Somewhere in July...

[Miss Serenity]

Va multumesc frumos pentru comentarii si sper ca in continuare sa va placa ceea ce cititi. Am incercat sa fac o poveste mai aproape de realitate si sper sa imi si iasa... daca vor fi greseli imi cer scuze... eu incerc sa recitesc mereu si sa recorectez... dar chiar si asa e posibil sa-mi scape una sau doua. Oricum aici este continuarea:


Day 2:

Noaptea trecuse pe nesimtite, iar dimineata se anunta la fel de frumoasa ca si cea de ieri. Cel putin asta fusese primul gand al lui Mat cand isi vazu iubita strecurandu-se usor prin camera, atenta sa nu-l trezeasca. Era frumoas sa o priveasca mai ales cand ea credea ca doarme. Era atat de slabuta si firava incat parca plutea cand se deplasa dintr-un colt al incaperii in celalalt incercand sa isi gaseasca lucrurile. Nu fusese niciodata prea ordonata, dar asta facea parte din farmecul ei. Erau casatoriti de doi ani de zile si nici acum nu se plictisea sa "stranga" dupa ea... nu ca ar fi avut prea multe si uneori era chiar amuzant sa gaseasca o bluza sau un sutien pe undeva pe langa draperii... defapt il facea sa-si aduca aminte cum ajunsesera acolo... Surase nevinovat la gandul ca avea si el o oarecare vina in "dezordinea" ei. Stia ca primul lucru pe care il facea era sa se trezeasca inaintea lui si in timp ce pornea filtrul de cafea avea sa-si faca un dus, dupa care probabil va imbraca in fuga una din camasile lui si il va astepta in bucatarie cu parul incalcit ca in fiecare dimineata, cerandu-si scuze ca inca nu avusese timp sa-l aranjeze.
"Daca ar fi stiut ea ca atunci o iubeam cel mai mult..."
Probabil ca se gandea ca e frumoasa numai cand filmeaza, in hainele alea sofisticate, cu un machiaj imecabil si o coafura de invidiat... toate detaliile puse la punct. Asa am cunoscut-o cand filma in rolul unei aristocrate din anii '20. Corsetul rochiei ii punea in evidenta sanii, ii sublinia talia perfecta, si desi credeam ca rochia aceea o facea superba, aveam sa descopar cu timpul ca in spatele faldurilor lungi corpul ei se completa perfect... nu prea avea defecte. Sunt barbat, normal ca ma uit la aspect... nu m-as vedea niciodata iesind cu vreo stramba, am iubit si iubesc frumosul... imi place femeia firava, supla, dar cu forme evidente... vreau sa stiu ce am langa mine si sa fiu sigur ca toti ma invidiaza pentru asta. A fost candidata perfecta inca din prima zi. Privirea aroganta o prindea bine... desi aveam sa descopar ca in realitate era dulce si sensibila... ce actrita buna. Uneori am senzatia ca si cu mine joaca un rol, niciodata nu stiu cand e nevasta mea sau cand e pur si simplu o pustoaica rasfatata pe care inca incerc sa o cuceresc. O si trebuie sa fac asta in fiecare zi daca nu vreau sa o pierd. Nu intamplator am primit acel proiect acum doi ani... sa proiectez o cladire destinata filmarilor medievale... asta da provocare. De cand terminasem arhitectura niciodata nu primisem o asemenea oferta. Si oferta aia mi-a schimbat viata.
Gandurile lui zburasera aiurea probabil vreo zece minute, caci in momentul in care realitatea deveni din ce in ce mai palpabila observa ca nu se auzeau nici apa dusului, nici filtrul de cafea... destul de ciudat.
Se ridica oarecum greoi si intra in bucatarie... nimeni... nimic. Porni singur filtrul de cafea dupa care se indrepta catre baie... nicio miscare.
- Judith?
Era evindent ca se afla singur in casa... dar cum?
Se grabi sa isi gaseasca telefonul, dupa care o suna.
- Hei... scuze ca am plecat asa... trebuie sa ajung la o sedinta foto. Imi pare rau nu pot sa vorbesc, te sarut...
- Te sarut si eu...
Dar probabil ca ea nu mai prinsese finalul conversatiei.
Era oarecum ciudat... se asteptase sa fie din nou singuri... nu-si aducea aminte ca ea sa fi pomenit de vreo sedinta, dar faptul era deja consumat. Se parea ca isi va petrece aceasta zi singur.
Se indrepta spre bucatarie si dupa ce isi turna o cana de cafea se duse la birou. Din moment ce nu avea nimic mai bun de facut, putea lucra in liniste la ultimul sau proiect.
Adesea se cufunda in munca si nu mai realiza orele ce se scurgeau asa ca soneria de la intrare il facu sa tresara.
- Doamne... e deja patru? nu pot sa cred... defapt acum imi dau seama si ca mi-e foame. Sau poate ca ar trebui sa o astept pe Judith... sunt sigura ca nici ea nu a mancat nimic pana acum.
Se ridica din scaunul urias si se indrepta catre usa.
- Nimeni...
Dar privirea lui cazu pe scrisoarea din fata casei, lasandu-l mult mai socat decat prima data. Banuia deja ce fel de scrisoare e... si oarecum nu-i venea sa o deschida... daca cineva avea chef de glume proaste putea foarte bine sa inceteze.
Lua scrisoarea oarecum nervos si o desfacu in fata usii.


