03-04-2008, 09:20 PM
Deci m-am gandit sa postez si aici ficul din moment ce dincolo no comment cu regulile :14:
Sper ca o sa va placa :D
1.Regasirea.Imagini si locuri din trecut
Noapte....Totul in jur era pustiu si lipsit de viata....Atat de trist....Undeva intr-un apartament din orasul Tokyo
statea cu fata cuprinsa intre cele doua maini nimeni altul decat Kurama....Zambetul larg si luminos atat de caracteristic
lui din timpul zilei era doar istorie...Acum statea ghemuit pe pervazul de la geam..Locul unde obijnuia sa stea Hiei ore in sir
fara sa scoata vreun cuvant....De cand s-a hotarat sa ramana in serviciul lui Mukuro,Kurama ii simtea lipsa lui Hiei din ce in ce mai mult...
Era greu sa recunoasca dar il placea..."Placea" era prea putin spus...L-a placut la inceput...dar petrecand atata timp impreuna,devenind cei
mai buni prieteni a inceput sa-si dezvolte niste sentimente ceva mai profunde pentru el...
-De ce dintre toate persoanele de pe lumea asta si lumea de apoi trebuia sa fi tu,Hiei?? Murmura Kurama cu jumatate
de voce ca pentru el caci nu era nimeni care sa-l auda...
Nopatea se lasa ca o cortina peste oras ingropand cerul intr-o mare de smaralde.....mici stelute ce licureau luminand intregul orizont.....
Doar daca i-ar putea lumina si chipul inganduratului nostru Kurama ai carui ochi verzi sclipeau altadata mai puternic decat acele stele...Prea
trist si fara de viata isi face drum spre pat,unde se aseaza cu fata adancita in perina...Trage peste el o plapuma de culoare roz ornata cu modele de petale
si flori de trandafir....Tipic pentru gusturile lui Kurama!Ofteaza adanc dupa care se lasa purtat de somn,adormind numaidecat.
Soarele abia isi facea aparitia pe cerul senin,vestind inceputul unei noi zile....Era abia ora 6.30 dar jumatate din orasul Tokyo era deja pus in miscare,,Cateva pasarele vesele si jucause si-au inceput conertul de dimineata chiar la geamul roscatului care le aude si isi pune iritat perna peste cap....Altadata i-ar fi facut placere sa se trezeasca odata cu ciripitul pasarelelor....dar acum era alta poveste....Nu mai vroia sa se trezeasca...mai degraba isi dorea sa zaca,acolo,in pat la infinit fara sa mai aiba alte obligatii....
Pasii il poarta spre baie unde isi face un dus de dimineata bine meritat.Iese afara din baie invelit de la talie in jos cu un prosop,lasandu-si pectoralii bine lucrati la vedere.Parul lui lung si roscat era acoperit de un alt prosop,unul ceva mai scurt..Isi usca linistit parul in fata oglinzii,dupa care isi pregateste pe fuga micul dejun...Trebuia sa recunoasca ca afara era o vreme de invidiat,un soare calduros cum nu a mai fost de mult,nici urma de nor pe cer.Privind pe geam la peisajul parcului din fata blocului a lasat un mic zambet vioi sa-i apara pe chip...Primul zambet dupa mult timp...Mancarea a fost gata mancata in mai putin de 15 minute grabindu-se afara...II facea placere sa-si paraseasca drumul normal de scoala pentru o mica plimbare prin parc....Acum Kurama avea 19 ani si locuia singur intr-un apartament cumparat de tatal vitreg al acestuia.Casa mamei lui,Shiori, si a tatalui sau adoptiv era la doar cateva strazi distanta...De cand toti s-au intors din Makkai(toti,mai putin Hiei) si-au reluat cursul obijnuit al vietii...
