[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Intalnirea


Conferinta luase sfarsit.Membrii taberelor adverse se aflau in holul salii,aruncandu-si priviri ucigatoare.Presiunea era foarte mare.Dupa catvea minute,Shuichi i-a pus mana pe umar luiIchiro,dupa care isi indrepta pasii spre baie.Ajuns in locul cu pricina,si-a dat cu apa rece pe fata,dupa care se privii in oglinda.Devenise un monstru.Era o persoana rece si indiferenta.Simtea repugna pentru ceea ce era,pentru propria sa persoana.Deodata a auzit usa alba din lemn cum se tranteste.In fata sa se afla hiro.Cei doi s-au privit pret de cateva minute.Erau seriosi,dar in ochii lor nu se citea ura,ci doar un regret adanc.Shu lasa capul in jos,dupa care trecu pe langa roscat fara sa spuna ceva.Acesta privii in urma lui si ofta.Se cunosteau de mici copii.Ce il facu-se pe cantaret sa se indeparteze atat de mult?Solistul trebuia sa strabata un hol destul de lung pana la amicii sai.Dar ironie,din fata sa venea Fujisaki.In clipa in care cei doi au ajuns unul langa celalalt,brunetul s-a oprit,spunand:
-Nu ai decat un vis:sa ne distrugi.Dar fara sa iti dai seama,ai ramas singur.
Shuichi s-a oprit.Privea nedumerit in fata sa,dupa care s-a intors brusc.Ar fi vrut sa spuna ceva,insa nu stia ce.Si chiar daca ar fi stiut,ar fi fost prea tarziu.Fujisaki se indeparta de el.Ca si in cazul lui Hiro,in vocea acestuia se putea simtii regretul.Dupa zece minute,solistul a ajuns la grupul sau.Atat Ichiro cat si Yuji si-au dat seama ca ceva se intampla cu el.
-Iubitule,esti bine?Nu te vad in apele tale.
-Da.Putem sa plecam de aici?Vreau sa ajung acasa.Spune cantaretul grabindu-se sa coboare treptele ce duceau la iesire.
-Sigur ca da.Te duc pe tine la apartament,iar eu si Ichiro mergem la companie.
Chiar daca Yuji crezuse spusele solistului,roscatul simtea ca ceva este in neeregula.Se intamplase ceva cu amicul sau.In tot timpul petrecut in masina,Shu nu a facut alceva decat sa priveasca pe geam.Cata dreptate avea Fujisaki.Razbunatea il facuse sa uite de prietenii sai.Inafara de sotul si amicul sau,nimeni nu il mai baga in seama.Mai erau angajatii firmei,insa simteau teama pentru el.Ajuns in fata blocului,Shuichi l-a sarutat pe Yuji dupa care a intrat in imobil.In timp ce astepta liftul,solistul privea ceasul ce il avea la mana.Ar fi putut sa opreasca secundele ce pareau sa zboare?Cand ascensorul a ajuns,baiatul cu parul roz a deshis usor usa.In interior se afla un cuplu,ce isi facea poze in oglinda.Ii privea lung in timp ce acestia se indepartau.Ajuns in fataapartamentului,baga cheia in broasca.Aceasta se deschise zgomotos.Casa era cufundata in liniste.Primul loc in care a intrat a fost baia.Dupa ce se descotorosii de hainele negre ce ii acopereau trupul,intra in cada.Ii placea sa isi simta corpul cum este ingropat de apa.Un lucru i se parea ciudat.O singura picatura de apa,oricat de mica si neinsemnata ar fi,era de ajuns sa perturbe linistea intregului lichid incolor.Baloanele mici de spuma,prin uniunea lor formau unul mai mare.Totul avea un rost.Dupa un sfert de ora,Shu a iesit din cada.Isi sterge trupul cu un prosop alb,din bumbac,indepartand stropii de apa ce se scurgeau pe pielea sa.A intrat in dormitor de unde si-a luat o pereche de pantaloni scurti si o bluza.Din greseala,a dat cu cotu intr-un pachet,din care a cazut un tricou roz.L-a luat in mana si l-a privit lung.Era cel daruit de Hiro si Fujisaki in urma cu doi ani,la implinirea varstei de saptisprezece ani.Ce vremuri.Poate din greseala sau pentru ca sa a intentionat,nu a mai pus tricoul in pachet,ci l-a asezat laolalta cu camasile si bluzele pe care obisnuia sa le poarte.Ajungand in living,a aprins televizorul.Dupa ce s-a asezat pe canapea,a inceput sa schimbe haotic canalele.Brusc,a vazut conferinta de presa la care participase.Era momentul in care spunea "eu voi castiga".Acum vedea cat este de rau.Vroia sa se exteriorizeze,asa ca se reintoarse in dormitor unde s eimbraca cu o pereche de blugi deschisi la culoare si o camasa alba.Dupa ce ii lasa un bilet sotului sau,iesii din casa.Pasii il purtau spre parc,locul de care se legau toate amintiriile sale.Se inserase,asa ca lucrurile incepeau sa se linisteasca.In timp ce se plimba pe aleile inguste,Shu a putut auzii printre copacii cu coroane dese,versurile melodiei "The Rage Beat".A inceput sa fuga spre locul de unde se auzea.Ajungand,shuichi l-a vazut pe Hiro,ce statea linistit pe o banca.Cand acesta il vazu,se ridica brusc in picioare.
-Tu?Ce cauti aici?
-Pai am venit sa ma plimb,insa nu am crezut ca te voi intalnii.Spune solistul privindu-l pe roscat in ochi.
-Acum spune-mi.Poate ca nu ma mai consideri prietenul tau,insa vreau sa stiu ce s-a intamplat cu tine.De ce te-ai intors atat de schimbat?
Cantaretul s-a uitat spre cer,fara sa spuna ceva.Luna tocmai isi facuse aparitia pe cerul de culoare smoalei.
-Hiro..nu stiu.Ma privesc in oglinda si nu ma mai recunosc.Cine sunt eu?
Spre uimirea sa,roscatul l-a imbratisat puternic.Shuichi a inceput sa planga,in timp ce lacrimile sale se scurgeau pe pieptul chitaristului.
-Iarta-ma.Sufletul mi-a fost ocupat de ura,incat am uitat de persoanele ce tineau intr-adevar la mine.Am fost un prost.Striga Shu cazand in genunchi.
-Dragul meu prieten.Daca vrei sa fi fericit o clipa,razbuna-te.Insa daca doresti fericirea eterna,iarta.Vine replica roscatului ce isi privea zambind amicul.
-Intodeauna ai stiut sa ma linistesti.Ma cunosti atat de bine.
-Apropo,ai fost foarte dur azi,la conferinta,domnule Sakyo.
-Nea...pentru tine si cei din Bad Luck voi ramane intodeauna Shuichi Shindo.Si daca ma gandesc,nu imi sta bine imbracat in negru,nu?Parma ma imbatraneste cu treizeci de ani.Spune solistul chicotind.
Cei doi prieteni au inceput sa rada dupa care s-au imbratisat puternic.In sfarsit se regasise-ra unul pe celalalt.Iar acest lucru ii facea incredibil de fericiti.Dupa mult timp,Shu zambea bucuros.Iar ing andul sau,parca vroia sa renunte la aceasta razbunare inutila.