era defectul pe care nu il vazusem niciodata. Una ca ea nu ar fi ales niciodata un tip ca mine. In acest moment ma puteam intreba '' ce e in neregula cu mine? '' dar stiam ca am prea multe defecte. Ultimii doi ani au fost minunati pentru mine, am crezut ca sunt binecuvantat; probabil Cerul mi-a dat ce am meritat. Dar oare.. Ce am facut rau? Gandurile astea mi-au impanzit restul noptii, fara a ma putea odihni prea tare.
Am vazut-o iesind din clasa si o asteptam acolo, ca intotdeauna. A schitat un zambet ce pe mine ma innebunea, dar am incercat sa nu ma pierd. Atmosfera dinauntrul cladirii era apasatoare si toate fetele ce ma priveau imi faceau rau. Stiam ca un baiat de calibrul meu era vazut intr-o lumina splendida. '' Orice fata ar vrea sa fie cu tine, de ce asta ? '' imi aminteam vag vorbele lui Jack pe care incercam sa le reneg. Am oftat in sinea mea insa am pus cel mai vesel si bun zambet pe care il aveam si m-am apropiat de ea. Mi-am proptit buzele de ale ei imbratisand-o . Mi-am introdus limba in gura ei , usor dar am simtit cum era absenta si am terminat sarutul. Mana mea nu a putut sa se abtina si a prins-o pe a ei intr-o stransoare usoara dar protectoare. Ma tradase, si de fapt nu fusese niciodata a mea. O dorisem din totdeauna dar... Niciodata nu ii cerusem sa se culce cu mine, o respectam prea mult si asteptam sa fie un moment potrivit. Stiam ca acesta nu urma sa ajunga niciodata. Cat de patetic. Nici nu sunt prea sigur ce am vorbit cu prietenii mei, dar erau satisfacuti ca stiam adevarul. Probabil se intrebau de ce o tineam inca de mana? De ce inca imi batea inima cu o asa mare repeziciune cand o vedeam ? Nici eu nu puteam raspunde , dar sufletul meu era cu mult prea ranit pentru a infrunta acum problemele. Masca pe care o purtam de aceasta data, o uram. Nu eram eu, acum eu ma prefaceam. Dar nu puteam sa rup dintr-o data legatura. Incercam sa ma mint ca '' da , merge si asa '' dar adevarul era ca... Nu puteam si sufeream si mai tare cand o vedeam stand langa mine, in masina decapotabila, fara sa imi adreseze un cuvant. Acum realizam ca asa fusese mereu dar eu... Eu fusesem prea prins in presupusa noastra idila romantica cat sa ii vad indiferenta. Cat de prost am putut sa fiu. Daca m-ar fi intrebat cineva '' O urasti pentru ceea ce ti-a facut? '' as fi raspuns da. Dar atunci.. de ce inima mea inca batea pentru ea? Eram jalnic.
Am oprit autovehiculul in fata locuintei sale.
- Nu intri ? M-a intrebat indiferenta desi presupun ca a incercat sa para un ton dragut. Am oftat in sinea mea si mi-am luat toata forta posibila sa raspund , a fost mai indiefrent decat as fi crezut.
- Nu.
- Ok, ne vedem maine presupun. Mi-a zambit. Zambetul acela ma facea sa innebunesc. La dracu , de ce trebuie sa fi atat de frumoasa Angelique ? Si de ce, de ce ti-ai batut joc de mine? Te iubeam, te-am iubit mereu si cred ca inca te iubesc dar aceasta rana imensa pe care ai provocat-o nu poate fi stearsa atat de repede. Nu se poate, nu? Poate ca te voi lasa sa castigi totusi acel pariu, sau poate ca voi refuza sa te mai vad vreodata. Nu stiu, nu pot gandi in acest moment. Am accelerat si aveam impresia ca sparg soseaua in doua, am scos telefonul din buzunar si l-am apelat pe Eric.
- Hei prietene!
- Salut Takumi, ce-i? M-a intrebat in momentul in care a raspuns.
- I-al pe Jack si pe Lenny ca v-astept la "Jaggie", am chef sa beau in seara asta. Am inchis si am aruncat telefonul pe scaunul de langa mine, un alt telefon diferit de cel din noaptea trecuta. Am oftat luandu-l iar in mana si cautand in agenda numele lui Angelique. Am intrat la numarul ei si i-am tastat un mesaj :
'' Sper ca tu poti sa dormi, pentru ca eu nu mai am somn '' . Dupa ce am scris aceste cuvinte am inchis telefonul.
