Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Mai intai imaginea, dupa care capitolul

http://th08.deviantart.net/fs70/PRE/i/20...3ldway.jpg - Se putea si mai bine, dar sper ca va place.

Capitolul XXIII


-Te-am intrebat pe tine ceva, ca nu-mi aduc aminte, veni replica usturatoare a lui Natsuhi dupa ce se gandi mai bine ca nu vroia sa fie luat peste picior.
Saisei ridica din umeri, nepasator, dupa care isi privi fratele mai mare care parea putin nedumerit de cele intamlpate. Natsuhi plictisit de ceea liniste apasatoare, isi muta privirea inapoi spre Kaoru, intrebandu-l:
-Esti bine?
-Da ... cred.
Barbatul ii lua mana dreapta intra lui, strangand-o usor. Acesta era unul din acele momente in care nu intelegea ce si petrece in jurul sau. Vru sa-l intrebe ce se intampla dupa ce si-a pierdut cunostinta, dar nu stia cum. Era curios sa auda ce s-a intamplat cu Jung si ceilalti, dar avea aceasi problema cu exprimarea. Si-ar fi dorit sa-i citeasca gandurile lui Natsuhi, dar nu stia cum. Isi dadea cu parerea ca se gandea cum sa le explice fratilor sai ce se intamplase. Vazand ca nu stie cum, il ajuta el.
-Stiu ca va intrebati ce se petrece, dar este o explicatie simpta. Spunele Natsuhi.
-De fapt, nu e nimic de explicat. Noi doar ... incepu barbatul.
- ... suntem inpreuna. Un cuplu. Doi porunbei ... veni replica lui Saisei, dar Natsuhi il intrerupse.
-Am inteles ideea.
-Nu asta e important. Ce ce are Kaoru semnul " celui ales "? intreba Keito.
Baiatul agitat incerca sa-si acopere semnul de pe frunte de privirea barbatului, dar era prea tarziu.
-Pentru ca el este " cel ales " , veni singura expicatie logica.
-Natsuhi ... il atentiona baiatul ca mai bine ar tacea.
-Lasa-i sa stie, veni replica fratelui cel mic.
-Dar ...
Natsuhi il intrerupse, punandu-i un deget la buze. Kaoru nu fu de acord ca le spusese adevarul pentru ca nu vroia sa afle si ei. Si in plus, de ce nu ii ceruse permisiunea lui inainte de a o face-o. Nu ca ar fi important asta, dar dupa parerea lui asa era normal.
Keito se uita la ei surprinsi. Nu intelese chiar tot ce spusese, doar ca el ar putea sa fie partenerul lui. Inainte nu era convins ca era adevarat si doar presupunea asta, dar acum stia ca nu gresise.
Deodata isi schimba expresia fetei din uimit in serios. Se ridica de pe scaun si porni spre baiat. Kaoru observand asta, in minte ii veni multe idei perverse, dar stia ca Natsuhi il va apara.
Ajuns in fata lui, il prinse cu doua degete de barbie, ridicandu-i-o.
-Stiam ca esti tu, dar mai trebuia sa fac un test ca sa fiu sigur, vorbi aceasta.
-Ba nu stiai. Daca ai fi stiut, te-ai fi dat la mine, veni replica corecta a baiatului si ii indeparta mana.
Kaoru incerca sa nu i se vada frica , dar ochii il tradau. Vazand ca nu are rost sa mai stea pe acolo, Keito se indrepta spre usa.
-Unde te duci? il intreba Saisei.
-Oriunde inafara de aici.
Kaoru se ridica si el in picioare, dar nu isi putu sa-si tina echilibrul. Natsuhi il prinse la timp si il ajuta. Baiatul ii multumi, dupa care se intoarse inapoi in fata.
-Nu te inteleg, incepu baiatul.
-Keito se intoarse spre el, dupa care continua:
-Acum nu e vorba de mine, de cei patru iubiti ai tai. Nu vreau sa ma intelegi cresit, dar te-ai intrebat vrodata de ce s-au sinucis?
Barbatul nu ii raspuse. Nu stia ce sa-i spuna.
-Nu stiu cum te-ai purtat cu ei, dar de ceea si-au luat viata. Sti cum e sa nu te asculte cineva cand vrei sa-i spui ce simti? Sunr sigur ca nu. Cateodata sti cum sa-i faci pe cei din jur sa fie fericiti, dar alteori nu. Viata nu e numai discractie. Nu imi pot imagina cum e sa-ti pierzi parinti, dar nici nu vreau sa stiu.
Facu o pauza, dupa care coninua.
-Cand mama era insarcinata cu mine a aflat ca daca ma nasc o sa traiesc doar vro cateva zile. A vrut sa faca avort, dar tata a rugat-o sa nu faca asta si ea l-a ascultat. Cand m-am nascut era cum spusese doctorul, dar in ziua in care trebuia sa mor, m-am insanatosit. Nimeni nu-si poate explica asta.
Dupa ce termina de vorbit, Natsuhi il stranse in brate. Nu-si imaginase niciodata ca putea sa i se intample asa ceva.
-Daca te intereseaza, Nahk-Raj nu e mort. L-am intalnit la bibloteca si mi-a dat niste poze cu el in tinerete. Ura una si cu tine.
La auzirea acestor cuvinte, Keito il privi surprins. Nu credea ce ii spusese, dar mai socat era de ceea ce i se intamplase.
Satatu cateva secunde asa, dupa care iesi afara.
-Te duc acasa, spuse Natsuhi, luandu-l in brate.

