Legiunea intunecata

[Lanna]

Am venit din nou. Desi nu am vazut nici un comentariu pe capitolul precedent, am sa il postez pe urmatorul. Luati-l drept un cadou de Craciun.
Cu acest capitol, se termina prima parte a vietii lui James. De aici inainte, lucrurile vor lua intorsaturi neasteptate si imi pare foarte rau pentru ce se intampla in capitolul acesta. Pentru ca James sa treaca mai departe, trebuia sa se intample. Dar veti vedea voi cand veti ajunge la partea aceea.
Din pacate, acesta este inca un capitol trist. Ascultati niste muzica trista pentru un efect mai mare si pentru niste lacrimi mai mari. Sper ca ma veti ierta pentru cele ce vor urma mai jos. Asa trebuie sa decurga poveste.
Dar sa nu va mai retin.
Spor la citit si sper sa va placa capitolul urmator.


P.S.: daca vedeti vreo greseala, nu ezitati sa ma anuntati.
P.P.S.: sper ca nu am uitat sa mai adaug nimic. Probabil ca da. Dar nu mai conteaza.

Muzica trista<click mai jos pentru un efect amlpificat>
http://www.youtube.com/watch?v=4mzaX3Nte...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=6YhRl8bjN...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=51vbt5nyt...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=rtd2w3wtS...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=ITSx50fBH...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=TTWy1FEGC...re=related
<La alegere. Nu e nevoie sa le luati pe rand>


Capitolul zece – Ultimul drum. Ultimul „Adio!”


Ma prinde de brat si ma pune la marginea patului. Nu asa vreau sa ma sting. Nu acum.
Se indreapta spre zid si se lasa cu spatele pe el, parca asteptand ceva. Sau pe cineva.
Cateva clipe dupa, un alt batbat paseste in incapere si isi aseaza un scaun inaintea mea. Se pune pe el apoi isi muta privirea spre mine. Nu imi placea sa fiu in centrul atentiei, insa in situatile in care am intrat pana acum, eu eram cel pe care in vroiau toti. Din nu stiu ce motiv. De ce eu? De ce se iau toti de mine? Ce le-am facut sa fiu tratat mai rau ca un caine? Ce vroiau de la mine?
Isi aseaza un picior deasupra celuilalt, cu o urma de mandrie si dazamagire pe chip.
-Ma gandeam ca Michael ar fi ales altul, unul mai ... nu stiu cum. Nu pe asta, incepe el, aratand spre mine.
Ce vroia sa spuna cu asta? Pe cine sa aleaga Michael? Sa aleaga?
-Nu ai nici o idee ce se intampla aici, asa-i? Se pare ca nu ti-a spus, continua el.
-Cine si ce sa imi spuna? Il intreb curios, cu mana pe gat.
-Cine? Michael, bineinteles. Viermele ala, asa cum obisbuieste cealalta Familie sa ii spuna.
Despre ce vorbea acolo? Din nou acea Familie? Si ce naiba trebuia sa insemne asta?
Cred ca privirea mea nedumerita a spus totul. Cei doi au inceput sa rada ca si cum as fi fost bufonul curtii. Nu era vina mea ca nu stiam ce naiba se intamnpla aici si ce vor toti de la mine. Plus treaba cu Familiile.
Stai putin. Daca Michael se crede vampir si a spus ceva in legatura cu doua Familii care se urasc, atunci poate ca ... Nu! E imposibil!
-Se pare ca ai inteles ceva. I-a spune-mi! Ai auzit vreodata de Legiunea Intunecata? adauga el, pe un ton calm.
Legiunea Intunecata? Ce mai e si asta?
-Evident ca nu, ii raspund la fel de calm.
-Atunci da-mi voie sa-ti explic, incepe el, in timp ce isi mangaie parul negru ca de abanos si isi aranjeaza gulerul camasii cu o nuanta usor galbuie. Societatea noastra e impartita in doua Familii: noi si acele potai care indreznesc sa ne infrunte. Din pacate, cei mai multi sfarsesc ca hrana. Vezi tu, oamenii sunt doar o resursa de care avem nevoie sa supravietuim, desi, trebuie sa recunosc, ne cam lasam dusi de val si ne lacomim. Daca intelegi ce vreau sa spun.
