29-11-2009, 08:09 PM
Nu îmi vine să cred că nu am lăsat şi eu o părere aici, mare greşeală.
it can be spoiled
Este unul din animeurile mele preferate, unul dintre cele mai bune animeuri pe care le-am văzut vreodată pe parcursul a 16 ani jumătate cât am eu :]]. Vreau să spun , nu mai spun nimic. Că nu am cuvinte. Deşi grafica nu e cea mai bună, acţiunea e pur şi simplu... extraordinară [ neah, e un cuvânt prea nesemnificativ pentru cât de frumos a fost anime-ul ] . Deci, deşi construcţia fizică a personajului a fost cam... Cam aiurea, oarecum, mie mi-au plăcut toţi cum arătau!!! Chiar dacă erau aşa de slabi şi aveau nişte frunţi gigantice :]]], nu puteam să nu îi ador, erau atât de " mişto "
Deci.. Cu ce, cu ce, cu ce să încep? Primul episod? :]] Oh, cât de tare a fost. Îmi bătea inima extraordinar de tare şi repede când Nana Komatsu s-a întâlnit cu Nana Osaki, a fost un moment.. Sfânt. Atunci când zicea la început : Mai ţii minte, Nana? Îmi venea să plâng presimţind parcă un sfârşit atât de trist şi dureros. Fiecare referire la camera 707 mă făcea să tremur. Nici nu mai ştiu cât am plâns la acest anime, aşa de tare m-a emoţionat; ba mai mult decât atât : impresionat. Nu am cuvinte. Faptul că cele două erau atât de diferite şi s-au înţeles atât de bine. Nici dacă ar fi fost surori nu cred că s-ar fi iubit atât.
Ideea acea : dacă aş fi fost băiat Nana, aş fi fost alături de tine.. Sau ceva asemănător, DOAMNE, o adoram... NU ştiu de ce dar prietenia celor două fete m-a impresionat profund şi m-a făcut să le iubesc enorm. Nu doar pe ele , şi pvoestea lor, iubirile lor.. Deşi mai mult de admirat era Osaki pentru că trecuse printre atâtea şi ... Putea încă să meargă mai departe, eu mă pot identifica în Hachi. O fiinţă egoistă care totuşi iubeşte, care greşeşte de atâtea ori, prea naivă, credulă, plângăreaţă. Unele însuşiri d-ale sale sunt şi în minte. E '' omenească '' şi totodată, şi Nana Osaki este :]] pentru că există într-adevăr persoane atât de .... Puternice şi superbe. Avea aşa un stil pe care nu îl puteai trece cu vederea. Cânta atât de frumos, vocea [ actriţa ] aleasă a fost pur şi simplu potrivită, minunată. Nu puteam întrevede o alta. Mi-a plăcut tare tare tare mult. Acum când mă gândesc la anime şi la poveste parcă îmi vine să plâng, şi aşa avea atâtea de spus dar parcă ideile se pierd pe drum. Sfârşitul a fost pur şi simplu.. Nu am cuvinte... [ deşi am citit şi manga şi încă aştept să apară şi alte capitole ; de acolo se înţeleg mai multe ] . Am lacrimi în ochi şi acum când mă gândesc doar la anime!!!
Toţi tipii cu care a ieşit Hachi au fost super atrăgători, într-adevăr mi-au plăcut. Iar am văzut o caracteristică atât de omenească, la Shouji, I mean... Înţeleg de ce a înşelat-o pe Hachi. Şi într-adevăr a avut dpretatea sa, şi tot aşa putea şi ea să se simtă trădată şi să simtă.. Nu ştiu, să aibă nevoia să plângă. AM înţeles cum cei doi nu mai puteau fi prieteni, Nana şi SHouji. Era parcă de la sine înţeles faptul că nu , nu maiputeau să fie asemenea în trecut. Să se salute doar ca doi prietnei. Cum ar mai fi putut? Atât de real!
TAKUMI, da l-am adorat. Multă lume a spus pur şi simplu că nu îl suportă poate pentru că a înşelat-o pe Nana, sau cine ştie? Oricum ar fi ... El este superb şi înţeleg ce vede Hachi la el, înţeleg într-utotul, pentru că îi poate acorda exact de ceea ce ea are nevoie : protecţie şi atenţie -- ca unui căţeluş... Mda, înţeleg asta şi chiar îmi place de el. Pentru că nu este perfect, vreau să zic, are defecte asemenea unei fiinţe umane chiar dacă arată atât de bine.
