01-01-2009, 02:48 PM
Sunagakure ai grija.Venim !
Pasarea mecanica din lemn cu cheita zbura in cerc scotand un scartait iritant,ce o enerva pe tanara Uchiha
facand-o sa isi iese din minti.Stranse puternic din pumn incercand sa se calmeze dar nu se mai putu abtine si intr-un moment de impulsivitate ii dadu pasari mecanice un pumn atat de puternic incat se lovi de perete si atata ii mai trebui.Bruneta gafaia nervoasa,se saturase de atata indiferenta din partea coechiperilor ei.Pur si simplu parca erau pe alta lume.Vazand-o nervoasa cei trei nu indrazneau sa ii vorbeasca de teama ca va izbucni o cearta si ei vor avea de suferit.O cunosteau bine pe prietena lor si stiau ca atunci cand er anervoas an use putea controla,isi iesea din fire si facea lucruri rele.Uneori ura ei era atat de mare incat monstrul din ea isi arata puterea pe suprafata corpului ei sub forma unei chackre albastre iar ochii ei se inroseau luand o forma infioratoare.Linistea mortii puse stapanire pe incapere,niciunu ldintre ei nu vorbea doar facea:Haruka statea nemiscata ca o nebuna,Hinata il ajuta pe Naruto s se ridice
iar rozalia incerca sa se aproaprie de tanara Uchiha si sa-o calmeze incercand sa mai inveseleasca apele,fara s-o scoata pe aceasta din minti.
-Um....Haruka ?Vad ca esti ranita destul de rau,de ce nu ma lasi sa-ti vindec ranile.zise rozalia cu o oarecare ezitare.
-Multumesc dar n-am nevoie Sakura,si eu sunt un medic ninja si-mi pot ingriji singura ranile.Ar trebui sa te gandesti la tine mai intai,uita-te in ce hal arati.Apropo era sa uit,ti-am adus niste haine pentru a te schimba.
Rozalia aproba din cap dupa care mai privi odata pasarea mecanica.Ce o fii oare in ea?Dupa un prelungit oftat se duse sa se schimbe.
Intre timp tanara cu ochi negri merse si desfacuse pasarea in care se afla un mesaj.
-Deci ce scrie ? o intreba blondul curios din fire.
Aceasta stranse puternic foaia in mana dupa care ii raspunse cu o voce trista dar in acelas timp ce exprima o iubire trecuta.
-S-a schimbat locatia unde trebuia sa ne intalnim cu ceilalti.Acum trebuie sa ne indreptam spre Sunagakure,unde ne asteapta si ceilalti.Se pare ca i-au spionat pe Akasuki si au aflat ceva ce o priveste si pe Suna.
-Suuuper...ador mancarea din Suna,mai ales Dango.Si abia astept sa-l revad pe Gaara,si pe Temari si pe Kankurou...si si...exclama blondul bucuros.
Hinata il privi pe acesta cu bucurie dar apoi isi intoarse capul spre colega ei si se intrista.Isi duse mana la piept si suspina putin.
-Nu cred ca pentru ea e ceva placut Naruto.Faptul ca il va revedea pe Gaara care acum este Kazekage o face sa se comporte asa.Crede ca a uitat-o si avand-o pe Matsuri langa el sa indragostit de ea.
Rozalia venise langa ei vesela si fiind gata de drum.Abia astepta sa paraseasca acel loc groaznic,care era defapt o casuta zidita intr-o pestera umeda care mirosea urat.
Toti patru parasisera acel loc si se indreptasera cu graba spre Suna.Sareau pe crangile arborile cre se clatinau in contactul cu piciorul lor si pe care ramanea imprimata urma lor.
Ajunsera la marginea padurii unde se afla granita dintre Tara Focului si Tara Vantului.Era interesanta acea granita,era o simpla care avea in partea dreapta plante si animale iar in stanga avea doar nisipul desertului cu caldura lui torida.