-De fapt, nu am inteles nimic din ce ai spus pana acum. Daca oamenii sunt o sursa de hrana pentru voi, atunci tu ce ar trebui sa fi? Vampir?
Un zambet de amuzament apare pe chipul meu, dar se stinge cand individul imi raspunde:
-Intr-adevar. Era atat de greu sa iti dai seama?
-Daca crezi ca o sa inghit tot ce ai spus, te inseli. Sunteti nebuni cu totii. Nu vreau sa va mai aud o data, nici sa va mai vad, in special pe Michael.
-Se pare ca avem un punct comun: amandoi il uram pe Michael.
-Nu am spus ca il urasc, doar ca m-am saturat de glumele voastre de prost gust. M-am prins. Sa lasam amuzamentul deoparte si sa imi dati drumul. Nu stiu cine va trimis si nici cine sunteti, insa am alte treburi de facut.
Ma ridic si ma apropii de usa, dar blandul apare intr-o clipa inaintea mea, ca si cum ar fi fost acolo de la inceput.
-Unde crezi ca pleci? Intreaba el, in timp ce isi arata canini ascutiti ca lama unui cutit.
-Acasa. Daca il vezi pe Michael, spune-i ca nu a fost amuzant.
-Stai jos! Imi ordona cel de pe scaun cu o voce linistita.
Vazand ca nu ii raspund, se intoarce spre mine si ma arunca la loc.
-Nu iti mai repet o data, striga el, gest la care imi dau seama ca nu glumeste si tot ce a spus e adevarat. Dar nu putea fi posibil. Daca vampirii sunt una din acele Familii de care au vorbit toti pana acum, atunci cealalta care e?
-Varcolacii sau vanatorii din umbra, cei a caror urlete te fac sa te inchizi in casa, cei in a caror privire nu ai vrea a te uiti, imi rapsunde blandul, ca si cum mi-ar fi citit gandurile.
Nu era raspunsul pe care il asteptam. Numai gandul la acele creaturi monstroase ma face sa tremur. Dar cum putea sti la ce ma gandesc, fara sa imi deschid gura si sa o spun cu voce tare? Situatia devenea din ce in ce mai ciudata. Vampiri si acum varcolaci. Indivizii astia sunt si mai nebuni decat Michael daca cred ca am sa cad in capcana lor. Stiu ca totul e doar o gluma proasta, o farsa la adresa mea. Doar o metoda de a-si bate joc de mine. Nimic nu e adevarat si ei stiu bine asta. Nu am de gand sa le cad in plasa.
Si ce e cu aceasta Legiune Intunecata? Ce societate secreta mai e si asta? Nu imi mai pasa de ce spun acesti indivizi in continuare, desi sunt putin curios. Daca stiu atat de mute despre ea, inseamna ca sunt si ei membri. Dar de ce sunt eu aici si ce se intampla cu mine in ultimul timp de sunt ca un magnet pentru probleme? Nu mai inteleg nimic, iar chestia cu Legiunea mi-a dat toate gandurile peste cap. Totul e ca un puzzle pe care trebuie sa il rezolv, dar acesta se mareste si, cu fiecare mister, apare inca o piesa care nu a fost acolo la inceput. Totul e atat de derutant.
Brusc, imi aduc aminte de Sam. Trebuie sa il gasesc.
Imi iau inima in dinti si schitez un zambet, la care mai adaung un „ha ha „ in semn de amuzament.
Raspunsul lui ma face sa imi reiau figura hotarata, buimacita.
-Crezi ca totul e o gluma? Te inseli amarnic. Stiu ca nu iti vine sa crezi, dar te asigur ca fiecare cuvant pe care l-ai auzit e adevarat. Crezi ca te-as minti cu privire la asta? Ai vazut ce i-a facut Michael varcolacului atunci. Un om ar fi fost in stare sa il doboare dintr-o singura miscare? Oamenii sunt slabi in comparatie cu noi iar Legiunea e aici sa iti arate Calea, drumul spre o viata mai buna. Nu te-ai intrebat cum e sa traiesti vesnic, fara sa te imbolnavesti, fara sa suferi? Profita de darul pe care il ai. Ori esti alaturi de Legiune, ori alaturi de Michael.
