01-03-2008, 03:17 PM
Cum nu miam mai putut tine ideile perverse doar pentru mine mam gandit sa le fac intrun fic chiar daca dupa aia nu o sa stiu cum sa continui:P Astept critici, sfaturi...Orice!:D Deci asta e:
1.Plecarea
O zi minunata de primavara. Soarele straluceste,imparstiindu-si razele calduroase peste aglomeratul oras Tokio. In vila romancierului era mai liniste ca niciodata. Aceasta liniste ingrozitoare insemna un sigur lucru : Shuichi lipsea. El si trupa sa , Bad Luck , erau intr-un turneu prin toata tara care durase mai mult de 3 luni. Deodata se auzi o bataie in geam. Si inca una. Pana cand acele mici batai se transformasera intr-un zgomot continuu si infernal care se parea cu nu avea sa inceteze prea curand.
“Iar ploua. Poate chiar ar trebuii sa-l sun pe Tohma.”
<<Alo.>> Se auzi de la celalalt capat al firului. “ O voce fericita. Ca de fiecare data. Parca ar vrea sa ascunda mereu ceva”
<<Buna,Tohma. Imi pare rau ca te deranjez la o ora asta dar…>>
<<Nu-i nici o problema,Eiri nu trebuie sa-mi explici. Oricum ti-am zis ca oricand ai nevoie de ceva eu o sa fiu aici.>>
<<Multumesc, Tohma. Shuichi cand se intoarce?>> Spuse acesta cu o urma de tristete in voce
<<Peste o saptamana, cel putin. Eiri daca vrei pot sa-ti aranjez sa mergi intr-o statiune. La munte, la mare…>>
<<As vrea dar nu pot. Vreau sa stau aici si sa-l astept.>>
<<Esti sigur? Daca vrei o sa te poti intoarce la timp ca sa il vezi cand vine. Si oricum cred ca trebuie sa iei si tu o pauza. Lucrezi de cand a plecat Shuchi. Ai nevoie si tu de o pauza. >>
Dupa cateva secunde de liniste se auzi o voce indepartata la capatul firului.
<<Bine,Tohma. Dar o sa stau doar o saptamana.>>
<<Sigur. Aranjez sa pleci maine. E bine?>>
<<Da,sigur. Mai vorbim.>> Zise cu indiferenta
“Mai vobim?” Chiar si pe el il mira faptul ca zise asta.”Cine ar fi crezut ca ,Yuki Eiri, va putea fi schimbat atat de usor de un pusti?” Si mai important. “De ce Tohma vrea mereu sa ma ajute cand pe mine nici nu ma intereseaza alte personae iar el e atat atent cu toti. Dar de ce cred ca tine la mine?”
<<La naiba! Zise nervos nuvelistul. Nu-i deajuns ca vorbesc singur trebuie sa-mi mai si ard camasa!>>
Dupa ce isi mai calmase nervii, se duse in dormitor pentru a se schimba. Cand acesta ajunse oboseala si saptamanile nedormite si-au spus cuvantul lasandu-l pe scriitor fara vlaga, acesta lesinand imediat.
*****************
<<Eiri! Eiri!>> se auzise in linistea vilei.
O lumina puternica il impiedica pe novelist sa vada cine il strigase. Tot ce stia era ca se afla in dormitor. Patul pe care se afla avea un cearsaf mare, albastru iar in dreapta patului se afla un dulap, maro care se potrivea perfect cu culoarea peretilor, oranje. In fata patului se afla usa din care provenea acea lumina care nu il lasa pe novelist in pace.
Deodata acesta se ridicase.
<<Tohma?Ce cauti tu aici? Ce sa intamplat?>>intrebase scriitorul inca ametit.
<<Am venit sa iti zic unde iti vei petrece saptamana. Atunci te-am vazut la usa dormitorului, lesinat.>>
<<Si tu cum ai intrat aici? Usa este inchisa>>
<<Ultima data cand am venit la tine am uitat sa-ti dau cheia>>zise acesta zambind.
