24-08-2011, 08:13 PM
Capitolul II: Intalnire neasteptata
Cand ajunge in poenita vede echipa lui Sasuke. Se pare ca puneau ceva la cale. Nu stia ce sa faca. Pe de o parte vroia sa-l infrunte pe brunet dar pe alta...stia ca nu are nici o sansa. Era imposibil sa-l invinga la stadiul in care se afla. Nu era destul de puternica.
Sakura:
Ce sa fac? Cum pot trece neobservata de ei? Nu vreau sa par lasa dar totusi nu sunt destul de puternica sa-i infrunt. Mai ales ca sunt si patru. Offf! Trebuie sa ma gandesc repede la ceva sau isi vor da seama ca e cineva prin preajma. Trebuie sa-i ocolesc. Dar nu stiu cum...Ia stai putin! Unul dintre coechipierii lui Sasuke este un ninja de tip senzor. Asta inseamna ca deja stiu ca eu sunt aici? Dar de ce nu ataca? Chiar atat de inofensiva ma cred? Ori asta ori acelei roscate i s-au defectat senzorii...sau varianta a treia...nu stiu. Poate ca totusi nu m-au observat. Dar sa nu mai stau pe ganduri si sa plec de aici pana cand nu se gandesc sa atace. Trebuie neaparat sa-l gasesc pe Itachi. El este singura mea speranta sa-l inving pe Sasuke, asul meu din maneca. Daca va refuza nu stiu ce se va intampla, dar e clar ca ceea ce vreau eu sa fac este foarte riscant. Sunt slabe sanse sa accepte, fara sa ceara nimic in schimb desi eu as face orice sa ma antreneze. Pana la urma cat de rau poate fi? Nu imi pasa de consecinte, trebuie sa fac asta pentru Naruto. Cate a facut el pentru mine...sunt dispusa sa-mi dau si viata pentru el. Nu vreau sa-l pierd, nu pot sa-l pierd si pe el. Tin nespus de mult la el, imi e ca un frate. Daca el ar muri, as muri si eu odata cu el, nu m-as putea resemna cu ideea asta. Sper doar sa fie bine pana cand reusesc sa devin destul de puternica pentru a-l infrunta pe Sasuke.
In sat era mare agitatie. Se pare ca majoritatea oamenilor au aflat de disparitia Sakurei. Toti isi faceau griji pentru ea si nimeni nu isi putea imagina ca ea s-ar duce la Itachi pentru putere. Nimeni nu stia cata ura avea acumulata rozalia pentru cel care cu cativa ani in urma ii furase inima. Era total devastata.
Neji:
Nu-mi vine sa cred ca a plecat. Aseara am vorbit cu ea. Era devastata si stiam ca trebuie sa raman cu ea. Sunt un prost! Cum am putut sa o las singura? Este numai vina mea ca a plecat. Trebuia sa vad dincolo de aparente. Ce fel de prieten ii sunt daca nici macar nu o pot ajuta atunci cand are nevoie de mine? S-a inchis in ea si fata de mine incat nici nu am putut vedea adevaratele ei intentii. Am o vaga banuiala ce ar putea face...dar asta ar duce-o la moarte. Nu il poate invinge pe Sasuke. Sau cel putin nu singura. Daca s-a dus dupa Naruto se va intalni cu o echipa ANBU. Daca s-ar intalni cu ei sigur o vor aduce inapoi. Dar ce sanse sunt? Daca nu s-a dus dupa Naruto? Daca are de gand sa faca o greseala? Nu stiu de ce dar sentimentul de vinovatie ma macina pe interior. Cum am putut fi atat de prost? Asta e singura intrebare care imi vine in minte. Acum stau alaturi de Hinata, Lee, TenTen si Tsunade-sama. Tot satul este cu moralul la pamant. Nimeni nu stie ce sa faca in privinta asta.
-Neji, linisteste-te! O vom gasi! Spuse pe un ton bland care ma alina mereu verisoara mea.
