Wow. o,o
Chiar va multumesc, mai multe cuvinte nu as gasi. >:D< Sincer, apreciez ca cititi si-mi comentati ficul. ^^
Noow, am scris un alt capitol, insa atentie ! Vocabular mai " diferit " [ sa zic asa :-" ]. Ohh, si chiar vroiam sa descriu mai mult; anyway, ma voi revansa. <3
" Desi incercam sa-mi pastrez calmul, tot nu reuseam si oricat de mult incercam era in zadar. Cat de micut si de inutil ma simteam. Detestam asta.
Am refuzat dintotdeauna sa vorbesc despre mine, despre copilaria mea, familia - intr-un cuvant, trecutul meu. La acel moment mi se pareau puerile, chiar si tipul ce se afla atunci in fata mea. Cine credea ca o sa aiba un asemenea impact asupra-mi ? Sau mai degraba, un rol atat de important... Daca ne-am fi intalnit intr-o alta situatie, poate ca nu ajungeam pana aici, la ura aceasta enorma. Dar totusi, eram confuz. Sa fi fost ura sau dragoste ? "
El continua sa ma mangaie tot mai provocator, mai indraznet. Deja ii descoperisem atitudinea, era indraznet si parca dorea sa obtina ceva; si practic, nu-l interesa prin ce moduri. Ipocrizie sau onestitate. Nu stiam care era ipocritul si care era cel cinstit. Insa de un singur lucru eram sigur: avea sa fie o teorie complicata, prea greu de explicat.
Incercam sa ma indepartez de el, repezindu-ma astfel spre usa. Cand ajunsesem in fata ei, m-am bucurat. Cu toate acestea, nu a durat mult - doar cateva milisecunde. Usa era incuiata. Toate aceste fapte se potriveau perfect, intr-un mod extrem de perfect. Parea ca a pregatit asta de dinainte. Eu eram asa-zisa " tinta " ?
- Ce naiba vrei de la mine ?! Cine esti ?! atunci am izbucnit de furie si fel de fel de sentimente straine, care mai de care vrand sa predomine si am tipat la el.
Chiar ma simteam incoltit.
Isi indrepta spatele, surazand apoi la mine. Inca un chip pe care nu-l percepeam.
Se indrepta catre mine cu pasi mari, dar lenti, ajungand numaidecat la mine. Eu ma tot dadeam in spate, mi-era teama de ce s-ar putea intampla. Totusi, mersul cu spatele nu avea sa tina la nesfarsit. Lovisem usa. Atunci un fulger m-a electrocutat intr-un fel. Aveam un presentiment rau si era in legatura cu mine si cu tipul asta straniu.
- Pai, incepuse el de-a dreptul provocator, ca apoi sa continue la fel de linistit ca mai inainte. In primul rand, ma numesc Arth Righteous - incantat, Yarin... Yarin Copenhs.
Facuse o scurta plecaciune in fata mea, probabil dorind sa arate ca ma respecta sau ceva asemanator. Ei bine, mie mi se parea mai mult o bataie de joc la adresa-mi. Ceea ce ma intriga cu adevarat, era treaba cu numele. Ma intrebam de unde stie cum ma cheama; daca nu eram in regula, as fi crezut ca incep sa ma imbolnavesc. De aceea, n-am stat mult pe ganduri si l-am intrebat aceeasi intrebare ce a reusit sa ma framante de prima data.
- Oh, dar eu mereu imi analizez prada inainte de ... cina, imi raspunse el pervers, desi acum preferam sa nu fi aflat raspunsul. Regretam parca, iar zambetul de pe fata lui nu-mi exprima decat prefacatorie - cu atat mai mult regret.
Ultimul cuvant il pronuntase foarte accentuat, dandu-mi de inteles ca are ceva cu mine. Exact, pana si eu pricepeam asta. Desi explicase destul de clar incat sa inteleaga si un copil, eu tot nu eram lamurit. Folosea cuvinte prea... ciudate, neintelese, iar acea " prada "...
- Despre ce naiba vorbesti ?! Ce am eu de-a face cu tine ?
- Chiar nu intelegi ? Cat de batut in cap sa fii sa nu pricepi asa explicatie ?
Ma simteam in cel mai rau mod, un adevarat prost. De fapt, chiar tindeam sa cred ca-s un prost. Vorbele sale m-au ranit intr-un fel; nu conteaza ca-i un strain, am impresia ca, de acum inainte, ceva o sa se schimbe.
