[Naruto] Don't let me go [SasuSaku]

[Ayumi Michaelis]

Capitolul IV: Chalk outline
Sakura
“You keep coming back to the scene of the crime
But the dead can't speak and there's nothing left to say anyway”

“Sa imi petrec timpul cu tine nu parea o idee proasta, de fapt m-am distrat, chiar daca a fost pentru putin timp. A fost amuzant sa fiu indragostita de tine pentru o vreme. Totusi, daca nu te-as fi intalnit nu m-as fi aflat acum in aceasta situatie. Poate si tu ai fi altundeva acum.”
Ganduri aparent banale. Ce sa se fi intamplat? Doua persoane din orase diferite s-au intalnit, s-au indragostit, dar acum unul dintre ei a trebuit sa plece si celalalt ramane cu inima franta? Nu chiar. De unde sa incep?
Sunt in fata sectiei de politie. Piciorele imi tremura mai mult de frica decat de frig. Vantul bate si el imprastiind frunzele peste tot. Pe langa mine trec oameni grabiti, fericiti sau tristi, dar nu panicati ca mine. De fapt nici nu stiu de ce ma tem, nu am facut nimic rau ca sa ma aflu aici. Doamne, de ce ar crede cineva ca eu as comite crime sau jafuri? Peste cateva luni e Craciunul, trebuie sa fiu buna si ingaduitoare ca sa primesc cadou de la Mosu’. Ce amuzanta sunt, chiar am suras pentru un moment. Sa revenim. Cum am ajuns aici? Nimic special. De dimineata am primit un telefon de la sectie. Mi-a vorbit un barbat cu o voce groasa si patrunzatoare care ma speriase putin. Dupa ce mi-a spus tot ce trebuia sa stiu mi-a inchis telefonul in nas, m-am imbracat rapid, am luat un taxi si uite-ma aici. Nu e ca si cum nu ma asteptam sa fiu sunata. Stiam ca ceva s-a intamplat si ca trebuia sa dau si eu socoteala, dar nu ma asteptam sa fiu contactata atat de rapid. De fapt ce zic eu aici? E vorba de o crima, normal ca se lucreaza rapid. Mi-am facut curaj si am inaintat catre cladirea impunatoare. Cu o mica ezitare am deschis usa. O multime de politisti agitati se plimbau din stanga in dreapta. Eu priveam confuza in jur, nu stiam unde ar trebui sa merg sau cu cine ar trebui sa vorbesc mai exact. Observand cat de pierduta sunt, un tip inalt, a venit langa mine, gata sa imi ofere ajutorul.
- Haruno, nu-i asa? Pe aici.
L-am urmat imediat. Facea pasi mari si grabiti, isi mai saluta din cand in cand colegii. Nici o secunda nu s-a uitat la mine. Ma cam supara frumuselul asta, dar nu-i nimic, oricum nu e genul meu. In capatul holului pe care ne aflam era o usa impunatoare. Brunetul a apasat pe clanta si a deschis usa cu forta.
- Aici erai Sasuke. A intervenit o problema, sefu’ nu se mai poate ocupa de cazul asta, a aparut ceva mai important care este de competenta lui. A spus ca se bazeaza pe tine.
Blonda i-a dat frateste o palma pe spate in semn de “imi pare rau pentru tine” si a parasit camera. Brunetul si-a pus mainile in cap, s-a invartit putin prin camera si intrun sfasit s-a asezat pe un scaun. In camera erau mai multe persoane, rude sau cunostinte apropiate ale victimei. Ce prost ma simt, cum pot sa o numesc pur si simplu “victima”? De ce vorbesc de ea de parca nu o cunosc sau mai bine zis de parca nu am cunoscut-o? M-am asezat si eu pe scaun si am inceput sa tremur. Abia o cunoscusem, de ce a trebuit sa se intample asta? Am inceput sa respir mai greu si sa plang. Poate ca exageram, pana la urma nici nu ne stiam de mult timp, dar adevarul era ca ma afectase destul de tare pierderea ei. Toti ceilalti din camera erau tristi si cred ca eu nu ii ajutam deloc cu starea mea. Brunetul care ma adusese panai aici s-a ridicat in picioare, si-a dres voce si punandu-si mainile pe birou a inceput sa vorbeasca.
