Accesul parintilor la lucrurile ce tin de intimitatea copiilor

[andraportocala]

Doamne, toti de pe forumul asta o sa ajungeti niste parinti mult prea protectivi, excesiv chiar. Dupa cum se zice si in titlu "intimitate" este ceva ce tine doar de tine si de persoana ta, iar accesul altor persoana in ceea ce numesti tu intimitate nu este ceva de discutat.
Parintii nostri au fost si ei copii, insa de atunci lumea a evoluat foarte mult si lor li se pare ca noi o vom lua razna complet daca nu ne controleaza ei fiecare pas din viata. Defapt, nu este chiar asa de complicat. Am vorbit cu mama si amintirile ei din liceu si facultate ma crucesc, sincer. Desi eu cred ca generatia mea este una vai de capul ei, nu vad mare diferenta intre cum suntem noi si cum erau parintii la varsta noastra. Ai mei, cel putin, au fost mereu spirite libere, iar amintirile lor din tinerete sunt numai despre betii crunte, despre cum fugeau ei de acasa, despre cum fuma tata iarba pe la 20 de ani, etc etc.
Ai mei nu au avut mereu incredere in mine. Era o perioada cand ma intrebau cu cine ies in oras, si daca nu erau cunoscuti de-ai lor ma tineau la un interogatoriu de 3 ore jumate despre cum este persoana respectiva, samd. Mai ales daca erau baieti, pfuuu. Asta se intampla prin clasa a 5a, cand prietena mea cea mai buna s-a apucat de fumat. Avand in vedere ca ieseam cu ea in oras aproape zilnic cate 4-5 ore ai mei au crezut ca fumez si eu...sa vezi atunci prelegere: ca cee? ca ana fumeaza? andra, sa nu te apuci ca iti distrugi plamanii!!! noi ne-am apucat la 20 de ani!! bla bla ba. Ei bine, dupa discursul asta al lor m-am enervat ATAT de tare si le-am zis ca daca nu au incredere in mine, atunci sa-si faca griji, si am iesit din camera. Nu am suportat niciodata conceptul de "esti mic, esti prost si nu gandesti pentru tine, ci anturajul tau o face". Nu stiu, probabil sunt o exceptie, insa niciodata nu m-am lasat influentata de anturaj. Daca un prieten avea o idee cretina, ii ziceam ca e un dobitoc si il lasam in pace. Putea sa ma creada cat de uncool vroia inimioara lui, eu nu ma aruncam ca boul de pe pod ca asa ii venea lui. Si de atunci, parintii mei si-au dat seama ca sunt mai inteleapta decat credeau ei, si nu ma mai sacaie la cap. Aveau si problemele cu scoala, daca mi-am facut temele, daca mi-am invatat, dar niciodata nu se uitau pe caiete sau asa ceva. Dar nici eu nu ii minteam. Dupa, si-au dat seama ca daca ma lasa in pace sa-mi vad eu de drumul meu o sa reusesc mai bine decat daca ma imping ei de la spate. Am intrat in unul dintre cele mai bune licee din tara fara ca vreodata in viata mea sa fac meditatii, si asta le-o datorez lor pentru ca m-au ambitionat la timp. Consider ca un copil care este impins de la spate in ceea ce priveste invatatura este un copil care nu o sa ajunga nicaieri in viata.
De atunci, eu am o relatie excelenta cu ai mei. Ba chiar, toti prietenii mei ii iubesc. Dupa ce am terminat clasa a 8a, am venit o gasca mai mare la mine acasa unde am stat cu ei si am facut foc de tabara si am cantat si ne-au luat bere . Parintii mei sunt prietenii mei si le spun absolut orice, si mamei mele, si tatalui meu. Totusi, sunt fata lor, si sunt inca mica protejata a lui tata, mai ales acum cand sunt intr-o relatie de 1 an. In rest, nu am nici o problema cu ei.
Totusi, daca vreodata i-asi gasi la mine in camera scotocind orice sau uitandu-se la mine in telefon iese urat rau de tot. Eu le respect intimitatea lor, si le tin secretele. Astept asta si din partea lor!