-Nu mai avem mult,Suna se afla cam la jumatate din drumul parcurs d ela pestera pana aici.zise tanara Uchiha ducandu-se mana deasupra ochilor.
-Haruka,am o intrebare.Dar de unde stii tu unde se afla Sunagakure?Din cate stiu eu este prima data cand venim in aceasta zona.zise Naruto curios din fire.
Acea intrebare ii aduceau aminte adolescentei de cei 4 ani ai copilariei sale petrecuti alaturi de Lordul Kazekage,cand ea era singura pe care acesta o respecta si se purta frumos cu ea.In preajma ei acesta era calm si vesel,avea chef de viata si renunta la
sentimentu lacela jalnic de a ucide.Ea fusese singura care il intelesese si-l acceptase asa cum era.
Sakura ii taie avantul de cunoastere a blondului cu obisnuita ei replica care ii facea un tais pe inima acestuia:
-Naruto idiotule ! N-avem timp de asa ceva,tie doar de aceste lucruri iti pasa.Sa ne concentram la misiune si sa nu ne abatem de la reguli.
-Ai dreptate Sakura,n-avem tim pde asa ceva.Trebuie sa respectam termenul dat pentru implinirea misiunii zise Hinata hotarata.
-Hinata..............zise blondul acesta cu o tristete pe fata
Haruka il imbratisa prieteneste dupa care zambi vesel.Era chipul ei inocent si plin de bunatate,era inima ei pura si care vroia sa treaca peste trecut si sa traiasca prezentul.Era adevarata Haruka.Haruka cea timida,inocenta,pura,buna la suflet ca si-ar fii dat viata
pentru a-si indeplini visurile.
-Bine ai revenit printre noi Haruka.Aceasta e Haruka pe care o cunosc eu,cea vesela care stie sa traiasca din plin orice moment.ii zise blondul care se simtes din nou plin de viata.
-Da,stiu ca am avut o perioada mai rea dar multumesc.Cred ca inca n-am scapat de acea datorie pe care o am de inca acum trei ani.Bine fie ! Am sa-ti fac cinste cu o portie de ramen cand ajungem in Suna.zise aceasta in timp ce se ridica.
Soarele ardea cu putere incingand nisipul si pietrele care scoteau parca fum.Pe aici nu mai puteau fugi sau sari,trebuiau sa mearga
mai lent si sa fie atenti.Totul era nesigur,putea fii o capcana la tot pasul.Cel mai perculos era nisipul miscator.
Dupa doua ore ders prin torida amiaza ajunsera intr-un sfarsit la portile sunei.Era un sat mare incoljurat d eziduri enorme.Portile ei erau asemenea unor trepti enormi,iar singurul loc prin care puteai patrunde in sat era un ceva asemanator unui tunel,insa era ingust si lung.Cei trei,Hinata,Naruto si rozalia priveau uimiti portile ernome ale satului.Nu ezitau sa scoata zgomote d euimire dar si de admiratie.Doar tanara Uchiha privea cu mana la inima simtind un sentiment de emotie si cu u nzambet de fericire.
Rozalia se aproprie de ea discutand cu ea despre cum fusese satul in copilaria ei si cum era acum.
-Nu s-a schimbat deloc Sakura,dimpotriva a ramas la fel.Imi retrezeste aceeasi emotie pe care am simti-to si cand aveam doar 6 ani dupa c emi-a fost ucis clanul si matusa mea Kikyo m-a adus aici sa uit suferinta.Nu-mi vine sa cred,chiar si batranul Kairi mai sta inca de paza la poarta satului.
-Exista un loc anume special in sat care iti este drag ? Si de ce iti este atat de drag ?zise rozalia rostind ultima intrebare.
-Da,exista.Este langa un mic teren,unde se afla si doua leagane.Imi este drag pentru ca acol ol-am cunoscut pe Gaara,acolo am trait cele mai frumoase momente ale copilariei mele.
