12-11-2010, 11:40 PM
Multumesc mult pentru comm.Ma bucur ca iti place si sper ca vei citi in continuare.Scz s-a mai strecurat cate o greseala printre cele ce vor urma.Pupici si next-ul.
Trecusera trei ore de la intrevederea cu redactorul. Jesse statea la cafenea si isi ineca amarul intr-un pahar de suc de portocale. Nick plecase in urma cu jumatate de ora in Honolulu pentru a scrie un articol despre cea mai recenta furtuna si toate pagubele pe care le produse. Dupa cate se parea facuse ravagii. Bausera impreuna o cafea, timp in care Jesse ii povestise in mare ce se intamplase in Rusia si deasemenea noua lui misiune: de a scrie o carte. Si acum, cand isi aducea aminte stramba din nas. Nick rase de mutra lui de copil indignat, dar ii urase bafta. Il avertiza si ca Blake e un lup cu blana de oaie si ca ar trebui sa aiba grija in preajma lui. Jesse ridica din umeri; trecuse prin altele mai rele la viata lui. Nu se lasa el speriat de un doctoras. Termina sucul, plati,apoi pleca pe strada aglomerata a orasului. Mai avea la dispozitie o jumatate de ora pana sa trebuiasca sa ajunga la spital. Prefera sa mearga, decat sa cheme un alt taxi, sa lase aerul fierbinte sa-i patrunda in pori. Se putea simti in aer mirosul primaverii, dar si mirosurile specifice orasului: asfalt incins,fast food si cafea proaspata. Toate acestea se imbinau, iesind o combinatie ciudata ce ii umplea inima de bucurie. Aici se simtea acasa. Toate sunetele ii erau familiare, oameni pe care nu ii vazuse niciodata pana atunci i se pareau cunoscuti, inghesuiala din cadrul orei de varf, toate ii erau dragi.
Hoinarii pe strazi, pierdut in lumea lui, pana ce se trezi in fata spitalului. Intra inauntru si pielea i se infiora din cauza aerului conditionat. Ajuns la receptie ii inmana unei asistente dolofane, dar dragute, carte de vizita si specifica ca doreste sa discute cu doctorul Thorton.
Asistenta ii zambi si ii explica cum sa ajunga la biroul lui Blake care se afla trei etaje mai sus.
Jesse lua liftul, chiar daca nu ii placea ideea de a sta inchis intr-o cutie suspendata de un nenorocit de cablu. Acum nu era un moment bun ca sa bage in seama claustrofobia de care suferea din copilarie. Spitalul era destul de intortocheat, dar in mai putin de 10 minute reusi sa gaseasca locul dorit. Inainte sa bata arunca o privire in jur. Nu-i placeau spitalele. Miroseau a suferinta, moarte si a dezinfectant. In toti anii lui facuse tot posibilul pentru a le ocoli. Cand se gandea cat timp va fi nevoit sa petreaca in acest loc il treceau fiori pe sina spinarii. Scutura capul pentru a reveni la realitate. Nu-i pasa daca facea o impresie buna sau nu ,vroia sa termine cu chestia asta cat mai repede.
Batu la usa. Timp de cateva momente nu auzi nimic. Mai batu o data, un pic mai tare, apoi auzi un intra raspicat. Se conforma.
Biroul era mic, daca il comparai cu cel a lui Roberts. Totul era vopsit in alb. Langa fereastra trona un birou inchis la culoare, si un fel de dulapior cam de statura unei persoane. In partea opusa se afla o masuta si doua fotolii ce pareau destul de confortabile, iar jos langa usa se afla doua ghivece, pe care, daca nu erai atent, puteai oricand sa le rastorni cu piciorul.
Jaluzelele erau trase pe jumatate, lasand un pic din lumina orbitoare a soarelui sa patrunda in incapere. Iar la birou era el. Avea parul ciufulit si ochii rosii, semn ca atipise timp de cateva momente. Il privi pe Jesse confuz, dar in acelasi timp curios. Se ridica de pe scaun si se apropie de baiat. Avea in jur de un metru optzeci, iar corpul ce i se intrezarea printre hainele sifonate era lipsit de moliciunea unui om sedentar. Parea tare ca o stanca.
-Luati loc, va rog, zise cu o voce placuta, melodioasa, ce-i gadila la Jesse auzul. Cu ce va pot ajuta?
