01-06-2011, 10:41 PM
Feteleor va multumesc pentru com.. stiu ca primul capitol nu a fost reusit si ca prea simplu l-am impodobit.
La fel si cu al doilea de parca incercams a maresc totul, insa mai rau am stricat .
Dar acum m-am mai domolit, mi-am mai revenit si intru ina ctiune.. am sa tin cont de tot ce a-ti spus pana acum si imi cer scuze de greseli.. --"
Sper sa va placa capitolul acesta, cu toate ca nu este foarte lung . . . -^^-
Si sper sa va placa actiunea, cu toate ca multe nu se prea intampla.
momentan capitolul este putin corectat, decat la inceput fiindca nu am reusit sa dau edit, ams a revin cu o corectura mai amanuntita, promit . : )
Alenea am parcurs intreaga poteca din curtea mea si gandul imi zbura pretudinteni.
Nu intelegeam multe, dar acum imi pierise dorinta.
Mai bine lasam lucrurile sa se desfasoare in ordinea lor naturala, mai bine nu mai imi presam inima cu tot felul de sentimente ciudate, care, poate pe viitor m-ar ranii si degeaba plang sau suspind din cauza vremurilor vechi in care stiam ca am un prieten acolo aproape de mine.
Dar chiar si asa, daca m-asi gandi mai bine niciodata nu am putut beneficia de asa zisa “prietenie†pe care cu toti, doar inafara de mine, au trait-o din plin... pacat ca eu nu, dar sar putea ca viitorul sa-mi rezerve si alte poteci pe care am sa merg... Cine stie ?
Privesc peste tot, analizand fiecare detaliu inconjurator. Inca simt dezamagire, dar faţa de mine.. de ce sa arunc vine pe alte persoane ? Invinuielile acestea sunt pura imaginatie, sigur mintea mea cugeta diferit de a alotora, insa asta nu inseamna ca trebuie sa judec tot ceea ce exista.
Intamplarea de aseara m-a pus serios pe ganduri si acum incerc sa deslusesc misterul... dar, s-ar putea sa exagerez. Asa ca am sa incerc sa las totul in mainile destinului, el sigur stie precis ce trebuie sa faca cu mine. Si sunt sigura ca ceea ce am vazut aseara nu este plasmuirea ingenioasei mele creativitati, indiferent daca sunt un sioricel de bibleoteca.
Nu ma indepartez mult, ci constat ca am facut doar un mic cerc in jurul casei mele si ca ar fi bine sa ma pun serios pe o plimbare, caci deja vecinii se mira doar cand ma vad asa de ametita si aeriana.
Deschid poarta alcatuita dintr-un gard nu foarte inalt si alb si cand inchid trag aer rece in piept si expir tot ce am inhalat, lasand grijile sa se contopeasca cu atmosfera, purificandu-le.
O iau drept in faţa si pe parcurs, ochii mei mi se lovesc de cate ceva, observand fiecare persoana, fiecare lucru, fiecare gest si tot asa mai departe. Cei din jur ma salute prieteneste, atat adultii cat si copii de pe strada, ce se joaca cu saniile si se bat cu bulgarii.
Cartierul in care tocmai ne-am mutat este cu adevarat primitor, nu am simtit nici o aura malefica sau ceva asemanator cu ura, incat sa-mi defecteze simturile sau emotiile, totul este in armonie cu toate ca nu tot ceea ce vezi are sa fie in noanta de roz. Cine a spus ca viata este usora ? oricum batausi se pare ca exista si aici si deja intra in actiune.
Ii puteam observa cum coborau de pe dealuri de sus cu saniile si se izbeau de fiecare copil ce le statea in cale, vatamandui pe toti aproape.. era chiar insuportabil sa-i privesc pe huliganii acestia, imi provicau sila... chiar ma enerva comportamentul lor degajat si rau.