- Bine oameni buni, cred ca stiti cu toti de ce suntem aici. Eu sunt Sasuke Uchiha si ma voi ocupa de caz. Am fost nevoit sa va chem pe toti astazi deoarece trecem printr-o perioada mai grea si nu avem foarte mult timp la dispozitie. Este toata lumea prezenta? spuse brunetul pe un ton calm, dupa care lua o foaie si un pix. Sa vedem, Haruno Sakura – cu tine m-am intanit deja, Hyuuga Hinata, Uzumaki Naruto, Ruto Sai si Akasuna Sasori. Sunteti toti, da?
Toti am aprobat. Mi-am putut da seama doar ca tipa bruneta de langa blondul cu par tepos este Hinata Hyuuga, deoarece era singura fata. Nu ii cunosteam pe ceilalti si nu stiam ce lagaturi au ei cu Ino. Stiam doar ca sunt la fel de indurerati ca si mine si ca vor spune tot ce stiu. Oare vreunul dintre ei era suspect? Dintre toti cel mai dubios pare blondul. Dar nu e treaba mea sa aflu faptasul. As vrea doar sa stiu de ce cineva ar face asta si de ce tocmai ei? Deveneam din ce in ce mai nelinistita, abia asteptam sa aflu ce au de spus ceilalti. Voiam sa stiu multe lucruri si despre ei, sa imi pot sa seama ce fel de persoane sunt prietenii lui Ino. Poate dupa “discutia” de astazi voi afla mai multe lucruri despre ea.
- Sa incepem. Domnisoara Hyuuga, cand si unde ati vazut-o ultima data pe victima? Se comporta ciudat? Ce relatie aveati cu ea?
Dupa cum ma asteptam Bruneta s-a uitat la domnul Uchiha cu ochii plini de lacrimi. Nu se prea simtea in stare sa vorbeasca, dar blondul de langa, care o tinea de mana, a incurajat-o sa vorbeasca. A vrut chiar sa se ridice si in picioare, dar “detectivul” i-a facut semn sa stea jos. Cu o voce ragusita bruneta a inceput sa vorbeasca.
- M-am intalnit cu Ino acum doua zile in tren. Amandoua ne intorceam din Osaka. Nu am vorbit de prima data cu ea deoarece nu o recunoscusem. Am discutat foarte putin, m-a intrebat doar ce fac si alte lucruri banale, apoi a dormit pana cand am ajuns in Tokio. Cand s-a trezit si-a strans repede lucrurile si a plecat fara sa spuna prea multe. Ino este, adica a fost doar o veche prietena. Nu ne mai vorbisem de mult.
Brunetul rasfoia niste foi, in timp ce statea pe scaunul de la birou. Nu parea prea impresionat de spusele Hinatei. Uitandu-se cu atentie la o a doua pagina a devenit putin suspicios.
- Pe fisa dumneavoastra scrie ca Osaka este orasul de domiciliu. Cu ce treaba ati mers in Tokio?
Blondul deveni nelinistit la auzirea intrebarii, bruneta isi lasa ochii in pamant si parea sa fie foarte rusinata de ce urma sa spuna. Aparent, cred ca toata lumea stia despre ce e vorba, mai putin eu si domnul Uchiha.
- Am venit aici pentru un avort.
Deci cum spuneam, toti era deja obisnuiti cu ideea asta, mai putin eu. Ma intreb, tatal copilului este aici?
- Suficient, multumesc. Domnule Uzumaki, am inteles ca sunteti iubitul raposatei domnisoare Yamanaka. Trebuie sa raspundeti la aceleasi intrebari ca si domnisoara Hyuuga.
