24-10-2010, 07:09 PM
Next ^:)^
Totul e ciudat, absolut tot ce are legatura cu Ryuuzaki. Nu mai stiu cum sa-i interpretez actiunile. Acum doua seri l-am gasit la ora trei dimineata la leptop, insa nu era vorba despre caz sau ceva… nu, el se juca Tetris. Bineinteles ca i-am confiscate bateria si m-am certat cu el pe chestia asta, insa partea buna este ca s-a culcat. Cand imi aduc aminte cum ma privea… se uita la mine de parca ar fi fost gata sa ma omoare, insa trebuia sa inteleaga ca e spre binele lui. I-am dat totusi a doua zi bateria -nu voiam sa apar in fata lui ca o muiere ce ii interzice sa se joace la calculator-, dar totul a fost cu conditia sa doarma in timpul noptii. Am crezut ca a inteles aspectul, pe dracu. Aseara m-am trezit intamplator pentru a merge la baie si m-am uitat la Ryuuzaki sa vad daca doarme. Totul era bine. Cand m-am intors insa, brunetul umbla frumos pe leptop, din nou la Tetris. Ma rog, avand in vedere ca i-ar ne-am certat, e destul de nervos, nu mi-a vorbit deloc zilele astea.
Si iata-ma deci, stand acum in pat, in incercarea oarba de a adormi. Ma foiam de cateva ore, gandindu-ma la ceea ce s-a intamplat si mai ales la ceea ce ar trebui sa fac.
-Nu poti dormi?
Vocea lui Ryuuzaki mi-a atras atentia. M-am ridicat uimit in sezuta, inca cu perna in brate, privind nedumerit spre patul brunetului. Nu ma gandeam ca o sa vorbeasca atat de curand cu mine.
-Da… murmur eu.
S-a ridicat si el, indreptandu-si privirea catre mine. Linistea apasatoare s-a lasat peste noi doi. Nu prea stiam ce sa-i spun avand in vedere intamplarile precedente si certurile cu el depsre statul la calculator.
-Uhm… banuiesc ca nici tie nu ti-e somn, avand in vedere ca nu mai unde sa-ti pierzi noptile.
A sunat mai mult ca un repros, insa nu asta a fost intentia mea. Eu voiam doar sa fac conversatie.
-Nu inteleg, incuviinta el.
Ma uitam la fel de uimit la el, era pentru prima data cand Ryuuzaki a spus asta pe un ton atat de serios.
-Nu m-am luat niciodata de ceea ce faci, tu de ce faci contrariul?
Probabil intrebarea asta trebuia sa-mi crape inima in doua, insa tonul pe care a pus-o m-a facut sa rad.
-Nu cred ca Tetrisul intra in munca ta ca detectiv, vorbesc, inca amuzat.
-Nu conteaza… Ai uitat cine este seful?
Tonul, privirea si cuvintele m-au uimit. Pentru un moment mi-as fi dorit sa schimb tot ce s-a intamplat. Era pentru prima oara cand il vedeam pe Ryuuzaki ca isi apara pozitia superioara care o are fata de mine. Oricum, asta nu schimba cu nimic motivul pentru care am facut asta. Mi-am schimbat privirea calma si zambitoarea, intr-una furioasa.
-Uite ce e, nu-mi pasa ca esti seful meu sau daca ma vei concedia. Insa eu sunt una dintre acele persoane care nu poate privi cum oamenii se autodistrug.
Nu a spus nimic.
-Noapte buna atunci.
Cred ca azi s-au facut trei saptamani de cand suntem in Dakota de Nord. Hoeven este mort, iar Sarah, din cate am inteles de la Ryuuzaki, a inceput sa se simta mai bine. Am mers la inmormantare si toate cele , insa nu mi-am schimbat parerea despre ea. Nu stiu ce credea Ryuuzaki, insa eu tot falsa o vedeam. Dupa cum am mai spus, prea perfecta.
Oricum, cel mai ciudat lucru din toata aceasta calatorie l-am aflat abia azi dimineata. Sarah a inceput sa primeasca scrisori de… hm… nu puteai spune daca sunt de protectie sau de amenintare. Sunau ceva in genul:
Nu avea prea multa logica, insa cand Ryuuzaki le-a citit, parca i s-ar fi aprins un beculet in minte.