-Buna ziua, zise baiatul politicos. Sunt Jesse Rosson...astepta sa vada daca numele ii zicea ceva. Cunoscandu-l pe Roberts, stia ca deja il anuntase pe Blake cine ii va scrie cartea. Dar cand vazu ca numele sau nu starni niciun fel de reactie din parte interlocutorului sau, continua...eu sunt insarcinat cu scrierea cartii.
Jesee observa imediat cum ochii i s-au inasprit, cum acel licar de curiozitate si bunavointa disparu din ei. Zambetul se evapora de pe fata, in locul lui aparand a incruntatura care l-ar trimite si pe dracu la plimbare.
-Ah...era singurul cuvant pe care doctorul fusese in stare sa-l zica timp de cateva minute. Il privi pe tanarul din fata lui cu ochi critic. Era destul de inalt, dar mai scund decat el, corpul ii era bine facut, atletic, prin manecile suflecate putand observa muschii lunguieti ca de felina. Fata micuta si bronzata ii era incadrata de parul brunet si dezordonat ce ii ajunge pana aproape de umeri, iar ochii albastrii enormi il priveau curiosi. La o prima vedere Blake concluziona ca tanarul din fata sa avea in jur de 20 de ani si era pus pe fapte mari. Probabil se angajase de curand la vreo editura si vroia un renume in domeniu. La naiba, numai asa ceva mai avea nevoie.Un tanar cu vise mari care sa-l foloseasca pe post de cobai. Era enervat de propria neputinta si de faptul ca fusese nevoit sa se lase controlat de nenorocitul ala de consiliu. Se intreba cum naiba va reusi sa-l suporte pe copilul asta timp de cateva saptamani. Ii va face viata un calvar. Aruncand inca o privire tanarului isi dadu seama ca rezidentele sale si asistentele vor avea dupa ce ofta. Baiatul era o frumusete. Probabil isi gresise chemarea, la o fata ca aia ar fi trebuit sa se faca fotomodel, nu scriitor.
Jesse astepta rabdator ca Blake sa-si termine inspectia. Isi dadea seama ca era nemultumit de ceea de vedea si zambi in sinea lui. "Pana la urma va fi amuzant!"
-Deci, incepu Blake cu un ton cat se poate de enervat, pe tine te-au trimis.
-Da, pe mine.
-Au facut atata caz cu carte asta si au trimis un incepator ca sa o scrie, zise cu ironie. Nu-mi vine sa cred! Defapt nici nu stiu de ce ma mai mir. Nici nu ma asteptam sa iasa ceva de calitate.
Jesee se chinui sa-si pastreze calmul, chiar daca munca sa i-a fost insultata pe fata de un barbat inchis la minte. Nici macar nu il cunostea si incepuse sa-l judece. Trebuia sa se abtina. Nu va optine nimic din intrevederea asta daca isi va pierde calmul.
-Cu tot respectul, domnule doctor, dar ati citit ceva scris de mine?
-Nu, nu cred, cel putin...
-Atunci de unde stiti ca munca mea e lipsita de calitate?
-Nu te enerva pustiule pe mine. Nu e nimic personal, pur si simplu...
-Nu vreti sa scriu aceasta carte, termina Jesse propozitia in locul lui.
-Ai dreptate, nu vreau.
-Atunci suntem chit, pentru ca nici eu nu vreau s-o scriu.
Blake se incrunta.
-Si atunci ce mama naibii mai cauti aici?
-Am avut de ales intre dumneavoastra si un concediu fortat. M-am gandit ca dintre doua rele sunteti cea mai suportabila, dar incep sa ma indoiesc de intelepciunea deciziei mele. Mi s-a spus ca voi intalni un doctor ilustru, cu o inteligenta peste medie. Vad ca s-au cam inselat.
Intepatura duru. A fost insultat de un pusti razgaiat.
-Auzi aici, pustiule...
-Ma cheama Jesse, nu pustiule.
-Nu-ti permit sa vi la mine in birou si sa ma insulti!
-Dar nu v-am insultat, era doar o observatie nevinovata.
-Nici macar nu ma cunosti si...
-Nici dumneata nu ma cunosti, dar pentru asta mi-ai catalogat muca precum lipsita de calitate.
Liniste. Blake se mai desumfla un pic. Pustiul nu era tocmai prost. Avea o sclipire de inteligenta pe acolo pe undeva.