<<Si unde ziceai ca o sa merg?>>intrebase nuvelistul incercand sa se ridice.
<<Ti-am rezervat o camera la hotelul Sheraton Moana Surfrider Din Hawai. M-am gandit ca plaja o sa tea jute sa-ti mai revii>>
<<Bine. O sa merg cu primul avion>>
<<Am aranjat eu sa te duca avionul de la NG. Ai aici aeroportul.>>
<<Multumesc, Tohma. O sa ma pregatesc imediat>>
<<Sa ai grija!>> Mai zise acesta incercand sa nu para ca il doare aceasta plecare.
“Sa am grija? De ce? Cui i-ar pasa daca as patii ceva? De ce el tot timpul trebuie sa aiba grija de mine ca de un copil mic? Si de ce eu intotdeauna il las?” Uitand aceste intrebari, scriitorul se apucase sa-si faca bagajele. Dupa aproximativ o jumatate de ora, nuvelistul era gata de plecare. Intr-un fel ii parea rau ca pleaca dar pentru a se linisti suna la hotelul unde erau cazati Bad Luck.
<<Alo?>> se auzi la celalalt capat undeva in Osaka.
<<Hiro?Da-mi-l pe Shuichi, te rog>>zise acesta fara a-l lasa pe chitarist sa-i raspunda
<<Imi pare rau domnule Eiri dar Shuichi este jos, la restaurant. Vorbeste cu noua noastra solista. Daca vreti ii pot lasa un mesaj pentru cand vine.>>
<<Sigur. Spune-i ca eu o sa fiu plecat un timp si sa nu ma sune pe telefonul fix. Nu o sa fie nimeni acasa. Daca are nevoie de ceva sa ma sune pe mobil.>>
<<Bine, dar scuzati-ma, unde mergeti?>>intrebase roscatul incercand sa fie cat mai politicos pentru a nu-l deranja pe novelist.
<<Merg intr-o scurta vacanta.>>raspunse acesta simplu fara a-i da prea multe detalii chitaristului.
<<Desigur. O sa-i ca ati sunat atunci cand se intoarce.>>
<<Asa sa faci.>>termina blondul conversatia fara a astepta vreun salut.
“Noua lor solista? Si mie nu mi-a spus un cuvant? Chiar am nevoie de vacanta asta.”Dupa ce se asigura ca si-a luat tot ce ii trebuie, nuvelistul si-a luat cheile de la masina si a pornit dpre aeroportul care era pe biletul de la Tohma.
Dupa un timp de condos, scriitorul vazu avionul in care urma sa se urce si sa isi petreaca calatoria spre frumoasa statiune, Hawai. Alti oameni, oricine, ar fost extreme de incantati ca merg cu un avion persona intr-o frumoasa statiune unde o sa-si petreaca vacanta. Dar nuvelistul nu era asa. Deja se saturase sa auda ce perfecta era viata lui. Femei, bani, faima. “Cine nu ar vrea asa ceva?” se intreba blondul in timp ce urca in avion.
****** *******************
Dupa o calatorie cu avionul, scriitorul ajunse in aeroportul din Hawai. Acolo nu il asteptau sute de fotografi, televiziunea sau fani care erau in stare de orice pentru a primi un autograph. Aici era liniste. Tot ce se auzea era zgomotul valurilor ce se loveau de tarm si unele pasari ce se bucurau de caldura oferita de razele soarelui care incalzeau tot in jurul lor. Vazand frumusetea din jurul lui nuvelistul se gandea ca poate o vacanta chiar a fost o idée buna. Dup ace isi lua bagajele din avion, oprii un taxi si ii dadu adresa pe care se afla hotelul. Toata perioada drumului, la fel ca si in avion, scriitorul admira frumusetea peisajului, si multitudinea culorilor din jur.
