Legiunea intunecata

[Lanna]

Capitolul sapte - Asasinul

Simt cum o forta ciudata pune stapanire pe mine. Toti muschii imi sunt incordati la maxim si, orice as face, nu ma pot opri. Totul in jurul meu e neclar, ceata e din ce in ce mai neagra cu fiecare secunda care trece si acea forta imi controleaza tot trupul. Nu ma pot impotrivi. Nu vad nimic, nu aud nimic. Ce mi se intampla ? De ce ma comport asa?
Ma apropii de Michael si imi strang pumnul. Nu imi pot controla miscarile, ma simt ca o marioneta, fara sa am macar o idee cine ma controleaza. Vad doar rosu inaintea ochilor iar foamea devine din ce in ce mai puternica. Foamea de ce?
Il prind de haina si imi indrept pumnul spre el. Vreau sa il lovesc, insa el imi prinde rapid mana.
-Controleaza-te! Esti mai puternic decat crezi, lupta, il aud aud din nou iar bestia prinde mai multa forta. Stiu ca incerca sa ma calmeze, dar nu facea decat sa inrautateaca situatia.
-Mai taci! M-am saturat de tine si de zambetul tau. Nu stiu ce vrei sau de ce ma urmaresti, dar nu mai vreau sa te vad in preajma mea. Esti ca o durere in … Imi vine sa te strang de gat.
Imi pun mainile in jurul gatului sau, insa el o indeparteaza cu o sigura miscare si ma impinge in perete.
-Nu vreau sa te ranesc, James!
Se pare ca vorbele lui nu au putut ajunge la bestia in interiorul meu. Stateam cu un obraz in perete, in timp ce ma zbateam sa scap din stransoarea lui.
Brusc, bestia se opreste si ma face sa-mi intorc privirea. Michael imi elibera mainile si isi intoarce si el privirea in aceasi directie. Pe drum, o motocicleta opreste chiar langa noi. Soferul care o conduce ne priveste, insa o casca neagra ii acopera fata. As vrea sa ii vad chipul, sa imi dau seama la ce se gandeste si ce anume vrea de la noi. In secunda urmatoare, isi intinde mana la spate si ia o arbaleta. Instinctiv, il iau de haina pe Michael si ma arunc cu ele la pamant. O sageata trece chiar pe langa umarul lui si se infige in zid. Aud motorul cum porneste din nou iar misteriosul atacator se indeparteaza in graba.
M-am uitat spre Michael, dar el era deja langa zid, cu sageata in mana. Parca o verifica. Se incrunta de cateva ori. Eu nici macar nu am apucat sa ma ridic cand il vad cum imi intinde mana. O prind ezitant, moment in care simt ca bestia s-a calmat. Imi puteam controla din nou trupul.
M-am ridicat. Un oftat iesi din gura lui, dupa care il aud vorbind:
-Otrava!
Mirosea varful sagetii care stralucea la lumina soarelui ca razele lunii pe suprafata unui lac. Inspira adanc, dar nu ii atinge varful. Ce a vrut sa spuna prin “ otrava “ ? Adica am fost atacati de un individ cu sageti otravite? Asa ceva nu vezi in fiecare zi si, mai ales, la acea ora a diminetii.
Rupe varful sagetii si il impacheteaza intr-o batista alba, dupa care o pune in buzunarul interior al hainei. Ce avea atat de special?
Se apropie de mine si imi pune prieteneste mana pe umar.
-Multumesc! Iti raman dator pentru asta.
Atat, apoi se indreapta cu pasi mari inainte. Pentru ce mi-e multumit? Si de ce ne-a atacat individul acela? Alte intrebari, alt mister.
Ma iau dupa el, in speranta ca imi va raspunde, macar de data asta. Cel putin, pot incerca.
Alerg in urma lui si, cand il prind, il strig:
-Michael, stai putin!
Se opreste si se intoarce spre mine.
-Da?
-Unde pleci?
-Nu ai spus ca vrei sa te las in pace, ca vrei sa fi singur? adauga, cu mainile in buzunar.