Kurama mergea cu pasi inceti spre scoala.Nu era nici o graba...In stanga si in dreapta aleei din parc se intindeau copacii cu coroane verzi,multe multe floricele ce iti incantau mirosul...Era primavara..Dupa mult timp soarele stralucea cu putere incarcandu-i cu energie pe toti locuitorii orasului....Roscatul se aseaza pe o banca la umbra...Era racooare.Vantul ii adia prin par usor...
-A trecut atata timp de cand nu am mai venit in parc!Isi spune,dar fericirea a durat putin caci aruncand o privire de ansamblu a vazut creanga de copac unde obijnuia tot timpul sa stea Hiei....cand si-a amintit de el brusc i-a palit zambetul de pe fata.....Nu putea intelege de ce ii simtea lipsa atat de mult...Daca el nu era prin preajma se simtea gol,simtea ca ii lipseste ceva...
Stia ca stand in parc o sa-si aminteasca si mai mult de el.....Si era hotarat sa il uite..Nu avea nici un motiv sa mai fie trist din moment ce lui Hiei nici macar nu ii mai pasa de el...Avand in vedere ca in tot acest timp nici macar nu si-a amintit de fostul lui prieten....Kurama s-a indreptat spre scoala facand tot posibilul sa nu se mai gandeasca la Hiei.....Ziua de scoala a trecut foarte greu...Minamino statea si privea pe geam..Deodata imaginea micului demon i-a aparut din nou in minte enervandu-l pe Kurama la culme...Desi Kurama nu isi pierdea calmul niciodata...
Undeva in gradina din curtea scolii.
-Sa te ia naiba Hiei!De ce trebuie sa-mi amintesc non-stop de tine??Spune Kurama in timp ce da cu pumnul in copac.
-Hm.Ma intorc dupa 2 ani si mesajul de intampinare e "sa te ia naiba Hiei"....Banuiesc ca ma pot intoarce la Mukuro linistit.
La auzul acestei voci mai mult decat familiare Kurama a tresarit....Era el.....Trebuia sa fie el..Dar Hiei a disparut ca un fulger lasandu-l pe Kurama cu ochii in soare...O mica lacrima i-a aparut la coltul ochiului lui Minamino,dar nu a lasat-o sa cada..Doar era barbat...
La casa lui Shiori cineva privea uimit pe geam...Era geamul de la vechea camera a lui Kurama..Dar a disparut intr-o clipire vazand ca acea camera era o amintire doar,doar o amitire caci acum zacea pustie...In mintea lui Hiei a patruns nevoit o imagine cu Minamino Shuichi,care intotdeauna statea pana noaptea tarziu sa-si faca temele sau cine stie ce Dumnezeu la birou...Isi amintea si de geamul mereu deschis...Era deschis pentru el.Kurama nu uita niciodata sa il lase asa,ca in noptile reci,Hiei sa aiba un adapost.
La aprtamentul lui Kurama
Ajuns acasa tot ce a facut a fost sa se tranteasca in pat..Statea si privea in gol tavanul.....Ca intotdeauna incerca sa gandeasca logic...Stia ce Hiei e aici,simtea nevoia sa-l vada....Nu il putea uita....Era constient de faptul ca cu fiecare zi ce trecea ii simtea lipsa din ce in ce mai mult....Dar nu era constient ca cineva il privea.Acel cineva avea privirea rece ca ghiata,o manta neagra,la fel ca imbracamintea si 3 ochi ce isi aveau tinta spre apartamentul sau.
Nu era greu de ghicit cine era.In mintea lui vajaiau aceleasi cuvinte "Sa te ia naiba Hiei! "Orgoliul si aroganta sa il faceau sa nege faptul ca il deranjase ce a spus roscatul....Nu intelegea...Dar nici nu-i pasa prea mult.Inima lui era rece.Totusi,impotriva vointei lui,pasii il purtau mereu pe urmele lui Kurama...mereu in vechiile locuri unde obijnuia sa piarda vremea facand nimic...Parea ca tot acest timp cat a fost in Makkai i-a spalat creierul si uitase total de Yusuke,Kuwabara si toti ceilalti......