Am incercat sa-i ignor, continuandu-mi drumul spre centrul orasului, dar mai intai am privit o mica hart ape care am gasit-o prin valiza lui tata. Era chiar a orasului asa ca, folosindu-ma de ea am depistat un parc unde puteam sa scurtez drumul, decat sa o iau pe pod la rau sau ami stiu eu pe ce fel de strazi aglomerate.
Ajunsa la intrare am privit o pancarda ce era lipita de portile din fier forjat ale intrari unde scria asa: “Green Fairy Parckâ€. Un nume destul de fantezistic si creative pentru un parc destul de nepopulat, dupa cum vedeam, dar sigur cauza era iarna, insa totusi in orasul meu natal ma plimbam oriunde indiferent de anotim sau schimbarile bruste ale vremii, oricum asta nu are cum sa-mi afecteze mie starea de dispozitie.
Din nou trag aer in piept si ma aventurez intr-un loc mistic si desigur ca sunt fascinate pretutindeni de peisajul armonios decorat de mantia pura si alba a zapezii, care presareaza pe crengile goale si uscate ale arborilor strae sclipitor de sidefate si transparente.. alunecusurile isi fac si ele prezenta si deja observ nenumaratele cupluri cum se chinuie in hohote sa iasa teferi te pe ghetusi.
Intr-un final ma amuz si eu de dansii si imi continui drumul printre copaci, zaresc cu adevarat uimita un stop de viata, iar animalele se pare ca si in anotimul asta isi fac iveala si se alatura oamenilor la distractie.
Peisajul pur si simplu era brazdat de fericire si plin de viata: rasete, zambete, tipete de fericire cate si mai cate nu se auzeau in parcul acesta si eu care credeam ca am sa fiu singura fata ce se plimba de una singura in parc. Acum cand ma uit mai bine si imi fixez privirea castanie peste tot observ multe lucruri ce-mi fac inima sa pulseze de fericire, atata bucurie ma inconjoara incat e greu sa nu prind si eu spilul aventuri de a ma avanta in necunoscut.
Dar cine ar fi crezut ca totul avea sa se sfarseasca asa de repede.
M-am asezat frumos pe o banca si ca deobicei am expirat aer cald ca sa-mi incalzesc mainile reci. Manusile ele sunt subtiri si nu imi tin foarte mult de cald, nici macar nu am pus mana pe zapada si deja s-au inrosit sub material galben si pufos...
Si chiar in timp ce eu incercam din rasputeri sa-mi usuc mainile, au inceput sa se auda strigate, urlete si chiar huidueli de sus, de pe “dealurile†mici ale parcului. Pur si simplu am tresarit ca toti ceilalti si mi-am aruncat privirea destul de uimita asupra pustilor de adineauri, care faceau ravagii in cartierul meu.
Tot cu saniile erau si zburau cu ele de zor pe Zapata alunecoasa, sarind peste capetele noastre, de parca eram la vrea-un show sau ceva...incredibili de super enervanti...
Am incercat sa-i ignor, doar cand ii vedeam ca incep sa arunce cu bulgari oriunde detectau pe cineva si mai ales preferau sa tinteasca cuplurile sau chiar tinerele adolescente din parc, foarte nepoliticos... dar ce tot indrug eu pe glas ? Sunt obisnuita sa vad asemenea baieti, caci si eu cand eram mai mica eram deobicei luata peste picior de cate unul “desteptâ€.. dar a trecut ceva timp de atunci si pana la urma s-a infiripat prietenia intre noi, poate din cauza timpului si faptuluii ca eram colegi de generala ?
- Hmm.. am murmurat eu si am lasat aerul cald sa se transforme in aburi odata ce intrau in contact cu frigul de afara.
Sigur tipii astea m-au pus pe ganduri, insa nu prea aveam de gand sa se ia de mine asa ca m-am ridicat de pe banca, odata ce deja doua fete veneau ca sa se aseze si pareau mai mari de cat mine si decat sa le stric linistea, nu ca as fi putut face asta, am plecat alenea pe poteca lunga.