-Ok, zise un pic mai potolit, imi cer scuze pentru presupunerile mele.
-Atunci si eu imi cer scuze. Jesse zambi si ochii i se luminara.
Pentru un moment Blake uita sa mai respire. Imaginea celui din fata lui i se intipari in memorie. Arata atat de inocent si de adorabil cu zambetul acela pe fata. Ca un copil micut ce trebuia protejat. Se trezi cuprins de o dorinta de a-l lua in brate si de a-i aranja bretonul care ii cazuse pe frunte. "Ce naiba ai omul? gata !! Revin-o-ti! Iar ai luat-o pe aratura.
-Vroiai sa discutam ceva specific acum?zise dupa un moment de tacere destul de jenant.
-Nu neaparat. Vroiam doar sa va cunosc, sa-mi fac o imagine proprie a persoanei dumneavoastra. De maine vom incepe adevarata munca.
-Sti ce se spune: nu te lasa pacalit de prima impresie.
-Parca zicala era :"Prima impresie conteaza!"
Blake zambi un pic stramb.
-Da si aia ,dar nu vad cum ma va ajuta pe mine acum. Deja am stricat prima impresie.
-Poate da, poate nu. Inca nu m-am hotarat.
Blake mai dori sa spuna ceva,dar fix in momentul acela intra ca un val vartej in incapere prietenul sau cel mai bun, Daniel,care era doctor de ginecologie la acelasi spital.
-Blake trebuie sa vorbesc urgent cu tine. Am o intalnire in seara asta si habar n-am cu ce sa ma imbrac.
Se opri cand il vazu pe Jesse stand pe scaun si ii privi pe cei doi cu o curiozitate vadita.
-Imi cer scuze ca deranjez. Nu stiam ca esti cu un pacient.
-Inca nu ai invatat sa bati la usa? zise Blake cu un ton cat se poate de iritat.
-Dupa cum vezi, nu prea.Daniel era bine dispus, ii venea sa rada cand intalni privirea celuilalt doctor care parea sa zica: te voi strange de gat.
-Stati linistit eu tocmai plecam, zise Jesse.
Daniel se apropie de baiat.
-Daniel O'Neil, doctor de ginecologie primara.
-Jesse Rosson, incantat.
-Acel Jesse Rosson? intreba Daniel cu uimire.
-Depinde ce intelegeti prin acel, domnule doctor. Jesse zambi.
Blake privea cand la unul cand la altul neintelegand ce vroia sa zica prietenul sau.
-Citesc articolele tale de cand ai inceput sa scri pentru L.A.Times. Sunt formidabile. Cel putin ultimul a fost o lovitura de maestru.
-Merci.Nu chiar o lovitura de maestru. Am avut un pic de noroc.
-La fiecare articol?
-Ei ce pot sa spun? sunt un tip norocos. Se indeparta un pic de Daniel si isi intoarse privirea spre Blake care parea confuz. Mi-a parut bine de cunostiinta domule Thorton. Ne vedem maine ca sa punem la punct detaliile. Va doresc o zi buna la amandoi.
Iesi repede din incapere, nedandu-le celor doi doctori ocazia sa mai zica ceva.
-Ce vroiai sa zici prin articole? Ce naiba de articole? intreba Blake.
-Vrei sa zici ca nu stii? Daniel incepu sa se prapadeasca de ras. Mai sti articolul pe care ti l-am aratat luna trecuta despre lupta de putere intre cei doi yakuza?
-Da.Chiar mi-a placut.Ce-i cu el?
-Baiatul care tocmai a plecat de la tine din birou l-a scris.
-Poftim?! esti sigur?
-Da foarte sigur.De ce?
-Tipul care a plecat de la mine din birou va scrie cartea aia nenorocita. Blake se lasa obosit in scaunul de la birou. Nu-mi vine sa cred...
-Ce? ca-i asa de tanar?Sa sti ca si eu am ramas uimit.Nu stiu cine a scris un mic articol despre el odata in care zicea ca are numai 24 de ani. Dar nu arata de 24 de ani, nici nu-i dai mai mult de 20.
-Mie imi zici? Chiar m-am facut de ras, zise cu o voce amara Blake.
-Ce naiba ai mai facut de data asta?
-Pai pentru inceput i-am criticat munca si l-am facut incepator.
Doctorul ofta.Nu mi-a trecut prin cap ca el este acel Jesse.
