Capitulare

[Beatrix LaVey]

Vad ca nu mai e citit. Oricum, nu voi lasa un topic neterminat, va arata inestetic, asa ca iata nextul :


*

Eram livid la fata a doua zi dimineata si abia ma puteam ridica din pat. Trupul imi urla de durere si toata placerea pe care o resimtisem aseara disparuse. Era mai rau decat prima data, abia puteam face un pas fara sprijin. Simteam ca ma dezintegrez, imi simteam oasele urland din ce in ce mai tare de durere si imi venea sa plang.
M-am dus la usa, deschizand-o, iar Elisa intra straniu de serioasa in camera mea.
- Esti bine? intreba fara nicio formalitate si am dat negativ din cap. Se uita la patul care era ravasit si continua: Toata noaptea ai scancit de durere.
Tonul ei ma speria. Nu-mi venea sa cred ce se intamplase. M-am uitat fugitiv pe pat, incercand sa intrezaresc daca cearsaful purta urmele a ceea ce se intamplase in urma cu o noapte acolo, dar, spre fericirea mea, era curat, imaculat, desi foarte transpirat, ravasit si sifonat. Am oftat.
- Imi pare rau, am spus in soapta. Sper ca nu v-am trezit sau ceva in genul...
Fata se apropie de mine, desi eram aproape gol, si ma impinse in pat .Dadu negativ din cap, apoi imi luase temperatura.
- Esti palid... Cred ca esti bolnav, s-ar putea sa te fi luat curentul aseara, cand ati venit tu si Matthew de pe drum. Poate ati gonit sau ceva de genul sau... incepuse, dar eu am dat negativ din cap si mi-am trosnit gatul. Fata facu o fata care ma sperie pana si pe mine si scoase un strigat de teama. Imediat, o femeie in varsta, grasuta si scunda veni in camera. Urma un schimb rapid de replici intr-o limba pe care eu n-o cunosteam, apoi femaia spuse:
- Strigoi...
Am cascat ochii.
- Cum?! Ce strigoi?! Unde?! am spus speriat ,ducandu-mi mana la gat. Mi-am tras mai mult pantalonii pe care-i aveam pe mine, aproape disperat, iar femeia grasuta imi spuse:
- Cred ca ai fost victima unuia...
Nu-mi venea sa cred! Deci Lucas ma mintise, el nu era un duh, el era un strigoi... Si se hranea cu esenta mea vitala. De aceea vrusese sa se intample ce se intamplase aseara. Incepusem sa tremur si m-am asezat in pat, tragand patura pe mine. Mi-era frica si simteam ca am nevoie de Eric al meu, sa fie langa mine.
- Domnule, spuse femeia plinuta, sa va fac un ceai?
Am dat afirmativ din cap si mi-am strans picioarele la piept. Ma durea tot trupul ingrozitor, parul balai imi era ravasit pe cearsaf, iar ochii mei albastri si plini de viata inainte acum erau acum speriati. Nu ma simteam deloc bine.
- Elise, un strigoi? intrebasem in soapta, iar ea se apropie de mine si se lasa pe marginea patului, inceapand sa-mi mangaie parul, aranjand suvitele. In acel moment, l-am vazut pe Lucas in coltul camerei cel mai indepartat. O lacrima i se prelinsese pe obraz.
- Nu stiu... Cand va veni Eric, vom face o slujba, cred, spuse fata incercand sa ma linisteasca. Se ridica de pe pat si iesi, spunand ca va veni sa vada ce fac. Inlinasem in acel moment din cap si, cand ea inchise usa, incepusem sa plang.
- M-ai mintit... am spus cu chipul livid indreptat catre fantoma din colt, fantoma celui pe care-l iubeam.
- Nu te-am mintit, dragostea mea. Zgarietura aceea e facuta fara sa vreau. Adormisesi deja... Si am vrut sa te tin in brate, dar te-ai foit si te-am zgariat cu unghiile, imi spuse. Iti jur, Caleb, nu ti-as face rau!
- Ce dragut! am replicat nervos. Lucas, ma doare tot corpul, incat m-as simti mai bine fara el! am spus disperat, iar el se apleca deasupra mea.
- E din cauza ca sunt astfel, nu ai cum sa nu simti durere, mai ales ca tu... Esti micut.
Rosisem si m-am intors cu mare greutuate cu spatele la el, stergandu-mi lacrimile. Nu-mi placea sa ma vada plangand.
- Daca te implor sa pleci, vei pleca? Vei avea odihna vesnica? intrebasem, dar el dadu negativ din cap.
Eram disperat. Nu voiam sa innebunesc eu din cauza faptului ca el, cel mai bun prieten al meu, mort, ma bantuia. Mi-am inchis ochii strans.
"Lucas, te implor... " mi-am spus in minte ,insa nu i-am putut cere sa dispara. Ma durea sufletul si trebuia sa recunosc sa tineam la el. Pana la urma, se intorsese pentru mine si fusese langa mine mai tot timpul. Nu stiam ce sa mai cred, imi doream sa vina cat mai rapid Eric.
- Il voi chema, imi spuse Lucas si disparu.
Atmosfera din camera deveni placuta, iar eu incetasem sa mai plang. Nu intelegeam de ce se facuse aceasta schimbare, fiindca Lucas nu trebuia sa fie o aparitie rea... Dar se parea ca era si pe mine ma ingrijora teribil acest lucur.
Servitoarea plinuta veni cu ceaiul meu si cu niste leacuri babesti, incepand sa-mi trateze rana de la gat.