Pasarea mecanica din lemn cu cheita zbura in cerc scotand un scartait iritant,ce o enerva pe tanara Uchiha
facand-o sa isi iese din minti.Stranse puternic din pumn incercand sa se calmeze dar nu se mai putu abtine si intr-un moment de impulsivitate ii dadu pasari mecanice un pumn atat de puternic incat se lovi de perete si atata ii mai trebui.Bruneta gafaia nervoasa,se saturase de atata indiferenta din partea coechiperilor ei.Pur si simplu parca erau pe alta lume.Vazand-o nervoasa cei trei nu indrazneau sa ii vorbeasca de teama ca va izbucni o cearta si ei vor avea de suferit.O cunosteau bine pe prietena lor si stiau ca atunci cand er anervoas an use putea controla,isi iesea din fire si facea lucruri rele.Uneori ura ei era atat de mare incat monstrul din ea isi arata puterea pe suprafata corpului ei sub forma unei chackre albastre iar ochii ei se inroseau luand o forma infioratoare.Linistea mortii puse stapanire pe incapere,niciunu ldintre ei nu vorbea doar facea:Haruka statea nemiscata ca o nebuna,Hinata il ajuta pe Naruto s se ridice
iar rozalia incerca sa se aproaprie de tanara Uchiha si sa-o calmeze incercand sa mai inveseleasca apele,fara s-o scoata pe aceasta din minti.
-Um....Haruka ?Vad ca esti ranita destul de rau,de ce nu ma lasi sa-ti vindec ranile.zise rozalia cu o oarecare ezitare.
-Multumesc dar n-am nevoie Sakura,si eu sunt un medic ninja si-mi pot ingriji singura ranile.Ar trebui sa te gandesti la tine mai intai,uita-te in ce hal arati.Apropo era sa uit,ti-am adus niste haine pentru a te schimba.
Rozalia aproba din cap dupa care mai privi odata pasarea mecanica.Ce o fii oare in ea?Dupa un prelungit oftat se duse sa se schimbe.
Intre timp tanara cu ochi negri merse si desfacuse pasarea in care se afla un mesaj.
-Deci ce scrie ? o intreba blondul curios din fire.
Aceasta stranse puternic foaia in mana dupa care ii raspunse cu o voce trista dar in acelas timp ce exprima o iubire trecuta.
-S-a schimbat locatia unde trebuia sa ne intalnim cu ceilalti.Acum trebuie sa ne indreptam spre Sunagakure,unde ne asteapta si ceilalti.Se pare ca i-au spionat pe Akasuki si au aflat ceva ce o priveste si pe Suna.
-Suuuper...ador mancarea din Suna,mai ales Dango.Si abia astept sa-l revad pe Gaara,si pe Temari si pe Kankurou...si si...exclama blondul bucuros.
Hinata il privi pe acesta cu bucurie dar apoi isi intoarse capul spre colega ei si se intrista.Isi duse mana la piept si suspina putin.
-Nu cred ca pentru ea e ceva placut Naruto.Faptul ca il va revedea pe Gaara care acum este Kazekage o face sa se comporte asa.Crede ca a uitat-o si avand-o pe Matsuri langa el sa indragostit de ea.
Rozalia venise langa ei vesela si fiind gata de drum.Abia astepta sa paraseasca acel loc groaznic,care era defapt o casuta zidita intr-o pestera umeda care mirosea urat.
Toti patru parasisera acel loc si se indreptasera cu graba spre Suna.Sareau pe crangile arborile cre se clatinau in contactul cu piciorul lor si pe care ramanea imprimata urma lor.
Ajunsera la marginea padurii unde se afla granita dintre Tara Focului si Tara Vantului.Era interesanta acea granita,era o simpla care avea in partea dreapta plante si animale iar in stanga avea doar nisipul desertului cu caldura lui torida.