Brusc, se apropie cu buzele de urechea mea, soptindu-mi :
- Sex. Asta-i tot. O sa te fut pana cand ma voi satura - asa a fost dintotdeauna cu fiecare jucarie pe care am achizitionat-o.
Eram socat ! Nu-mi venea sa cred ! Doamne, unde dracului m-ai bagat ?! Cu un obsedat, incuiat intr-o debara de la liceu !
Tremuram involuntar. Dar ce rahaturi vorbesc ?! Bineinteles ca-s speriat, sunt foarte speriat ! Ochii mi se marisera de teama si de faptul ca as putea suporta cele mai ingrozitoare clipe, chiar acum. Doar cateva minute, poate chiar secunde.
- C-Ce ? Tu...nu esti... Esti nebun, omule ! Ajutor ! Va rog, ajutati-ma !
Imi dadeam seama ca ma comport ca un pisoi incoltit, ca un imbecil, dar trebuia sa scap de aici, cu orice pret; inainte sa devin hrana pentru tipul asta, Arth.
Continuam sa bat cu pumnii in usa, dar in zadar. Se parea ca nu ma aude nimeni. Chiar mi-era frica - ca niciodata.
Vazand reactiile mele, Arth ma prinse de talie, lipindu-mi corpul de al sau. Incetasem sa mai bat ca un disperat in bucata de lemn si ramasesem blocat, ca o stana de piatra. Gestul sau imi crease aceasta stare. Apoi, isi duse o mana pe sub tricoul meu, ajungand astfel la pielea mea. Urca tot mai sus cu atingerile, pana la sfarcurile mele intarite din cauza fricii. Era prea departe. Si daca nu opream acest lucru, aveam sa regret toata viata. Deja o fac, nu trebuia sa ma lovesc de el pe coridorul liceului, nu doream asta. Si iata cum sunt cutremurat de el, de gesturile sale si de tot ce insemna " Arth ".
Dupa un timp, ii auzisem vocea adresandumi-se :
- Daca stai cuminte si nu scoti niciun sunet, nu voi fii atat de brutal cu tine, in regula ?
As fi vrut sa neg acest lucru, sa ma pun impotriva actiunilor lui, dar cealalta mana imi acoperise gura. Bataile inimii incepeau sa se accentueze si mai mult, de parca nu-si mai gaseau locul in piept.
Inca lipit de el, ii simteam orice miscare si oricat de mica ar fi fost ea, era de-ajuns sa ma cutremure.
Dupa o clipa, isi duse mana ce pana atunci era ocupata cu mugurii mei, mai jos, in partea inferioara a corpului meu. Isi trecu degetele lungi peste slitul pantalonilor mei, ca mai apoi sa-l desfaca rapid. Involuntar, ochii mi se marisera din nou de uimire si nu stiam cum sa mi-o exprim. Un lucru era cert insa : frica era acum principalul element.
Ma zbateam, as fi tipat daca as fi putut, dar una din bratele sale inca imi acopereau gura incat sa nu spun nimic - doar cateva sunete indescifrabile. Cat de josnic era sa ma atinga intr-un asemenea mod o persoana de acelasi sex. Era un baiat, iar eu sunt pe cale sa fiu violat de un tip !
Organul imi este cuprins de mana sa, trimitandu-mi fiori prin tot trupul. Mi se parea ceva banal, caci aveam impresia ca mai vazusem astfel de scene undeva, iar miscarile de du-te-vino ma aprindeau mai mult; era involuntar, dar eu eram al naibii de excitat acum. Din cand in cand, degetele sale treceau peste testiculele mele, vrand sa ma destinda.
- Mhhgm...
Respiram din ce in ce mai greu si el, observand asta, grabea ritmul, incat sa ma faca pe mine mult mai incins. Fiind implicati in acest act, de-abia am sesizat pasii de pe holul scolii, se parea ca cineva trece prin fata usii blestemate. Acum era sansa mea, as putea scapa daca persoana de dincolo de usa m-ar fi auzit. Am inceput sa dau cu picioarele in bucata de lemn cat mai tare, trebuia sa fiu sigur ca ma va auzi.
- E cineva acolo ? am auzit o voce de barbat joasa, probabil era un profesor. Oh, Doamne, te rog, ajuta-ma !
Ma zbateam tot mai mult in mainile nenorocitului de Arth, dar degeaba, si-a dat seama ca incercam sa ma fac auzit si astfel sa scap.
- Sssh, fii cuminte.
Apoi... Durere.