-Si cum a reactionat?
-A zis ca se astepta sa am o inteligenta peste medie.
Daniel nu se mai putu abtine. Izbucni intr-un ras de sigur il puteau auzi pana si asistentele de la receptie.
-Nu e nimic amuzant, zise Blake bosumflat.
-Ba da. Nu-mi vine sa cred ca te-a luat peste picior. Dar o meritai prietene.Daca ai zis ca muncii lui ii lipseste calitatea o meritai din plin. Pustiul e practic un geniu.
-Uite ce e...poate se pricepe sa scrie articole, dar asta nu-l face un geniu.
Daniel se incrunta.
-Tu chiar nu sti nimic.A absolvit Oxfordul cand avea numai 17 ani, iar la 19 si-a luat masterul in stiinte politice la Harvard.Din cate am auzi isi pregateste acum si doctoratul la Yale,dar nu stiu daca in diplomatie sau negocieri in afaceri.
-Ma dau batut.Bine pustiul e un geniu.
-Dar totusi de ce scrie el cartea asta?
-Habar n-am. Mi-a zis ca nu a avut ce face. Trebuia sa aleaga intre asta sau un concediu fortat.
-Va fi foarte amuzant sa vad cum o sa va intelegeti voi doi. Nici unul nu prea doriti proiectul asta. Va fi amuzant, foarte amuzant.Si daca le mai punem la socoteala si pe domnisoarele care acum probabil susotesc despre micul tau vizitator, munca aici va deveni foarte interesanta.
-Deja au inceput sa susoteasca?
-Mda. Sincer, de ce crezi ca am dat buzna aici? chiar arat eu ca unul care nu stie cu ce sa se imbrace la o intalnire? Daniel ranji. Eram curios sa vad ce frumusete ai in birou.
-Domnul sa ne ajute pe toti in saptamanile ce vor urma. Spitalul asta se va transforma intr-un circ.
-Lasa dramatismele, Blake. Nu ti se potrivesc. Apropo, zise Daniel scotand ziarul de sub brat, hai sa-ti arat si ultimul articol a "baiatului", asa cum il numesti tu.
-Lovitura de maestru? Blake ridica dintr-o spranceana cu ironie.
-Chiar aia.
Doctorul lua ziarul si incepu sa citesca articolul, care spre mirarea lui, reusi sa-i capteze atentia. Ramasese uitmit de acuratetea cu care erau descrise scenele de groaza la care fusese martor Jesse. Privind fotografia simti cum stomacul i se intoarse pe dos. Barbati si femei in costume de gala erau cazuti pe jos in balti de sange, in timp ce undeva in indepartare, la balcon un barbat mascat ii ameninta pe cei ramasi in picioare cu o pusca. Articolul era destul de lung, de 4 pagini si explica pe larg ce se petrecuse defapt in Rusia in ultima saptamana.La sfarsitul articolului in colt vazu si numele lui:Jesse R.
-Nu am ce comenta. E un articol bun.
-Bun?! e fenomenal!
Si Blake era de aceeasi parere, dar prefera sa taca.
-Frumos, talentat si destept.Numai asta imi mai lipsea.
-Blake, nu-mi place cand faci mutra asta. Imi dai fiori.Daniel il privi ingrijorat. Ai zis ca e frumos...Blake sper ca nu ai de gand sa joci unul dintre jocurile tale nenorocite cu pustiul asta.
-Ce te face sa crezi ca as face asa ceva?
-Te cunosc de multi ani. In plus ai zis ca e frumos. Tu nu zici niciodata despre un barbat ca e frumos, decat daca...
-Decat daca ce? intreba Blake cu un ton mieros aducator de necazuri.
-Mai bine il lasi in pace sa-si faca treaba, zise Daniel devenind serios. Pustiul nu e unul dintre experimentele tale, Blake. Promite-mi ca nu vei juca unul dintre jocurile tale cu el.
-Nu-ti promit nimic. Daca tot trebuie sa suport acest calvar macar sa ma si distrez un pic.
Un zambet sinistru ii aparu pe fata. De ce nu, pana la urma Jesse era un baiat frumos. Putea sa se distreze un pic. Trecuse destul de multa vreme de ultima oara cand facuse asa ceva. De obicei prefera femeile, dar, de cand se despartise de Issabela avusese si doua aventuri cu barbati. Nu era cine stie ce. Sex si atat. Da, gandi satisfacut, se va distra un pic pe seama pustiului.
