[+18] Deep in night

[Nywa]

[center]III[/center]

- Fuzzy te iubeste, spuse Anna pe un ton de copil mic, imitandu-si perfect pe unul dintre cei doi fratiori mai mici decat ea. Tu il iubesti pe Fuzzy? Il intreba pe Zero, punandu-si in fata ei un diavol tazmanian, mov cu burtica alba si gura cascata, ca intr-un hohot de ras.
Baiatul rase usor, cand Anna lasa jucaria de plus putin in jos, pentru a i se vedea ochii prin micutul ciuf ruz in capul jucariei, ce el i-a cumparat-o cadou pentru aniversarea de trei luni impreuna. O lua de dupa gat si ii pupa delicat crestetul capului. Fata stia cand trebuia sa fie serioasa sau copilaroasa, dar pe langa asta, isi putea controla destul de usor impulsurile vampiresti. Mereu s-a crezut ca ea nici nu e vampir, fiindca ochii ei nu deveneau rosu-aprins, cand se hranea sau cand se lupta, pentru a putea sa vada prin toate obiectele sau fiintele din jurul tau. In timp, aceste speculati au disparut si nimeni nu-si mai aminteste de ele.
- Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, spuse Zero deodata, privind cerul ce deveni plumburiu, iar vantul incepu sa sufle cu putere. N-am chef sa dau nas in nas cu vreun Nivel E, mai murmura argintiul.
Niciodata nu vroia sa-si vada iubita ranita, de fapt, nici inainte de a o cunoaste destul de bine, nu ii placea sa fi auzit sau sa o fi vazut suferind, mai ales, ca fata se tinea cat putea departe de necazuri si belele, nu ca Hanabusa: Magnetul Problema. Tresari cand un strop de apa rece ii pica drept in ochi, cand isi ridica sa vada fulgerul, ce despica bolta cereasca in doua. Isi dadu repede geaca jos de pe el si o acoperi pe vampiroaica, fiindca nu vroia ca frumoasa lui sa raceasca din cauza neglijentei sale. Incepura amandoi sa alerge spre Academia, ce se ridica in fata lor, ca si Atlas, tinand cerul, dar cand acesta era luminat, dadea Academiei un aer sinistru, aproape satanic,... diavolesc,...

Statea singura in dormitorul ei, cu Fuzzy la pieptul acoperit de o bluza-tricou subtire, de culoare albastru-deschis si cu manici de un galben-pai, capison si marsupiu. In cealalta mana avea mobilul ei negru, cu clapleta si camera foto si video, dus la ureche si din cand in cand scotea cate un aha, intelegator.
- Sa inteleg ca Zero a cerut special ca sa afli raspunsul la intrebarea lui, spuse o voce de femeie, visatoare in romana, iar vampiroaica zambi dragastos.
- Da si mersi pentru lamurire, mami, spuse Anna, privindu-si jeansi de un gri-spalacit, toti taiati, apoi botinele, cu toc-cui, din catifea neagra. Apropo, mami, spuse deodata tanara, iar in voce se simtea dorul de casa si familia ei. Saluta-i si pupa-i pe toti din partea mea, mai adauga si inchise mobilul, subtire, uitandu-se la ceasul digital de la ecranul micut, incadrat in clapeta.
Arata ora sase dupa-masa, cea ce insemna ca toti vampiri incepeau sa se trezeasca, mai ales ca ziua a inceput sa se micsoreze. Trase aer in piept, apoi il aseza pe Fuzzy pe perna patului ei. Se mai uita o data in oglinda dulapului ei si hotara sa isi prinda parul intr-o coada de cal in varful capului. Iesi din camera, indreptandu-se spre camera principala, unde stia ca erau toti vampiri sau erau obligati sa fie toti vampiri, fiindca afara ploua si vampirilor nu prea le placea sa se ude pentru nimic in lume. Il saluta pe Kaname Kuran, care isi idolatriza logodnica - Yuuki - ce incerca sa priceapa matematica de la Ichijo. Anna rase in sinea ei, fiindca asa-zisa regina a lor, facea cele mai elementare greseli de calcul, aratand cat de aeriana putea sa fie... mai tot timpul. Ii facu cu mana colegei ei de camera si aceasta ii raspunse, ca apoi sa se apuce cu mainile de cap, cand Shiki i-a spus ca a gresit din nou. Lua o umbrela din suportul de langa usa si isi puse capisonul in cap, pentru orice eventualitate.
- Te duci pe vremea asta afata?! Exclama Ruka in gura mare, speriata ca de un machiaj prost facut. O sa te uzi si ti se va intinde machiajul..., tacu cand Anna isi atinti ochii de un albastru-violaceu, atat de adanc, incat satenei - Ruka - ii dadu sensatia ca o ucide pe loc.
- Nu sunt machiata, chioar-o. Mai fa-ti din cand in cand control oftamologic si nu numai dupa "jucaria" din pantaloni a lui Kain, spuse Anna pe un ton rece, veninos, foarte mustrator si necrutator, incat fosta "jucarie" a lui Kaname Kuran, se dadu cativa pasi in spate, ca si cand ar fi fost curentata.
Vampiroaica pufni dezaprobator si iesi din vila, deschizand umbrela neagra si porni spre casa directorului, unde stia ca o astepta iubitul ei. Kaien Cross mereu a fost un om de treaba cu ea si in plus era singurul care ii cunostea adevarata identitate, unde se mai punea, ca el este iubitul secret al Kammynei. Se opri o clipa, cercetand padurea scufundata intr-o liniste sinistra, iar copacii pareau niste monstri la fiecare fulger ce se ivea pe bolta celesta. Inchise ochii si isi facu mana dreapta in pumn, iar degetul mijlociu trase o mica piedica de la mecanismul pumnalului ascuns in maneca. Mereu avea la ea, doua manusi din piele neagra pe antebrate, cu un mecanism inventat de Bogdan, al carui lama de douazeci de centimetri, cu tais dublu, facut din Artemis, incrustat pe canalul lamei numele posesorului ei. Aceasta lama era prinsa la capat cu silc de otel, putand sa o foloseasca ca o pendula. Se intoarse rapid, iar taisul lamei se opri la cativa centimetri de gatul directorului Academie, ce incheta pe loc.
- Salut Anna, spuse Kaien pe un ton de copil speriat si rasufla usurat, cand fata isi retrase lama inapoi. Ce faci? Ai venit sa il vezi pe Zero? Haide, haide! Exclama fericit, batand din palme, apoi o apuca de brat, tragand-o dupa el, spre casa sa.