13-10-2011, 08:40 PM
-It's my brother!Ma rog,aproape.Angie,te duci tu,te rog?Este in bucatarie,o iei drept pe coridor si-apoi faci stanga.
Fata inger s-a incruntat un pic la mine,dar s-a grabit sa aduca cele necesare.
Ma apropiasem de trupul neinsufletit al lui Axel,ca sa-i iau pulsul.I-am luat mana in palma,si aproape am paralizat si eu cand am vazut ca nu mai are puls.Expresia fetei imi era neutra,dar eu simteam cum sufletul mi se frange incet-incet.Simteam nevoia sa tip,sa dau cu pumnii,sa plang,dar stiam ca nu era bine sa fac asta.Daca faceam asta nimic nu s-ar fii schimbat;Axel tot mort ar fii ramas.Mort.Ce ciudat suna asta.Probabil nu mai dadusem un semn de viata de ceva timp,deoarece un zgaltait zdravan ma aduse la realitate.
-Lis!Lis!Axel nu mai are puls!
-Stiu.E mort.Tu nu l-ai paralizat.Tu l-ai ucis.
N-as fii vrut ca aceste vorbe sa sune asa dur,asa acuzatoare.Dar,in definitiv,astfel de cuvinte n-aveai cum sa le spui frumos.Urmatorul gest al brunetei ma surprinse;se lasa sa cada in genunchi,isi lua capul in maini si incepu sa planga.
-E numai vina mea...Eu l-am ucis...Eu...Sunt rea...Foarte rea...
Astea erau lucrurile soptite de ea,printre sughituri.Vroiam sa-i alin suferinta asta,sa-i spun ca nu ea l-a ucis,dar asta ar fii fost o minciuna sfruntata.Nici nu puteam s-o ating;eram socata,nici nu mai stiam ce simteam,atat de amestecate si tulburatoare erau sentimentele ce se zbateau inauntrul meu.Probabil am stat,impreuna,asa,ceva timp,pentru ca Angela reveni in tocul usii;fara ceai,probabil isi daduse seama si singura cu nu mai avea niciun rost.
OCC:Nemo;
Fata inger s-a incruntat un pic la mine,dar s-a grabit sa aduca cele necesare.
Ma apropiasem de trupul neinsufletit al lui Axel,ca sa-i iau pulsul.I-am luat mana in palma,si aproape am paralizat si eu cand am vazut ca nu mai are puls.Expresia fetei imi era neutra,dar eu simteam cum sufletul mi se frange incet-incet.Simteam nevoia sa tip,sa dau cu pumnii,sa plang,dar stiam ca nu era bine sa fac asta.Daca faceam asta nimic nu s-ar fii schimbat;Axel tot mort ar fii ramas.Mort.Ce ciudat suna asta.Probabil nu mai dadusem un semn de viata de ceva timp,deoarece un zgaltait zdravan ma aduse la realitate.
-Lis!Lis!Axel nu mai are puls!
-Stiu.E mort.Tu nu l-ai paralizat.Tu l-ai ucis.
N-as fii vrut ca aceste vorbe sa sune asa dur,asa acuzatoare.Dar,in definitiv,astfel de cuvinte n-aveai cum sa le spui frumos.Urmatorul gest al brunetei ma surprinse;se lasa sa cada in genunchi,isi lua capul in maini si incepu sa planga.
-E numai vina mea...Eu l-am ucis...Eu...Sunt rea...Foarte rea...
Astea erau lucrurile soptite de ea,printre sughituri.Vroiam sa-i alin suferinta asta,sa-i spun ca nu ea l-a ucis,dar asta ar fii fost o minciuna sfruntata.Nici nu puteam s-o ating;eram socata,nici nu mai stiam ce simteam,atat de amestecate si tulburatoare erau sentimentele ce se zbateau inauntrul meu.Probabil am stat,impreuna,asa,ceva timp,pentru ca Angela reveni in tocul usii;fara ceai,probabil isi daduse seama si singura cu nu mai avea niciun rost.
OCC:Nemo;