15-09-2009, 05:09 PM
Aceasta este noua mea poveste,sper sa va placa mult.
Cerul este acoperit de o pacla neagra,aerul se racareste,pe strada intunecata luminata numai de cercuri fosforescente trece cu pasi marunti o persoana.Este intunecata,imbrcat intr-un palton negru,pana la pamant,o palarie la fel.O persoana misterioasa,tainica.Se opreste in fata unor cladiri arse,singurul lucru care a mai ramas din ele este praful si amintirile legate,cusute pe pamant,niciodata citite,niciodata descifrabile.O adiere de vant aduce in aer o mireasma dulce,ametitoare chiar fermecatoare.Lucruri mistice se impletesc in jurul trupului lui.Caini latra la luna,la domnita de la ananglie ce asteapta sa fie salvata de print,un print ce are sa nu apara niciodata.Se pune in ghenunchi,printre mormanele de pereti,de caramida arsa straluceste in besna o stea rosie,patata cu minciuni,dragoste,ura si spini.Tragic,cu adevarat tragic.Candva pe aici se putea spune ca o adevarata poveste de dragoste.
Inima lui este rece,un cub de gheata ce nu a fost pana acum topit vreodata.Cea care ia topit-o este o fata oarecare,frumoasa,inocenta,neajutorata.Cunoscuta candva ca “Floarea din Spiniâ€.Era mai mare ca mine,dar tot mai mica parea.M-a ajutat foarte mult,avea o piele fina,era gingasa,ochi ei rosi ca si petalele trandafirilor imbibate in sange,parul ei alb si lung imi aducea aminte de zilele de iarna reci,friguroase dar tot odata tainice.
Cu toate acestea am ratat-o,am pierdut-o pe vecie.Ceea ce viata nu-ti poate oferi este prima dragoste.Am omorat-o cu propile mele maini,singura si unica creatura.Degeaba mai vorbesc despre ea acuma,toate aceste cuvinte sunt de prisos.Am incercat sa o readuc la viata,dar degeaba.Mi-am parasit casa,laboratorul si viata;tot ce am inainte sunt numai lucruri de prisos cladite pe minciuni.Inainte de a muri parinti mei au lasat o avere intr-un cont din Anglia.De ce tocmai acolo?Parasesc incet cenusa ce mi-a cladit candva un viitor.
Am plecat spre Anglia cu primul avion,vremea era groasnica intotdeauna ploua.Am ajuns la casa parintilor mei,era mare imprejmuita de un gard de zece metri.Statuile imfioratoare nu o faceau prea primitoare,insa pe mine nu ma deranja.In casa aerul era rece,panzele de paianjem cusute cu fire stralucitoare brodate pe pereti casei dadeau impresia de juvaiere imprimate pe tapetul gri.Scarile scartiau de fiecare data cand calcam treptele,un fior rece imi trecea pe tot spatele.Suvite blande de vant rece cutreierau toata casa,dadeau aceea atmosfera inspaimantatoare din ani ’80.Am ajuns pana in fata unei usi destul de familiara,era maro cu un dizain simplu,am deschis-o.Usa s-a largit tot mai mult,scartia cu fiecare centimetru deschis,am pasit cu o oarecare indoiala in incapere.Intru incet ne vrand sa trezesc pe cineva,dar pe cine?Multe lume parea sa fie absenta de ceva vreme,numai fantomele cutreiera aceasta casa uitata.Inchid usa in urma mea,ma pun in pat,era vechi la fel ca si casa.Dorm si ma afund incet in colturile intunevate ale minti,imagini din trecut ma bantuie una cate una.Multe voci rasuna in minte,aceleasi voci pe care le aud de cateva luni.Imi pareau sa semene foarte bine cu vocea ei sau poate ca stafia ei inca ma bantuie.Transpir,sudoarea din corpul meu curge incet de pe piept usor in jos,dar ingheata;simnt o neliniste in mine,ceva este in mine si nu ma lasa dorm ma vaneaza ca pe o prada usoara,nu mai support fiecare particica din mine striga,fiecare molecura fiecare componenta striga dupa ajutor si dupa incetare.Sunt o creatura uitata de lume,uitata de Dumnezu,ce trebuie sa vanez pentru a avea liniste,sunt prada ce este vanatorul sunt vanatorul ce este prada,sunt doua lucruri esentiale,sunt doua lucruri ce ma chinuie in truna,prada si vanatorul.
Ceasul arata ora 3:05,somnul ma apasa pe gene ca plumbu,somnul meu este rece si insuportabil.Orele trec cu incetinitorul,o secunda pare un minut,un minut pare o ora,iar o ora o vesnicie.