-Nu ma indoiesc de asta. Dar totusi e vina mea. De ce am lasat-o aseara singura? Eram sigur ca va face ceva nebunesc si totusi am ales sa am incredere in ea. De ce nu am ramas sa o pazesc? Este numai vina mea! Ii spun pe un ton agitat Hinatei. Nu-mi vine sa cred asta! Pana si tonul meu, care e mereu calm, a devenit agitat. Simt ca voi exploda in curant. Atatea sentimente amestecate. Frica, tristete, vinovatie, toate astea la un loc ma distrug din interior si cel mai rau lucru este ca tot ceea ce pot face este sa astept.
-Trebuie sa mergem dupa ea. Trebuie sa o gasim, altfel vom regreta. Nu stim unde s-a dus. Poate s-a dus sa-l aduca inapoi pe Naruto. Dar daca s-a dus sa se razbune pe Sasuke? Atunci ce se va intampla? Spuse Lee pe un ton ingrijorat. Nici el nu stia ce sa mai spuna. Se intelegea foarte bine cu Sakura si tinea la ea ca la o sora. Rozalia era indragita de toti. Era o fire delicata care la un vant puternic putea fi sparta intr-un milion de bucatele, fara sa ramana nimic in urma, decat cenusa.
In tot acest timp Sakura alerga pentru a nu fi prinsa din urma de catre cei patru “musafiri nepoftitiâ€. Trebuia sa isi gaseasca un adapost cat de curand. Era franta de oboseala si sa se odihneasca sub cerul liber era prea riscant. Nu putea sa se lase descoperita de nimeni. Desi ceea ce ea nu stia era faptul ca cineva o urmarea indeaproape, privindu-i fiecare miscare. Oare ii va face rau? Sau avea de gand sa o ajute?
In drumul ei prin padure, Sakura daduse de o cabana parasita. Nu era cine stie ce, dar era un acoperis deasupra capului. Indeajuns pentru ea. Intra pe usa din lemn si incearca sa observe ce se afla in acea cabana. Se pare ca era o cabana cu o singura camera, o bucatarie si o baie. Incaperile erau mici si prafuite. Nu un loc confortabil, asta e sigur. Dar trebuia sa se obisnuiasca. Trebuia sa se adapteze oricarui mediu. Acum nu mai era in sat, nu mai era protejata de nimeni. Era pe cont propriu. Dupa ce studiaza cu atentie incaperea, isi lasa rucsacul jos si se tranteste pe o canapea. Era franta de oboseala. In cateva minute intra pe taramul viselor, nemaibagand inseama pericolele la care putea fi expusa.
***
Dimineata nu intarzia sa apara. O noua zi care aducea cu ea caldura si in acelasi timp ingrijorarea in inima Sakurei. De ce? Pentru ca pe Itachi nu il gasea si nu mai stia unde sa caute. Simtea ca se invarte in cerc. Dar cine a spus ca nu e adevarat? Era prinsa intr-un genjutau atat de delicat incat nici nu-ti dadeai seama de asta. Se pare ca urmaritorul ei avea niste planuri cu ea.
Orele treceau precum minutele iar Sakura nu mai iesea din padure. “Oare cat mai am? Nu tin minte ca aceasta padure sa fie atat de mare. Se petrece ceva ciudat. Merg de ore in sir si parca ma invart in cerc. Sau...genjustu. Asta trebuie sa fie. Dar nu trebuie sa dau de banuit. Nu pot intra intr-o lupta directa atata timp cat nu stiu cine e faptasul. Intr-un fel sau altul, inainte sa ma eliberez din iluzie, trebuie sa aflu cine e cel ce a creat-o. Ar fi putut sa fie Sasuke. Dar el nu creaza iluzii atunci cand stie ca puterile oponentului sunt cu mult mai mici. Daca nu este el atunci cine?†Toate aceste intrebari o macinau pe rozalie. Faptul ca ceva o nelinistea se vedea pe fata ei. Era mai agitata. Stia ca trebuie sa se calmeze, pentru a nu da de banuit. Dar totusi ce putea face? Singura solutie era sa se elibereze si sa dea cu capul de ce o asteapta, oricat de grav ar fi. Trebuie sa infrunte realitatea daca vrea cu adevarat sa aiba o sansa sa-l invinga pe Sasuke in viitor.
