Capitulare

[Beatrix LaVey]

Mersi de comentariu!


*

Ne aflam inapoi, in fata casei bunicii mele. Eram usor nelinistit, nu stiam cum au sa decurga toate lucrurile. Am oftat prelung, nestiind ce sa fac si cum sa ii spun.
- Eric, vreau sa avem o atitudine distanta, te implor, i-am spus inainte sa iesim din trasura. Dupa aceea, nestind ce sa mai fac, am iesit din trasura si am pornit catre casa bunicii. Aceasta imi zambi binevoitoare de la fereastra casei, apoi cobori. Desi era in varsta, inca se tinea destul de bine. Incepu sa alerge spre mine entuziasmata, deschizandu-si bratele catre mine. Cum ajunsesem la usa, aceasta imi deschise si ma lua in brate, strangandu-ma cu putere la pieptul ei.
Am chicotit usor, pupand-o pe obraz.
- Buna ziua, spuse Eric venind cand eu iesisem din bratele ei icnapatoare. Ii lua mana intr-a lui si i-o saruta galant, facand-o pe bunica mea sa zambeasca incantata. Aceasta il lua si pe el in brate, pupandu-l.
- Bine ati venit inapoi, scumpii mei baieti! Ai pictat, Caleb? intreba adresandu-mi-se si am dat afirmativ din cap, energic. Eric facu semn unui servitor sa aduca tablourile, apoi m-am uitat fix in ochii ei, strabatandu-le ochii mari si frumosi, de culoare cenusie.
- Buni, putem intra? am intrebat sovaind, iar aceasta se scuza imediat.
- Imi cer iertare, da! Intrati, intrati!
Si eu, si Eric intraram dupa bunica. Acesta isi aseza discret mainile pe talia mea, iar eu tresarisem usor ingrijorat. Imi inchisesem ochii si acesta se indeparta rapid, asezandu-se unde ii indica bunica. In urma noastra, intra cel cu tablourile, mai putin cele care ne aratau pe noi in anumite ipostaze intime si care ar fi putut da de banuit.
Bunica puse prajituri pe masa, dupa cate se vedea, proaspat facute, si Eric incepu sa ma nance cu pofta. Eu, pe de alta parte, am ramas doar privindu-le. Eram nelinistit.
- Ia spune tu, balaiul bunicii, imi spuse facandu-ma sa rosesc ,ce s-a intamplat cu veselia ta de alta data? Si ce... Ce ai pe gat? intreba devenind alba la fata. M-am apropiat usor de ea, asezandu-ma la picioarel ei. Caleb, mititelule, ce s-a intamplat?
Era speriata, poate chair mai speriata decat mine. Se uita la Eric piezis.
- Buni, ma poti scapa? El a fost...
Oftasem prelung si ochii mi se umplusera de lacrimi. Nu-mi venea sa cred, insa eu ma lasasem pacalit si cel mai bun prieten al meu, care acum era strigoi. Ma atacase, iar eu abia daca puteam accepta aceste lucruri. Mi-am inchis ochii disperat, nestiind cum sa reactionez. Imi venea sa plang, sa ma descarc, insa Eric veni langa mine si ma stranse la pieptul sau, in incercarea de a ma linisti. Imi intoarse chipul spre al sau cu tandrete, dar bunica paru sa nu bage de seama acest lucru.
- Poate, dar spune-mi cum a fost, ce s-a intamplat.
Mi-am inchis ochii, oftand prelung. Am hotarat sa ii spun numai finalul povestii.
- Era noapte... Si am adormit, am avut un vis ciudat in care eram ranit si acum ma doare tot corpul, abia merg.Eram fleasca tot si o fata, Elisa, a spus ca toata noaptea scancisem si gemusem de durere, cearsafurile erau ravasite... Si cand m-am intors spre ea, a remarcat semnul de pe gat, pe care eu nu il stiu nici acum, si a venit o femeie grasuta s ia spus "strigoi"...
Mi-am inchis ochii, stiind ca nu ii pot spune in vecii vecilor tot adevarul. Ar insemna sa ma condamn singur si s-o am pe bunica mea pe constiinta. Mi-am inchis ochii, lasand suvoiul de lacrimi sa curga pe chipul meu.