Deja ma indepartam de toata zarva aia si ma simteam mai linistita, din pacate nu prea puteam sa-mi bag mainile la caldura fiindca nu aveam buzunare, sau mai degraba nu puteam sa le deschis nastruii, fiindca sigur mainile aveau sa mi se faca sloi.
Asa ca am ramas cu ele afara, lasandu-le sa-si faca dansul odata cu pasii pe care ii parcurgeam.
Soarele avea dinti si stralucea slab, din cauza mantiei de nori aburii ce se asternusera pe intreg tinutul, in sfarsit liniste, insa parca sparta de sueratul vantului ce-mi pompa in urechii frigul... chiar daca aveam caciula tot frig imi era...
Am inceput sa ma indoiesc de faptul ca acum sunt sigura si ma aflu doar in prezenta mea, deja iesisem din parc, eram pe la poarta de iesire si parca cineva facea pasul odata cu mine, in acelasi rit si in aceiasi masura.
Nu era doar unul ci, erau mai multi. Ii puteam auzii clar si raspicat in aglomeratia din oras, unde multi colcaiau strazile frumos amenajate. Mi-am intors privirea ca sa vad cine este, dar nu asa de mult incat ei sa simta ca mi-am dat seama si ca i-am descoperit...
Si atunci surasul unuia dintre ei s-a facut auzit, m-am panicat instant: “Ahh.. deja imi este frica, cine este si ce vrea de la mine ?†Rasouns desigur ca nu am primit si din cauza adrenalinei acumulate de inima mea fricoasa am inceput sa ma ameste printre ceilalti si sa fug de mama focului, fiind prea speriata de cei din spatele meu care desigur i-am vazut cum alergau dupa mine si da, se pare ca erau baietii aceia batausi de adineauri, care faceau zarva si dezastru prin parc.
- Nu vreau sa mor... am soptit eu cu glasul ragusit de la atata amuteala.
Pasul mi l-am amrit si mai tare si parca ziceai ca sunt o gazela fugind de un grup de lei, doream asa de tare sa ma lase sau sa se piarda printre strazi.. insa in zadar fiindca ei sigur cunosteau locurile si chiar scurtaturi...
Pana la urma m-am oprit undeva, am privit in sus si am vazut ca eram in faţa marii bibleoteci, iar pe langa ea se aflau multi tineri cam de varsta mea si chiar mai mari, ce se bateau cu bulgari.
- Mai, mai, mai... se face auzit glasul plin de satisfactie a unuia dintre ei. Pana la urma pisicuta a cedat baieti... nu a reusit sa-si termine propozitia ca am intervenit eu repede dupa ce m-am intors cu tot trupul la ei si cu cateva picaturi de lacrimi pe la pleoape.
- Lasati-ma in pace ! am strigat eu la el si imediat s-a asezat o liniste apasatoare, intre noi.
- Hmm.. periculoasa dar si frumoasa, cum te numesti blondino ? intreaba tot primul baiat.
Era ianlt si privirea lui verde ma privea cu interes, atat de mult incat parca ma ardea cu acid.
- Nu vreau sa-ti spun si oricum de ce sa vorbesc eu cu un tip ca tine, ce nu are nici macar cei sapte ani de acasa, din nou am spus eu ceva rau si mi-am incrucisat mainile la piept, intorcandu-mi trupul spre stanga.
Dar actul meu de curaj nu prea m-a ajutat asa de mult, chiar daca acesta a ramas putin uimit de reactia mea de respingere, acesta s-a apropiat de mine si m-a prins de incheietura amini, atragandu-mi atentia si lasandu-ma socata de gest, chiar ma simteam nesiura pe mine si ma inspaimanta gandul ca m-ar putea rani.