Trecusera trei ore de la intrevederea cu redactorul. Jesse statea la cafenea si isi ineca amarul intr-un pahar de suc de portocale. Nick plecase in urma cu jumatate de ora in Honolulu pentru a scrie un articol despre cea mai recenta furtuna si toate pagubele pe care le produse. Dupa cate se parea facuse ravagii. Bausera impreuna o cafea, timp in care Jesse ii povestise in mare ce se intamplase in Rusia si deasemenea noua lui misiune: de a scrie o carte. Si acum, cand isi aducea aminte stramba din nas. Nick rase de mutra lui de copil indignat, dar ii urase bafta. Il avertiza si ca Blake e un lup cu blana de oaie si ca ar trebui sa aiba grija in preajma lui. Jesse ridica din umeri; trecuse prin altele mai rele la viata lui. Nu se lasa el speriat de un doctoras. Termina sucul, plati,apoi pleca pe strada aglomerata a orasului. Mai avea la dispozitie o jumatate de ora pana sa trebuiasca sa ajunga la spital. Prefera sa mearga, decat sa cheme un alt taxi, sa lase aerul fierbinte sa-i patrunda in pori. Se putea simti in aer mirosul primaverii, dar si mirosurile specifice orasului: asfalt incins,fast food si cafea proaspata. Toate acestea se imbinau, iesind o combinatie ciudata ce ii umplea inima de bucurie. Aici se simtea acasa. Toate sunetele ii erau familiare, oameni pe care nu ii vazuse niciodata pana atunci i se pareau cunoscuti, inghesuiala din cadrul orei de varf, toate ii erau dragi.
Hoinarii pe strazi, pierdut in lumea lui, pana ce se trezi in fata spitalului. Intra inauntru si pielea i se infiora din cauza aerului conditionat. Ajuns la receptie ii inmana unei asistente dolofane, dar dragute, carte de vizita si specifica ca doreste sa discute cu doctorul Thorton.
Asistenta ii zambi si ii explica cum sa ajunga la biroul lui Blake care se afla trei etaje mai sus.
Jesse lua liftul, chiar daca nu ii placea ideea de a sta inchis intr-o cutie suspendata de un nenorocit de cablu. Acum nu era un moment bun ca sa bage in seama claustrofobia de care suferea din copilarie. Spitalul era destul de intortocheat, dar in mai putin de 10 minute reusi sa gaseasca locul dorit. Inainte sa bata arunca o privire in jur. Nu-i placeau spitalele. Miroseau a suferinta, moarte si a dezinfectant. In toti anii lui facuse tot posibilul pentru a le ocoli. Cand se gandea cat timp va fi nevoit sa petreaca in acest loc il treceau fiori pe sina spinarii. Scutura capul pentru a reveni la realitate. Nu-i pasa daca facea o impresie buna sau nu ,vroia sa termine cu chestia asta cat mai repede.
Batu la usa. Timp de cateva momente nu auzi nimic. Mai batu o data, un pic mai tare, apoi auzi un intra raspicat. Se conforma.
Biroul era mic, daca il comparai cu cel a lui Roberts. Totul era vopsit in alb. Langa fereastra trona un birou inchis la culoare, si un fel de dulapior cam de statura unei persoane. In partea opusa se afla o masuta si doua fotolii ce pareau destul de confortabile, iar jos langa usa se afla doua ghivece, pe care, daca nu erai atent, puteai oricand sa le rastorni cu piciorul.
Jaluzelele erau trase pe jumatate, lasand un pic din lumina orbitoare a soarelui sa patrunda in incapere. Iar la birou era el. Avea parul ciufulit si ochii rosii, semn ca atipise timp de cateva momente. Il privi pe Jesse confuz, dar in acelasi timp curios. Se ridica de pe scaun si se apropie de baiat. Avea in jur de un metru optzeci, iar corpul ce i se intrezarea printre hainele sifonate era lipsit de moliciunea unui om sedentar. Parea tare ca o stanca.
-Luati loc, va rog, zise cu o voce placuta, melodioasa, ce-i gadila la Jesse auzul. Cu ce va pot ajuta?