Dintr-o data face jutsul de eliberare si iese din acea iluzie. Se pare ca se afla langa cabana. Nu-i venea sa creada cat de mult a stat in acel genjutsu penibil. Afara se insera si ea nu a facut nici un progres. Trebuie sa fie mai atenta la capcane de-astea. Dar era si nervoasa din cauza celui care l-a creat. Nu-i venea sa creada ca a facut-o sa piarda o zi intreaga.
-Iesi afara si infrunta-ma! Nu te mai ascunde dupa deget. Chiar crezi ca un genjutsu ma opreste sa inaintez? Tipa Sakura cat putu de tare, astfel auzind-o si urmaritorul ei.
-Mai, mai. Se pare ca te-ai trezit pana la urma. Ma plictisisem sa astept. Tocmai eram pe cale sa-ti fac iluzia mai interesanta.
-Nu se poate...Spuse Sakura fara vlaga. Era total uimita. Nu-i venea sa creada ca era chiar in fata ei. Picioarele nu-i mai reactionau si frica o acapara. Nu stia de ce i se intampla asta. Nu avea motive intemeiate. Intrase intr-un soc din care cu greu se trezise.
-Bun, acum inapoi la realitate. Am auzit niste zvonuri interesante. Si chiar as vrea sa stiu daca e adevarat sau daca intregul sat vorbeste prostii.
-C..ce vorbeste satul d..despre mine? Reusi Sakura sa spuna printre gafaieli. Era socata. Nu-i venea sa creada cine sta chiar in fata ei. Era...
Cand ajunge in poenita vede echipa lui Sasuke. Se pare ca puneau ceva la cale. Nu stia ce sa faca. Pe de o parte vroia sa-l infrunte pe brunet dar pe alta...stia ca nu are nici o sansa. Era imposibil sa-l invinga la stadiul in care se afla. Nu era destul de puternica.
Sakura:
Ce sa fac? Cum pot trece neobservata de ei? Nu vreau sa par lasa dar totusi nu sunt destul de puternica sa-i infrunt. Mai ales ca sunt si patru. Offf! Trebuie sa ma gandesc repede la ceva sau isi vor da seama ca e cineva prin preajma. Trebuie sa-i ocolesc. Dar nu stiu cum...Ia stai putin! Unul dintre coechipierii lui Sasuke este un ninja de tip senzor. Asta inseamna ca deja stiu ca eu sunt aici? Dar de ce nu ataca? Chiar atat de inofensiva ma cred? Ori asta ori acelei roscate i s-au defectat senzorii...sau varianta a treia...nu stiu. Poate ca totusi nu m-au observat. Dar sa nu mai stau pe ganduri si sa plec de aici pana cand nu se gandesc sa atace. Trebuie neaparat sa-l gasesc pe Itachi. El este singura mea speranta sa-l inving pe Sasuke, asul meu din maneca. Daca va refuza nu stiu ce se va intampla, dar e clar ca ceea ce vreau eu sa fac este foarte riscant. Sunt slabe sanse sa accepte, fara sa ceara nimic in schimb desi eu as face orice sa ma antreneze. Pana la urma cat de rau poate fi? Nu imi pasa de consecinte, trebuie sa fac asta pentru Naruto. Cate a facut el pentru mine...sunt dispusa sa-mi dau si viata pentru el. Nu vreau sa-l pierd, nu pot sa-l pierd si pe el. Tin nespus de mult la el, imi e ca un frate. Daca el ar muri, as muri si eu odata cu el, nu m-as putea resemna cu ideea asta. Sper doar sa fie bine pana cand reusesc sa devin destul de puternica pentru a-l infrunta pe Sasuke.
