What pierced through the cracks

[DeDal N.]

Am reusit sa trec in sfarsit pe aici, nu stiu cum si de ce dar se pare ca m-am pierdut pe cararea vietii, cum bine spunea Kakashi asa ca am reusit din pacate sa ma indepartez putin de la poezie. Well, I'm coming back si o bag mare. Sa vedem. Trebuie sa scot in evidenta faptul ca le ador forma si cred ca am mai remarcat asta inainte. Tema primei poezii e din nou, una in care ne putem regasi dar care a fost expusa prin propria ta metoda, unica prin urmare. Ceea ce inteleg din ea este dificultatea cu care, fiind om, reusesti sa te bucuri de un ceva. Versurile par sa imi expuna gandurile negre ce pana la urma reusesc sa isi faca loc in mintea noastra izgonind raza de speranta de care ne tineam cu dintii. Cat de incarcat ne este sufletul si cat de grea ne este inima atunci cand incercam sa fim fericiti, doar cand incercam. Cred ca ajungem psycho la un moment dat si momentele acelea sunt periculoase, aici vorbesc din propria experienta. Asta inteleg eu din prima poezie. De asemenea vad mult mai multe sentimente dar cateodata, nu reusesti sa gasesti cuvintele potrivite, chiar daca pare un cliseu, dar e unul pentru un motiv anume. Cat despre a doua poezie, aceasta imi pare mai deschisa la continut. Parca ai vorbit despre viata mea, despre trecutul meu. Chiar e frumos atunci cand reusesti sa te regasesti in arta si mai ales cand aceasta iti da mereu de gandit. Acel copil, acel suflet traiesti prin propriile puteri, invata sa se ridice si realizeaza la un moment dat ca nu conteaza de cate ori cazi, conteaza de cate ori reusesti sa te ridici. Imi plac tare mult, iti spun sincer si mai astept xD!