-Buna ziua, zise baiatul politicos. Sunt Jesse Rosson...astepta sa vada daca numele ii zicea ceva. Cunoscandu-l pe Roberts, stia ca deja il anuntase pe Blake cine ii va scrie cartea. Dar cand vazu ca numele sau nu starni niciun fel de reactie din parte interlocutorului sau, continua...eu sunt insarcinat cu scrierea cartii.
Jesee observa imediat cum ochii i s-au inasprit, cum acel licar de curiozitate si bunavointa disparu din ei. Zambetul se evapora de pe fata, in locul lui aparand a incruntatura care l-ar trimite si pe dracu la plimbare.
-Ah...era singurul cuvant pe care doctorul fusese in stare sa-l zica timp de cateva minute. Il privi pe tanarul din fata lui cu ochi critic. Era destul de inalt, dar mai scund decat el, corpul ii era bine facut, atletic, prin manecile suflecate putand observa muschii lunguieti ca de felina. Fata micuta si bronzata ii era incadrata de parul brunet si dezordonat ce ii ajunge pana aproape de umeri, iar ochii albastrii enormi il priveau curiosi. La o prima vedere Blake concluziona ca tanarul din fata sa avea in jur de 20 de ani si era pus pe fapte mari. Probabil se angajase de curand la vreo editura si vroia un renume in domeniu. La naiba, numai asa ceva mai avea nevoie.Un tanar cu vise mari care sa-l foloseasca pe post de cobai. Era enervat de propria neputinta si de faptul ca fusese nevoit sa se lase controlat de nenorocitul ala de consiliu. Se intreba cum naiba va reusi sa-l suporte pe copilul asta timp de cateva saptamani. Ii va face viata un calvar. Aruncand inca o privire tanarului isi dadu seama ca rezidentele sale si asistentele vor avea dupa ce ofta. Baiatul era o frumusete. Probabil isi gresise chemarea, la o fata ca aia ar fi trebuit sa se faca fotomodel, nu scriitor.
Jesse astepta rabdator ca Blake sa-si termine inspectia. Isi dadea seama ca era nemultumit de ceea de vedea si zambi in sinea lui. "Pana la urma va fi amuzant!"
-Deci, incepu Blake cu un ton cat se poate de enervat, pe tine te-au trimis.
-Da, pe mine.
-Au facut atata caz cu carte asta si au trimis un incepator ca sa o scrie, zise cu ironie. Nu-mi vine sa cred! Defapt nici nu stiu de ce ma mai mir. Nici nu ma asteptam sa iasa ceva de calitate.
Jesee se chinui sa-si pastreze calmul, chiar daca munca sa i-a fost insultata pe fata de un barbat inchis la minte. Nici macar nu il cunostea si incepuse sa-l judece. Trebuia sa se abtina. Nu va optine nimic din intrevederea asta daca isi va pierde calmul.
-Cu tot respectul, domnule doctor, dar ati citit ceva scris de mine?
-Nu, nu cred, cel putin...
-Atunci de unde stiti ca munca mea e lipsita de calitate?
-Nu te enerva pustiule pe mine. Nu e nimic personal, pur si simplu...
-Nu vreti sa scriu aceasta carte, termina Jesse propozitia in locul lui.
-Ai dreptate, nu vreau.
-Atunci suntem chit, pentru ca nici eu nu vreau s-o scriu.
Blake se incrunta.
-Si atunci ce mama naibii mai cauti aici?
-Am avut de ales intre dumneavoastra si un concediu fortat. M-am gandit ca dintre doua rele sunteti cea mai suportabila, dar incep sa ma indoiesc de intelepciunea deciziei mele. Mi s-a spus ca voi intalni un doctor ilustru, cu o inteligenta peste medie. Vad ca s-au cam inselat.
Intepatura duru. A fost insultat de un pusti razgaiat.
-Auzi aici, pustiule...
-Ma cheama Jesse, nu pustiule.
-Nu-ti permit sa vi la mine in birou si sa ma insulti!
-Dar nu v-am insultat, era doar o observatie nevinovata.
-Nici macar nu ma cunosti si...
-Nici dumneata nu ma cunosti, dar pentru asta mi-ai catalogat muca precum lipsita de calitate.
Liniste. Blake se mai desumfla un pic. Pustiul nu era tocmai prost. Avea o sclipire de inteligenta pe acolo pe undeva.
-Ok, zise un pic mai potolit, imi cer scuze pentru presupunerile mele.
