15-03-2008, 03:50 PM
Capitolul 3
- Ar cam fi cazul sa ma apuc de treaba. M-am saturat sa fiu luat peste picior, m-am saturat ca ceilalti sa se creada mai buni decat mine.
- E numai vina mea! Daca as fi avut vointa necesara de a-mi urmari scopurile. Daca as putea sa devin alta persoana, poate totul ar fi mai usor. Poate…
- Ca sa-mi indeplinesc visurile, trebuie sa renunt la altele. Trebuie sa-mi stabilesc o ierarhie.
- Ce vreau sa fac? Unde vreau sa ajung? E clar ca nu mai pot continua asa…
- O sa renunt la viata asta de mediocritate pentru a fi un om rece, fara sentimente, dar plin de succese. Calitatile unui om se pare ca mai nou se cantaresc in succese, in rezultate.
- Rezultate…Nu am fost niciodata bun la asta, dar o sa devin.
- O sa devin ceea ce urasc cel mai mult. A fost picatura care a umplut paharul, paharul care de mult tremura.
- Cea mai mare prostie a mea a fost sa cred ca oamenii apreciaza bunatatea, bunul simt, inocenta…dar cum sa nu?! Oamenii sunt niste finite detestabile, niste animale dornice de pacat. Si eu sunt unul dintre, nu are rost sa neg asta.
- O sa mi-o plateasca toti. Chiar si tu, Raluca.
- Dar cum sa incep? E clar ca lumea asta nu va fi niciodata ce o sa-mi doresc, pot doar sa ma mint ca o sa ma integrez vreodata, dar stiu prea bine ca e o iluzie. Dar nu voi renunta niciodata, ambitia mea va fi sa arat celorlati ca si ei gresesc, ca nu numai eu am gresit, ci noi toti, noi toti suntem de vina.
- De cand ori nu m-am gandit la sinucidere, dar mi-e frica…nu sunt pregatit de acest pas. Sunt un las patetic…Trebuie, pot, vreau si o sa reusesc sa ma schimb. O sa devin demonul, nu mai e alta sansa pentru mine. Iubirea, prietenia, sinceritatea au disparut pentru totdeauna din vocabularul meu, din mintea si sufletul meu.
- Puterea, luxul, destrabalarea, decaderea, agonia, durerea o sa devina universal meu. Imi doresc puterea de a cumpara sufletele si trupurile celorlalti. Tot ce uram inainte, o sa devina ratiunea mea de a fi.
Vlad tot timpul fusese un revoltat, inca din adolescenta se izolase de ceilalti, crezand ca asa poate scapa de rautatea, meschinaria umana. Nu-si dorise sa fie atins de aceasta plaga, de-asta please si de acasa, se indepartase de familia lui. Pentru ca pana la urma sa aleaga acelasi drum, dar din motive diferite. Fugise de confruntari si de lupta, asociind lupta cu jocurile de culise, se saturase sa i se zica nu incercase.
Obosise ca Raluca sa-i spuna ca nu-l intereseaza, ca nu e bun de nimic, ca e un ratat. Nu-i mai pasa de ea…doar pentru ca nu-si exprimase sentimentele, asta nu insemna ca n-o iubea.
- Dar acum totul s-a terminat. E un nou inceput, un nou joc de jucat, o noua scena.
Tanarului barbat ii dadusera lacrimile, se simtea gol, nu mai simtea nici macar durerea si totusi se simtea mai bine. Lucrurile ii erau clare.
- Trebuie sa ma ridic din pat, trebuie sa incep de azi, nu pot sa mai aman.
Iesi din camera, se intrepta spre camera brunetei. Batu la usa. Aceasta ii spuse sa intre.
- Raluca, trebuie sa-ti comunic ceva. Spuse uitandu-se in alta parte pentru a evita privirea fetei.
- Da, Vlad. E ceva important, sau mai poate sa mai astepte? Nu vezi ca ma uit la televizor! Era usor enervate ca fusese deranjata cand se uita la emisiunea ei preferata, nu suporta acest lucru.
- Da, e foarte important. Altfel, nu te-as fi deranjat din inutilele tale activitati! Urla Vlad, se saturase pana peste cap de comportamentul ei de prima-diva.