M-a penetrat brusc, provocandu-mi cea mai mare durere simtita de mine pana atunci. Lacrimile imi curgeau precum valuri de apa pe chip, nu eram in stare sa le opresc, dar el nu lua asta in seama, ba chiar se adancea mai mult in mine. Eram nevoit sa suport toata acea batjocura, iar sangele ce acum se scurgea din interiorul meu demonstra acest fapt.
- Ahh ! Esti virgin deci. De ce nu ai spus asa de la bun inceput ? Poate mergea altfel treaba...Haa... Ce bine e !
Ce vorbe lipsite de sens. Ma durea profund, ca niciodata, iar el facea miscari de du-te-vino, grabind ritmul si provocandu-mi din nou alte lacrimi si chinuri. Cate eram obligat sa suport. Nu mai rezistam, minutele treceau nestingherite pe langa noi, pe langa actul in sine, insa chiar nu mai conta. Faptul era consumat. La un moment dat, am simtit ceva cald in mine, semnul placerii sale - semn ca s-a simtit bine cu mine. Pe de alta parte... Eu eram distrus, atat fizic, cat si psihic.
Eliberandu-ma, am cazut pe podeaua prafuita, lipsit de orice farama de putere. L-am observat cum isi inchide fermoarul blugilor si apoi trecandu-si limba peste buze mi-a zambit intr-un mod ce deja il recunoasteam ca apartinandu-i lui. Detestam din adancul sufletului meu ceea ce s-a intamplat. Il uram pe el.
- Hm. Ai fost bun, poate prea bun, Yarin. Se apleca asupra mea, soptindu-mi din nou : sper ca... ne vom mai intalni. Mi-a facut placere sa te am. Spunand acestea, ma saruta pentru a doua oara, muscandu-ma de buze si lasandu-mi astfel un firicel de sange sa se prelinga-n jos pe barbie.
Doar atat a fost, caci apoi a plecat, iar eu zaceam pierdut si distrus din cauza lui.
Pasii se indepartau intr-un ecou rasunator, pana si profesorul ce fusese considerat o posibila salvare, disparuse. Si din nou, realizand acestea, am fost coplesit de lacrimi. Nu mai aveam pic de vlaga sa ma ridic, dar ce folos ? Sunt ca o carpa pe care, sunt sigur, ca va fi in continuare folosita.
Chiar va multumesc, mai multe cuvinte nu as gasi. >:D< Sincer, apreciez ca cititi si-mi comentati ficul. ^^
Noow, am scris un alt capitol, insa atentie ! Vocabular mai " diferit " [ sa zic asa :-" ]. Ohh, si chiar vroiam sa descriu mai mult; anyway, ma voi revansa. <3
Capitolul 2 ~ "Vreau sa ma joc."
Partea a doua
" Desi incercam sa-mi pastrez calmul, tot nu reuseam si oricat de mult incercam era in zadar. Cat de micut si de inutil ma simteam. Detestam asta.
Am refuzat dintotdeauna sa vorbesc despre mine, despre copilaria mea, familia - intr-un cuvant, trecutul meu. La acel moment mi se pareau puerile, chiar si tipul ce se afla atunci in fata mea. Cine credea ca o sa aiba un asemenea impact asupra-mi ? Sau mai degraba, un rol atat de important... Daca ne-am fi intalnit intr-o alta situatie, poate ca nu ajungeam pana aici, la ura aceasta enorma. Dar totusi, eram confuz. Sa fi fost ura sau dragoste ? "
El continua sa ma mangaie tot mai provocator, mai indraznet. Deja ii descoperisem atitudinea, era indraznet si parca dorea sa obtina ceva; si practic, nu-l interesa prin ce moduri. Ipocrizie sau onestitate. Nu stiam care era ipocritul si care era cel cinstit. Insa de un singur lucru eram sigur: avea sa fie o teorie complicata, prea greu de explicat.
Incercam sa ma indepartez de el, repezindu-ma astfel spre usa. Cand ajunsesem in fata ei, m-am bucurat. Cu toate acestea, nu a durat mult - doar cateva milisecunde. Usa era incuiata. Toate aceste fapte se potriveau perfect, intr-un mod extrem de perfect. Parea ca a pregatit asta de dinainte. Eu eram asa-zisa " tinta " ?
- Ce naiba vrei de la mine ?! Cine esti ?! atunci am izbucnit de furie si fel de fel de sentimente straine, care mai de care vrand sa predomine si am tipat la el.
Chiar ma simteam incoltit.
Isi indrepta spatele, surazand apoi la mine. Inca un chip pe care nu-l percepeam.