- Asculta aici Barbie, de unde ai tu atat tupeu ca sa ridici tonul acela odios la mine ? Hmm ? ma intreaba el insa eu tac. Ce ? acum ti-ai ingitit limba, sunt dur si cool insa cu o domnisoara frumoasa ca tine as putea sa ma comport frumos, insa pari needucata... parintii tai sigur te-au lasat toata ziua sa te joci cu papusile si nici nu s-au ostenit sa-ti spun ace sa faci.
A ras copios pe ce a spus, la fel au facut si amicii lui, dar eu insa eram al dracului de enervate, pana in varful parului meu blond de Barbie cum zicea dansul. Chiar daca nu eram la fel de gratioasa ca un model, eram al naiba de puternica sa-l invat minte sa nu se mai ea de parintii mei.
- Esti un scaraoschi, pervers, tampit si arogant, care nici macar nu stie cum trebuie sa abordeze o domnisoara... Tampitule ! am strigat asa de tare, incat toata lumea m-a auzit si cu ajutorul ghetelor mele cu toc nu foarte inal, l-am calcat zdravan pana cand a tipat dupa maicasa.
- Roy ! au strigat amicii lui, esti bine ?
Cand toti au inceput sa rada de el, eu am rasuflat aerul din plamani, victorioasa si am continuat sa stau intr-o pozitie de glorie, paan cand m-am pomenit cu el ca se ridica sa ma atace cu bulgari de Zapata. In momentul acela chiar trebuia sa maresc pasul daca nu doream sa ajung placinta.
Aruncau acestia ca disperatii dupa mine,e u deabia de reuseam sa ma feresc si incercam totusi sa nu lovesc pe cei din jur, care si ei la randul lor au inceput sa arunce cu bulgari, doar ca nu in mine...
Am vazut ca o fata imi faceam semn sa ma apropii de ea, mai erau inca doua si cativa baieti, dar nici nu ama pucat bine ca incepusem sa “patinez†pe ghetusi.
Si chiar cand aveam sa ajung cu chiu cu vai la ei, am simtit o durere extraordinara la cap si am picat jos fara vlaga din cauza ca totul mi s-a luat din faţa ochilor. Culorile s-au stins si totul s-a inegrit...
La fel si cu al doilea de parca incercams a maresc totul, insa mai rau am stricat .
Dar acum m-am mai domolit, mi-am mai revenit si intru ina ctiune.. am sa tin cont de tot ce a-ti spus pana acum si imi cer scuze de greseli.. --"
Sper sa va placa capitolul acesta, cu toate ca nu este foarte lung . . . -^^-
Si sper sa va placa actiunea, cu toate ca multe nu se prea intampla.
momentan capitolul este putin corectat, decat la inceput fiindca nu am reusit sa dau edit, ams a revin cu o corectura mai amanuntita, promit . : )
Capitolul III
Alenea am parcurs intreaga poteca din curtea mea si gandul imi zbura pretudinteni.
Nu intelegeam multe, dar acum imi pierise dorinta.
Mai bine lasam lucrurile sa se desfasoare in ordinea lor naturala, mai bine nu mai imi presam inima cu tot felul de sentimente ciudate, care, poate pe viitor m-ar ranii si degeaba plang sau suspind din cauza vremurilor vechi in care stiam ca am un prieten acolo aproape de mine.
Dar chiar si asa, daca m-asi gandi mai bine niciodata nu am putut beneficia de asa zisa “prietenie†pe care cu toti, doar inafara de mine, au trait-o din plin... pacat ca eu nu, dar sar putea ca viitorul sa-mi rezerve si alte poteci pe care am sa merg... Cine stie ?
Privesc peste tot, analizand fiecare detaliu inconjurator. Inca simt dezamagire, dar faţa de mine.. de ce sa arunc vine pe alte persoane ? Invinuielile acestea sunt pura imaginatie, sigur mintea mea cugeta diferit de a alotora, insa asta nu inseamna ca trebuie sa judec tot ceea ce exista.