- Stiu, imi spuse Eric sarutandu-ma. Ajunsese dupa-amiaza inapoi la conac, cu treburile rezolvate. Se uita la mine cu teama, nestiind ce sa spuna, in timp ce eu imi ceream iertare din privire. Nici macar nu ma puteam misca, atat de rau imi era. Acesta isi daduse jos pelerina de drum si acum statea doar in camasa si pantaloni langa mine. Imi tineam capul pe coapsa sa, plangand usor. Stiu, Caleb, ca Lucas te-a avut in vis, imi spuse in soapta. Am stiut-o tot timpul, fiindca te-a dorit mereu. A fost aici pentru tine...Si eu il pot vedea. Si Matthew l-a vazut, dupa cum mi-a spus Lucas.
Ramasesem cu gura cascata. Oare Eric avea vreo legatura? Am tacut,ascultand in continuare.
- Micutule, nu te condamn, dar trebuie sa ne intoarcem inapoi la bunica ta. Vezi tu, eu eram mic... Si am avut aceeasi problema: un bun prieten de-al meu, un baiatel ce pe-atunci avea sase ani, a murit. A fost ucis, mai precis.Calcat de o trasura. M-a bantuit... Pana ce am fost dus la bunica ta, iar aceasta a facut cateva slujbe si am fost scapat de el.Stiu ca poate si cu Lucas...
- Trebuie sa ii spun ca... Am facut... ? interbasem socat, iar Eric dadu afirmativ din cap. Acum, dupa ce ca ma durea trupul de-mi venea sa mor, mai trebuia si sa ii spun bunicii mele ca ma culcasem cu un baiat... Si o fantoma!
- Nu te alarma, ii vom spune amandoi... imi spuse in soapta si ma saruta pe buze cu tandrete.
- Nu esti suparat? intrebasem plin de speranta si el dadu negativ din cap.
- Stia mca se va intampla asta. Sunt suparat fiindca suferi, in rest insa e totul in regula. Te iubesc!
- Si eu, Eric, am spus cuibarindu-ma la pieptul sau. Ii stateam in brate si, fara prea mare greutate, l-am sarutat usor pe buze.
Elisa intrase in acel moment si zambi cu tristete vazandu-ne astfel.
- Stapane, am inceput deja sa pregatim bagajele pentru intoarcere, spuse si Eric ii multumi, dupa care ma saruta din nou.