Se lasa intunericul. Kaoru statea intins pe pat. Incercase sa manance , dar tot ii era foame. Daca stia ca e mai greu sa mance, nu mai ii ceru asta. Ura sa fie vampir!
Brusc, auzi geamul deschizandu-se. Se intoarse sa vada cine era si ca de obicei era Natsuhi. Ii zambi si se puse langa el, la marginea patului.
-De ce nu mi-ai spus? intreba baiatul ramanand in aceasi pozitie.
Acela era unul dintre momentele care regreta sa-si fi dorit ceva care acum nu mai vroia. Natsuhi se apropie de el si il stranse in brate, iar acesta ii inconfura talia, punandu-si capul pe pieptul lui.
-Iti e foame? intreba Natsuhi stiind deja raspunsul.
-Da.
Il elibera, prinzandu-l de umeri. Kaoru ramase surprins de reactia lui. Barbatul il prinse de incheieturi, asezandu-i mainile in jurul gatului sau. Ii simtea respiratia rece pe ceafa.
-Ce faci? intreba baiatul confuz.
-Musca-ma!
Kaoru se uita uimit la el. De ce ar face asta? Si oricum i era frica.
-Dar nu o sa te doara?
-Ma doare mai tare cand te vad ca suferi.
Barbatul isi aseza palma pe obrazul drept al baiatului.
-Ai incredere in mine, spuse Natsuhi depunandu-i un sarut scurt pe buze.
-Nu pot.
-Ba poti!
Vazand ca nu are incotro, se apropie de gatul lui, dar se opri la doar cativa centimetri. Ii era frica ca l-ar putea rani intr-un fel. Simti mana mare a barbatului asezandu-se pe crestetul capului. Atunci intelese ca trebuia sa continue daca tot incepuse. Isi inchise ochii strans si isi infipse colti in gatul acestuia. Inima ii batea nebuneste in piept, parca vrand sa plece din piept.
Natsuhi isi lasa putin capul pe spate. Crezuse ca nu o sa vrea, dar prefera sa fie invers rolurile.
Kaoru vru sa-i crute durerea, dar problema era ca inceprea sa-i placa gustul de sange si nu stia daca mai putea sa se opreasca.
-E de ajuns.
La inceput ii era greu sa se opreasca, dar era nu avea ca sa faca.
-Imi pare rau, isi ceru scuze baiatul.
-N-ai pentru ce.
Natsuhi ii linse sangele de la gura, gest la care baiatul se sperie la inceput.