-Nee, Ryuuzaki, cred ca ar trebui sa plec acasa, ii spun in timp ce sprijin capul de masa din bucatarie.
Si-a intors privirea mirata catre mine.
-Pana acum nu am facut decat sa te incurc. Cred ca ti-ar fi mai usor daca as pleca.
-De fapt, m-ai ajutat. Daca nu ai fi fost prin preajma nu as fi reusit sa-mi dau seama cine este criminalul.
Propozitiile lipsite de acel narcisism specific brunetului ma uimira. Plus ca, Ryuuzaki tocmai imi marturisea ca stie cine este criminalul. Sunt eu prea orb sau este cel prea inteligent? Cine stie…
-Cum asa?
-Plus ca n-ar fi avut cine sa-mi gateasca, continua acesta fara sa-mi ia in considerare intrebarea.
Am oftat.
-Chiar si asa, cum ti-ai dat seama cine este criminalul?
-Sa spunem doar ca imi place foarte mult parul tau.
Cred ca mai am vreo 2-3 capitole si termin ficul:-?.
Wrong chapter @-)... Sorry
The good one:
-Deci ati facut rost de ele? ii intreb pe ce doi.
-Da, a spus a timp ce mi-a aruncat doua pergamente. Teoretic vorbind nu trebuia sa dureze asa de mult, sa spunem doar ca vechii lor posesori nu era atat de slabi pe cat pareau.
Pana la urma, am asteptat o saptamana sa primesc acele pergamente; mi-a cam intarziat planul, insa important e ca le am.
-Oricum, nu cred ca te-a deranjat prea mult absenta noastra, zise Suigetsu, aparent dezamagit de situatie.
A primit o lovitura puternica de la Karin:
-Suigetsu, nu fi idiot!
-Idiot?! Care-i aia care ma loveste fara motiv?
Avand in vedere ca situatia actuala nu putea sa degenereze decat intr-un scandal ce mi-ar da dureri de cap, am aruncat un kunai ce trecut printre cei doi, taindu-le calea. S-au oprit din vorbit- nu pareau surprinsi. La cat de des se intampla asta, nici nu ma mira.
Dupa cateva momente de tacere:
-Tot vorbind de asta, unde-i piticania?
-La spital, o ajuta pe Sakura, am raspuns pe un ton sec.
-Sakura?! izbucnira amandoi. Vrei sa spui de aia care ne-a atacat in drum spre insula Jiro? intreba Karin, inca bulversata.
Am dat din cap in semn ca da, inca cu lipsa de interes fata de discutie.
-Adica l-ai tirmis pe Yuuki in mainile inamicului? Nu inteleg, aproba Suigetsu.
-Atata timp cat stam aici, inamicii ne vor fi prieteni. Va trebui sa ne comportam ca atare.
-Inteleg, acum totul are sens, zise Karin, ramand inca pe ganduri.
Pe de alta parte, Suigetsu inca ma privea nedumerit. Am oftat.
-Karin, Suigetsu mergeti in partea de nord, din cate mi-a zis Tsunade, cred ca acolo o sa fie nevoie de voi.
-Tu ce o sa faci? intreba roscata.
Un zambet mic mi-a aparut in coltul gurii.
-O sa-mi vizitez piticania.
Ne-am imprastiat deci. Suigetsu si Karin au mers inspre nord, dupa cum le-am spus, iar eu am plecat catre Yuuki.
Aveam un sentiment ciudat si prost in acelasi timp, inca de cand Yuuki a plecat. Trebuia sa verific si sper eu, sa ma conving ca nu s-a intamplat nimic cu el. Ar fi ciudat ca dintr-o data, dupa toate lucrurile petrecute intre noi, sa aflu ca este mort. Nu imi pot imagina ce as gandi in acele momente sau cum as reactiona. Cu siguranta, nu cred ca va fi ceva prea placut.
Mergeam deci spre estul satului. Nu cred ca au trecut mai mult de zece minute pana sa aud un zgomot puternic, asemanator cu cel care se produce in urma unei prabusiri de cladiri, plus fumul care se raspandea in aer. Dupa cum am spus, nimic bun nu avea sa se intample. Am oftat, indreptandu-ma intracolo. Cand am ajuns cam la trei sute de metri, mi-am activat sharinganul pentru a putea distinge siluetele neclare.
