30-08-2011, 06:38 PM
* matzaplouata, ma bucur mult ca-ti place, imi pare rau ca nu scriu atat de mult pe cat ti-ar placea, insa nu am foarte mult timp liber deoarece lucrez.
* Akane Hime, pentru tine am facut acest capitol din perspectiva lui Radu, sper sa-ti placa... o sa afli ce gandeste in sfarsit!
* Miss Serenity, postezi cand poti, vrei si ai timp, inteleg ca ai si alte chestii pe cap.
Cu acest capitol se cam termina partea introductiva, dupa lucrurile o sa devina mai serioasa si sper eu mai interesante...
Cap.
Asadar, Sofia… de ce m-a mintit, ce rost avea? Niciodata nu i-am cerut sa-mi povesteasca absolut nimic despre trecutul ei. Tot ce am nevoie sa stiu despre ea, o sa aflu singur, trecutul ei nu inseamna nimic pentru mine deoarece nu fac parte din el. Tot ce ma intereseaza este s-o aud, s-o vad zambind, imi este suficient. Pana acum n-as fi crezut niciodata ca este posibila prietenia dintre un barbat si o femeie, dar m-am inselat, ea nu ma atrage cu nimic. Nu stiu ce a fost in capul meu cand i-am cerut numarul de telefon in tramvai, dandu-i false sperante. De fapt stiu, aveam chef de o aventura de o noapte.
Oare cine era tipul cu care a vorbit? Il privea cu atata afectiune, parca il sorbea din priviri. Trebuie sa recunosc ca era destul de frumos si avea o atitudine atat de degajata, total diferita de a mea.
De ce ma gandesc atat de mult la ea? Ce-mi pasa mie ce face, e viata ei si e libera sa faca ce vrea cu ea. Zambeste atat de frumos, imi place la nebunie s-o vad cat de copilaroasa poate fi, vrand sa para dura. Trebuie sa incetez, ea nu e nimic pentru mine, poate o prietena si atat.
Cu cat incerca sa se convinga mai mult ca era absurda aceasta nesiguranta pe care prezenta fetei o adusese in viata lui, blondul cu ochii verzi care statea intins pe jos, pe covor, in camera lui, devenea tot mai nelinistit, nici macar pachetul intreg de tigari pe care il fumase nu avusese niciun efect. S-a ridicat de pe podea, a luat telefonul in mana dorind s-o sune, dar s-a abtinut.
Oamenii puternici au vointa mai mare decat dorinta, iar eu imi pot subjuga dorintele cu usurinta, gandi Radu, in timp ce lasa telefonul din mana pentru a se duce la culcare.
Era deja ora 7, vantul adia asa de placut si-mi patrundea in camera prin fereastra deschisa. Din luna mai de cand se incalzea afara, dormeam in fiecare noapte cu fereastra deschisa, altfel simteam ca ma sufoc. Eram inca adormit cand telefonul a sunat. Era Claudia.
- O sa plec cateva zile din oras, la munte cu niste prieteni. Nu o sa putem tine legatura pentru ca nu o sa am semnal. Scuze ca te deranjez atat de devreme, ne-am hotarat pe ultimul moment. Ma anunta bucuroasa ca avea sa parasesca acest oras prafuit pentru cateva zile de liniste.
- O sa vina si tipul de ieri? Intrebarea imi scapase, era total deplasata si o stiam, dar acum era prea tarziu acum ca o retrag.
- Da. Vlad a insistat ca vrea sa vina, sa cunoasca fete. De indata ce a auzit ca o sa fim doar eu si colegele mele de facultate, s-a autoinvitat. E asa de usuratic.
Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca pretextul lui de a pleca la munte cu Claudia era atat de patetic, era evident ca un frumusel ca el nu avea nevoie sa agate fetele, se lasau singure agatate, mai ales cu atitudinea lui.
- Vin si eu cu voi, daca nu ai nimic impotriva, daca zici ca o sa fiti doar fete si pe deasupra frumoase si tinere. Nu mi-ar strica putina distractie pana nu ma apuc de noua carte. Da, stiu ce o sa zici, ca nu o sa fiti numai fete, ca e si Vlad, insa arata ca o fata, e asa de efeminat. Eram rautacios in mod gratuit, nu-mi facuse nimic, numai ca instinctiv nu-l placeam. Sofia izbucnise in ras auzind prostiile pe care le debitam, o amuza copios reactia mea adolescentina, total nepotrivita pentru un barbat de 24 de ani.