Blondul nu prea dorea sa coopereze. Nici macar nu s-a uitat la noi. A spus rapid ca s-au vazut tot acum doua zile, ca s-au certat si ea a plecat plangand. Domnul politist a intrebat care a fost cauza certii si cine a inceput-o. Blondul i-a explicat ca Ino devenise paranoica si geloasa din cauza unui telefon pe care el il primise. A incercat sa ii explice ca intelege gresit, dar nu a vrut sa il asculte. Vazand ca nu are cu cine sa vorbeasca a lasat-o sa plece, fiind sigur ca va avea ocazia sa vorbeasca cu ea a doua zi. Total nemultumit de atitudinea lui Uzumaki, brunetul a trecut la urmatorul personaj de pe lista: Ruto Sai – actor, comediant, gazda a showului “I’m more popular than you”si nu in cele din urma cel mai bun prieten al lui Ino. Blonda imi povestise cate ceva despre el in putinul timp petrecut impreuna. Inalt, slab, palid si brunet. Avea pielea atat de alba in cat ai putea jura ca e vampir. Ochii lui erau rosi de la plans, avea cearcane adanci si tremura.
- Am vorbit cu Ino ieri, eu sunt ultimul care a vazut-o in viata. Acum doua zile am fost sa o iau de la gara, dupa care am ajuns acasa, noi doi locuiam impreuna. Mi-a povestit despre cele intamplate cu Naruto. Ma simteam vinovat pentru ca nu stiam cu ce sa o ajut, asa ca m-am gandit sa ii aranjez a doua zi - adica ieri - o intalnire cu Sasori, spuse Sai aratand catre roscatul care statea langa el. Nu era genul ala de intalnire amoroasa, am vrut doar sa ii dau ocazia de a se mai intalni si cu alticineva. Nu il stia prea bine pe Sasori si eram sigur ca daca iese cu el se va distra si va uita de problema cu Naruto. Dar cand s-a intors mi-a spus ca pana la urma si-a petrecut timpul cu o fata pe care nici macar nu o stia, ca nu s-a mai intalnit deloc cu Sasori. Am fost surprins, Ino nu era genul de persoana atat de sociabila. S-a comportat cam ciudat, habar n-aveam ce se intampla cu ea. Apoi am vazut un film si am mai vorbit putin. Brusc mi-a spus ca merge la magazin sa cumpere ciocolata. I-am spus ca merg ea, pentru ca se intunecase si era mai sigur asa, dar a insistat sa mearga singura. Ciocolata nici macar nu era favorita ei, mi se parea foarte ciudat, dar am lasat-o sa plece. Magazinul nu era deloc departe, asa ca am inceput sa imi fac griji cand am vazut ca nu mai apare. Am sunat-o , dar isi lasase telefonul in camera. Mi-am spus ca sunt paranoic, am zis ca poate s-a intalnit cu o prietena, dar am ramas nelinistit in continuare. La scurt timp dupa am auzit sirenele de ambulanta si politie. In acele momente am crezut ca o sa mor. Daca prietenelei mele i se intaplase ceva? Am iesit sa vad ce se intampla. Temerile mi-au fost adeverite. Un politist era langa corpul lui Ino, trasand un contur de creta. Am cazut in genunchi langa banca ce era apropierea celor doi. Ce naiba se intamplase? De ce statea Ino pe jos? De ce era sange in jurul ei? De ce o lasasem sa plece singura? “E doar vina mea”, am continuat sa imi spun in gand in timp ce plangeam.