-Da, dar atunci nu am fost eu. Imi cer scuze pentru comportamentul meu. Nu stiu ce mi s-a intamplat, dar eram atat de furios, ii spun, in timp ce imi oglindesc privirea in ochii lui.
-Nu-i nimic. Te inteleg. Vroiai ceva?
-Da, raspunsuri. Cine era individul acela care ne-a atacat? De ce ne-a atacat?
-Du-te acasa, James! Iti faci mai mult rau daca stai acum afara. Promit sa iti povestesc totul mai tarziu.
Se indeparteaza din nou, dar nu inainte de a-mi face rapid cu mana ca un: “ Ne vedem mai tarziu! “ Eu raman pe loc, privind cum silueta lui dispare din ce in ce mai mult, pana intr-un punct in care nu il mai vad. E ca si cum s-ar fi evaporat de pe fata pamantului ca picaturile de ploaie.
Imi sterg chipul transpirat cu un servetel, dupa care il arunc la gunoi. Am transpirat mai mult zilele astea decat in toata viata mea. As putea cataloga aceasta zi ca fiind una din cele mai ciudate. Si, in toata graba asta, am uitat ceva important: sa imi beau cafeaua. O sa imi fac alta acasa.
Am hotarat sa las in urma tot ce s-a intamplat si sa imi continui viata, asa cum era inainte. Sam ma asteapta. Incep sa ma simt vulnerabil, fara vlaga. Am nevoie de un somn bun. Dar mai intai, o baie.
Am pornit pe jos acasa si, spre surprinderea mea, am ajuns in doar cateva minute. Un drum de aproape jumatate de ora l-am facut in nici zece minute. Nici nu am observat cum trece timpul, deoarece nu m-am gandit decat la Sam si la ce m-as face fara el. El e prietenul meu si nu imi pot imagina viata fara el aproape. El e tot ce am.
Cand am deschis usa apartamentului, Sam era deja inaintea mea si ma intampina cu un latrat. Stiam ca ii era foame.
I-am umplut bolul cu mancare si, dupa un dus scurt, m-am aruncat pe canapea doar in halatul meu albastru. Am aprins televizorul. Stirile. Prezentatoarea vorbea despre ceva care mi-a atras atentia: jaful de la banca. Spunea ca o suma foarte mare de bani a fost sustrasa de patru indivizi iar paznicul nu a fost gasit. Doar o balta de sange si un glont. Nici urma de cadavru. Jennson. Atunci ce am vazut eu a fost adevarat. Nu era posibil! Doar daca … Nu! Alta prostii! Cum as putea ca ma gandesc la asta acum? Asa ceva nu era adevarat. Poate a fugit si s-a ascuns sau a fost salvat de cineva. Asta da. Cum de aflase Michael ca suma furata era destul de mare si de unde i-a venit idea cu moartea lui Jennson? S-ar putea sa aiba dreptate, dar pana nu vad trupul lui, cred ca traieste si e undeva in oras. Stiu ca e mai puternic decat pare, e un campion.
L-am astins. M-am saturat de toate prostiile pe care le difuzeaza. De parca imi pasa mie ca nu stiu cine a fost vazut cu amanta la un hotel din nu stiu ce oras sau ca minnistrul X a semnat un contract cu o firma de constructi straina pentru a reface nu stiu ce pod. Acum nu ma pot gandi decat la un somn lung, desi e zi afara.
Mi-am pus o pereche de pantaloni, dupa care m-am aruncat pe pat si am adormit cu gandul la individul de pe motocicleta, la Michael si la schimbarea mea. De cum mi-am inchis ochii, am si trecut in lumea viselor. Nu am dormit niciodata atat de linistit.
Cand mi-am deschis din nou ochii, m-am uitat pe noptiera. 22:33. M-am ridicat la marginea patului si am inceput sa-mi masez fruntea. Camera era intunecata, desi eu vad totul ca si cum ar fi inecat de lumina. Am o privire de pisica. Da, de parca m-ar crede cineva. Si mie imi e greu sa ma adaptez la noua situatie, insa sunt anumite lucruri care ma depasesc. Ca de exemplu, de ce, dintr-o data, am incercat sa-l ucid pe Michael si de ce ne-a atacat acel individ cu arbaleta in plina zi? Am o multime de intrebari la care noul meu amic refuza sa imi raspunda.