- Radu, eu te las ca trebuie sa ma pregatesc. Ne vedem la 14: 45 in fata la Gara de Nord. Sa nu intarzii, ma atentiona.
De cand aparuse Vlad, Sofia ma ignora, conversatiile noastre erau tot mai rare si mai seci. In mod normal, un asemenea lucru nu m-ar fi deranjat, dar ma rodea ca motivul acestei lipse de atentie din partea ei se datora lui.
Drumul cu trenul a fost groaznic, am stat 4 ore nemiscat pe scaun privind pe fereastra peisajul si pierdut printre atatea amintiri care imi reveneau in trminte neincetat. Am evitat sa-i vorbesc, nici macar nu am avut curajul s-o privesc, eram dezamagit de mine pentru ca picasem iar in aceeasi capcana fara cea mai mica intentie, se presupunea ca ar fi trebuit sa invat din greseli. Dar nu, era a doua oara cand faceam aceeasi greseala care putea sa ma coste mai scump decat prima data. Era a doua oara cand iubeam fara a fi iubit, insa acum era o dragoste profunda care se nastea din prietenie si nu din pasiune.
Intaia oara ma indragostisem de profesoara mea de fizica. Aveam doar 16 ani si eram lipsit de experienta. Ea avea 25 de ani pe atunci, era o femeie foarte atragatoare, inalta, vopsita blonda, cu ochii caprui deschis si cu sanii mari si rotunzi, exact genul meu. Zambetul ei care aproba desi tonul ei nega, atitudinea ei intepata, abilitatea cu care ma juca pe degete, toate au facut din mine un sclav al dorintelor ei.
- Hei, Radu! Am ajuns, trezeste-te din visare sau vrei sa ramai in tren!
Cuvintele rostite de Sofia m-au adus la realitate, o realitate din care Simona nu mai facea parte demult. Ea era o umbra a trecutului si acolo trebuia sa ramana, o uram cu toata fiinta mea. Ura fata de ea era placerea suprema a inimii mei. Invatasem ca daca iubirea era un semtiment infidel si usuratic, in ura eram credincios cu o evlavie inimaginabila.
Am coborat din tren si ne-am cazat la o cabana mai retrasa, apoi fiecare s-a dus in camera sa pentru a se odihni, urmand sa ne revedem seara.
* Akane Hime, pentru tine am facut acest capitol din perspectiva lui Radu, sper sa-ti placa... o sa afli ce gandeste in sfarsit!
* Miss Serenity, postezi cand poti, vrei si ai timp, inteleg ca ai si alte chestii pe cap.
Cu acest capitol se cam termina partea introductiva, dupa lucrurile o sa devina mai serioasa si sper eu mai interesante...
Cap.
Asadar, Sofia… de ce m-a mintit, ce rost avea? Niciodata nu i-am cerut sa-mi povesteasca absolut nimic despre trecutul ei. Tot ce am nevoie sa stiu despre ea, o sa aflu singur, trecutul ei nu inseamna nimic pentru mine deoarece nu fac parte din el. Tot ce ma intereseaza este s-o aud, s-o vad zambind, imi este suficient. Pana acum n-as fi crezut niciodata ca este posibila prietenia dintre un barbat si o femeie, dar m-am inselat, ea nu ma atrage cu nimic. Nu stiu ce a fost in capul meu cand i-am cerut numarul de telefon in tramvai, dandu-i false sperante. De fapt stiu, aveam chef de o aventura de o noapte.
Oare cine era tipul cu care a vorbit? Il privea cu atata afectiune, parca il sorbea din priviri. Trebuie sa recunosc ca era destul de frumos si avea o atitudine atat de degajata, total diferita de a mea.
De ce ma gandesc atat de mult la ea? Ce-mi pasa mie ce face, e viata ei si e libera sa faca ce vrea cu ea. Zambeste atat de frumos, imi place la nebunie s-o vad cat de copilaroasa poate fi, vrand sa para dura. Trebuie sa incetez, ea nu e nimic pentru mine, poate o prietena si atat.
Cu cat incerca sa se convinga mai mult ca era absurda aceasta nesiguranta pe care prezenta fetei o adusese in viata lui, blondul cu ochii verzi care statea intins pe jos, pe covor, in camera lui, devenea tot mai nelinistit, nici macar pachetul intreg de tigari pe care il fumase nu avusese niciun efect. S-a ridicat de pe podea, a luat telefonul in mana dorind s-o sune, dar s-a abtinut.
