Pure Blood

[Ellys]

Ms pentru commuri fetelor:* Am adus next-ul... stiu ca nu e foarte lung, dar sper sa va placa>:d<

Capitolul 2

A doua zi de dimineata m-am trezit foarte odihnita.Dupa atatea nopti de cosmar, in sfarsit am putut dormi linistita.M-am dus incet spre baie pentru a-mi face toaleta obisnuita.Nu a durat mult si am iesit, imbracandu-ma cu o pereche de blugi negri mulati, un maiou mov si o geaca neagra pe deasupra.Aratam destul de bine.Cand m-am uitat la ceas, am observat ca eram deja in intarziere.Am iesit repede din casa, fara a mai lua micul-dejun, salutand-o pe mama si pe fratele meu.
Dupa cum m-am asteptat am intarziat, dar din fericire doamna profesoara de matematica nu a ajuns inca.M-am asezat langa Alice, care din motive necunoscute mie era foarte entuziasta.M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca era destul de tarziu.Ciudat, profesoara aceasta era, de obicei, foarte punctuala.
Vocea lui Alice m-a intrerupt din balmajala mea mentala.Se parea ca dorea sa imi spuna ceva destul de important, judecand dupa fericirea pe care o emana.
-Hai, spune repede, ce se intampla?Ce cu entuziasmul asta la tine?am intrebat-o eu ridicand o spranceana.
-Proful de fizica a avut un accident.Initial am crezut ca e un simplu zvon, dar avand in vedere ca profa de mate nu a venit la ora, inseamna ca e adevarat, mi-a spus ea, un zambet aparandu-i in coltul gurii.
Stiu ca nu e bine sa iti para bine de raul altuia, dar in momentul acela eram in culmea fericirii.Niciodata nu mi-a placut acest profesor, in special din cauza ca, dupa parerea mea, el era un om prefacut.Din acest motiv am avut multe conflicte cu el de-a lungul ultimilor doi ani.
-Si nu mai facem fizica?am intrebat-o eu, incantarea putandumi-se citi pe fata.
-Pai, nu stiu.Cel mai probabil va veni un alt profesor, dar nu cred ca il vor inlocui chiar de astazi.
-Sper sa ai dreptate, nu am nici un chef de doua ore de chin.
Alice nu a mai apucat sa mai spuna nimic deoarece in clasa a intrat un barbat inalt, care avea in jur de douazeci si ceva de ani, mi se parea mie.Parul lui era bunet, lung pana la umeri, ii incadra chipul de o frumusete angelica.Ochii sai verzi ca smaraldul si buzele pline, ma faceau sa nu vrea sa imi dezlipesc privirea de la el.Purta o camasa neagra, deschisa la primii doi nasturi, prin care i se putea vedea corpul bine lucrat si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare.Desi arata ca un adevarat zeu,ceva dinauntrul meu imi spunea sa stau departe de el, dar in acelasi timp ma simteam si foarte atrasa de acel chip angelic.Abea atunci cand a ajuns la catedra am observat ca are cu el cataloul clasei noastre.Doar nu era el noul nostru profesor de fizica nu?ma intrebam eu neincetat.Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de vocea lui,care a rasunat in intreaga clasa.
-Buna ziua!Ma numesc Danyel Blake si anul acesta veti face cu mine fizica.Banuiesc ca ati aflat despre nefericitul accident al fostului vostru profesor de fizica nu?Si sunt convins ca va pare foarte rau pentru el, spune barbatul pe un ton care mi s-a parut mie din cale afara de ironic.
O serie de urale s-au auzit prin clasa.Toti pareau foarte incantati de noul nostru dascal, mai putin eu, care vedeam ceva foarte ciudat la acest tip.
-Nu sunteti cam tanar pentru a preda? am intrebat pe un ton batjocoritor.
La aceasta intrebare toata clasa a amutit.Eram destul de cunoscuta despre intrebarile taioase pe care le puneam.Imi place sa fac pe cineva sa se simta stanjenit in fata mea.
-Tu trebuie sa fii Lilith nu-i asa?Mi s-a spus cat de mult iubesti aceasta disciplina si de asemenea ca ai avut multe conflicte cu predecesorul meu,dar te asigur ca, toate acestea se vor schimba.
-Mda, eu sunt, prezenta la datorie, am spus nepasatoare.
Putin imi pasa mie ce credea el despre mine.
-Domnisoara Lilith, daca tot vrei atat de mult sa fii observata si sa vorbesti, ce-ar fi sa iesi la tabla si sa ne vorbesti tuturor despre o problema foarte frumoasa de fizica? m-a intrebat el,pe un ton mai mult decat ironic.
Da, eu si gura mea mare.De ce oare nu pot sa invat sa tac atunci cand e cazul? Danyel m-a tintuit cu privirea si nu mi-a ramas decat sa trec la tabla.Mi-a dat o problema la care abea am stiu sa scriu datele.Nu stiam nici macar cu ce sa incep, nici o formula, nimic.M-am uitat pe furis la Danyel,pe care aproape il bufnea rasul.
-Haide, Lilith, acum poti vorbi cat doresti, nimeni nu te va opri, mi-a zis si un zambet batjocoritor i-a aparut pe fata.
Il priveam cu atata ura, incat, daca privirea ar putea ucide, el cu siguranta ar fi fost mort.Danyel se uita la mine amuzat, parca incercand sa spuna ceva, dar nici un cuvant nu ii iesea din gura.Brusc, in mintea mea s- a aprins beculetul.Stiam cum sa rezolv problema.Formulele imi circulau libere prin minte, de parca mi le soptea cineva.Am terminat repede de”rezolvat” si m-am intors in banca mea, fara sa ii adresez nici un cuvant celui de la catedra.
-Bravo Lilith, sunt madru de tine! a spus,iar un zambet destul de sincer i-a aparut pe chip.
Ciudat, chiar parea multumit si nu imi dadeam seama de ce.
-Mda, ma bucur, i-am raspuns nedumerita.
Dupa scurta noastra convorbire, Danyel a inceput sa predea.Am intors capul spre fereastra, incepnad sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat.Cum am reusit eu as rezolv o problema asa de grea, daca eu nici macar cunostintele elementare nu le am la aceasta materie?O multime de astfel de intrebari mi-au invadat mintea.
Dintr-odata o durere de cap m-a cuprins.Totul a inceput sa se intunece, iar acele siluete groaznice care imi bantuiau visele au inceput sa se materializeze pe langa mine.Din nou, sentimentul acela de teama m-a cuprins, numai ca de data aceasta era mult mai intens.Era o teama atat de mare, incat imi doream sa nu ma fii nascut.Nu aveam unde sa fug, nu aveam unde sa ma ascund, eram prinsa in acel cosmar, care ma ingrozea.Am inchis ochii si am dat voie lacrimilor calde sa imi invadeze obrajii.O multime de voci se auzeau in jurul meu si am simtit ca doua brate puternice m-au ridicat de jos.Dar degeaba, deja intunericul a pus stapanire pe mine si imi parea ca trupul mi-a parasit aceasta lume.