Simteam vantul cum imi adia peste chip, simteam mirosul imbatator al aerului si totusi.. Sufletul meu nu putea vedea nimic frumos intre acestea, era cu mult prea intunecat.
Telefonul meu suna incontinuu de cateva minute iar eu nu izbuteam sa ma trezesc din pat. Eram destul de lenes, sau poate asta se datora faptului ca era ora patru dimineata? Am intins mana spre masuta de langa pat cuprinzand telefonul. L-am adus aproape da fata pentru a vedea cine indraznea sa imi deranjeze somnul si in special visul cu frumoasa Angelique, cand ma gandeam la ea inima mea o lua razna si nu mai izbuteam sa rationez, asa ca in momentul in care am apasat butonul verde eram deja cuprins in visare. Tonul alarmat al prietenului meu Jack m-a facut sa tresar.
- Hei Takumi, esti acolo? Tipule, tre' sa vorbim! Mi s-a parut totusi ca exagereaza cum o facea intotdeauna. Mi-am pastrat calmul sau cel putin mi-am pastrat starea adormita si am inceput sa vorbesc.
- Linisteste-te Jack, orice a fost probabil era un cosmar. Si da-te dracu ca incerc sa dorm, vorbim.. Nu am reusit sa termin ceea ce am inceput ca mi-a acaparat vorbele.
- Idiotule, este vorba de Angelique. Am tresarit la auzul numelui sau si am inghitit in sec. Niciunul dintre prietenii mei nu o puteau suporta pe iubita mea, desi sincer nu intelegeam de ce. Gandindu-ma la felul cum arata, putea innebuni pe oricine si alege pe oricine, doar ca ea era cu mine. De multe ori am crezut ca invidia vorbeste pentru ei, insa aceia nu erau prietenii pe care ii stiam de doisprezece ani, si apoi... Ei nu o vorbeau de rau oricat de mult o urau. Desi imi spusesera odata ca ar prefera sa umblu cu o tarancuta decat cu domnisoara fite exagerate. Mi-am apasat mintea pentru a spulbera gandurile si l-am lasat sa vorbeasca dupa ce am scos un murmur.
- Tocmai am aflat de la una din prietenele ei; e doar un pariu toata treaba asta cu relatia dintre voi '' pun pariu ca nu poti sta doi ani cu el '', sau ceva asemanator. Nici macar nu te place, e jalnica. Prietene, trebuie sa te desparti de ea.
Am oftat, fara sa cred prea tare ceea ce imi zicea Jack si i-am inchis, insa dupa ce am apasat butonul rosu un alt apel m-a deranjat. Am raspuns fara a fi constient cine ma suna.
- Takumi, tre' sa vorbim. Era Eric, un alt foarte bun prieten de-al meu. De fapt, era cel in care aveam cea mai mare incredere. Am oftat si am cerut sa stiu ce vrea. Plus ca imi deranjau somnul si ziua urmatoare urma sa am niste cearcane imense, poate chiar as fi speriat-o pe iubita mea. Gandul asta ma facea sa rad.
- E vorba despre Angelique, in tot acest timp te-a inselat. Adica ... A stat cu tine din cauza unui pariu. Nu mi-a venit sa cred; stii ca nu o am la suflet dar nu spun nicio minciuna. E adevarat. Tocmai am aflat de la o prietena de-a ei, Jack a imbatat-o si ea a spus totul. Cred ca trebuie sa pui capat relatiei.
Inima mea a inghetat la auzul cuvintelor lui, si tot ceea ce am putut face a fost sa inchid si sa arunc telefonul in perete. Am auzit cum s-a dezmembrat din cauza fortei cu care am aruncat micutul obiect. Mi-am trecut o mana in jurul inimii, parca vrand sa o scot afara.
'' Ce e sentimentul acesta? '' mi-am intrebat constiinta ce nu dorea sa imi raspunda. Imi venea sa plang, dar nu aveam lacrimi. Nu plansesem niciodata dar, de altfel, niciodata nu ma simtisem atat de rau. Parca o parte din mine fusese furata, parca ceva imi distrusese existenta. Si asa era... in ultimii patru ani.. Eu mereu o iubisem pe ea, frumoasa fata cu parul ciocolatiu. Ochii verzi in care ma pierdeam si pielea mult prea alba, aproape inumana. Era superba din orice colt as fi privit-o, dar poate acesta era defectul pe care nu il vazusem niciodata. Una ca ea nu ar fi ales niciodata un tip ca mine. In acest moment ma puteam intreba '' ce e in neregula cu mine? '' dar stiam ca am prea multe defecte. Ultimii doi ani au fost minunati pentru mine, am crezut ca sunt binecuvantat; probabil Cerul mi-a dat ce am meritat. Dar oare.. Ce am facut rau? Gandurile astea mi-au impanzit restul noptii, fara a ma putea odihni prea tare.
