Capitulare

[Beatrix LaVey]

Thanks, friends ! *huuug*

*

Asa cum ma asteptam, ajunsesem in camera noastra si Lucas isi lua comod un loc in patul mare, privindu-ma. Ochii sai erau ciudati, nu lasau sa se inteleaga nimic. Erau goi. Pielea sa alba, palida, ma facea sa ma infiorez numai cand o priveam. Imi doream cu adevarat sa revina la viata...
- De ce te afli aici? intrebasem scurt, asezandu-ma in pat, langa el. Incepusem sa ma dezrac lenes de hainele pe care le aveam pe mine, privindu-l fix pe Lucas. Vorbeam incet, nevrand sa ma auda cineva. Se auzi o bataie in usa si eu, aproape gol, m-am infasurat intr-un capot de matase care era al lui Eric al meu, cerand ca persoana in asteptare sa intre.
- Caleb, spuse Elisa rapid, privindu-ma cu ochii mari, Eric... Eric... Contele, spuse repede, oftand. M-am uitat transfigurat de spaima la ea, nestiind ce vrea sa spuna, dar fata, inainte ca eu sa pot spune ceva, continua: Domnul a vrut sa va simtiti bine cat timp lipseste, deci casa aceasta este a ta, Caleb.
Fata se uita la mine atenta, facandu-ma sa surad cu tristete.
- Multumesc, domnisoara Elisa, am spus inclinand solemn din cap, apoi fata, inlinadnu-se si ea, disparu din fata mea. Am zambit trist, mergand dupa ea pana ce am incuiat usa, apoi m-am intors in pat, asezandu-ma langa Lucas, care astepta prividu-ma fix.
- Sunt aici pentru ca tu ma vrei. Si eu te vreau pe tine, rosti uitandu-se fix la mine. Mi-am inchis ochii,realizand ceea ce vrea scumpul meu pe care-l iubeam enorm. Caleb, imi pare rau ca, atunci cand am trait, nu am avut curajul sa-ti spun... Te-am vrut dintotdeauna, micutule, voiam sa fac dragoste cu tine. De fiecare data cand dormeai la mine, spuse si o lacrima i se prelinse pe chipul palid, de fiecare data cand erai acolo si dormeam cu capul pe umarul tau... Mereu imi venea sa urlu.
Am suspinat fara sa vreau, uitandu-ma fix la el. Acum, ca ma iubisem cu alt baiat, nu mi se mai parea ingrjiorator sau ciudat.
- E tarziu... am spus in soapta, dar Lucas a inclinat din cap. Neintelegand, m-am uitiat la el trist. Si eu te vreau... Dar nu pot, nu putem. Intelegi? Eu... Eu si Eric... Lucas, eu tin la Eric la fel de mult cum tin si la tine. Poate de-ai fi avut curajul sa-mi spui, relatiile dintre noi ar fi fost altelte. Acum nu mai putem face nimic, oricat mi-as dori sau ti-ai dori si tu....
Lacrimile curgeau pe chipul meu. Nu ma puteam abtine. M-am adnit la momentul cand am stat cu el in mausoleu, in prima sa noapte. M-am dus usor spre el, in pat, asezandu-mi capul pe umarul sau, fiindca nu imi puteam stapani suita de lacrimi ce siroia pe chipul meu acum.
Ochii-mi albastri, uzi, il priveau pe Lucas, iar acesta, strangandu-ma la piept, imi spuse:
- M-am intors pentru a-ti da un cadou. Vreu doar sa te iubesc, intelegi? Nu o sa plec niciodata de langa tine, dragostea mea, voi fi mereu aici.
Am vrut sa protestez, insa Lucas ma oprise, prinzandu-mi buzele intr-un sarut. Niciodata nu simtisem asa ceva, era superior oricarui saurt pe care-l avusesem in toata viata mea. Mi-am inchis ochii, intredeschizandu-mi inacelasi timp buzele pentru a-l primi. Limba sa fina, dar rece se strecura in gura mea, cautandu-mi-o pe-a mea. Simteam cum stomacul mi-o luase razna, inima-mi batea din ce in ce mai tare si lacrimile mi se oprisera, fiindca nu mai simteam nevoia sa plang. O fericire nespusa imi invadase trupul si mintea.
Ne sarutam lung, Lucas mangaindu-ma usor pe par. Era atat de frumos, incat nu ma putusem abtine. M-am uitat la el cand imi elibera buzele, apoi m-am pus deasupra lui, sarutandu-l usor pe gurita mica, pe care imi doream s-o simt din nou.
- E... Altfel, am spus incet, iar baiatul isi inclina capul, intelegand.
- Doar sunt mort, nu? Sunt mort si totusi sunt aici, sunt aici pentru tine, gata sa te iubesc si sa te pretuiesc asa cum meriti. Mi-a fost enorm de dor de tine, dragostea mea. Mi-a fost dor sa te privesc. Esti atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu revin pentru tine.
Imediat cand am auzit cele spuse de el, am protestat:
- Nu vreau sa nu ai fericirea vesnica si linistea din cauza faptului ca eu te iubesc si vreau sa fii cu mine! am spus incepand sa plang, fiindca, intr-adevar, nu-mi doream ca bunul meu prieten sa sufere.
- Dar oricum nu voi pleca, dragostea mea. M-am sinucis, doar nu te astepti sa merg in Rai, nu? Am murit inainte de vreme, astfel ca voi fi mereu aici. De fapt, pot merge oricum, intelegi? intrebasem zambind. Am chicotit usor, uitandu-ma fix in ochii sai. Avea dreptate.
- Cum ma poti avea? intrebasem in soapta, iar el incepuse sa rada. Avea un ras cristalin, frumos, insa nenatural. M-a trecut un fior auzindu-l razand. Trecuse atata timp, incat mi se facuse dor de el, sa-l tin in brate si sa-l mangai usor, sa-i aud povestirile amuzante si de multe ori sadice...
- Simplu. Culca-te! imi spuse in soapta. Voi fi acolo, in vis, si te voi face al meu.
Mi-am inchis ascultator ochii. Trebuia sa recunosc ca imi doream asta. Eram rosu la fata si nu ma puteam abtine,aveam naparata nevoie sa-l simt. Nu stiam ce avea sa spuna Eric despre mine, insa acum chiar nu mai gandeam in niciun fel, aveam nevoia de a-l simti pe Lucas cum n-o mai facusem in viata mea.