Poftim? Individul acela care mirosea a caine ud era un varcolac? Dar nu e posibil. Totul parca e ireal, desprins dintr-un film de groaza. Si devine din ce in ce mai rau. Am acceptat schimbarile prin care am trecut, insa sa imi spuna cineva ca sunt un vampir, un monstru care se hraneste cu sangele alatora e prea mult. Si povestea cu varcolacii e si mai greu de crezut. Am ramas putin pe ganduri, apoi am tresarit speriat cand l-am auzit din nou pe cel dinaintea mea.
-Ai doua zile sa te hotaresti. Ori esti cu noi si te lasam sa pleci, ori esti cu ei si javra moare.
Nu Sam. Numai pe el nu. E tot ce am, el e viata mea si gandul ca l-as putea pierde ma face sa tremur. De ce el? De ce trebuia sa fie implicat si el in toata povestea asta? Pot sa ignor insultele celorlalti la adresa mea, insa nimeni nu se leaga de Sam.
Ma ridic si ii arunc o privire plina de ura individului.
-Lasa-l pe Sam in pace. Daca va atingeti de un singur fir din blana lui, am sa ...
-Ai sa ce? continua blondul pe un ton amuzat. Ai sa il chemi pe Michael? Nici macar nu stie unde esti.
-Se pare ca nu il cunosti chiar atat de bine precum crezi. Si nici pe mine, am raspuns, dar parca nu eram eu. Parca bestia a vorbit in locul meu, ca si cum ar fi stiut ca Michael ma cauta si nu va renunta pana nu ma va gasi.
-Ai curaj! Nu esti atat de slab pe cat mi-am imaginat.
Incepe sa isi mangaie braba. Drept raspuns la reactia mea, imi arata canini albi in semn de amenintare. Se ridica si vrea sa imi puna mana pe umar, dar eu o resping.
-Nu ma atinge! l-am avertizat nervos.
-Ai grija cum vorbesti, piticanie.
Simt cum devin din ce in ce mai furios si bestia face un pas afara. Ma calmez rapid, trag aer in piept si ma gandesc la Sam. Eu sunt cel care l-a bagat in aceasta situatie si eu voi fi cel care il va scoate in siguranta din acest loc ciudat.
Ii vad cum se indeparteaza si inchid usa in urma lor, dar nu inainte de a-mi arunca un zambet plin de mandrie si sa repete:
-Peste doua zile voi avea nevoie de raspunsul tau. Ori alaturi de noi si pleci, ori alaturi de Michael si potaia moare.
Usa se inchide cu zgomot. Le aud ecoul pasilor pe podea, din ce in ce mai indepartat, pana dispare. Trebuie sa aleg intre a ma alatura acelui grup ciudat, Legiunea Intunecata si sa plec de aici sau sa risc viata prietenului meu si sa sa fiu de cealalta parte, orice o fi insemnat asta. Pentru Sam as face orice. Mi-a fost alaturi mereu, cand m-am simtit singur si cand am fost fericit. El e cel care m-a ajutat sa merg mai departe, m-a ajutat sa trec peste obstacolele vietii si am jurat ca nimic nu ne poate desparti. Nici macar moartea. Avem o legatura, un fir invizibil care ne uneste, simtim trairile unul altuia, ne alinam durerile. El mie si eu lui.
Deodata, ceva ma face sa alerg pana in fata usii si sa inspir adanc. Ceva din aer ma avertiza. Un miros slab. Sange. Apoi un scheunat lung, plin e disperare. Sam. Numai el putea sa fie. Simt cum furia ma cuprinde din nou si bestia pune stapanire pe mine. Sam sufera si eu nu pot sa fac nimic sa il ajut. Ascult urletul lui prelung minute in sir, fara sa ma pot misca. Un ultim urlet, apoi liniste. Nu! Nu se poate! Nu Sam.