In sat era mare agitatie. Se pare ca majoritatea oamenilor au aflat de disparitia Sakurei. Toti isi faceau griji pentru ea si nimeni nu isi putea imagina ca ea s-ar duce la Itachi pentru putere. Nimeni nu stia cata ura avea acumulata rozalia pentru cel care cu cativa ani in urma ii furase inima. Era total devastata.
Neji:
Nu-mi vine sa cred ca a plecat. Aseara am vorbit cu ea. Era devastata si stiam ca trebuie sa raman cu ea. Sunt un prost! Cum am putut sa o las singura? Este numai vina mea ca a plecat. Trebuia sa vad dincolo de aparente. Ce fel de prieten ii sunt daca nici macar nu o pot ajuta atunci cand are nevoie de mine? S-a inchis in ea si fata de mine incat nici nu am putut vedea adevaratele ei intentii. Am o vaga banuiala ce ar putea face...dar asta ar duce-o la moarte. Nu il poate invinge pe Sasuke. Sau cel putin nu singura. Daca s-a dus dupa Naruto se va intalni cu o echipa ANBU. Daca s-ar intalni cu ei sigur o vor aduce inapoi. Dar ce sanse sunt? Daca nu s-a dus dupa Naruto? Daca are de gand sa faca o greseala? Nu stiu de ce dar sentimentul de vinovatie ma macina pe interior. Cum am putut fi atat de prost? Asta e singura intrebare care imi vine in minte. Acum stau alaturi de Hinata, Lee, TenTen si Tsunade-sama. Tot satul este cu moralul la pamant. Nimeni nu stie ce sa faca in privinta asta.
-Neji, linisteste-te! O vom gasi! Spuse pe un ton bland care ma alina mereu verisoara mea.
-Nu ma indoiesc de asta. Dar totusi e vina mea. De ce am lasat-o aseara singura? Eram sigur ca va face ceva nebunesc si totusi am ales sa am incredere in ea. De ce nu am ramas sa o pazesc? Este numai vina mea! Ii spun pe un ton agitat Hinatei. Nu-mi vine sa cred asta! Pana si tonul meu, care e mereu calm, a devenit agitat. Simt ca voi exploda in curant. Atatea sentimente amestecate. Frica, tristete, vinovatie, toate astea la un loc ma distrug din interior si cel mai rau lucru este ca tot ceea ce pot face este sa astept.
-Trebuie sa mergem dupa ea. Trebuie sa o gasim, altfel vom regreta. Nu stim unde s-a dus. Poate s-a dus sa-l aduca inapoi pe Naruto. Dar daca s-a dus sa se razbune pe Sasuke? Atunci ce se va intampla? Spuse Lee pe un ton ingrijorat. Nici el nu stia ce sa mai spuna. Se intelegea foarte bine cu Sakura si tinea la ea ca la o sora. Rozalia era indragita de toti. Era o fire delicata care la un vant puternic putea fi sparta intr-un milion de bucatele, fara sa ramana nimic in urma, decat cenusa.
In tot acest timp Sakura alerga pentru a nu fi prinsa din urma de catre cei patru “musafiri nepoftitiâ€. Trebuia sa isi gaseasca un adapost cat de curand. Era franta de oboseala si sa se odihneasca sub cerul liber era prea riscant. Nu putea sa se lase descoperita de nimeni. Desi ceea ce ea nu stia era faptul ca cineva o urmarea indeaproape, privindu-i fiecare miscare. Oare ii va face rau? Sau avea de gand sa o ajute?