Am vazut-o iesind din clasa si o asteptam acolo, ca intotdeauna. A schitat un zambet ce pe mine ma innebunea, dar am incercat sa nu ma pierd. Atmosfera dinauntrul cladirii era apasatoare si toate fetele ce ma priveau imi faceau rau. Stiam ca un baiat de calibrul meu era vazut intr-o lumina splendida. '' Orice fata ar vrea sa fie cu tine, de ce asta ? '' imi aminteam vag vorbele lui Jack pe care incercam sa le reneg. Am oftat in sinea mea insa am pus cel mai vesel si bun zambet pe care il aveam si m-am apropiat de ea. Mi-am proptit buzele de ale ei imbratisand-o . Mi-am introdus limba in gura ei , usor dar am simtit cum era absenta si am terminat sarutul. Mana mea nu a putut sa se abtina si a prins-o pe a ei intr-o stransoare usoara dar protectoare. Ma tradase, si de fapt nu fusese niciodata a mea. O dorisem din totdeauna dar... Niciodata nu ii cerusem sa se culce cu mine, o respectam prea mult si asteptam sa fie un moment potrivit. Stiam ca acesta nu urma sa ajunga niciodata. Cat de patetic. Nici nu sunt prea sigur ce am vorbit cu prietenii mei, dar erau satisfacuti ca stiam adevarul. Probabil se intrebau de ce o tineam inca de mana? De ce inca imi batea inima cu o asa mare repeziciune cand o vedeam ? Nici eu nu puteam raspunde , dar sufletul meu era cu mult prea ranit pentru a infrunta acum problemele. Masca pe care o purtam de aceasta data, o uram. Nu eram eu, acum eu ma prefaceam. Dar nu puteam sa rup dintr-o data legatura. Incercam sa ma mint ca '' da , merge si asa '' dar adevarul era ca... Nu puteam si sufeream si mai tare cand o vedeam stand langa mine, in masina decapotabila, fara sa imi adreseze un cuvant. Acum realizam ca asa fusese mereu dar eu... Eu fusesem prea prins in presupusa noastra idila romantica cat sa ii vad indiferenta. Cat de prost am putut sa fiu. Daca m-ar fi intrebat cineva '' O urasti pentru ceea ce ti-a facut? '' as fi raspuns da. Dar atunci.. de ce inima mea inca batea pentru ea? Eram jalnic.
Am oprit autovehiculul in fata locuintei sale.
- Nu intri ? M-a intrebat indiferenta desi presupun ca a incercat sa para un ton dragut. Am oftat in sinea mea si mi-am luat toata forta posibila sa raspund , a fost mai indiefrent decat as fi crezut.
- Nu.
- Ok, ne vedem maine presupun. Mi-a zambit. Zambetul acela ma facea sa innebunesc. La dracu , de ce trebuie sa fi atat de frumoasa Angelique ? Si de ce, de ce ti-ai batut joc de mine? Te iubeam, te-am iubit mereu si cred ca inca te iubesc dar aceasta rana imensa pe care ai provocat-o nu poate fi stearsa atat de repede. Nu se poate, nu? Poate ca te voi lasa sa castigi totusi acel pariu, sau poate ca voi refuza sa te mai vad vreodata. Nu stiu, nu pot gandi in acest moment. Am accelerat si aveam impresia ca sparg soseaua in doua, am scos telefonul din buzunar si l-am apelat pe Eric.
- Hei prietene!
- Salut Takumi, ce-i? M-a intrebat in momentul in care a raspuns.
- I-al pe Jack si pe Lenny ca v-astept la "Jaggie", am chef sa beau in seara asta. Am inchis si am aruncat telefonul pe scaunul de langa mine, un alt telefon diferit de cel din noaptea trecuta. Am oftat luandu-l iar in mana si cautand in agenda numele lui Angelique. Am intrat la numarul ei si i-am tastat un mesaj :
'' Sper ca tu poti sa dormi, pentru ca eu nu mai am somn '' . Dupa ce am scris aceste cuvinte am inchis telefonul.
Simteam vantul cum imi adia peste chip, simteam mirosul imbatator al aerului si totusi.. Sufletul meu nu putea vedea nimic frumos intre acestea, era cu mult prea intunecat.