- Buni, am spus rapid, eu, in noaptea in care Lucas a murit, am fost acolo, sa stau cu el, si... Si l-am vist, se facea ca e vampir sa uceva de genul, dar, cand m-am trezit,totul era in regula... Si apoi mi-am spus toata noaptea ca nu vreua sa moara, vreau sa ramana cu mine... Si de atunci a inceput sa tot apara peste tot, si aici,acasa, si la conac, si in padure si spunea ca nu-mi va face rau...
- Si eu il vedeam, se amesteca Ericcalm. Si nu numai eu. Cand am venit eu incoace, sa merg l aMaretia Sa regele, Caleb m-a condus pana la o rascruce si l-a insotit la intoarcere un prieten, servitor, Matthew, l-a vazut si el si toate astea, spuse tanarul rapid, facandu-ma sa oftez prelung.
Mi-am lasat capul in scurbura gatului lui Eric, scancind prelung. Acesta ma lua in brate si bunica zambi dulce, inca nepricepand ce se intampla de fapt itnre noi doi.
- Hai, mergeti la culcare. Conte, imi cer iertare pentru umila mea casa si... incepuse, dar Eric o oprise printr-un gest al mainii.
- Daca pot sta... spuse zambind, iar bunica scutura energic din cap. Cat timp ii ia sa-l purificati? intrebase usor si imi zambise. Se ridicase cu mine in brate si mana lui se incolaci cu mana mea, dar bunica mea tot continua sa zambeasca senin, ca si cand nu observa semnele.
- Sigur ca poti sta, dragul meu Conte, spuse surazand. Timp? Trebuie sa se pregateasca. Si eu. O saptamana, raspunse bunica mea si mi-am inchis ochii. O saptamana de chin... E sigur? intrebase Eric si bunica a dat negativ din cap, oftand. Imedait, brunetul schimba subiectul: Haideti, pretioasa doamna, haideti sa vedeti tablourile dulcelui dumneavaostra nepot!
Bunica se fastaci usor, iar eu rosisem de-a binelea. Ignorandu-mi trupul ce urla de durere, m-am aruncat intr-un fotoliu de catifea, privind un punct fix in spatiu. Imi era atat de frica.. Dar totusi trebuia sa ma tin tare. Nu aveam sa fac si eu aceleasi greseli ca Lucas sau altii, fiindca fiecare e unic prin felul sau de a fi. Am oftat lung si am zambit spre Eric.
Acesta incepuse sa-i arate tablourile unul cate unul bunicii mele, care era uimita de fiecare data.
- Caleb e o comoara! spuse Eric facandu-ma sa zambesc si sa oftez.
Mi-amintisem cat de pretios ma aratasem pentru el: avusese grija de mine ca de un bibelou, exceptand momentele cand imi provocase acea durere groaznica. Nu concepeam acum sa se repete din onu acele lucruri, isna stiam si ca sunt jalnic, fiindca asa spuneam de fiecare data: "Nu mai fac, nu mai fac! " si tot asa. Dar rezistam, ma tineam eu departe ? Nu, desigur. Eram incapabil sa nu iubesc acea durere dulce provocata de Eric. Cea facuta de Lucas insa...
Oftasem din nou. Eram obosit si nu stiam ce sa fac sa-mi tin ochii deschisi. Bunica admira in continuare tablouri, iar eu ma ridicasem din locul meu si, scancind la fiecare miscare pe care-o faceam. M-am indreptat spre biblioteca si mi-am inchis ochii, iar cand am ajuns acolo, am luat o sticla de vin vechi, avuta, din cate stiam eu, de la parintii mei, de la nunta lor. Am oftat zambind si am luat trei pahare.
- Buni, am spus scancind, dumneata vrei vin?
Femeia se uita la sticla si zambi cu tristete, apoi dadu afirmativ din cap. Am turnat pentru toti trei si am luat o gura din paharul meu, apoi le-am dus paharele amandurora. Eric imi multumi si bau imediat, aratandu-si printr-un geamat de placere multumirea referitoare la acel vin.
M-am asezat pe canapea, band cu sete din vinul din paharul meu. O picatura mi se prelinse pe barbie, dar am lins-o usor si, privind pe fereastra, i-am observat ochii lui Lucas: sticlosi, amenintatori... Rosii si malefici.
- Eric! am spus disperat si le-am indicat locul. Se uitasera si ramasesera masca amandoi, vazandu-l pe baiat. Bunica ridica un crucifix, iar eu mi-am inchis ochii, ,oftand. Lacrimile imi curgeau pe chip...