In drumul ei prin padure, Sakura daduse de o cabana parasita. Nu era cine stie ce, dar era un acoperis deasupra capului. Indeajuns pentru ea. Intra pe usa din lemn si incearca sa observe ce se afla in acea cabana. Se pare ca era o cabana cu o singura camera, o bucatarie si o baie. Incaperile erau mici si prafuite. Nu un loc confortabil, asta e sigur. Dar trebuia sa se obisnuiasca. Trebuia sa se adapteze oricarui mediu. Acum nu mai era in sat, nu mai era protejata de nimeni. Era pe cont propriu. Dupa ce studiaza cu atentie incaperea, isi lasa rucsacul jos si se tranteste pe o canapea. Era franta de oboseala. In cateva minute intra pe taramul viselor, nemaibagand inseama pericolele la care putea fi expusa.
***
Dimineata nu intarzia sa apara. O noua zi care aducea cu ea caldura si in acelasi timp ingrijorarea in inima Sakurei. De ce? Pentru ca pe Itachi nu il gasea si nu mai stia unde sa caute. Simtea ca se invarte in cerc. Dar cine a spus ca nu e adevarat? Era prinsa intr-un genjutau atat de delicat incat nici nu-ti dadeai seama de asta. Se pare ca urmaritorul ei avea niste planuri cu ea.
Orele treceau precum minutele iar Sakura nu mai iesea din padure. “Oare cat mai am? Nu tin minte ca aceasta padure sa fie atat de mare. Se petrece ceva ciudat. Merg de ore in sir si parca ma invart in cerc. Sau...genjustu. Asta trebuie sa fie. Dar nu trebuie sa dau de banuit. Nu pot intra intr-o lupta directa atata timp cat nu stiu cine e faptasul. Intr-un fel sau altul, inainte sa ma eliberez din iluzie, trebuie sa aflu cine e cel ce a creat-o. Ar fi putut sa fie Sasuke. Dar el nu creaza iluzii atunci cand stie ca puterile oponentului sunt cu mult mai mici. Daca nu este el atunci cine?†Toate aceste intrebari o macinau pe rozalie. Faptul ca ceva o nelinistea se vedea pe fata ei. Era mai agitata. Stia ca trebuie sa se calmeze, pentru a nu da de banuit. Dar totusi ce putea face? Singura solutie era sa se elibereze si sa dea cu capul de ce o asteapta, oricat de grav ar fi. Trebuie sa infrunte realitatea daca vrea cu adevarat sa aiba o sansa sa-l invinga pe Sasuke in viitor.
Dintr-o data face jutsul de eliberare si iese din acea iluzie. Se pare ca se afla langa cabana. Nu-i venea sa creada cat de mult a stat in acel genjutsu penibil. Afara se insera si ea nu a facut nici un progres. Trebuie sa fie mai atenta la capcane de-astea. Dar era si nervoasa din cauza celui care l-a creat. Nu-i venea sa creada ca a facut-o sa piarda o zi intreaga.
-Iesi afara si infrunta-ma! Nu te mai ascunde dupa deget. Chiar crezi ca un genjutsu ma opreste sa inaintez? Tipa Sakura cat putu de tare, astfel auzind-o si urmaritorul ei.
-Mai, mai. Se pare ca te-ai trezit pana la urma. Ma plictisisem sa astept. Tocmai eram pe cale sa-ti fac iluzia mai interesanta.
-Nu se poate...Spuse Sakura fara vlaga. Era total uimita. Nu-i venea sa creada ca era chiar in fata ei. Picioarele nu-i mai reactionau si frica o acapara. Nu stia de ce i se intampla asta. Nu avea motive intemeiate. Intrase intr-un soc din care cu greu se trezise.
-Bun, acum inapoi la realitate. Am auzit niste zvonuri interesante. Si chiar as vrea sa stiu daca e adevarat sau daca intregul sat vorbeste prostii.
-C..ce vorbeste satul d..despre mine? Reusi Sakura sa spuna printre gafaieli. Era socata. Nu-i venea sa creada cine sta chiar in fata ei. Era...