- Ce e? Spune repede. Raluca era plictisita de-a dreptul, credea ca e vorba de inca vreo toana a satenului.
- O sa ma mut din apartament. Iesi repede din camera ei, lasand-o fara replica. Bruneta ramasese masca, locuiau impreuna de aproape 3 ani, era prima data cand il auzea ca vrea sa se mute.
-Probabil glumeste, incerca sa se calmeze.
***
Vlad incepu sa-si impacheteze lucrurile, nu avea prea multe de impachetat, haine nu avea prea multe, nu acordase niciodata atentie garderobei, iar obiectele lui personale erau destul de putine. In schimb, avea multe carti, la care tinea foarte mult.
Peste vreo 5 minute, fata intra val-vartej la el in camera.
- Doar nu vorbesti serios? Intrebarea suna mai mult ca o rugaminte, se apropie de el sa-l imbratise, dar o respinse. Stia ca daca il imbratiseaza o sa uite de ce a hotarat si o sa-si doreasca sa ramana cu ea, dar nu se mai putea complace in aceasta situatie, pentru ca ea nu-l respecta ca individ.
- O sa plec chiar azi.intrerupse tacerea.
- Dar unde o sa pleci, asta e casa ta, ar trebui sa plec eu daca nu mai vrei sa locuim impreuna. Eu sunt in plus. O sa navalira lacrimile, stia prea bine ca era vina ei ca pleaca si totusi nu putea face nimic, nu in conditiile in care el o respingea.
- O sa stau la Cristi pana o sa-mi inchiriez un apartament singur. Termina de impachetat lucrurile.
- Te rog frumos, sa iesi. Vreau sa ma schimb.Tonul lui suna poruncitor.
Fata nu dadu nici un semn ca ar vrea sa iasa. Barbatul enervate, iesi din camera si se indrepta spre baie ca sa se schimbe acolo. Iesi dupa 10 minute, imbracat intr-o pereche de blugi neagra si o camasa albastra. Isi lua bagajele din camera si iesi din apartament, fara a-i mai adresa Ralucai niciun cuvant.
- Ar cam fi cazul sa ma apuc de treaba. M-am saturat sa fiu luat peste picior, m-am saturat ca ceilalti sa se creada mai buni decat mine.
- E numai vina mea! Daca as fi avut vointa necesara de a-mi urmari scopurile. Daca as putea sa devin alta persoana, poate totul ar fi mai usor. Poate…
- Ca sa-mi indeplinesc visurile, trebuie sa renunt la altele. Trebuie sa-mi stabilesc o ierarhie.
- Ce vreau sa fac? Unde vreau sa ajung? E clar ca nu mai pot continua asa…
- O sa renunt la viata asta de mediocritate pentru a fi un om rece, fara sentimente, dar plin de succese. Calitatile unui om se pare ca mai nou se cantaresc in succese, in rezultate.
- Rezultate…Nu am fost niciodata bun la asta, dar o sa devin.
- O sa devin ceea ce urasc cel mai mult. A fost picatura care a umplut paharul, paharul care de mult tremura.
- Cea mai mare prostie a mea a fost sa cred ca oamenii apreciaza bunatatea, bunul simt, inocenta…dar cum sa nu?! Oamenii sunt niste finite detestabile, niste animale dornice de pacat. Si eu sunt unul dintre, nu are rost sa neg asta.
- O sa mi-o plateasca toti. Chiar si tu, Raluca.
- Dar cum sa incep? E clar ca lumea asta nu va fi niciodata ce o sa-mi doresc, pot doar sa ma mint ca o sa ma integrez vreodata, dar stiu prea bine ca e o iluzie. Dar nu voi renunta niciodata, ambitia mea va fi sa arat celorlati ca si ei gresesc, ca nu numai eu am gresit, ci noi toti, noi toti suntem de vina.
- De cand ori nu m-am gandit la sinucidere, dar mi-e frica…nu sunt pregatit de acest pas. Sunt un las patetic…Trebuie, pot, vreau si o sa reusesc sa ma schimb. O sa devin demonul, nu mai e alta sansa pentru mine. Iubirea, prietenia, sinceritatea au disparut pentru totdeauna din vocabularul meu, din mintea si sufletul meu.