Ochi ma dor,capul il simnt greu,ceva insuportabil imi apasa umeri.Tac si deseori si tacerea este un raspuns.Oftez oarecun usurat se plimba prin coridorul intuncat,cateva flame ale unor suflete strabat acest drum fara de intoarcere,trist,este cu adevarat trist,pasajele casei duc spre noi culoare,noi culoare spre noi destine.Este ora 5:36,se pare ca aceasta noapte o sa treaca,fara mine in pat.Orcum patul trebuie inlocuit,cine mai doarme pe pat din paie?Aceleasi intrebari,dar fara raspunsuri.Le-as putea gasi eu cumva?Ma apuc sa despachetez,dar nu aveam ce,simteam nevoia de a fi util,dar nu era nimeni care sa mi-o ceara.Ma apuc sa fac curat prin casa,gasesc diverse register vechi,prima data nu m-au interesat deoarece erau vechi,le-am rasfoit si am dat peste nasterea mea,invierea mea si mi-au atras atentia.Ceasul arata ora 7:26,mi-am luat micul dejun si am inceput sa explorez orasul.Locuiam in Blackburn,aici oameni erau foarte superstitiosi,populatia nu trecea mai mult de 3.979 de oameni,toti se cunosteau intre ei si venirea unui strain ii cam nelinistea.Mare plictiseala,casele erau construite din lemne,numai la cateva strazi gaseai o casa ca in randul lumii.Strazile erau asfaltate can acuma 10 ani,gaurile se vedeau previzibil.Stilul pitoresc,moda veche,respectarea traditilor le gasai peste tot.Eu imi fac silueta de dimineata la un restaurant vechi la cateva stradute numit “Bancioculâ€;imi place acolo,este liniste si pace nu te deranjeaza nimeni.Singurul lucru enervant este ploaia,ploua intruna de cand am venit;printul nu si-a scos vreodata coroana,pretioasa si nemasurabila,sta ascuns.Am stat si am studiat in Anglia timp de trei ani,dar nu am gasit nimic folositor.Totul era despre nasterea mea si moartea mea,totul se invartea in jurul lor.Cu adevarat minunat,petreceam atata timp in laborator incat oameni au inceput sa zica casunt nu se stie ce fanatic,un ciudat ce sta in casa fara viata,fara dragoste.Mi-as dori sa mor,sa ma duc sa o vad pe Izza,au trecut ani si eu tot nu am uitat-o,insomniile pe care le am sunt provocate de moartea ei de catre mine.Daram totul de pe masa,vars sticlele,le sparg numai sa ma lase in pace.Vocea ei imi rasuna in tot capul.
Dau peste cineva,acel cineva care imi rsuna in ca.
-Macar poti sa-ti cer scuze nesimtitule.Spuse ea.
Imi intorc privirea,amutesc,seamana asa de bine,ma apropi de ea,vreau sa o simnt,vreau sa o ating.
-Lasa-ma in pace.
Se ridica si pleaca.
Cerul este acoperit de o pacla neagra,aerul se racareste,pe strada intunecata luminata numai de cercuri fosforescente trece cu pasi marunti o persoana.Este intunecata,imbrcat intr-un palton negru,pana la pamant,o palarie la fel.O persoana misterioasa,tainica.Se opreste in fata unor cladiri arse,singurul lucru care a mai ramas din ele este praful si amintirile legate,cusute pe pamant,niciodata citite,niciodata descifrabile.O adiere de vant aduce in aer o mireasma dulce,ametitoare chiar fermecatoare.Lucruri mistice se impletesc in jurul trupului lui.Caini latra la luna,la domnita de la ananglie ce asteapta sa fie salvata de print,un print ce are sa nu apara niciodata.Se pune in ghenunchi,printre mormanele de pereti,de caramida arsa straluceste in besna o stea rosie,patata cu minciuni,dragoste,ura si spini.Tragic,cu adevarat tragic.Candva pe aici se putea spune ca o adevarata poveste de dragoste.
Inima lui este rece,un cub de gheata ce nu a fost pana acum topit vreodata.Cea care ia topit-o este o fata oarecare,frumoasa,inocenta,neajutorata.Cunoscuta candva ca “Floarea din Spiniâ€.Era mai mare ca mine,dar tot mai mica parea.M-a ajutat foarte mult,avea o piele fina,era gingasa,ochi ei rosi ca si petalele trandafirilor imbibate in sange,parul ei alb si lung imi aducea aminte de zilele de iarna reci,friguroase dar tot odata tainice.
Cu toate acestea am ratat-o,am pierdut-o pe vecie.Ceea ce viata nu-ti poate oferi este prima dragoste.Am omorat-o cu propile mele maini,singura si unica creatura.Degeaba mai vorbesc despre ea acuma,toate aceste cuvinte sunt de prisos.Am incercat sa o readuc la viata,dar degeaba.Mi-am parasit casa,laboratorul si viata;tot ce am inainte sunt numai lucruri de prisos cladite pe minciuni.Inainte de a muri parinti mei au lasat o avere intr-un cont din Anglia.De ce tocmai acolo?Parasesc incet cenusa ce mi-a cladit candva un viitor.