Intamplarea de aseara m-a pus serios pe ganduri si acum incerc sa deslusesc misterul... dar, s-ar putea sa exagerez. Asa ca am sa incerc sa las totul in mainile destinului, el sigur stie precis ce trebuie sa faca cu mine. Si sunt sigura ca ceea ce am vazut aseara nu este plasmuirea ingenioasei mele creativitati, indiferent daca sunt un sioricel de bibleoteca.
Nu ma indepartez mult, ci constat ca am facut doar un mic cerc in jurul casei mele si ca ar fi bine sa ma pun serios pe o plimbare, caci deja vecinii se mira doar cand ma vad asa de ametita si aeriana.
Deschid poarta alcatuita dintr-un gard nu foarte inalt si alb si cand inchid trag aer rece in piept si expir tot ce am inhalat, lasand grijile sa se contopeasca cu atmosfera, purificandu-le.
O iau drept in faţa si pe parcurs, ochii mei mi se lovesc de cate ceva, observand fiecare persoana, fiecare lucru, fiecare gest si tot asa mai departe. Cei din jur ma salute prieteneste, atat adultii cat si copii de pe strada, ce se joaca cu saniile si se bat cu bulgarii.
Cartierul in care tocmai ne-am mutat este cu adevarat primitor, nu am simtit nici o aura malefica sau ceva asemanator cu ura, incat sa-mi defecteze simturile sau emotiile, totul este in armonie cu toate ca nu tot ceea ce vezi are sa fie in noanta de roz. Cine a spus ca viata este usora ? oricum batausi se pare ca exista si aici si deja intra in actiune.
Ii puteam observa cum coborau de pe dealuri de sus cu saniile si se izbeau de fiecare copil ce le statea in cale, vatamandui pe toti aproape.. era chiar insuportabil sa-i privesc pe huliganii acestia, imi provicau sila... chiar ma enerva comportamentul lor degajat si rau.
Am incercat sa-i ignor, continuandu-mi drumul spre centrul orasului, dar mai intai am privit o mica hart ape care am gasit-o prin valiza lui tata. Era chiar a orasului asa ca, folosindu-ma de ea am depistat un parc unde puteam sa scurtez drumul, decat sa o iau pe pod la rau sau ami stiu eu pe ce fel de strazi aglomerate.
Ajunsa la intrare am privit o pancarda ce era lipita de portile din fier forjat ale intrari unde scria asa: “Green Fairy Parckâ€. Un nume destul de fantezistic si creative pentru un parc destul de nepopulat, dupa cum vedeam, dar sigur cauza era iarna, insa totusi in orasul meu natal ma plimbam oriunde indiferent de anotim sau schimbarile bruste ale vremii, oricum asta nu are cum sa-mi afecteze mie starea de dispozitie.
Din nou trag aer in piept si ma aventurez intr-un loc mistic si desigur ca sunt fascinate pretutindeni de peisajul armonios decorat de mantia pura si alba a zapezii, care presareaza pe crengile goale si uscate ale arborilor strae sclipitor de sidefate si transparente.. alunecusurile isi fac si ele prezenta si deja observ nenumaratele cupluri cum se chinuie in hohote sa iasa teferi te pe ghetusi.
Intr-un final ma amuz si eu de dansii si imi continui drumul printre copaci, zaresc cu adevarat uimita un stop de viata, iar animalele se pare ca si in anotimul asta isi fac iveala si se alatura oamenilor la distractie.
Peisajul pur si simplu era brazdat de fericire si plin de viata: rasete, zambete, tipete de fericire cate si mai cate nu se auzeau in parcul acesta si eu care credeam ca am sa fiu singura fata ce se plimba de una singura in parc. Acum cand ma uit mai bine si imi fixez privirea castanie peste tot observ multe lucruri ce-mi fac inima sa pulseze de fericire, atata bucurie ma inconjoara incat e greu sa nu prind si eu spilul aventuri de a ma avanta in necunoscut.
Dar cine ar fi crezut ca totul avea sa se sfarseasca asa de repede.