Un fior mi-a traversat corpul cand am realizat ce se intampla. Am putut recunoaste acele cantitati uriase de chackra. Yuuki statea in fata lui Sakura, iar la douazeci de metri de cei doi corpul lui Naruto absorbea chackra, devenind din ce in ce mai puternic. In linie dreapta cu Yuuki, la doar cativa metri, se afla Sikamaru, pregatind un jutsu pe care nu il mai vazusem pana acum.
Tipatul lui Yuuki se auzi ca un ecou infernal in mintea mea. Am tresarit. Naruto se indrepta dintr-o parte spre Yuuki, iar Sakura din cealalta. Am scos doua kunai-uri, indreptandu-ma spre cei patru. M-am pus in diagonal lui Yuuki, iar cand cei doi au fost indeajuns de aproape, kunaiurile le-au patrus abdomenul, in jurul meu si a lui Yuuki formandu-se o balta de sange. Nu au fost totusi lovituri ce i-ar fi omorat.
-Sasuke… ingana Yuuki, insa mai mult inconstient.
-Yuuki, zic in timp ce-i prind trupul lesinat.
Nu intelegeam ce se intampla aici, iar asta ma fustra ca dracu. Fumul se risipi. Sakura si-a dus mana la abdomen, mirata de sangele ce se scurgea chiar din trupul ei, Naruto ma privea stupefiat, iar Shikamaru avea o expresie infiorata, ce nu am putut-o recunoaste.
L-am privit din nou pe Yuuki, cu o urma usoara de ingrijorare. Nu am spus nimic, disparand impreuna cu el intr-un nor de fum.
-Yuuki…
Ii tot repet numele, uitandu-ma la el si avand speranta ca se va trezi. Ce situatie de cacat. Yuuki a lesinat, Naruto stie ca m-am intors – lucru ce voiam sa tin secret-, Sakura si-a pierdut increderea in mine, iar Shikamaru cred ca stie ceva din trecutul lui Yuuki.
Am oftat adanc, vrand sa rostesc inca o data numele lui, insa acesta a inceput sa-si deschida ochii. M-am ridicat brusc in picioare.
-Sasuke… murmura acesta.
Mi-am apropiat fata de a lui, suvitele brunete atingandu-i chipul anemic.
-Esti bine?
Amintindu-si de ceea ce s-a intamplat, tresari, ridicandu-se brusc si izbucnind in lacrimi. Am inghitit in sec.
-Sasuke, imi pare rau. Nu am vrut. E numai vina mea.
M-am uitat uimit la el.
-Hei, calmeaza-te, ii zic in timp ce imi pun mainile pe umerii sai. Respira adanc si zi-mi ce s-a intamplat.
Observandu-ma, inspira adanc, isi sterse lacrimile si inceput sa vorbeasca:
-Bandajam un ninja si am vazut cum o bucata din ruina unei cladiri era sa se prabuseasca in locul in care se afla Sakura. Am impins-o si niciunul dintre noi nu a patit nimic.
Suspina.
-Dar atunci a tracut pe acolo blondul acela si a crezut ca vreau sa o atac. L-a pus pe celalalt ninja sa ma imobilizeze. A fost groaznic. Blondul a vrut sa ma atace, iar Sakura i-a spus sa se opreasca. Plus ca celalalt a folosit un fel de ninjutsu si mi-a rascolit prin amintiri si acum sigur stie de noi doi si Nekomata.
Vorbea atat de repede incat abia il intelegeam. Era pentru prma data cand il vedeam asa.
-Sasuke, imi pare rau.
-Nu iti mai cere scuze.
-Dar esti nervos!
-Idiotule! Normal ca sunt nervos. Ce dracu as fi facut daca erai mort?! Spune-mi! Ce puteam face?!
M-am rastit la el. Acum chiar eram nervos. Auzi ce prostii face, o salveaza pe Sakura! Un om mai idiot ca el n-am intalnit.
A izbucnit din nou in plans.
-Acum de ce mai plangi?
In momentul acela as fi vrut sa-mi inghit cuvintele.
-De fericire, imi raspunse.
M-am uitat nedumerit la el.
-Nu pot crede ca primul lucru la cate te-ai gandit a fost faptul ca eram sa mor si nu ca acel ninja stie de Nekomata.
Capitolul 26: Noi amenintari.