Nobu, mi-a părut tare rău pentru acesta dar nu pot spune că nu îmi place de el .E frumos foc şi aşa mai departe. Decât la sfârşitul animeului, fără a mă lega aici de manga, am simţit că s-a maturizat şi că într-adevăr acela ar putea fi un Nobu cu care Hachi ar putea fi într-adevăr. Căci altfel relaţia lor părea una fantastică. Fără viitor, doar o aventură. Cu takumi avea o casă. Da, aşa văd eu lucrurile.
Ren... Deci nu am cuvinte să îmi exprim sentimentele având în vedere destinul acestuia; deşi sentimentele astea vin din manga. Făcând referire doar la anime, ren este un personaj necunoscut... Unul ce nu îşi arată foarte clar emoţiile faţă de toată lumea. Îi înţeleg dragostea pentru Nana, poate mai mult decât orice o vrea pe ea. Am înţeles de ce a '' părăsit-o '', şi de ce nu a stat acolo. Am înţeles de ce Osaki nu a plecat după ea. Cum putea? Nu putea. Înţeleg ce simţea, de aceea e atât de trist.
Toată povestea este asemenea unei vieţi reală, atât de mulţi oameni, destine similare.
Yasu.. Pff, l-am adorat pe parcursul întregului animeu. Pentru că este genul de personaj de care te poţi lega întotdeauna şi care va fi mereu în ajutorul tău. Am înţeles mai multe despre el şi sentimentele lui din manga, aşa îl văd în anime doar ca pe un tip foarte drăguţ şi responsabil. Foarte , dar foarte misterios, ce îşi ascunde înteaga fiinţă. Un tip care îmbină utilul cu plăcutul; cum sunt mulţi în realitatea noastră crudă.
Ah, cred că am făcut referire mai la tot pe ansamblu. Acţiunea, povestea.. totul, personajele. Mi-au plăcut. Nu am cuvinte să îmi exprim admiraţia pentru animeul acesta şi pentru aceia ce l-au creat, cât şi pentru aceia care a creat manga. of, mult prea frumos. Mult prea real şi tragic. Este un anime ce merită văzut, fără nicio discuţie. Fiecare episod în parte , fără a rata vreunul.
AM adorat animeul NANA !
it can be spoiled
Este unul din animeurile mele preferate, unul dintre cele mai bune animeuri pe care le-am văzut vreodată pe parcursul a 16 ani jumătate cât am eu :]]. Vreau să spun , nu mai spun nimic. Că nu am cuvinte. Deşi grafica nu e cea mai bună, acţiunea e pur şi simplu... extraordinară [ neah, e un cuvânt prea nesemnificativ pentru cât de frumos a fost anime-ul ] . Deci, deşi construcţia fizică a personajului a fost cam... Cam aiurea, oarecum, mie mi-au plăcut toţi cum arătau!!! Chiar dacă erau aşa de slabi şi aveau nişte frunţi gigantice :]]], nu puteam să nu îi ador, erau atât de " mişto "
Deci.. Cu ce, cu ce, cu ce să încep? Primul episod? :]] Oh, cât de tare a fost. Îmi bătea inima extraordinar de tare şi repede când Nana Komatsu s-a întâlnit cu Nana Osaki, a fost un moment.. Sfânt. Atunci când zicea la început : Mai ţii minte, Nana? Îmi venea să plâng presimţind parcă un sfârşit atât de trist şi dureros. Fiecare referire la camera 707 mă făcea să tremur. Nici nu mai ştiu cât am plâns la acest anime, aşa de tare m-a emoţionat; ba mai mult decât atât : impresionat. Nu am cuvinte. Faptul că cele două erau atât de diferite şi s-au înţeles atât de bine. Nici dacă ar fi fost surori nu cred că s-ar fi iubit atât.