Am plecat spre Anglia cu primul avion,vremea era groasnica intotdeauna ploua.Am ajuns la casa parintilor mei,era mare imprejmuita de un gard de zece metri.Statuile imfioratoare nu o faceau prea primitoare,insa pe mine nu ma deranja.In casa aerul era rece,panzele de paianjem cusute cu fire stralucitoare brodate pe pereti casei dadeau impresia de juvaiere imprimate pe tapetul gri.Scarile scartiau de fiecare data cand calcam treptele,un fior rece imi trecea pe tot spatele.Suvite blande de vant rece cutreierau toata casa,dadeau aceea atmosfera inspaimantatoare din ani ’80.Am ajuns pana in fata unei usi destul de familiara,era maro cu un dizain simplu,am deschis-o.Usa s-a largit tot mai mult,scartia cu fiecare centimetru deschis,am pasit cu o oarecare indoiala in incapere.Intru incet ne vrand sa trezesc pe cineva,dar pe cine?Multe lume parea sa fie absenta de ceva vreme,numai fantomele cutreiera aceasta casa uitata.Inchid usa in urma mea,ma pun in pat,era vechi la fel ca si casa.Dorm si ma afund incet in colturile intunevate ale minti,imagini din trecut ma bantuie una cate una.Multe voci rasuna in minte,aceleasi voci pe care le aud de cateva luni.Imi pareau sa semene foarte bine cu vocea ei sau poate ca stafia ei inca ma bantuie.Transpir,sudoarea din corpul meu curge incet de pe piept usor in jos,dar ingheata;simnt o neliniste in mine,ceva este in mine si nu ma lasa dorm ma vaneaza ca pe o prada usoara,nu mai support fiecare particica din mine striga,fiecare molecura fiecare componenta striga dupa ajutor si dupa incetare.Sunt o creatura uitata de lume,uitata de Dumnezu,ce trebuie sa vanez pentru a avea liniste,sunt prada ce este vanatorul sunt vanatorul ce este prada,sunt doua lucruri esentiale,sunt doua lucruri ce ma chinuie in truna,prada si vanatorul.
Ceasul arata ora 3:05,somnul ma apasa pe gene ca plumbu,somnul meu este rece si insuportabil.Orele trec cu incetinitorul,o secunda pare un minut,un minut pare o ora,iar o ora o vesnicie.
Ochi ma dor,capul il simnt greu,ceva insuportabil imi apasa umeri.Tac si deseori si tacerea este un raspuns.Oftez oarecun usurat se plimba prin coridorul intuncat,cateva flame ale unor suflete strabat acest drum fara de intoarcere,trist,este cu adevarat trist,pasajele casei duc spre noi culoare,noi culoare spre noi destine.Este ora 5:36,se pare ca aceasta noapte o sa treaca,fara mine in pat.Orcum patul trebuie inlocuit,cine mai doarme pe pat din paie?Aceleasi intrebari,dar fara raspunsuri.Le-as putea gasi eu cumva?Ma apuc sa despachetez,dar nu aveam ce,simteam nevoia de a fi util,dar nu era nimeni care sa mi-o ceara.Ma apuc sa fac curat prin casa,gasesc diverse register vechi,prima data nu m-au interesat deoarece erau vechi,le-am rasfoit si am dat peste nasterea mea,invierea mea si mi-au atras atentia.Ceasul arata ora 7:26,mi-am luat micul dejun si am inceput sa explorez orasul.Locuiam in Blackburn,aici oameni erau foarte superstitiosi,populatia nu trecea mai mult de 3.979 de oameni,toti se cunosteau intre ei si venirea unui strain ii cam nelinistea.Mare plictiseala,casele erau construite din lemne,numai la cateva strazi gaseai o casa ca in randul lumii.Strazile erau asfaltate can acuma 10 ani,gaurile se vedeau previzibil.Stilul pitoresc,moda veche,respectarea traditilor le gasai peste tot.Eu imi fac silueta de dimineata la un restaurant vechi la cateva stradute numit “Bancioculâ€;imi place acolo,este liniste si pace nu te deranjeaza nimeni.Singurul lucru enervant este ploaia,ploua intruna de cand am venit;printul nu si-a scos vreodata coroana,pretioasa si nemasurabila,sta ascuns.Am stat si am studiat in Anglia timp de trei ani,dar nu am gasit nimic folositor.Totul era despre nasterea mea si moartea mea,totul se invartea in jurul lor.Cu adevarat minunat,petreceam atata timp in laborator incat oameni au inceput sa zica casunt nu se stie ce fanatic,un ciudat ce sta in casa fara viata,fara dragoste.Mi-as dori sa mor,sa ma duc sa o vad pe Izza,au trecut ani si eu tot nu am uitat-o,insomniile pe care le am sunt provocate de moartea ei de catre mine.Daram totul de pe masa,vars sticlele,le sparg numai sa ma lase in pace.Vocea ei imi rasuna in tot capul.
Dau peste cineva,acel cineva care imi rsuna in ca.
-Macar poti sa-ti cer scuze nesimtitule.Spuse ea.
Imi intorc privirea,amutesc,seamana asa de bine,ma apropi de ea,vreau sa o simnt,vreau sa o ating.
-Lasa-ma in pace.
Se ridica si pleaca.