Dryadales

[DeDal N.]

Ii simt buzele jucandu-se parca si in acelasi timp glasuri revoltate. Deschid ochii usor si aud o voce de fata. In acel moment imi dau seama de prostia pe care o faceam. Il sarut pe cel mai bun prieten al meu.
Ma retrag socat de ceea ce tocmai facusem. In jur era o liniste apasatoare dar in acea clipa vad doar ochii roscatului ce ma priveste uimit, ce ma intreba 'Doar atat?'. Nu pot sa spun nimic, nu am puterea sa ma scuz asa ca ma intorc si o iau la goana catre padure. Nu vreau sa ma gandesc la ce se va intampla. Imi las gandurile deoparte si aud un zgomot facut de niste pasi grabiti in urma mea. Nu ma intereseaza cine ma urmareste, poate fi el, poate fi oricine.
Alerg cat pot de repede si dupa un timp ma opresc, simtind ca nu mai pot sa respir. Ma proptesc de un copac si privesc in jur. Inca aud zgomotul festivalului si de frunze strivite de cineva care se apropie usor de locul in care ma aflam.