Ideea acea : dacă aş fi fost băiat Nana, aş fi fost alături de tine.. Sau ceva asemănător, DOAMNE, o adoram... NU ştiu de ce dar prietenia celor două fete m-a impresionat profund şi m-a făcut să le iubesc enorm. Nu doar pe ele , şi pvoestea lor, iubirile lor.. Deşi mai mult de admirat era Osaki pentru că trecuse printre atâtea şi ... Putea încă să meargă mai departe, eu mă pot identifica în Hachi. O fiinţă egoistă care totuşi iubeşte, care greşeşte de atâtea ori, prea naivă, credulă, plângăreaţă. Unele însuşiri d-ale sale sunt şi în minte. E '' omenească '' şi totodată, şi Nana Osaki este :]] pentru că există într-adevăr persoane atât de .... Puternice şi superbe. Avea aşa un stil pe care nu îl puteai trece cu vederea. Cânta atât de frumos, vocea [ actriţa ] aleasă a fost pur şi simplu potrivită, minunată. Nu puteam întrevede o alta. Mi-a plăcut tare tare tare mult. Acum când mă gândesc la anime şi la poveste parcă îmi vine să plâng, şi aşa avea atâtea de spus dar parcă ideile se pierd pe drum. Sfârşitul a fost pur şi simplu.. Nu am cuvinte... [ deşi am citit şi manga şi încă aştept să apară şi alte capitole ; de acolo se înţeleg mai multe ] . Am lacrimi în ochi şi acum când mă gândesc doar la anime!!!
Toţi tipii cu care a ieşit Hachi au fost super atrăgători, într-adevăr mi-au plăcut. Iar am văzut o caracteristică atât de omenească, la Shouji, I mean... Înţeleg de ce a înşelat-o pe Hachi. Şi într-adevăr a avut dpretatea sa, şi tot aşa putea şi ea să se simtă trădată şi să simtă.. Nu ştiu, să aibă nevoia să plângă. AM înţeles cum cei doi nu mai puteau fi prieteni, Nana şi SHouji. Era parcă de la sine înţeles faptul că nu , nu maiputeau să fie asemenea în trecut. Să se salute doar ca doi prietnei. Cum ar mai fi putut? Atât de real!
TAKUMI, da l-am adorat. Multă lume a spus pur şi simplu că nu îl suportă poate pentru că a înşelat-o pe Nana, sau cine ştie? Oricum ar fi ... El este superb şi înţeleg ce vede Hachi la el, înţeleg într-utotul, pentru că îi poate acorda exact de ceea ce ea are nevoie : protecţie şi atenţie -- ca unui căţeluş... Mda, înţeleg asta şi chiar îmi place de el. Pentru că nu este perfect, vreau să zic, are defecte asemenea unei fiinţe umane chiar dacă arată atât de bine.
Nobu, mi-a părut tare rău pentru acesta dar nu pot spune că nu îmi place de el .E frumos foc şi aşa mai departe. Decât la sfârşitul animeului, fără a mă lega aici de manga, am simţit că s-a maturizat şi că într-adevăr acela ar putea fi un Nobu cu care Hachi ar putea fi într-adevăr. Căci altfel relaţia lor părea una fantastică. Fără viitor, doar o aventură. Cu takumi avea o casă. Da, aşa văd eu lucrurile.
Ren... Deci nu am cuvinte să îmi exprim sentimentele având în vedere destinul acestuia; deşi sentimentele astea vin din manga. Făcând referire doar la anime, ren este un personaj necunoscut... Unul ce nu îşi arată foarte clar emoţiile faţă de toată lumea. Îi înţeleg dragostea pentru Nana, poate mai mult decât orice o vrea pe ea. Am înţeles de ce a '' părăsit-o '', şi de ce nu a stat acolo. Am înţeles de ce Osaki nu a plecat după ea. Cum putea? Nu putea. Înţeleg ce simţea, de aceea e atât de trist.
Toată povestea este asemenea unei vieţi reală, atât de mulţi oameni, destine similare.
Yasu.. Pff, l-am adorat pe parcursul întregului animeu. Pentru că este genul de personaj de care te poţi lega întotdeauna şi care va fi mereu în ajutorul tău. Am înţeles mai multe despre el şi sentimentele lui din manga, aşa îl văd în anime doar ca pe un tip foarte drăguţ şi responsabil. Foarte , dar foarte misterios, ce îşi ascunde înteaga fiinţă. Un tip care îmbină utilul cu plăcutul; cum sunt mulţi în realitatea noastră crudă.
Ah, cred că am făcut referire mai la tot pe ansamblu. Acţiunea, povestea.. totul, personajele. Mi-au plăcut. Nu am cuvinte să îmi exprim admiraţia pentru animeul acesta şi pentru aceia ce l-au creat, cât şi pentru aceia care a creat manga. of, mult prea frumos. Mult prea real şi tragic. Este un anime ce merită văzut, fără nicio discuţie. Fiecare episod în parte , fără a rata vreunul.
AM adorat animeul NANA !