Cum se putea sa dorm pana la ora asta? Inseamna ca am fost foarte obosit dintr-un anumit motiv. Acum am simt odihnit, am mintea limpede si pot sa imi pun gandurile in ordine.
Ma indrept cu pasi mici spre sufragerie si deschid larg perdelele. Soarele coboara spre orizont iar luna, fecioara nevinovata, urca in locul lui. Cerul e neobisnuit de senin. Acum acel astru minunat isi poate arata adevarata frumusete, farmecul care ii face pe indragostiti sa o priveasca.
Deschid usa glisanta intr-o parte si ies pe balcon. Pot vedea blocurile vecine, strada, semaforul si masinile cu farurile aprinse. Un lucru imi atrage atentia: o silueta intunecata de cealalta parte a strazii care ma priveste cu doi ochii de culoarea rubunului. Michael. Ma urmarea din departare, ca un uliu care asteapta sa atace. Ce vroia de la mine? Incep sa ma intreb daca eu vreau ceva de la el. Nu mai inteleg nimic, asa ca nu imi mai bat capul.
Tresar cand aud urlete ingrozitoare in zare. Lupi? Padurea e prea departe de oras. Sunt doar cainii vecinilor care striga la luna. Simt ca ceva imi atinge piciorul si il vad pe Sam langa mine. Se alatura si el acelui cor ciudat, cu urlete la fel de jalnice, la fel de pline de tristete. Probabil asa se descarca ei. Nu stiu, nu sunt expert in animale. Nu mi-a placut prea mult biologia.
Imi mut privirea spre locul in care l-am vazut pe Michael, insa nu mai e acolo. A disparut din nou, asa cum face mereu.
Intru inapoi si il las pe Sam pe balcon. Merita sa se descarce de probleme. Ma duc la baie pentru ca simt din nou cum transpiratia imi curge pe fata. Ma spal de cateva ori, dupa care ma uit in oglinda. Raman socat cand imi dau seama ca sunt aproape transparent. Imi trec mainile peste fata, insa raman la fel. Poate din cauza ca nu am mancat prea mult in ultimele zile si privirea in joaca feste. Da, asta trebuie sa fie. Sunt sigur.
Ma imbrac rapid in ceva confortabil. O alergare nocturna nu strica, fiindca trebuie sa ma mentin in forma si sanatos. Doar asa pot fura inimile fetelor. Ma mint singur. Nici o fata nu s-ar uita la mine ca la un posibil iubit, ci mai degraba ca la un gunoi, desi nu pot uita episodul cu acea femeie. Nu pot sa cred ca era sa cad in plasa ei. Arata chiar bine, dar nu vreau sa am probleme din cauza ei mai tarziu.
Il iau si pe Sam cu mine. Are si el nevoile lui si o plimbare i-ar prinde bine, trebuie sa se destinda putin. Incui usa in urma mea si o verific de doua ori sa ma asigur. Sunt mai precaut decat inainte pentru ca nu vreau sa ma trezesc cu un individ ca Michal in apartament cand ma intorc. De cand cu schimbarea, simt pericolul la fiecare pas, parca ma urmareste oriunde as merge. Ca un sobolan. Ii simt mirosul peste tot in jurul meu. Se tine scai de mine.
Cand ajung la baza scarilor, doamna Stribly ma intampina cu un zambet larg pe chip.
-Ce e cu tine la ora asta afara?
-Nu pot dormi. Ma duc sa alerg putin, ii raspund, vrand sa scap cat mai repede de ea.
-Te simti mai bine? Vad ca esti mai palid decat oara cand te-am vazut.
-Sunt bine. Pribabil din cauza stresului.
-Da, probabil.