Totul e ciudat, absolut tot ce are legatura cu Ryuuzaki. Nu mai stiu cum sa-i interpretez actiunile. Acum doua seri l-am gasit la ora trei dimineata la leptop, insa nu era vorba despre caz sau ceva… nu, el se juca Tetris. Bineinteles ca i-am confiscate bateria si m-am certat cu el pe chestia asta, insa partea buna este ca s-a culcat. Cand imi aduc aminte cum ma privea… se uita la mine de parca ar fi fost gata sa ma omoare, insa trebuia sa inteleaga ca e spre binele lui. I-am dat totusi a doua zi bateria -nu voiam sa apar in fata lui ca o muiere ce ii interzice sa se joace la calculator-, dar totul a fost cu conditia sa doarma in timpul noptii. Am crezut ca a inteles aspectul, pe dracu. Aseara m-am trezit intamplator pentru a merge la baie si m-am uitat la Ryuuzaki sa vad daca doarme. Totul era bine. Cand m-am intors insa, brunetul umbla frumos pe leptop, din nou la Tetris. Ma rog, avand in vedere ca i-ar ne-am certat, e destul de nervos, nu mi-a vorbit deloc zilele astea.
Si iata-ma deci, stand acum in pat, in incercarea oarba de a adormi. Ma foiam de cateva ore, gandindu-ma la ceea ce s-a intamplat si mai ales la ceea ce ar trebui sa fac.
-Nu poti dormi?
Vocea lui Ryuuzaki mi-a atras atentia. M-am ridicat uimit in sezuta, inca cu perna in brate, privind nedumerit spre patul brunetului. Nu ma gandeam ca o sa vorbeasca atat de curand cu mine.
-Da… murmur eu.
S-a ridicat si el, indreptandu-si privirea catre mine. Linistea apasatoare s-a lasat peste noi doi. Nu prea stiam ce sa-i spun avand in vedere intamplarile precedente si certurile cu el depsre statul la calculator.
-Uhm… banuiesc ca nici tie nu ti-e somn, avand in vedere ca nu mai unde sa-ti pierzi noptile.
A sunat mai mult ca un repros, insa nu asta a fost intentia mea. Eu voiam doar sa fac conversatie.
-Nu inteleg, incuviinta el.
Ma uitam la fel de uimit la el, era pentru prima data cand Ryuuzaki a spus asta pe un ton atat de serios.
-Nu m-am luat niciodata de ceea ce faci, tu de ce faci contrariul?
Probabil intrebarea asta trebuia sa-mi crape inima in doua, insa tonul pe care a pus-o m-a facut sa rad.
-Nu cred ca Tetrisul intra in munca ta ca detectiv, vorbesc, inca amuzat.
-Nu conteaza… Ai uitat cine este seful?
Tonul, privirea si cuvintele m-au uimit. Pentru un moment mi-as fi dorit sa schimb tot ce s-a intamplat. Era pentru prima oara cand il vedeam pe Ryuuzaki ca isi apara pozitia superioara care o are fata de mine. Oricum, asta nu schimba cu nimic motivul pentru care am facut asta. Mi-am schimbat privirea calma si zambitoarea, intr-una furioasa.
-Uite ce e, nu-mi pasa ca esti seful meu sau daca ma vei concedia. Insa eu sunt una dintre acele persoane care nu poate privi cum oamenii se autodistrug.
Nu a spus nimic.
-Noapte buna atunci.
***
Cred ca azi s-au facut trei saptamani de cand suntem in Dakota de Nord. Hoeven este mort, iar Sarah, din cate am inteles de la Ryuuzaki, a inceput sa se simta mai bine. Am mers la inmormantare si toate cele , insa nu mi-am schimbat parerea despre ea. Nu stiu ce credea Ryuuzaki, insa eu tot falsa o vedeam. Dupa cum am mai spus, prea perfecta.
Oricum, cel mai ciudat lucru din toata aceasta calatorie l-am aflat abia azi dimineata. Sarah a inceput sa primeasca scrisori de… hm… nu puteai spune daca sunt de protectie sau de amenintare. Sunau ceva in genul:
Fereste-te de rosul apusului. Dupa el vine mereu negrul.
Nu avea prea multa logica, insa cand Ryuuzaki le-a citit, parca i s-ar fi aprins un beculet in minte.