Cand am deschis ochii am vazut ca eram intr-o camera pe care nu o cunosteam.Peretii erau albi, cu cateva tablouri atarnand pe ei.In fata ferestrei era un birou negru cu o multime de teancuri de hartii pe el.Era foarte sarac mobilata aceasta incapere.Langa patul pe care eram eu intinsa se afla un scaun, iar pe el statea un barbat.Ma uitam atenta, dar nu-i puteam distinge chipul din cauza umbrelor care inca nu au disparut de tot.
-In sfarsit, te-ai trezit!spune el zambind.
La auzul vocii sale mi-am dat seama imediat cine era.Danyel.
-Ce s-a intamplat?Cum am ajuns aici? l-am intrebat,fiind inca speriata.
-Ai lesinat si te-am adus la infirmeria scolii.
Nu imi venea sa cred.De ce mi se intamplau lucrurile astea tocmai mie?Ce am facut sa merit sa vad acele siluete?Oare nu cumva innebuneam?Mi-am pus mainile pe fata si mi-am sters lacrimile, care au inceput sa se iveasca din colturile ochilor.Danyel ma privea ingrijorat, dar in acelasi timp intelegator si apoi m-a luat in brate.Era atat de bine la pieptul sau, parfumul lui placut invadandu-mi narile.Ma simteam in siguranta in bratele sale si nu voiam sa mai plec de acolo in veci.
-Linisteste-te, o sa fie bine, vei intelege in curand ce se intampla cu tine.
Nu am inteles ce a vrut sa spuna prin asta, dar am continuat sa il strang in brate.Desi l-am cunoscut abea acum cateva ore, ceva din sufletul meu il recunoaste si doreste sa fie aproape de el.Era un sentiment ciudat, ceva ce nu mai simtisem niciodata si totusi atat de placut.
-Danyel,de ce esti asa grijuliu cu mine?am intrebat eu curioasa.
-La momentul potrivit vei afla draga mea Lilith, a rostit calm.
-Dar nu inteleg, ma cunosti doar de cateva ore si acum ai grija de mine?
-Ti-am spus, toate la timpul lor, a raspuns el scurt.
M-a bagat complet in ceata, chiar nu stiam ce sa mai inteleg.Am renuntat sa-i mai pun vreo intrebare deoarece raspunsurile sale ma incurcau mai mult.Era foarte bizar ceea ce se intampla,dar am decis ca macar pentru cateva minute sa nu ma mai gandesc la nimic si sa profit de imbratisarea calda si protectoare a lui Danyel.