Noaptea era rece si aspra..Punea stapanire peste intreg orasul....Prin fulgere aprinse,o furtuna ameninta cerul...Doar vantul taios bantuia strazile ridicand in vazduh particule mici de colb...In incaperea in care Kurama dormea totul parea relativ normal....Exceptand partea in care Minamino avea un cosmar si se intorcea de pe o parte pe alta a patului ca un mort in mormant...
Ploaia a inceput sa cada cu o viteza uluitoare....Se napustea furioasa asupra orasului ca o ploaie de sabii taioase....Parea ca nimic nu-i va putea sta in cale....Geamul lui Kurama era deschis stropi de ploaie mari udand podeaua din camera....Pe micul demon nu-l deranja deloc ploaia...ii placea sa o simta cum se scurge usor pe piele...Insa furtuna devine violenta asa ca din obisnuinta se aseaza pe pervaz....Simtea din partea lui Kurama o energie spirituala instabila...Era speriat.Orice ar fi visat il inspaimanta..Oarecum ingrijorat isi face drum spre patul acestuia....Privea de aproape la baiatul care candva avea fata luminata de un zambet mai stralucitor ca soarele...Acum....Nici nu se compara...Se apropia cu miscari milimetrice de roscat...Desii ii era greu sa recunoasca Kurama arata al naibii de chipes..Era la fel ca in ziua in care a plecat...Parul lung si roscat statea imprastiat pe perna...Ochii patrunzatori si verzi ca smaraldul stateau inchisi...Hiei isi apropia fata de cea a baiatului adormit din ce in ce mai mult..In de ajuns de aproape incat acesta sa se trezeasca speriat gafaind dupa aer...Kurama priveste speriat in jurul sau...Tresare ca si strapuns de cutite la vederea perechii de ochi sticlosi si rosii ca focul ce il priveau cu uimire...Poate din cauza cosmarului,poate de emotie sau fara sa-si dea seama macar se lasa cu capul pe umarul lui Hiei spunand doar atat:
-Mi-ai lipsit......
Mie nu.Vine o replica rece din partea lui Hiei.
Sper ca o sa va placa :D
1.Regasirea.Imagini si locuri din trecut
Noapte....Totul in jur era pustiu si lipsit de viata....Atat de trist....Undeva intr-un apartament din orasul Tokyo
statea cu fata cuprinsa intre cele doua maini nimeni altul decat Kurama....Zambetul larg si luminos atat de caracteristic
lui din timpul zilei era doar istorie...Acum statea ghemuit pe pervazul de la geam..Locul unde obijnuia sa stea Hiei ore in sir
fara sa scoata vreun cuvant....De cand s-a hotarat sa ramana in serviciul lui Mukuro,Kurama ii simtea lipsa lui Hiei din ce in ce mai mult...
Era greu sa recunoasca dar il placea..."Placea" era prea putin spus...L-a placut la inceput...dar petrecand atata timp impreuna,devenind cei
mai buni prieteni a inceput sa-si dezvolte niste sentimente ceva mai profunde pentru el...
-De ce dintre toate persoanele de pe lumea asta si lumea de apoi trebuia sa fi tu,Hiei?? Murmura Kurama cu jumatate
de voce ca pentru el caci nu era nimeni care sa-l auda...
Nopatea se lasa ca o cortina peste oras ingropand cerul intr-o mare de smaralde.....mici stelute ce licureau luminand intregul orizont.....
Doar daca i-ar putea lumina si chipul inganduratului nostru Kurama ai carui ochi verzi sclipeau altadata mai puternic decat acele stele...Prea
trist si fara de viata isi face drum spre pat,unde se aseaza cu fata adancita in perina...Trage peste el o plapuma de culoare roz ornata cu modele de petale
si flori de trandafir....Tipic pentru gusturile lui Kurama!Ofteaza adanc dupa care se lasa purtat de somn,adormind numaidecat.