- Puterea, luxul, destrabalarea, decaderea, agonia, durerea o sa devina universal meu. Imi doresc puterea de a cumpara sufletele si trupurile celorlalti. Tot ce uram inainte, o sa devina ratiunea mea de a fi.
Vlad tot timpul fusese un revoltat, inca din adolescenta se izolase de ceilalti, crezand ca asa poate scapa de rautatea, meschinaria umana. Nu-si dorise sa fie atins de aceasta plaga, de-asta please si de acasa, se indepartase de familia lui. Pentru ca pana la urma sa aleaga acelasi drum, dar din motive diferite. Fugise de confruntari si de lupta, asociind lupta cu jocurile de culise, se saturase sa i se zica nu incercase.
Obosise ca Raluca sa-i spuna ca nu-l intereseaza, ca nu e bun de nimic, ca e un ratat. Nu-i mai pasa de ea…doar pentru ca nu-si exprimase sentimentele, asta nu insemna ca n-o iubea.
- Dar acum totul s-a terminat. E un nou inceput, un nou joc de jucat, o noua scena.
Tanarului barbat ii dadusera lacrimile, se simtea gol, nu mai simtea nici macar durerea si totusi se simtea mai bine. Lucrurile ii erau clare.
- Trebuie sa ma ridic din pat, trebuie sa incep de azi, nu pot sa mai aman.
Iesi din camera, se intrepta spre camera brunetei. Batu la usa. Aceasta ii spuse sa intre.
- Raluca, trebuie sa-ti comunic ceva. Spuse uitandu-se in alta parte pentru a evita privirea fetei.
- Da, Vlad. E ceva important, sau mai poate sa mai astepte? Nu vezi ca ma uit la televizor! Era usor enervate ca fusese deranjata cand se uita la emisiunea ei preferata, nu suporta acest lucru.
- Da, e foarte important. Altfel, nu te-as fi deranjat din inutilele tale activitati! Urla Vlad, se saturase pana peste cap de comportamentul ei de prima-diva.
- Ce e? Spune repede. Raluca era plictisita de-a dreptul, credea ca e vorba de inca vreo toana a satenului.
- O sa ma mut din apartament. Iesi repede din camera ei, lasand-o fara replica. Bruneta ramasese masca, locuiau impreuna de aproape 3 ani, era prima data cand il auzea ca vrea sa se mute.
-Probabil glumeste, incerca sa se calmeze.
***
Vlad incepu sa-si impacheteze lucrurile, nu avea prea multe de impachetat, haine nu avea prea multe, nu acordase niciodata atentie garderobei, iar obiectele lui personale erau destul de putine. In schimb, avea multe carti, la care tinea foarte mult.
Peste vreo 5 minute, fata intra val-vartej la el in camera.
- Doar nu vorbesti serios? Intrebarea suna mai mult ca o rugaminte, se apropie de el sa-l imbratise, dar o respinse. Stia ca daca il imbratiseaza o sa uite de ce a hotarat si o sa-si doreasca sa ramana cu ea, dar nu se mai putea complace in aceasta situatie, pentru ca ea nu-l respecta ca individ.
- O sa plec chiar azi.intrerupse tacerea.
- Dar unde o sa pleci, asta e casa ta, ar trebui sa plec eu daca nu mai vrei sa locuim impreuna. Eu sunt in plus. O sa navalira lacrimile, stia prea bine ca era vina ei ca pleaca si totusi nu putea face nimic, nu in conditiile in care el o respingea.
- O sa stau la Cristi pana o sa-mi inchiriez un apartament singur. Termina de impachetat lucrurile.
- Te rog frumos, sa iesi. Vreau sa ma schimb.Tonul lui suna poruncitor.
Fata nu dadu nici un semn ca ar vrea sa iasa. Barbatul enervate, iesi din camera si se indrepta spre baie ca sa se schimbe acolo. Iesi dupa 10 minute, imbracat intr-o pereche de blugi neagra si o camasa albastra. Isi lua bagajele din camera si iesi din apartament, fara a-i mai adresa Ralucai niciun cuvant.
It's a game...