M-am asezat frumos pe o banca si ca deobicei am expirat aer cald ca sa-mi incalzesc mainile reci. Manusile ele sunt subtiri si nu imi tin foarte mult de cald, nici macar nu am pus mana pe zapada si deja s-au inrosit sub material galben si pufos...
Si chiar in timp ce eu incercam din rasputeri sa-mi usuc mainile, au inceput sa se auda strigate, urlete si chiar huidueli de sus, de pe “dealurile†mici ale parcului. Pur si simplu am tresarit ca toti ceilalti si mi-am aruncat privirea destul de uimita asupra pustilor de adineauri, care faceau ravagii in cartierul meu.
Tot cu saniile erau si zburau cu ele de zor pe Zapata alunecoasa, sarind peste capetele noastre, de parca eram la vrea-un show sau ceva...incredibili de super enervanti...
Am incercat sa-i ignor, doar cand ii vedeam ca incep sa arunce cu bulgari oriunde detectau pe cineva si mai ales preferau sa tinteasca cuplurile sau chiar tinerele adolescente din parc, foarte nepoliticos... dar ce tot indrug eu pe glas ? Sunt obisnuita sa vad asemenea baieti, caci si eu cand eram mai mica eram deobicei luata peste picior de cate unul “desteptâ€.. dar a trecut ceva timp de atunci si pana la urma s-a infiripat prietenia intre noi, poate din cauza timpului si faptuluii ca eram colegi de generala ?
- Hmm.. am murmurat eu si am lasat aerul cald sa se transforme in aburi odata ce intrau in contact cu frigul de afara.
Sigur tipii astea m-au pus pe ganduri, insa nu prea aveam de gand sa se ia de mine asa ca m-am ridicat de pe banca, odata ce deja doua fete veneau ca sa se aseze si pareau mai mari de cat mine si decat sa le stric linistea, nu ca as fi putut face asta, am plecat alenea pe poteca lunga.
Deja ma indepartam de toata zarva aia si ma simteam mai linistita, din pacate nu prea puteam sa-mi bag mainile la caldura fiindca nu aveam buzunare, sau mai degraba nu puteam sa le deschis nastruii, fiindca sigur mainile aveau sa mi se faca sloi.
Asa ca am ramas cu ele afara, lasandu-le sa-si faca dansul odata cu pasii pe care ii parcurgeam.
Soarele avea dinti si stralucea slab, din cauza mantiei de nori aburii ce se asternusera pe intreg tinutul, in sfarsit liniste, insa parca sparta de sueratul vantului ce-mi pompa in urechii frigul... chiar daca aveam caciula tot frig imi era...
Am inceput sa ma indoiesc de faptul ca acum sunt sigura si ma aflu doar in prezenta mea, deja iesisem din parc, eram pe la poarta de iesire si parca cineva facea pasul odata cu mine, in acelasi rit si in aceiasi masura.
Nu era doar unul ci, erau mai multi. Ii puteam auzii clar si raspicat in aglomeratia din oras, unde multi colcaiau strazile frumos amenajate. Mi-am intors privirea ca sa vad cine este, dar nu asa de mult incat ei sa simta ca mi-am dat seama si ca i-am descoperit...
Si atunci surasul unuia dintre ei s-a facut auzit, m-am panicat instant: “Ahh.. deja imi este frica, cine este si ce vrea de la mine ?†Rasouns desigur ca nu am primit si din cauza adrenalinei acumulate de inima mea fricoasa am inceput sa ma ameste printre ceilalti si sa fug de mama focului, fiind prea speriata de cei din spatele meu care desigur i-am vazut cum alergau dupa mine si da, se pare ca erau baietii aceia batausi de adineauri, care faceau zarva si dezastru prin parc.
- Nu vreau sa mor... am soptit eu cu glasul ragusit de la atata amuteala.