-Nee, Ryuuzaki, cred ca ar trebui sa plec acasa, ii spun in timp ce sprijin capul de masa din bucatarie.
Si-a intors privirea mirata catre mine.
-Pana acum nu am facut decat sa te incurc. Cred ca ti-ar fi mai usor daca as pleca.
-De fapt, m-ai ajutat. Daca nu ai fi fost prin preajma nu as fi reusit sa-mi dau seama cine este criminalul.
Propozitiile lipsite de acel narcisism specific brunetului ma uimira. Plus ca, Ryuuzaki tocmai imi marturisea ca stie cine este criminalul. Sunt eu prea orb sau este cel prea inteligent? Cine stie…
-Cum asa?
-Plus ca n-ar fi avut cine sa-mi gateasca, continua acesta fara sa-mi ia in considerare intrebarea.
Am oftat.
-Chiar si asa, cum ti-ai dat seama cine este criminalul?
-Sa spunem doar ca imi place foarte mult parul tau.
Cred ca mai am vreo 2-3 capitole si termin ficul:-?.
Wrong chapter @-)... Sorry
The good one:
Capitolul 28:
-Deci ati facut rost de ele? ii intreb pe ce doi.
-Da, a spus a timp ce mi-a aruncat doua pergamente. Teoretic vorbind nu trebuia sa dureze asa de mult, sa spunem doar ca vechii lor posesori nu era atat de slabi pe cat pareau.
Pana la urma, am asteptat o saptamana sa primesc acele pergamente; mi-a cam intarziat planul, insa important e ca le am.
-Oricum, nu cred ca te-a deranjat prea mult absenta noastra, zise Suigetsu, aparent dezamagit de situatie.
A primit o lovitura puternica de la Karin:
-Suigetsu, nu fi idiot!
-Idiot?! Care-i aia care ma loveste fara motiv?
Avand in vedere ca situatia actuala nu putea sa degenereze decat intr-un scandal ce mi-ar da dureri de cap, am aruncat un kunai ce trecut printre cei doi, taindu-le calea. S-au oprit din vorbit- nu pareau surprinsi. La cat de des se intampla asta, nici nu ma mira.
Dupa cateva momente de tacere:
-Tot vorbind de asta, unde-i piticania?
-La spital, o ajuta pe Sakura, am raspuns pe un ton sec.
-Sakura?! izbucnira amandoi. Vrei sa spui de aia care ne-a atacat in drum spre insula Jiro? intreba Karin, inca bulversata.
Am dat din cap in semn ca da, inca cu lipsa de interes fata de discutie.
-Adica l-ai tirmis pe Yuuki in mainile inamicului? Nu inteleg, aproba Suigetsu.
-Atata timp cat stam aici, inamicii ne vor fi prieteni. Va trebui sa ne comportam ca atare.
-Inteleg, acum totul are sens, zise Karin, ramand inca pe ganduri.
Pe de alta parte, Suigetsu inca ma privea nedumerit. Am oftat.
-Karin, Suigetsu mergeti in partea de nord, din cate mi-a zis Tsunade, cred ca acolo o sa fie nevoie de voi.
-Tu ce o sa faci? intreba roscata.
Un zambet mic mi-a aparut in coltul gurii.
-O sa-mi vizitez piticania.
Ne-am imprastiat deci. Suigetsu si Karin au mers inspre nord, dupa cum le-am spus, iar eu am plecat catre Yuuki.
Aveam un sentiment ciudat si prost in acelasi timp, inca de cand Yuuki a plecat. Trebuia sa verific si sper eu, sa ma conving ca nu s-a intamplat nimic cu el. Ar fi ciudat ca dintr-o data, dupa toate lucrurile petrecute intre noi, sa aflu ca este mort. Nu imi pot imagina ce as gandi in acele momente sau cum as reactiona. Cu siguranta, nu cred ca va fi ceva prea placut.
Mergeam deci spre estul satului. Nu cred ca au trecut mai mult de zece minute pana sa aud un zgomot puternic, asemanator cu cel care se produce in urma unei prabusiri de cladiri, plus fumul care se raspandea in aer. Dupa cum am spus, nimic bun nu avea sa se intample. Am oftat, indreptandu-ma intracolo. Cand am ajuns cam la trei sute de metri, mi-am activat sharinganul pentru a putea distinge siluetele neclare.