"Nu-mi vine sa cred... iti jur ca nu-mi vine sa cred. Daca pana acum am crezut ca e un miracol sa te intalnesc, acum stiu sigur ca e un semn de la Dumnezeu ca nu trebuie sa te las sa dispari din viata mea, altfel nu te-as fi intalnit in urmatoarea zi si chiar in acelasi loc. Bine de acum incolo nu pot sa mai merg la noroc... daca Dumnezeu a vrut sa ne vedem din nou, inseamna ca de acum inainte trebuie sa fac tot posibilul sa nu dispari din viata mea. Sunt atat de fericita incat mi-e greu sa ma exprim chiar si in scris... dar ce sa mai zic de cuvinte. Poate ca ma bucur ca nu trebuie sa-ti spun toate astea fata in fata. As intra in pamant. Ahh... am visat prea mult si vad ca te pregatesti sa pleci... dar nu... de data asta nu... voi veni cu tine... cu siguranta de acum incolo voi fi umbra ta. Iti promit ca o sa fiu fidela si nimeni nu te va iubi cum te iubesc eu... sa sti... nu sunt nebuna... sunt doar indragostita... esti special. Si eu sunt speciala. O sa vezi... da o sa vezi... o sa fie bine.
July... Somewhere in July... nimic mai mult..."

Mat scapa scrisoarea stupefiat. Nu intelegea nimic. Ce erau cu toate scrisorile astea. Cine era tipa care pretindea ca-l cunoaste... defapt nici macar nu-l cunoaste...
- Doamne ce oameni... in ziua de azi hartuirea atinge cote nelimitate. Sper doar sa fie o gluma proasta si sa inceteze cat mai curand. Stiu cum se simtea Judith cand primea scrisori de la fani infocati iar eu ma prefaceam ca nu le dau importanta... cu siguranta nu vreau sa treaca prin asa ceva din cauza unor tampenii.
- Hei... daca stiam ca ma astepti la usa ma grabeam...
Nu apuca sa-i raspunda caci un sarut lung lua locul oricarei conversatii... si era mult mai bine asa.
- S-a intamplat ceva?
Mat mototoli scrisoare si o baga discret in buzunar dupa care o lua in brate.
- Mi-era dor de tine... de ce ai disparut asa?
Probabil ca aceasta conversatie continua, dar pana si ei stiau ca nu-i intereseaza prea mult... le era foame... si nu neaparat de mancare.
Fusese o zi lunga, iar seara se anunta superba din toate punctele de vedere, atat de frumoasa, incat pentru prima data din ultimii zece ani, Mat uita sa-si mai faca insemnarile zilnice... dar probabil ca ceea ce facuse in schimb ii provocase o placere mult mai mare.