Se indrepta catre mine cu pasi mari, dar lenti, ajungand numaidecat la mine. Eu ma tot dadeam in spate, mi-era teama de ce s-ar putea intampla. Totusi, mersul cu spatele nu avea sa tina la nesfarsit. Lovisem usa. Atunci un fulger m-a electrocutat intr-un fel. Aveam un presentiment rau si era in legatura cu mine si cu tipul asta straniu.
- Pai, incepuse el de-a dreptul provocator, ca apoi sa continue la fel de linistit ca mai inainte. In primul rand, ma numesc Arth Righteous - incantat, Yarin... Yarin Copenhs.
Facuse o scurta plecaciune in fata mea, probabil dorind sa arate ca ma respecta sau ceva asemanator. Ei bine, mie mi se parea mai mult o bataie de joc la adresa-mi. Ceea ce ma intriga cu adevarat, era treaba cu numele. Ma intrebam de unde stie cum ma cheama; daca nu eram in regula, as fi crezut ca incep sa ma imbolnavesc. De aceea, n-am stat mult pe ganduri si l-am intrebat aceeasi intrebare ce a reusit sa ma framante de prima data.
- Oh, dar eu mereu imi analizez prada inainte de ... cina, imi raspunse el pervers, desi acum preferam sa nu fi aflat raspunsul. Regretam parca, iar zambetul de pe fata lui nu-mi exprima decat prefacatorie - cu atat mai mult regret.
Ultimul cuvant il pronuntase foarte accentuat, dandu-mi de inteles ca are ceva cu mine. Exact, pana si eu pricepeam asta. Desi explicase destul de clar incat sa inteleaga si un copil, eu tot nu eram lamurit. Folosea cuvinte prea... ciudate, neintelese, iar acea " prada "...
- Despre ce naiba vorbesti ?! Ce am eu de-a face cu tine ?
- Chiar nu intelegi ? Cat de batut in cap sa fii sa nu pricepi asa explicatie ?
Ma simteam in cel mai rau mod, un adevarat prost. De fapt, chiar tindeam sa cred ca-s un prost. Vorbele sale m-au ranit intr-un fel; nu conteaza ca-i un strain, am impresia ca, de acum inainte, ceva o sa se schimbe.
Brusc, se apropie cu buzele de urechea mea, soptindu-mi :
- Sex. Asta-i tot. O sa te fut pana cand ma voi satura - asa a fost dintotdeauna cu fiecare jucarie pe care am achizitionat-o.
Eram socat ! Nu-mi venea sa cred ! Doamne, unde dracului m-ai bagat ?! Cu un obsedat, incuiat intr-o debara de la liceu !
Tremuram involuntar. Dar ce rahaturi vorbesc ?! Bineinteles ca-s speriat, sunt foarte speriat ! Ochii mi se marisera de teama si de faptul ca as putea suporta cele mai ingrozitoare clipe, chiar acum. Doar cateva minute, poate chiar secunde.
- C-Ce ? Tu...nu esti... Esti nebun, omule ! Ajutor ! Va rog, ajutati-ma !
Imi dadeam seama ca ma comport ca un pisoi incoltit, ca un imbecil, dar trebuia sa scap de aici, cu orice pret; inainte sa devin hrana pentru tipul asta, Arth.
Continuam sa bat cu pumnii in usa, dar in zadar. Se parea ca nu ma aude nimeni. Chiar mi-era frica - ca niciodata.
Vazand reactiile mele, Arth ma prinse de talie, lipindu-mi corpul de al sau. Incetasem sa mai bat ca un disperat in bucata de lemn si ramasesem blocat, ca o stana de piatra. Gestul sau imi crease aceasta stare. Apoi, isi duse o mana pe sub tricoul meu, ajungand astfel la pielea mea. Urca tot mai sus cu atingerile, pana la sfarcurile mele intarite din cauza fricii. Era prea departe. Si daca nu opream acest lucru, aveam sa regret toata viata. Deja o fac, nu trebuia sa ma lovesc de el pe coridorul liceului, nu doream asta. Si iata cum sunt cutremurat de el, de gesturile sale si de tot ce insemna " Arth ".
Dupa un timp, ii auzisem vocea adresandumi-se :
- Daca stai cuminte si nu scoti niciun sunet, nu voi fii atat de brutal cu tine, in regula ?
As fi vrut sa neg acest lucru, sa ma pun impotriva actiunilor lui, dar cealalta mana imi acoperise gura. Bataile inimii incepeau sa se accentueze si mai mult, de parca nu-si mai gaseau locul in piept.
Inca lipit de el, ii simteam orice miscare si oricat de mica ar fi fost ea, era de-ajuns sa ma cutremure.