Bestia tresare si ma reped spre usa. Apuc barele si, cu toata puterea, o smulg din balamale. Sunt liber. Incep sa alerg pe un culoar lung si ingust, cu usi de fiecare parte. Fiecare pas ma aduce din ce in ce mai aproape de Sam. Vin, prietene! Vin sa te salvez.
Peisajul se schimba brusc, iar culoarul face o curba lunga spre dreapta. Ma opresc. Nu imi vine sa cred ce vad. Lacrimile incep sa imi alunece usor pe obraji cand il descopar pe prietenul meu in mijlocul unei camere plina cu arme medievale, cu lama stralucitoare, inconjurat de o balta de sange. Am ajuns prea tarziu. Ma apropi usor, insa niste voci ma fac sa ma intorc. Vin. Imi arunc privirea spre prima arma pe care o vad: o sabie inramata, cu manerul de culoarea amurgului. Sparg sticla si o iau. E timpul razbunarii. Viata lor pentru viata lui Sam.
In doar cateva clipe, doi indivizi apar de dupa colt si sar spre mine, amandoi pregatiti de atac. Strang manerul sabiei cu ambele maini si astept momentul potrivit. O lovitura si capul celui de-al doilea se rostogoleste pe podea. Parez atacul celui dintai dupa care, ajuns in spatele lui, ii infig lama in dreptul inimii. Trupul lui neinsufletit se prabusete pe podeaua rece. Ma pregatesc pentru un nou val. De data asta, de dupa colt apar patru indivizi, cu pumnale in mana. Ma invart in jurul lor cu miscari rapide si exacte iar lama isi trece coltii peste pielea lor. Din patru mai raman trei. Din trei, doi. Din doi, unu. Pana cand sase trupuri zac fara viata la pamant. Fata imi e acoperita cu sange iar hainele patate cu acelasi lichid rosiatic. Nu imi mai pasa. Mi-au luat singurul prieten de langa mine, singurul care nu m-a criticat, care nu m-a privit cu superioritate vreodata. Singurul care nu m-a calcat in picioare. Sincer sa fiu, chiar ma simteam bine. Aceia nu mai erau oameni, ci monstri. Acum stiu ca tot ce mi-a spus Michael e adevarat. Fiecare cuvant. Asa cum am acceptat schimbarea, asa am sa accept si faptul ca, de cand am urcat in acel autobuz, nu mai sunt om. Ci un vampir. Am sa accept si existenta acelor creaturi numite varcolaci. Daca asa sunt cei din Legiunea Intunecata, atunci nu mai vreau sa am de-a face cu ei vreodata. Sunt doar niste animale fara minte care actioneaza dupa instinct. Nimic mai mult.
Al treilea val se cam lasa asteptat, asa ca imi dau seama ca totul s-a terminat. Ma intorc in directia opusa si ma apropi. Sabia imi scapa printre degete, cazand cu zgomot pe podea. Ma apropi de Sam.
Ma arunc in genunchi in fata trupului sau. Il privesc in ochi. Pare calm. Pun mana pe spatele lui si pe gatul lui pline de urme mici, rosi. La fiecare atingere, cate un scancet de durere evadeaza din gatul lui si imi umple inima de tristete. Sufera si totul din cauza mea.
-Ce ti-au facut, prietene? Cine a indraznit sa te atinga?
Sam pare ca a auzit tot ce am spus si si-a ridicat botul de pe pamant. Parca vroia sa se ridice.
Il mangai in dreptul urechilor, acolo unde ii place lui, insa nu pare sa reactioneze. Labele ii tremura si transpiratia ii curge usor pe trup. Se schimba.
-Nu si tu, prietene! Nu te las sa treci prin acelasi chin ca mine.
Brusc, simt o mana pe umarul meu si ma intorc. Michael. Imi intinde un pumnal.
-Fa-o pana nu e prea tarziu! ma sfatuieste, insa nu vreau nici sa aud. Cum sa-i fac asa ceva lui Sam?