-Nu mai avem mult,Suna se afla cam la jumatate din drumul parcurs d ela pestera pana aici.zise tanara Uchiha ducandu-se mana deasupra ochilor.
-Haruka,am o intrebare.Dar de unde stii tu unde se afla Sunagakure?Din cate stiu eu este prima data cand venim in aceasta zona.zise Naruto curios din fire.
Acea intrebare ii aduceau aminte adolescentei de cei 4 ani ai copilariei sale petrecuti alaturi de Lordul Kazekage,cand ea era singura pe care acesta o respecta si se purta frumos cu ea.In preajma ei acesta era calm si vesel,avea chef de viata si renunta la
sentimentu lacela jalnic de a ucide.Ea fusese singura care il intelesese si-l acceptase asa cum era.
Sakura ii taie avantul de cunoastere a blondului cu obisnuita ei replica care ii facea un tais pe inima acestuia:
-Naruto idiotule ! N-avem timp de asa ceva,tie doar de aceste lucruri iti pasa.Sa ne concentram la misiune si sa nu ne abatem de la reguli.
-Ai dreptate Sakura,n-avem tim pde asa ceva.Trebuie sa respectam termenul dat pentru implinirea misiunii zise Hinata hotarata.
-Hinata..............zise blondul acesta cu o tristete pe fata
Haruka il imbratisa prieteneste dupa care zambi vesel.Era chipul ei inocent si plin de bunatate,era inima ei pura si care vroia sa treaca peste trecut si sa traiasca prezentul.Era adevarata Haruka.Haruka cea timida,inocenta,pura,buna la suflet ca si-ar fii dat viata
pentru a-si indeplini visurile.
-Bine ai revenit printre noi Haruka.Aceasta e Haruka pe care o cunosc eu,cea vesela care stie sa traiasca din plin orice moment.ii zise blondul care se simtes din nou plin de viata.
-Da,stiu ca am avut o perioada mai rea dar multumesc.Cred ca inca n-am scapat de acea datorie pe care o am de inca acum trei ani.Bine fie ! Am sa-ti fac cinste cu o portie de ramen cand ajungem in Suna.zise aceasta in timp ce se ridica.
Soarele ardea cu putere incingand nisipul si pietrele care scoteau parca fum.Pe aici nu mai puteau fugi sau sari,trebuiau sa mearga
mai lent si sa fie atenti.Totul era nesigur,putea fii o capcana la tot pasul.Cel mai perculos era nisipul miscator.
Dupa doua ore ders prin torida amiaza ajunsera intr-un sfarsit la portile sunei.Era un sat mare incoljurat d eziduri enorme.Portile ei erau asemenea unor trepti enormi,iar singurul loc prin care puteai patrunde in sat era un ceva asemanator unui tunel,insa era ingust si lung.Cei trei,Hinata,Naruto si rozalia priveau uimiti portile ernome ale satului.Nu ezitau sa scoata zgomote d euimire dar si de admiratie.Doar tanara Uchiha privea cu mana la inima simtind un sentiment de emotie si cu u nzambet de fericire.
Rozalia se aproprie de ea discutand cu ea despre cum fusese satul in copilaria ei si cum era acum.
-Nu s-a schimbat deloc Sakura,dimpotriva a ramas la fel.Imi retrezeste aceeasi emotie pe care am simti-to si cand aveam doar 6 ani dupa c emi-a fost ucis clanul si matusa mea Kikyo m-a adus aici sa uit suferinta.Nu-mi vine sa cred,chiar si batranul Kairi mai sta inca de paza la poarta satului.
-Exista un loc anume special in sat care iti este drag ? Si de ce iti este atat de drag ?zise rozalia rostind ultima intrebare.
-Da,exista.Este langa un mic teren,unde se afla si doua leagane.Imi este drag pentru ca acol ol-am cunoscut pe Gaara,acolo am trait cele mai frumoase momente ale copilariei mele.