Pasul mi l-am amrit si mai tare si parca ziceai ca sunt o gazela fugind de un grup de lei, doream asa de tare sa ma lase sau sa se piarda printre strazi.. insa in zadar fiindca ei sigur cunosteau locurile si chiar scurtaturi...
Pana la urma m-am oprit undeva, am privit in sus si am vazut ca eram in faţa marii bibleoteci, iar pe langa ea se aflau multi tineri cam de varsta mea si chiar mai mari, ce se bateau cu bulgari.
- Mai, mai, mai... se face auzit glasul plin de satisfactie a unuia dintre ei. Pana la urma pisicuta a cedat baieti... nu a reusit sa-si termine propozitia ca am intervenit eu repede dupa ce m-am intors cu tot trupul la ei si cu cateva picaturi de lacrimi pe la pleoape.
- Lasati-ma in pace ! am strigat eu la el si imediat s-a asezat o liniste apasatoare, intre noi.
- Hmm.. periculoasa dar si frumoasa, cum te numesti blondino ? intreaba tot primul baiat.
Era ianlt si privirea lui verde ma privea cu interes, atat de mult incat parca ma ardea cu acid.
- Nu vreau sa-ti spun si oricum de ce sa vorbesc eu cu un tip ca tine, ce nu are nici macar cei sapte ani de acasa, din nou am spus eu ceva rau si mi-am incrucisat mainile la piept, intorcandu-mi trupul spre stanga.
Dar actul meu de curaj nu prea m-a ajutat asa de mult, chiar daca acesta a ramas putin uimit de reactia mea de respingere, acesta s-a apropiat de mine si m-a prins de incheietura amini, atragandu-mi atentia si lasandu-ma socata de gest, chiar ma simteam nesiura pe mine si ma inspaimanta gandul ca m-ar putea rani.
- Asculta aici Barbie, de unde ai tu atat tupeu ca sa ridici tonul acela odios la mine ? Hmm ? ma intreaba el insa eu tac. Ce ? acum ti-ai ingitit limba, sunt dur si cool insa cu o domnisoara frumoasa ca tine as putea sa ma comport frumos, insa pari needucata... parintii tai sigur te-au lasat toata ziua sa te joci cu papusile si nici nu s-au ostenit sa-ti spun ace sa faci.
A ras copios pe ce a spus, la fel au facut si amicii lui, dar eu insa eram al dracului de enervate, pana in varful parului meu blond de Barbie cum zicea dansul. Chiar daca nu eram la fel de gratioasa ca un model, eram al naiba de puternica sa-l invat minte sa nu se mai ea de parintii mei.
- Esti un scaraoschi, pervers, tampit si arogant, care nici macar nu stie cum trebuie sa abordeze o domnisoara... Tampitule ! am strigat asa de tare, incat toata lumea m-a auzit si cu ajutorul ghetelor mele cu toc nu foarte inal, l-am calcat zdravan pana cand a tipat dupa maicasa.
- Roy ! au strigat amicii lui, esti bine ?
Cand toti au inceput sa rada de el, eu am rasuflat aerul din plamani, victorioasa si am continuat sa stau intr-o pozitie de glorie, paan cand m-am pomenit cu el ca se ridica sa ma atace cu bulgari de Zapata. In momentul acela chiar trebuia sa maresc pasul daca nu doream sa ajung placinta.
Aruncau acestia ca disperatii dupa mine,e u deabia de reuseam sa ma feresc si incercam totusi sa nu lovesc pe cei din jur, care si ei la randul lor au inceput sa arunce cu bulgari, doar ca nu in mine...
Am vazut ca o fata imi faceam semn sa ma apropii de ea, mai erau inca doua si cativa baieti, dar nici nu ama pucat bine ca incepusem sa “patinez†pe ghetusi.
Si chiar cand aveam sa ajung cu chiu cu vai la ei, am simtit o durere extraordinara la cap si am picat jos fara vlaga din cauza ca totul mi s-a luat din faţa ochilor. Culorile s-au stins si totul s-a inegrit...