Coborand din masina si vazand fericirea din jurul lui, nuvelistul isi aminti de iubitul sau. “Probabil este tot cu ea. Daca el si-a gasit deja pe altcineva, eu de ce nu as face la fel? Doar am tot ce si-ar dori o femeie.”
1.Plecarea
O zi minunata de primavara. Soarele straluceste,imparstiindu-si razele calduroase peste aglomeratul oras Tokio. In vila romancierului era mai liniste ca niciodata. Aceasta liniste ingrozitoare insemna un sigur lucru : Shuichi lipsea. El si trupa sa , Bad Luck , erau intr-un turneu prin toata tara care durase mai mult de 3 luni. Deodata se auzi o bataie in geam. Si inca una. Pana cand acele mici batai se transformasera intr-un zgomot continuu si infernal care se parea cu nu avea sa inceteze prea curand.
“Iar ploua. Poate chiar ar trebuii sa-l sun pe Tohma.”
<<Alo.>> Se auzi de la celalalt capat al firului. “ O voce fericita. Ca de fiecare data. Parca ar vrea sa ascunda mereu ceva”
<<Buna,Tohma. Imi pare rau ca te deranjez la o ora asta dar…>>
<<Nu-i nici o problema,Eiri nu trebuie sa-mi explici. Oricum ti-am zis ca oricand ai nevoie de ceva eu o sa fiu aici.>>
<<Multumesc, Tohma. Shuichi cand se intoarce?>> Spuse acesta cu o urma de tristete in voce
<<Peste o saptamana, cel putin. Eiri daca vrei pot sa-ti aranjez sa mergi intr-o statiune. La munte, la mare…>>
<<As vrea dar nu pot. Vreau sa stau aici si sa-l astept.>>
<<Esti sigur? Daca vrei o sa te poti intoarce la timp ca sa il vezi cand vine. Si oricum cred ca trebuie sa iei si tu o pauza. Lucrezi de cand a plecat Shuchi. Ai nevoie si tu de o pauza. >>
Dupa cateva secunde de liniste se auzi o voce indepartata la capatul firului.
<<Bine,Tohma. Dar o sa stau doar o saptamana.>>
<<Sigur. Aranjez sa pleci maine. E bine?>>
<<Da,sigur. Mai vorbim.>> Zise cu indiferenta
“Mai vobim?” Chiar si pe el il mira faptul ca zise asta.”Cine ar fi crezut ca ,Yuki Eiri, va putea fi schimbat atat de usor de un pusti?” Si mai important. “De ce Tohma vrea mereu sa ma ajute cand pe mine nici nu ma intereseaza alte personae iar el e atat atent cu toti. Dar de ce cred ca tine la mine?”
<<La naiba! Zise nervos nuvelistul. Nu-i deajuns ca vorbesc singur trebuie sa-mi mai si ard camasa!>>
Dupa ce isi mai calmase nervii, se duse in dormitor pentru a se schimba. Cand acesta ajunse oboseala si saptamanile nedormite si-au spus cuvantul lasandu-l pe scriitor fara vlaga, acesta lesinand imediat.
*****************
<<Eiri! Eiri!>> se auzise in linistea vilei.
O lumina puternica il impiedica pe novelist sa vada cine il strigase. Tot ce stia era ca se afla in dormitor. Patul pe care se afla avea un cearsaf mare, albastru iar in dreapta patului se afla un dulap, maro care se potrivea perfect cu culoarea peretilor, oranje. In fata patului se afla usa din care provenea acea lumina care nu il lasa pe novelist in pace.
Deodata acesta se ridicase.
<<Tohma?Ce cauti tu aici? Ce sa intamplat?>>intrebase scriitorul inca ametit.
<<Am venit sa iti zic unde iti vei petrece saptamana. Atunci te-am vazut la usa dormitorului, lesinat.>>
<<Si tu cum ai intrat aici? Usa este inchisa>>
<<Ultima data cand am venit la tine am uitat sa-ti dau cheia>>zise acesta zambind.
<<Si unde ziceai ca o sa merg?>>intrebase nuvelistul incercand sa se ridice.