Dupa o clipa, isi duse mana ce pana atunci era ocupata cu mugurii mei, mai jos, in partea inferioara a corpului meu. Isi trecu degetele lungi peste slitul pantalonilor mei, ca mai apoi sa-l desfaca rapid. Involuntar, ochii mi se marisera din nou de uimire si nu stiam cum sa mi-o exprim. Un lucru era cert insa : frica era acum principalul element.
Ma zbateam, as fi tipat daca as fi putut, dar una din bratele sale inca imi acopereau gura incat sa nu spun nimic - doar cateva sunete indescifrabile. Cat de josnic era sa ma atinga intr-un asemenea mod o persoana de acelasi sex. Era un baiat, iar eu sunt pe cale sa fiu violat de un tip !
Organul imi este cuprins de mana sa, trimitandu-mi fiori prin tot trupul. Mi se parea ceva banal, caci aveam impresia ca mai vazusem astfel de scene undeva, iar miscarile de du-te-vino ma aprindeau mai mult; era involuntar, dar eu eram al naibii de excitat acum. Din cand in cand, degetele sale treceau peste testiculele mele, vrand sa ma destinda.
- Mhhgm...
Respiram din ce in ce mai greu si el, observand asta, grabea ritmul, incat sa ma faca pe mine mult mai incins. Fiind implicati in acest act, de-abia am sesizat pasii de pe holul scolii, se parea ca cineva trece prin fata usii blestemate. Acum era sansa mea, as putea scapa daca persoana de dincolo de usa m-ar fi auzit. Am inceput sa dau cu picioarele in bucata de lemn cat mai tare, trebuia sa fiu sigur ca ma va auzi.
- E cineva acolo ? am auzit o voce de barbat joasa, probabil era un profesor. Oh, Doamne, te rog, ajuta-ma !
Ma zbateam tot mai mult in mainile nenorocitului de Arth, dar degeaba, si-a dat seama ca incercam sa ma fac auzit si astfel sa scap.
- Sssh, fii cuminte.
Apoi... Durere.
M-a penetrat brusc, provocandu-mi cea mai mare durere simtita de mine pana atunci. Lacrimile imi curgeau precum valuri de apa pe chip, nu eram in stare sa le opresc, dar el nu lua asta in seama, ba chiar se adancea mai mult in mine. Eram nevoit sa suport toata acea batjocura, iar sangele ce acum se scurgea din interiorul meu demonstra acest fapt.
- Ahh ! Esti virgin deci. De ce nu ai spus asa de la bun inceput ? Poate mergea altfel treaba...Haa... Ce bine e !
Ce vorbe lipsite de sens. Ma durea profund, ca niciodata, iar el facea miscari de du-te-vino, grabind ritmul si provocandu-mi din nou alte lacrimi si chinuri. Cate eram obligat sa suport. Nu mai rezistam, minutele treceau nestingherite pe langa noi, pe langa actul in sine, insa chiar nu mai conta. Faptul era consumat. La un moment dat, am simtit ceva cald in mine, semnul placerii sale - semn ca s-a simtit bine cu mine. Pe de alta parte... Eu eram distrus, atat fizic, cat si psihic.
Eliberandu-ma, am cazut pe podeaua prafuita, lipsit de orice farama de putere. L-am observat cum isi inchide fermoarul blugilor si apoi trecandu-si limba peste buze mi-a zambit intr-un mod ce deja il recunoasteam ca apartinandu-i lui. Detestam din adancul sufletului meu ceea ce s-a intamplat. Il uram pe el.
- Hm. Ai fost bun, poate prea bun, Yarin. Se apleca asupra mea, soptindu-mi din nou : sper ca... ne vom mai intalni. Mi-a facut placere sa te am. Spunand acestea, ma saruta pentru a doua oara, muscandu-ma de buze si lasandu-mi astfel un firicel de sange sa se prelinga-n jos pe barbie.
Doar atat a fost, caci apoi a plecat, iar eu zaceam pierdut si distrus din cauza lui.
Pasii se indepartau intr-un ecou rasunator, pana si profesorul ce fusese considerat o posibila salvare, disparuse. Si din nou, realizand acestea, am fost coplesit de lacrimi. Nu mai aveam pic de vlaga sa ma ridic, dar ce folos ? Sunt ca o carpa pe care, sunt sigur, ca va fi in continuare folosita.
![[Imagine: kys_by_brunhilde22-dbauirb.png]](http://orig05.deviantart.net/ba6b/f/2017/149/5/0/kys_by_brunhilde22-dbauirb.png)