Vazand ca nu am de gand sa iau pumnalul, il pune la spate si, in locul lui, imi intinde o sticluta cu un lichid verde in ea.
-O picatura pe rana deschisa il va elibera.
Da. Ce frumos mod de a spune „a muri”. Dar se pare ca nu a alta optiune. Decat pumnalul, mai bine asta.
Nu imi vine sa cred ca s-a terminat. Nu ma gandeam ca voi fi nevoit sa decid daca o persoana moare sau traieste. In special Sam. Trebuie sa aleg intre a-i curma suferinta si a-l lasa sa se transforme intr-un monstru. Asa ca mine. Ultimele minute au trecut pe langa mine asa de repede. De ce tocmai Sam? De ce a trebuit sa il implic si pe el in asta? Nu voi uita niciodata ceea ce tocmai s-a intamplat si nu voi avea liniste pana nu imi voi razbuna prietenul.
Nu stiu ce sa fac. Cu fiecare secunda care trece, transformarea lui se apropie de final. Se pare ca animalele se schimba mar repede decat oamenii. Nu mi-l pot imagina pe Sam transformat in acel monstru. Daca pe mine era sa ma controleze, nu ma pot gandi la nimic bun pentru Sam. Fara rationament, va deveni el insusi o bestie si furia lui se va revarsa asupra tuturor. Asta doar daca il opresc eu. Nu vreau sa ma simt raspunzator pentru vietile pe care le va lua. Nu am de gand sa las bestia sa puna stapanire pe el. Imi pare rau, prietene! Imi pare rau, Sam!
Intind, ezitant, mana spre sticluta. Nu vreau sa o iau. De ce Sam? De ce toti cei la care tin dispar din viata mea? Mama, apoi tata. Si acum Sam.
Imi cobor privirea in ochii lui. Se uita la mine cu acea privire pe care am vazut-o de atatea ori cand cerea mancare. Acum, insa, parea ca imi spune sa il ajut. Lacrimi sarate incep sa imi alunece din nou pe obraji, in timp ce apuc sticluta. Deschid capacul, dar nu imi iau nici o clipa privirea de pe el. Imi pare rau! Nu am vrut sa se intample asta.
Imi pun o mana pe crestetul lui si il mangai, iar cu cealalta intorc sticluta si las o picatura din acel lichid sa ii cada pe una din rani. Apoi astept. Incepe sa tremure, isi ridica capul de cateva ori si chiar incearca sa maraie. Nu asa am vrut sa se termine. Nu asa trebuia sa se stinga. Cand si-a asezat din nou capul pe podeaua rece si ochii lui au devenit din verzi albi, am stiut ca a trecut de partea cealalta. Fiecare moment petrecut cu el a inceput sa imi treaca prin fata ochiilor asemenea unui film. Il vad acum zece ani, cand era doar un catel. Apoi, cu cat anii trec si cu cat m-am maturizat, cu atat legatura dintre noi a devenit mai puternica. Era singurul meu prieten, cel pe care l-am vrut aproape tot restul vietii. Dar acum nu mai e si nimic nu il poate aduce inapoi. Decat un monstru fara minte, mai bine liber de cealalta parte.
Ii iau usor trupul neinsufletit pe brate si ma ridic. Imi indrept privirea spre Michael, gest la care el imi spune ca trebuie sa plecam pana nu vin si altii. Mi-a spus ca totul va fi bine, ca Sam e intr-un loc mai bun. Poate are dreptate. Nu. Sunt sigur ca are. Pentru prima oara, nu il mai privesc ca pe un nebun, ci ca pe un prieten. Acum cred tot ce mi-a spus si tot ce imi va spune in continuare. Desi am atatea intrebari sa-i pun.

O ia inainte si deschide larg usa dubla de brad ce duce in fata cladirii. Se pare ca am fost mai aproape de a scapa decat am crezut. Imi ridic privirea spre cerul innorat al noptii. Sam, daca o intalnesti pe mama, spune-i ca imi e dor de ea. Protejeaz-o asa cum m-ai protejat pe mine pana acum. Contez pe tine, prietene. Stiu ca mama e pe maini bune. Mai bine spus, labe.