Un fior mi-a traversat corpul cand am realizat ce se intampla. Am putut recunoaste acele cantitati uriase de chackra. Yuuki statea in fata lui Sakura, iar la douazeci de metri de cei doi corpul lui Naruto absorbea chackra, devenind din ce in ce mai puternic. In linie dreapta cu Yuuki, la doar cativa metri, se afla Sikamaru, pregatind un jutsu pe care nu il mai vazusem pana acum.
Tipatul lui Yuuki se auzi ca un ecou infernal in mintea mea. Am tresarit. Naruto se indrepta dintr-o parte spre Yuuki, iar Sakura din cealalta. Am scos doua kunai-uri, indreptandu-ma spre cei patru. M-am pus in diagonal lui Yuuki, iar cand cei doi au fost indeajuns de aproape, kunaiurile le-au patrus abdomenul, in jurul meu si a lui Yuuki formandu-se o balta de sange. Nu au fost totusi lovituri ce i-ar fi omorat.
-Sasuke… ingana Yuuki, insa mai mult inconstient.
-Yuuki, zic in timp ce-i prind trupul lesinat.
Nu intelegeam ce se intampla aici, iar asta ma fustra ca dracu. Fumul se risipi. Sakura si-a dus mana la abdomen, mirata de sangele ce se scurgea chiar din trupul ei, Naruto ma privea stupefiat, iar Shikamaru avea o expresie infiorata, ce nu am putut-o recunoaste.
L-am privit din nou pe Yuuki, cu o urma usoara de ingrijorare. Nu am spus nimic, disparand impreuna cu el intr-un nor de fum.
***
-Yuuki…
Ii tot repet numele, uitandu-ma la el si avand speranta ca se va trezi. Ce situatie de cacat. Yuuki a lesinat, Naruto stie ca m-am intors – lucru ce voiam sa tin secret-, Sakura si-a pierdut increderea in mine, iar Shikamaru cred ca stie ceva din trecutul lui Yuuki.
Am oftat adanc, vrand sa rostesc inca o data numele lui, insa acesta a inceput sa-si deschida ochii. M-am ridicat brusc in picioare.
-Sasuke… murmura acesta.
Mi-am apropiat fata de a lui, suvitele brunete atingandu-i chipul anemic.
-Esti bine?
Amintindu-si de ceea ce s-a intamplat, tresari, ridicandu-se brusc si izbucnind in lacrimi. Am inghitit in sec.
-Sasuke, imi pare rau. Nu am vrut. E numai vina mea.
M-am uitat uimit la el.
-Hei, calmeaza-te, ii zic in timp ce imi pun mainile pe umerii sai. Respira adanc si zi-mi ce s-a intamplat.
Observandu-ma, inspira adanc, isi sterse lacrimile si inceput sa vorbeasca:
-Bandajam un ninja si am vazut cum o bucata din ruina unei cladiri era sa se prabuseasca in locul in care se afla Sakura. Am impins-o si niciunul dintre noi nu a patit nimic.
Suspina.
-Dar atunci a tracut pe acolo blondul acela si a crezut ca vreau sa o atac. L-a pus pe celalalt ninja sa ma imobilizeze. A fost groaznic. Blondul a vrut sa ma atace, iar Sakura i-a spus sa se opreasca. Plus ca celalalt a folosit un fel de ninjutsu si mi-a rascolit prin amintiri si acum sigur stie de noi doi si Nekomata.
Vorbea atat de repede incat abia il intelegeam. Era pentru prma data cand il vedeam asa.
-Sasuke, imi pare rau.
-Nu iti mai cere scuze.
-Dar esti nervos!
-Idiotule! Normal ca sunt nervos. Ce dracu as fi facut daca erai mort?! Spune-mi! Ce puteam face?!
M-am rastit la el. Acum chiar eram nervos. Auzi ce prostii face, o salveaza pe Sakura! Un om mai idiot ca el n-am intalnit.
A izbucnit din nou in plans.
-Acum de ce mai plangi?
In momentul acela as fi vrut sa-mi inghit cuvintele.
-De fericire, imi raspunse.
M-am uitat nedumerit la el.
-Nu pot crede ca primul lucru la cate te-ai gandit a fost faptul ca eram sa mor si nu ca acel ninja stie de Nekomata.
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*