Observ ca usa camarei ei e putin deschisa. Una din pisici isi scoate capul afara, moment in care Sam incepe sa latre si sa se zvarcoleasca, vrand sa sara la ea.
Batrana se indreapta cu pasi mari spre ea si o impinge inauntru, dupa care inchide usa. Zambetul i se schimba intr-o privire serioasa si amenintatoare iar vorbele ei adauda o jignire la adresa patrupedului meu:
-Tine-ti javra departe de frumoasele mele.
Intra inauntru si tranteste usa in urma ei. De parca e vina lui Sam ca felina aia cheala si-a scos capul pe usa. Cred ca a treia oara ma va evacua sigur. Oricum am de gand sa imi caut alt apartament in alta parte a orasului. Aici nu imi mai place. Insa imi va lipsi batrana si criticile ei adresate lui Sam de fiecare data cand latra la unul din “ copii “ ei.
Ignor episodul care tocmai a avut loc si ies afara. E o noapte linistita, perfecta pentru ce am eu in plan. Strada e pustie iar la ferestrele blocurilor vecine, luminile imi dovedesc ca nu doarme nimeni. Poate se uita la televizor, poate sa joaca carti, poare sunt in mijlocul unei seri romantice, numai el si ea. Vreau si eu sa simt imbratisarea persoanei iubite, sa o simt cum isi pune capul pe pieptul meu, sa ii simt buzele dulci peste ale mele. Imi inchid ochii pentru o clipa si ma imaginez in acele ipostaze tandre, pline de dragoste. Asa, James, continua sa visezi, pentru ca nu se va intampla prea curand.
Ies rapid din fantezia pe care o am si ajung din nou cu picioarele pe pamant. Acelasi oras, acelasi drum. M-am saturat sa vad mereu aceleasi peisaje deprimante, mai ales cele nocturne. Vantul sufla linistit frunzele si le poarta pe bratele lui prin aer iar cladirile uriase si intunecate dau atmosferei generale un aer inchis, rece. Ca si cum totul ar fi lipsit de viata. Chiar si copacii, care ar trebui sa semnifice pofta de viata, nevinovatia. Cerul e la fel de intunecat. Stelele palpaie in departare, pe cand luna, de pe patul ei cu asternut de matase, ne priveste trista, deprimata. Simt totul de parca ar fi un vis, un vis in care eu sunt singurul om de pe fata pamantului pentru ca ceilalti au plecat spre locuri mai bune. Sunt singur si asa voi fi mereu. Pana la sfarsitul vietii mele jalnice.
Farurile unei masini care imi bat in ochi ma trezesc la realitate. Pot spune ca sunt un visator. Unul foarte mare. Imaginatia mea trec de limitele spatiului si ale timpului, simt ca nu am o linie la care sa ma opresc.
Se pare ca alergarea s-a transformat intr-o lunga plimbare catre o destinatie necunoscuta. Poate destinul mi-a pregatit ceva, ceva special. Poate ma insel si e doar un drum fara intoarcere. Nu am de unde sa stiu daca nu il parcurg. Cu Sam alaturi de mine mereu, la bine si la greu. Dragul de el. M-ar urma oriunde.
Tresar cand aud ceva pe aleea in dreptul careia ma aflu. Presimt ca ceva o sa se intample. Poate e adevarul pe care il caut de mult timp.
Ma opresc. Sam incepe sa maraie. E ca si cum ma avertizeaza. Se uita amenintator spre intunericul ce invaluie aleea respectiva. Doi ochii rosii asemenea petalelor de trandafiri ma privesc iar in ei vad foamea. Din nou acea foame. Ce se intampla aici?
Acum stiu ca James cel de dinainte a plecat de mult iar James cel nou, cel ciudat, ii ia treptat locul. Nu mai sunt eu. M-am schimbat. Dar in ce? Poate nu voi afla niciodata, insa eu vreau sa stiu totul.
Ochii aceia ma privesc ca si cum m-ar analiza. Sa fie Michael din nou sau inca un nebun pe urmele mele? Se pare ca voi afla imediat.




Hope you enjoy!