Ce simt chiar acum? Durere. Omul asta m-a facut sa plang in hohote. Nu am auzit tot ce a zic, dar dezamagirea din glasul lui, tristetea cu care povestea … Daca prietenei mele cele mai bune i s-ar fi intamplat asta nu stiu ce as fi facut, in orice caz nu as fi fost in stare sa povestesc tot. Sasuke l-a interupt cu nesimtire pe Sai, care incepuse sa planga. A spus ca nu mai e nevoie sa-l interogheze si pe Sasori, asa ca a trecut la mine. Cand l-am auzit rostindu-mi numele mi-am ridicat capul de parca tocmai m-as fi trezit. Povestea lui Sai chiar ma rupsese de realitate. Nu puteam vorbi, de fapt nu voiam sa vorbesc, dar mi-am dat seama ca e nevoie de cooperarea tuturor ca ancheta sa decurga cat mai bine.
- Deci Sakura Haruno, tu esti ultima. Cum ai intalnit-o pe Ino Yamanaka?
Cum am intalnit-o pe Ino? As fi vrut sa aceasta intrebare sa imi fie pusa de altcineva, intr-o altfel de situatie. As fi raspuns foarte fericita. Le-as fi spus ca ne-am intalnit intamplator si ca a fost dragoste la prima vedere. Dar oare ei stiau despre aceasta latura a lui Ino? Stiau ca poate ea este ca mine? Avand in vedere ca iubitul ei este aici pot spune clar si raspicat ca nu. Deci trebuie sa povestesc totul, mai putin partea in care ne-am sarutat. Am tras aer in piept si am inceput sa vorbesc.
- Ne-am intalnit langa o librarie ieri. Eu ieseam de acolo cu cea mai recenta carte a Agathei Christie, “Ucigasul ABC”, cand ea a dat peste mine. M-a ajutat sa ma ridic, si-a cerut mii de scuze, apoi a ridicat cartea de pe jos. I-a analizat coperta neagra si a inceput sa rada. Mi-a spus ca si ea citise cartea aia cu cateva zile in urma, fusese un cadou de la mama ei. Mi-a spus ca am gusturi bune in ceea ce priveste cartile. A insistat sa mergem undeva sa bem o cafea deoarece se simtea prost de cele intamplat. Mi-am zis ok, de ce nu si am mers impreuna cu Ino la o cafenea din apropiere. Eu mi-am luat cafea, insa ea a preferat un ceai. Am stat de vorba cateva ore bune, in care am povestit diverse lucruri legate de copilarie, liceu, primul loc de munca. A fost foarte distractiv. Mi-a vorbit mult despre Sai si mama ei, spunandu-mi cat de importante sunt aceste persoane pentru ea. Dupa asta a primit un telefon, s-a scuzat si mi-a spus ca trebuie sa plece. De fapt eu sunt cea care trebuia sa isi ceara scuze pentru ca o retinusem destul de mult. Nu am vrut sa ii cer numarul de telefon, pentru ca nu voiam sa ma considere vreo ciudata sau ceva, dar ramasese vorba ca ne vom intalni astazi in fata librariei.
Sasuke analiza cu grjia cele spuse. Oare gasise ceva in neregula la ce spusesem eu? E adevarat ca mai ezitam, deoarece incearcam sa sar peste partile mai intime. Eu i-am povestit lui Ino si despre prima mea prietena, confuzia prin care am trecut, cat mi-a luat sa accept lucrurile asa cum sunt, poate am spus prea multe la o prima “intalnire”. Atmosfera din camera devenea mai ciudata. Sasuke ne-a spus ca putem pleca, dar vom fi chemati din nou cat mai curand. Aveam o presimtire proasta. Am parasit toti incaperea. Eu ma uitam atentie la fiecare prieten al lui Ino. Dintre toti, nu imi place deloc fata blondului. Ma facea sa ma simt in pericol.

Cam atat pentru azi. Am inventat numele de faimilie ale lui Sai si Sasori, pentru ca nici in manga nici in anime nu au unul. You know that Sai was a member of The Root care in japoneza sa traduce “Ruto”. Probabil am si ceva greseli pentru ca nu l-am corectat cu atentie. Sper ca v-a placut.