01-03-2011, 10:11 PM
Cred ca eram prin clasa a II sau a III-a. Pana atunci stateam in serile de ajun pana tarziu ,cand mi se facea somn, ca sa il pandesc pe asa zisul Mos-Craciun. De fiecare data adormeam, iar dimineata eram suparata ca sunt cadouri sub brad, iar eu nu l-am vazut cand le-a pus. Iar intr-un an se pare ca mosu' a intarziat, iar parintii mi-au explicat ca, cadourile sunt pe drum ( veneau dintr-o tara straina ), iar atunci mi-a picat fisa. Fratele meu a fost devastat, iar eu super dezamagita din cauza ca am fost mintita, dar cu timpul am inteles. Desi inca imi spun ca spiritul lui exista, iar pe asa o cred ( sau poate ca nu ).
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...