05-07-2008, 09:48 AM
Salluty din nou ^_^ ... Ei bine deschid un nou topic cu o poveste care nu va fii prea lunga, insa nu o pot numi nici one-shot deoarece va avea mai multe parti. Sper sa va placa :x
Lectura placuta!
Iluzia Perfectiunii
Prolog
Perfectiune amestecata cu viata cruda si durere domesticita.
Privind in jur cu ochi de copil naiv si cu inima unui inocent credul in puritatea oamenilor. Izoland durerea cauzata de-a lungul anilor, ranile provocate de fiintele din jur, de acei indivizi ciudati.Da, ciudati ! Cu toti avem ceva mai iesit din comun, sau poate nu, cu toti suntem nebuni in felul nostru. Fiecare priveste lumea cu ochii sai. Oricare din noi se uita prin obsesia trecutului, prezentului si al viitorului. Obsesia unei vieti perfecte!
Nu costa nimic daca visezi lucruri interzise macar pentru cateva secunde fericite, zburand cu aripi de inger spre cerul nemuriri, spre lumea nesfarsita, spre iubirea izolata de ochii lumii. Uneori traim viata fara sa mai privim cateva minute banale-n jur, orgoliul obligandu-ne sa uitam de oameni, de el, ea, voi, poate chiar noi. Multi sunt cei ce se cred perfecti, insa nimeni nu este si totusi lor nu le pasa de parerea altora, ci doar de a lor.
Ne costa sa ne incredem in cineva, gandindu-ne ca undeva in inima acelei persoane este doar ura, egoism si amagire, arucandu-ne pe noi, intr-o zi ploioasa, in abisul marii tulburate. Uneori incetam sa mai credem in prieteni, lasand singuratatea sa ne imbratiseze cu un aer rece corpul, ignorand sunetele ce ne inconjoara, cuvintele ce trec pe langa noi cu o viteza inexistenta.
Visand la nemurirea vesnica a unui corp putrezit in pamantul umed al timpului secat. Fantoma sufletului lipsit de pace, iubire si prietenie, ramasa inca pe pamant pentru a-si plange de mila-n singuratatea acuta.
O viata plina de lipsuri, un om pierdut, un sufler ratacit si o inima ce traieste-n animintiti uzate.
Fericirea o poti pierde-n cateva secunde, la fel si dragostea si viata. Dorinta de-a trai impacata cu sine si cu cei din jur iti patrunde-n suflet ca un glont rece, la fel ca gheata umeda.
As avea o dorinta, sau poate ca-i doar o iluzie blestemata in amintiri impietrite. Mi-as dori sa pot imbratisa timpul, sa-l strang tare la piept si sa nu mai simt singuratatea ce ma copleseste cu fiecare secunda care trece. Insa-i un vis spulberat de peretele dur al cruzimi. Un vis plin de ironie, insa o iluzie ce ma face sa zambesc palid.
Vom fi acolo unde nimeni nu ne va cauta, traindu-ne viata cu eleganta si stil, traind-o la maxim.
Si daca ne vor gasi iubindu-ne sub cerul liber il vom ignora, nu le pasa de noi, viata-i doar a noastra si nimeni nu ne va desparti cu usurinta. Vom lupta in ciuda privirilor ucigase ce ne privesc cu ura, dorindu-si o dragoste divina ca a noastra. Dar oare asta-i dragoste, sau doar o simpla aventura, cauzata de inimile noastre frante? Nu stiu, insa voi incerca sa aflu inainte ca nisipul fin al timpului argintiu, sa se scurga printre degetele noastre.
Vom trai obsesia unei vieti perfecte!
___________________________________________________________
Stiu ca este ceva extrem de scurt, insa sper ca v-a placut. Astept sa citesc parerile voastre ^^ ... Daca cititi lasati si voi un micut coment ca sa stiu si eu parerea voastra :pls:
kappuchu ... ^_____^ ... chuu