Oamenii puternici au vointa mai mare decat dorinta, iar eu imi pot subjuga dorintele cu usurinta, gandi Radu, in timp ce lasa telefonul din mana pentru a se duce la culcare.
Era deja ora 7, vantul adia asa de placut si-mi patrundea in camera prin fereastra deschisa. Din luna mai de cand se incalzea afara, dormeam in fiecare noapte cu fereastra deschisa, altfel simteam ca ma sufoc. Eram inca adormit cand telefonul a sunat. Era Claudia.
- O sa plec cateva zile din oras, la munte cu niste prieteni. Nu o sa putem tine legatura pentru ca nu o sa am semnal. Scuze ca te deranjez atat de devreme, ne-am hotarat pe ultimul moment. Ma anunta bucuroasa ca avea sa parasesca acest oras prafuit pentru cateva zile de liniste.
- O sa vina si tipul de ieri? Intrebarea imi scapase, era total deplasata si o stiam, dar acum era prea tarziu acum ca o retrag.
- Da. Vlad a insistat ca vrea sa vina, sa cunoasca fete. De indata ce a auzit ca o sa fim doar eu si colegele mele de facultate, s-a autoinvitat. E asa de usuratic.
Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca pretextul lui de a pleca la munte cu Claudia era atat de patetic, era evident ca un frumusel ca el nu avea nevoie sa agate fetele, se lasau singure agatate, mai ales cu atitudinea lui.
- Vin si eu cu voi, daca nu ai nimic impotriva, daca zici ca o sa fiti doar fete si pe deasupra frumoase si tinere. Nu mi-ar strica putina distractie pana nu ma apuc de noua carte. Da, stiu ce o sa zici, ca nu o sa fiti numai fete, ca e si Vlad, insa arata ca o fata, e asa de efeminat. Eram rautacios in mod gratuit, nu-mi facuse nimic, numai ca instinctiv nu-l placeam. Sofia izbucnise in ras auzind prostiile pe care le debitam, o amuza copios reactia mea adolescentina, total nepotrivita pentru un barbat de 24 de ani.
- Radu, eu te las ca trebuie sa ma pregatesc. Ne vedem la 14: 45 in fata la Gara de Nord. Sa nu intarzii, ma atentiona.
De cand aparuse Vlad, Sofia ma ignora, conversatiile noastre erau tot mai rare si mai seci. In mod normal, un asemenea lucru nu m-ar fi deranjat, dar ma rodea ca motivul acestei lipse de atentie din partea ei se datora lui.
Drumul cu trenul a fost groaznic, am stat 4 ore nemiscat pe scaun privind pe fereastra peisajul si pierdut printre atatea amintiri care imi reveneau in trminte neincetat. Am evitat sa-i vorbesc, nici macar nu am avut curajul s-o privesc, eram dezamagit de mine pentru ca picasem iar in aceeasi capcana fara cea mai mica intentie, se presupunea ca ar fi trebuit sa invat din greseli. Dar nu, era a doua oara cand faceam aceeasi greseala care putea sa ma coste mai scump decat prima data. Era a doua oara cand iubeam fara a fi iubit, insa acum era o dragoste profunda care se nastea din prietenie si nu din pasiune.
Intaia oara ma indragostisem de profesoara mea de fizica. Aveam doar 16 ani si eram lipsit de experienta. Ea avea 25 de ani pe atunci, era o femeie foarte atragatoare, inalta, vopsita blonda, cu ochii caprui deschis si cu sanii mari si rotunzi, exact genul meu. Zambetul ei care aproba desi tonul ei nega, atitudinea ei intepata, abilitatea cu care ma juca pe degete, toate au facut din mine un sclav al dorintelor ei.
- Hei, Radu! Am ajuns, trezeste-te din visare sau vrei sa ramai in tren!
Cuvintele rostite de Sofia m-au adus la realitate, o realitate din care Simona nu mai facea parte demult. Ea era o umbra a trecutului si acolo trebuia sa ramana, o uram cu toata fiinta mea. Ura fata de ea era placerea suprema a inimii mei. Invatasem ca daca iubirea era un semtiment infidel si usuratic, in ura eram credincios cu o evlavie inimaginabila.
Am coborat din tren si ne-am cazat la o cabana mai retrasa, apoi fiecare s-a dus in camera sa pentru a se odihni, urmand sa ne revedem seara.
It's a game...