-Atunci si eu imi cer scuze. Jesse zambi si ochii i se luminara.
Pentru un moment Blake uita sa mai respire. Imaginea celui din fata lui i se intipari in memorie. Arata atat de inocent si de adorabil cu zambetul acela pe fata. Ca un copil micut ce trebuia protejat. Se trezi cuprins de o dorinta de a-l lua in brate si de a-i aranja bretonul care ii cazuse pe frunte. "Ce naiba ai omul? gata !! Revin-o-ti! Iar ai luat-o pe aratura.
-Vroiai sa discutam ceva specific acum?zise dupa un moment de tacere destul de jenant.
-Nu neaparat. Vroiam doar sa va cunosc, sa-mi fac o imagine proprie a persoanei dumneavoastra. De maine vom incepe adevarata munca.
-Sti ce se spune: nu te lasa pacalit de prima impresie.
-Parca zicala era :"Prima impresie conteaza!"
Blake zambi un pic stramb.
-Da si aia ,dar nu vad cum ma va ajuta pe mine acum. Deja am stricat prima impresie.
-Poate da, poate nu. Inca nu m-am hotarat.
Blake mai dori sa spuna ceva,dar fix in momentul acela intra ca un val vartej in incapere prietenul sau cel mai bun, Daniel,care era doctor de ginecologie la acelasi spital.
-Blake trebuie sa vorbesc urgent cu tine. Am o intalnire in seara asta si habar n-am cu ce sa ma imbrac.
Se opri cand il vazu pe Jesse stand pe scaun si ii privi pe cei doi cu o curiozitate vadita.
-Imi cer scuze ca deranjez. Nu stiam ca esti cu un pacient.
-Inca nu ai invatat sa bati la usa? zise Blake cu un ton cat se poate de iritat.
-Dupa cum vezi, nu prea.Daniel era bine dispus, ii venea sa rada cand intalni privirea celuilalt doctor care parea sa zica: te voi strange de gat.
-Stati linistit eu tocmai plecam, zise Jesse.
Daniel se apropie de baiat.
-Daniel O'Neil, doctor de ginecologie primara.
-Jesse Rosson, incantat.
-Acel Jesse Rosson? intreba Daniel cu uimire.
-Depinde ce intelegeti prin acel, domnule doctor. Jesse zambi.
Blake privea cand la unul cand la altul neintelegand ce vroia sa zica prietenul sau.
-Citesc articolele tale de cand ai inceput sa scri pentru L.A.Times. Sunt formidabile. Cel putin ultimul a fost o lovitura de maestru.
-Merci.Nu chiar o lovitura de maestru. Am avut un pic de noroc.
-La fiecare articol?
-Ei ce pot sa spun? sunt un tip norocos. Se indeparta un pic de Daniel si isi intoarse privirea spre Blake care parea confuz. Mi-a parut bine de cunostiinta domule Thorton. Ne vedem maine ca sa punem la punct detaliile. Va doresc o zi buna la amandoi.
Iesi repede din incapere, nedandu-le celor doi doctori ocazia sa mai zica ceva.
-Ce vroiai sa zici prin articole? Ce naiba de articole? intreba Blake.
-Vrei sa zici ca nu stii? Daniel incepu sa se prapadeasca de ras. Mai sti articolul pe care ti l-am aratat luna trecuta despre lupta de putere intre cei doi yakuza?
-Da.Chiar mi-a placut.Ce-i cu el?
-Baiatul care tocmai a plecat de la tine din birou l-a scris.
-Poftim?! esti sigur?
-Da foarte sigur.De ce?
-Tipul care a plecat de la mine din birou va scrie cartea aia nenorocita. Blake se lasa obosit in scaunul de la birou. Nu-mi vine sa cred...
-Ce? ca-i asa de tanar?Sa sti ca si eu am ramas uimit.Nu stiu cine a scris un mic articol despre el odata in care zicea ca are numai 24 de ani. Dar nu arata de 24 de ani, nici nu-i dai mai mult de 20.
-Mie imi zici? Chiar m-am facut de ras, zise cu o voce amara Blake.
-Ce naiba ai mai facut de data asta?
-Pai pentru inceput i-am criticat munca si l-am facut incepator.
Doctorul ofta.Nu mi-a trecut prin cap ca el este acel Jesse.
-Si cum a reactionat?
-A zis ca se astepta sa am o inteligenta peste medie.