Soarele abia isi facea aparitia pe cerul senin,vestind inceputul unei noi zile....Era abia ora 6.30 dar jumatate din orasul Tokyo era deja pus in miscare,,Cateva pasarele vesele si jucause si-au inceput conertul de dimineata chiar la geamul roscatului care le aude si isi pune iritat perna peste cap....Altadata i-ar fi facut placere sa se trezeasca odata cu ciripitul pasarelelor....dar acum era alta poveste....Nu mai vroia sa se trezeasca...mai degraba isi dorea sa zaca,acolo,in pat la infinit fara sa mai aiba alte obligatii....
Pasii il poarta spre baie unde isi face un dus de dimineata bine meritat.Iese afara din baie invelit de la talie in jos cu un prosop,lasandu-si pectoralii bine lucrati la vedere.Parul lui lung si roscat era acoperit de un alt prosop,unul ceva mai scurt..Isi usca linistit parul in fata oglinzii,dupa care isi pregateste pe fuga micul dejun...Trebuia sa recunoasca ca afara era o vreme de invidiat,un soare calduros cum nu a mai fost de mult,nici urma de nor pe cer.Privind pe geam la peisajul parcului din fata blocului a lasat un mic zambet vioi sa-i apara pe chip...Primul zambet dupa mult timp...Mancarea a fost gata mancata in mai putin de 15 minute grabindu-se afara...II facea placere sa-si paraseasca drumul normal de scoala pentru o mica plimbare prin parc....Acum Kurama avea 19 ani si locuia singur intr-un apartament cumparat de tatal vitreg al acestuia.Casa mamei lui,Shiori, si a tatalui sau adoptiv era la doar cateva strazi distanta...De cand toti s-au intors din Makkai(toti,mai putin Hiei) si-au reluat cursul obijnuit al vietii...
Kurama mergea cu pasi inceti spre scoala.Nu era nici o graba...In stanga si in dreapta aleei din parc se intindeau copacii cu coroane verzi,multe multe floricele ce iti incantau mirosul...Era primavara..Dupa mult timp soarele stralucea cu putere incarcandu-i cu energie pe toti locuitorii orasului....Roscatul se aseaza pe o banca la umbra...Era racooare.Vantul ii adia prin par usor...
-A trecut atata timp de cand nu am mai venit in parc!Isi spune,dar fericirea a durat putin caci aruncand o privire de ansamblu a vazut creanga de copac unde obijnuia tot timpul sa stea Hiei....cand si-a amintit de el brusc i-a palit zambetul de pe fata.....Nu putea intelege de ce ii simtea lipsa atat de mult...Daca el nu era prin preajma se simtea gol,simtea ca ii lipseste ceva...
Stia ca stand in parc o sa-si aminteasca si mai mult de el.....Si era hotarat sa il uite..Nu avea nici un motiv sa mai fie trist din moment ce lui Hiei nici macar nu ii mai pasa de el...Avand in vedere ca in tot acest timp nici macar nu si-a amintit de fostul lui prieten....Kurama s-a indreptat spre scoala facand tot posibilul sa nu se mai gandeasca la Hiei.....Ziua de scoala a trecut foarte greu...Minamino statea si privea pe geam..Deodata imaginea micului demon i-a aparut din nou in minte enervandu-l pe Kurama la culme...Desi Kurama nu isi pierdea calmul niciodata...
Undeva in gradina din curtea scolii.
-Sa te ia naiba Hiei!De ce trebuie sa-mi amintesc non-stop de tine??Spune Kurama in timp ce da cu pumnul in copac.
-Hm.Ma intorc dupa 2 ani si mesajul de intampinare e "sa te ia naiba Hiei"....Banuiesc ca ma pot intoarce la Mukuro linistit.
La auzul acestei voci mai mult decat familiare Kurama a tresarit....Era el.....Trebuia sa fie el..Dar Hiei a disparut ca un fulger lasandu-l pe Kurama cu ochii in soare...O mica lacrima i-a aparut la coltul ochiului lui Minamino,dar nu a lasat-o sa cada..Doar era barbat...