O campie vasta se intindea in fata mea, plina de flori, cu niste peisaje geniale pe care stiam ca trebuia sa le desenez cat mai rapid, insa stiam ca nu pot face asta, deoarece Lucas trebuia sa apara si eu eram imposibil de convins sa ratez aceasta intrevedere cruciala. Abia acum realizam cat de mult tinusem eu la Lucas. Ma duruse enorm in momentul in care realizasem ca nu mai e langa mine, cand il pierdusem, insa nu puteam face nimic altceva acum, ma durea prea tare tot ce se intamplase.
Lucas aparse din spatele meu si ma luae in brate. Stiam ca e un vis, constientizam absolut totul. Stiam prea bine si ca discutasem in urma cu ceva timp, stiam ca Eric era plecat de la conac si eu... Eu eram aici, cu cineva care murise in urma cu ceva timp, care se dovedea ca-i placeau baietii si eu eram gata sa ma culc cu el.
Indiferent de ceea ce se intamplase, indiferent de cate lucruri le gandeam, stiam ca n aveam sa fiu in stare sa fac nimic altceva in afara faptului ca trebuia sa simt ceea ce avea Lucas al meu sa-mi daruiasca. Imi simtea minima batand din ce in ce mai tare.
Simtindu-i mainile brunetului, m-am cutremurat. Mi-amdat capul pe spate si m-am relaxat, apoi am simtit cum sunt luat in brate si dus spre un loc pe care nu-l cunosteam. De fapt, n-aveam habar unde ne aflam, insa ma simteam ca un rege in bratele celui pe care-l iubisem. Mi-am inchis ochii, neputand rezista tentatiei acesteuia de a memora fiecare lucru care se intampla.
Pleoapele mi se lasara peste ochii albastri si am simtit ca si cum cadrul din jurul meu se schimba, dupa care, privind din nou, am vazut cum ma aflam pe malul unui lac. Il mai vazusem undeva, in visele mele, insa era prima oara cand ma simteam atat de bine.
- Vom intra in apa, ingeras, imi spuse si, brusc, am simtit cum toate hainele mele dispar, dupa care apa ma inghite usor. Lucas inca ma tinea in brate si m-am simtit divin in bratele sale, niciodata nu fusese mai placut sa stau langa cineva. Nici macar Eric nu era asa, ma simteam dibin acum si nu-mi puteam stapani toate sentimentele ce ajunsesera sa puna stapanire pe mine.
- Lu...Lucas! am spus in soapta cand am simtit ca incepe sa-mi sarute gatul.