<<Ti-am rezervat o camera la hotelul Sheraton Moana Surfrider Din Hawai. M-am gandit ca plaja o sa tea jute sa-ti mai revii>>
<<Bine. O sa merg cu primul avion>>
<<Am aranjat eu sa te duca avionul de la NG. Ai aici aeroportul.>>
<<Multumesc, Tohma. O sa ma pregatesc imediat>>
<<Sa ai grija!>> Mai zise acesta incercand sa nu para ca il doare aceasta plecare.
“Sa am grija? De ce? Cui i-ar pasa daca as patii ceva? De ce el tot timpul trebuie sa aiba grija de mine ca de un copil mic? Si de ce eu intotdeauna il las?” Uitand aceste intrebari, scriitorul se apucase sa-si faca bagajele. Dupa aproximativ o jumatate de ora, nuvelistul era gata de plecare. Intr-un fel ii parea rau ca pleaca dar pentru a se linisti suna la hotelul unde erau cazati Bad Luck.
<<Alo?>> se auzi la celalalt capat undeva in Osaka.
<<Hiro?Da-mi-l pe Shuichi, te rog>>zise acesta fara a-l lasa pe chitarist sa-i raspunda
<<Imi pare rau domnule Eiri dar Shuichi este jos, la restaurant. Vorbeste cu noua noastra solista. Daca vreti ii pot lasa un mesaj pentru cand vine.>>
<<Sigur. Spune-i ca eu o sa fiu plecat un timp si sa nu ma sune pe telefonul fix. Nu o sa fie nimeni acasa. Daca are nevoie de ceva sa ma sune pe mobil.>>
<<Bine, dar scuzati-ma, unde mergeti?>>intrebase roscatul incercand sa fie cat mai politicos pentru a nu-l deranja pe novelist.
<<Merg intr-o scurta vacanta.>>raspunse acesta simplu fara a-i da prea multe detalii chitaristului.
<<Desigur. O sa-i ca ati sunat atunci cand se intoarce.>>
<<Asa sa faci.>>termina blondul conversatia fara a astepta vreun salut.
“Noua lor solista? Si mie nu mi-a spus un cuvant? Chiar am nevoie de vacanta asta.”Dupa ce se asigura ca si-a luat tot ce ii trebuie, nuvelistul si-a luat cheile de la masina si a pornit dpre aeroportul care era pe biletul de la Tohma.
Dupa un timp de condos, scriitorul vazu avionul in care urma sa se urce si sa isi petreaca calatoria spre frumoasa statiune, Hawai. Alti oameni, oricine, ar fost extreme de incantati ca merg cu un avion persona intr-o frumoasa statiune unde o sa-si petreaca vacanta. Dar nuvelistul nu era asa. Deja se saturase sa auda ce perfecta era viata lui. Femei, bani, faima. “Cine nu ar vrea asa ceva?” se intreba blondul in timp ce urca in avion.
****** *******************
Dupa o calatorie cu avionul, scriitorul ajunse in aeroportul din Hawai. Acolo nu il asteptau sute de fotografi, televiziunea sau fani care erau in stare de orice pentru a primi un autograph. Aici era liniste. Tot ce se auzea era zgomotul valurilor ce se loveau de tarm si unele pasari ce se bucurau de caldura oferita de razele soarelui care incalzeau tot in jurul lor. Vazand frumusetea din jurul lui nuvelistul se gandea ca poate o vacanta chiar a fost o idée buna. Dup ace isi lua bagajele din avion, oprii un taxi si ii dadu adresa pe care se afla hotelul. Toata perioada drumului, la fel ca si in avion, scriitorul admira frumusetea peisajului, si multitudinea culorilor din jur.
Coborand din masina si vazand fericirea din jurul lui, nuvelistul isi aminti de iubitul sau. “Probabil este tot cu ea. Daca el si-a gasit deja pe altcineva, eu de ce nu as face la fel? Doar am tot ce si-ar dori o femeie.”