La casa lui Shiori cineva privea uimit pe geam...Era geamul de la vechea camera a lui Kurama..Dar a disparut intr-o clipire vazand ca acea camera era o amintire doar,doar o amitire caci acum zacea pustie...In mintea lui Hiei a patruns nevoit o imagine cu Minamino Shuichi,care intotdeauna statea pana noaptea tarziu sa-si faca temele sau cine stie ce Dumnezeu la birou...Isi amintea si de geamul mereu deschis...Era deschis pentru el.Kurama nu uita niciodata sa il lase asa,ca in noptile reci,Hiei sa aiba un adapost.
La aprtamentul lui Kurama
Ajuns acasa tot ce a facut a fost sa se tranteasca in pat..Statea si privea in gol tavanul.....Ca intotdeauna incerca sa gandeasca logic...Stia ce Hiei e aici,simtea nevoia sa-l vada....Nu il putea uita....Era constient de faptul ca cu fiecare zi ce trecea ii simtea lipsa din ce in ce mai mult....Dar nu era constient ca cineva il privea.Acel cineva avea privirea rece ca ghiata,o manta neagra,la fel ca imbracamintea si 3 ochi ce isi aveau tinta spre apartamentul sau.
Nu era greu de ghicit cine era.In mintea lui vajaiau aceleasi cuvinte "Sa te ia naiba Hiei! "Orgoliul si aroganta sa il faceau sa nege faptul ca il deranjase ce a spus roscatul....Nu intelegea...Dar nici nu-i pasa prea mult.Inima lui era rece.Totusi,impotriva vointei lui,pasii il purtau mereu pe urmele lui Kurama...mereu in vechiile locuri unde obijnuia sa piarda vremea facand nimic...Parea ca tot acest timp cat a fost in Makkai i-a spalat creierul si uitase total de Yusuke,Kuwabara si toti ceilalti......
Noaptea era rece si aspra..Punea stapanire peste intreg orasul....Prin fulgere aprinse,o furtuna ameninta cerul...Doar vantul taios bantuia strazile ridicand in vazduh particule mici de colb...In incaperea in care Kurama dormea totul parea relativ normal....Exceptand partea in care Minamino avea un cosmar si se intorcea de pe o parte pe alta a patului ca un mort in mormant...
Ploaia a inceput sa cada cu o viteza uluitoare....Se napustea furioasa asupra orasului ca o ploaie de sabii taioase....Parea ca nimic nu-i va putea sta in cale....Geamul lui Kurama era deschis stropi de ploaie mari udand podeaua din camera....Pe micul demon nu-l deranja deloc ploaia...ii placea sa o simta cum se scurge usor pe piele...Insa furtuna devine violenta asa ca din obisnuinta se aseaza pe pervaz....Simtea din partea lui Kurama o energie spirituala instabila...Era speriat.Orice ar fi visat il inspaimanta..Oarecum ingrijorat isi face drum spre patul acestuia....Privea de aproape la baiatul care candva avea fata luminata de un zambet mai stralucitor ca soarele...Acum....Nici nu se compara...Se apropia cu miscari milimetrice de roscat...Desii ii era greu sa recunoasca Kurama arata al naibii de chipes..Era la fel ca in ziua in care a plecat...Parul lung si roscat statea imprastiat pe perna...Ochii patrunzatori si verzi ca smaraldul stateau inchisi...Hiei isi apropia fata de cea a baiatului adormit din ce in ce mai mult..In de ajuns de aproape incat acesta sa se trezeasca speriat gafaind dupa aer...Kurama priveste speriat in jurul sau...Tresare ca si strapuns de cutite la vederea perechii de ochi sticlosi si rosii ca focul ce il priveau cu uimire...Poate din cauza cosmarului,poate de emotie sau fara sa-si dea seama macar se lasa cu capul pe umarul lui Hiei spunand doar atat:
-Mi-ai lipsit......
Mie nu.Vine o replica rece din partea lui Hiei.