Daniel nu se mai putu abtine. Izbucni intr-un ras de sigur il puteau auzi pana si asistentele de la receptie.
-Nu e nimic amuzant, zise Blake bosumflat.
-Ba da. Nu-mi vine sa cred ca te-a luat peste picior. Dar o meritai prietene.Daca ai zis ca muncii lui ii lipseste calitatea o meritai din plin. Pustiul e practic un geniu.
-Uite ce e...poate se pricepe sa scrie articole, dar asta nu-l face un geniu.
Daniel se incrunta.
-Tu chiar nu sti nimic.A absolvit Oxfordul cand avea numai 17 ani, iar la 19 si-a luat masterul in stiinte politice la Harvard.Din cate am auzi isi pregateste acum si doctoratul la Yale,dar nu stiu daca in diplomatie sau negocieri in afaceri.
-Ma dau batut.Bine pustiul e un geniu.
-Dar totusi de ce scrie el cartea asta?
-Habar n-am. Mi-a zis ca nu a avut ce face. Trebuia sa aleaga intre asta sau un concediu fortat.
-Va fi foarte amuzant sa vad cum o sa va intelegeti voi doi. Nici unul nu prea doriti proiectul asta. Va fi amuzant, foarte amuzant.Si daca le mai punem la socoteala si pe domnisoarele care acum probabil susotesc despre micul tau vizitator, munca aici va deveni foarte interesanta.
-Deja au inceput sa susoteasca?
-Mda. Sincer, de ce crezi ca am dat buzna aici? chiar arat eu ca unul care nu stie cu ce sa se imbrace la o intalnire? Daniel ranji. Eram curios sa vad ce frumusete ai in birou.
-Domnul sa ne ajute pe toti in saptamanile ce vor urma. Spitalul asta se va transforma intr-un circ.
-Lasa dramatismele, Blake. Nu ti se potrivesc. Apropo, zise Daniel scotand ziarul de sub brat, hai sa-ti arat si ultimul articol a "baiatului", asa cum il numesti tu.
-Lovitura de maestru? Blake ridica dintr-o spranceana cu ironie.
-Chiar aia.
Doctorul lua ziarul si incepu sa citesca articolul, care spre mirarea lui, reusi sa-i capteze atentia. Ramasese uitmit de acuratetea cu care erau descrise scenele de groaza la care fusese martor Jesse. Privind fotografia simti cum stomacul i se intoarse pe dos. Barbati si femei in costume de gala erau cazuti pe jos in balti de sange, in timp ce undeva in indepartare, la balcon un barbat mascat ii ameninta pe cei ramasi in picioare cu o pusca. Articolul era destul de lung, de 4 pagini si explica pe larg ce se petrecuse defapt in Rusia in ultima saptamana.La sfarsitul articolului in colt vazu si numele lui:Jesse R.
-Nu am ce comenta. E un articol bun.
-Bun?! e fenomenal!
Si Blake era de aceeasi parere, dar prefera sa taca.
-Frumos, talentat si destept.Numai asta imi mai lipsea.
-Blake, nu-mi place cand faci mutra asta. Imi dai fiori.Daniel il privi ingrijorat. Ai zis ca e frumos...Blake sper ca nu ai de gand sa joci unul dintre jocurile tale nenorocite cu pustiul asta.
-Ce te face sa crezi ca as face asa ceva?
-Te cunosc de multi ani. In plus ai zis ca e frumos. Tu nu zici niciodata despre un barbat ca e frumos, decat daca...
-Decat daca ce? intreba Blake cu un ton mieros aducator de necazuri.
-Mai bine il lasi in pace sa-si faca treaba, zise Daniel devenind serios. Pustiul nu e unul dintre experimentele tale, Blake. Promite-mi ca nu vei juca unul dintre jocurile tale cu el.
-Nu-ti promit nimic. Daca tot trebuie sa suport acest calvar macar sa ma si distrez un pic.
Un zambet sinistru ii aparu pe fata. De ce nu, pana la urma Jesse era un baiat frumos. Putea sa se distreze un pic. Trecuse destul de multa vreme de ultima oara cand facuse asa ceva. De obicei prefera femeile, dar, de cand se despartise de Issabela avusese si doua aventuri cu barbati. Nu era cine stie ce. Sex si atat. Da, gandi satisfacut, se va distra un pic pe seama pustiului.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui