Dryadales

[DeDal N.]

Sunt chiar socat. Tax a fost alaturi de ea aproape tot timpul. Chair daca ea spune ca nu din vina mea, tot ma simt vinovat. Macar o data in viata chiar simt ca am facut ceva ce nu trebuia.
Poate nu vrea sa ma simt prost din cauza asta sau mai stiu eu ce. Acum imi dau seama ce inseamna sa ai prieteni adevarati. Sa incerci sa ii ucizi, sa le termini fiintele apropiate si ei ma suporta cu toate figurile mele...stai. Am zis eu asta? Ma opresc uimit. De cand naiba ma judec eu, pe mine?
-Hei, s-a intamplat ceva?
Saya si Akira ma priveau uimiti. Probabil ca eram stupefiat si asta se vedea foarte clar. Poate prea clar.
-Nu, nu s-a intamplat nimic. Doar mi-am adus aminte de o expresie si ma intrebam daca e valabila si in cazul nostru.
Roscatul ma privea uimit si amuzat.
-Ce expresie te pune atat de mult pe ganduri, mai blondinule?
-Memento Mori*, zic eu pe nerasuflate. Era prima care imi venise in minte.
-Tu vorbesti serios, ma intreaba Saya. Asta te macina pe tine?
-De ce nu? Pana la urma, nu suntem nemuritori, am dreptate?

*Nu uita ca mori.