Life Hurts

Ei bn,iata primul meu fic:X Nu mai aveam rabdare,deci sper ca a iesit ceva destul de bun.Enjoy:D

Cap. 1

Realizez cat de stupida poate fi viata, de oameni nici nu ma vorbesc, un colectiv de insipizi. Niciodata nu am crezut in iubire sau sinceritate, am trait fara visuri, doar m-am hranit cu ajutorul cuvintelor impuse de catre parintii mei, obligata sa traiesc dupa regulile lor. Da, familia... doar persoane false, totul pentru mine este ireal, inexistent.
Ma numesc Abigor Johnson si momentan locuiesc in New York; spun '' momentan '' deoarece urmeaza sa plec in Japonia, Okinawa mai precis, asta doar din dorinta parintilor. Macar acolo o am pe bunica mea, Hara, poate singura care ma intelege si cea care nu ma judeca, indiferent de situatie. Familia ma uraste, dintotdeauna m-au urat, am fost mai prejos din clipa in care au adoptat un baiat, noul meu frate, mai mare ca mine cu trei ani, el avand nouasprezece, iar eu doar saisprezece. Pentru ei, a reprezentat tipul de copil model, cel cu note mari la scoala, in fata lor era doar fratele meu mai mare Erik, cel cuminte si silitor. Atat de aiurea !
Nimeni nu stia ca era un prefacut, un ipocrit fara limite. Din clipa in care a ajuns in casa asta, totul a devenit mult mai negru pentru mine, mai rau decat era vreodata. Eram doar o pustoaica de paisprezece ani cand a profitat de mine, de trupul meu. Mi-a furat cel mai de pret lucru, singura valoare intacta: inocenta de copill naiv si credul, m-a violat in cel mai brutal mod si m-a amenintat sa nu spun nimanui nimic, vezi Doamne ! Ii puteam strica reputatie creata in N.Y.. Din acel moment m-am inchis in mine, am refuzat viata unei adolescente ce putea trai fara griji, o viata normala...
Nu mai am prieteni, nu mi-au placut personalitatile lor, stateau cu mine doar pentru bani, lipsea cu desavarsire sinceritatea si increderea ce ar trebui sa existe intr-o prietenie, iar astfel m-am indepartat de ei, i-am distrus cu vorbe pline de nonsens si cu mincini sfruntate. De iubiti, nici nu mai discut. Nu am cunoscut dragostea, deci nu am avut niciun prieten, am considerat ca nu era nevoie de o persoana sa-ti fie alaturi doar cu trupul, inarmata doar cu cuvinte, soapte false de dragoste si numeroase promisiuni in vant. Din acea zi, m-am schimbat. Am stat si am reflectat tot timpul pierdut pana acum...
Iata-ma in drum spre aeroport, in masina nenorocitului de frate, un mincinos.
- Ei bine, scumpa mea Abigor, se pare ca o sa scapi de mine, dar nu pentru mult timp, te asigur. Cand te vei intoarce, iti jur ca te voi face a mea din nou, am asteptat prea mult timp fara caldura corpului tau, adauga Erik cu un ranjet ce exprima victorie.
M-am rezumat la tacere, nu avea rost sa port o conversatie lipsita de sens cu el, tocmai acum cand aveam sa evadez pentru putin timp din real. In cele din urma, ajung cu bine la destinatie. Deschid portiera masinii fara chef si pornesc incet,dar nu inainte de prostiile ''fratelui'' meu.
- Hey, surioara ! Pleci fara un sarut de ramas bun ? Nu e prea frumos din partea ta ...
- Du-te dracu` , Erik ! spun eu cu un zambet sarcastic pe chip.
In fond, nu-i mai permit alte umilinte, am indurat prea mult.
'' Japonia... Hmm... Un nou inceput. ''


Stiu ca este cam scurt, dar inspiratia o sa-mi vina ea Detaliile le veti vedea din urmatorul capitol, la fel si poza fetei ! Daca e ceva de lamurit, anuntati-ma.

Hye ^__^

Imi place ca inca din primul capitol titlul are legatura cu ceea ce ai scris , sper ca ma intelegi . Desi as putea spune ca ar fi fost mai potrivit un titlu in romana dat fiind ca nu scri in engleza , acesta totusi ma atrage si chiar imi place . Este expresiv si cred ca se va potrivi cu tema ficului , dar voi afla asta pe parcurs

Descri destul de bine sentimentele lui Abigor , chiar mi-a placut . insa as fi vrut putin mai multa , aici ma refer la infatisarea ei cat si a lui Erik . Inse pentru un prim capitol mie personal mi se pare chiar bine .naratiunea e foarte buna , iar dialogul.. ei bine dialogul e putin , nu e sec , deoarece e primul capitol nu conteaza ca e putin , se accepta din parte mea Greseli de exprimare sau tastare nu am vazut .

Am un sfat pe care vreau sa-l iei in considerare : Lasa spatiu dupa punctele de suspensie [...] si dupa semnele de punctuatie . Astfel va fi mai estetic .

Astept urmatorul capitol . Spor a scris si sper sa ai parte de multa imaginatie

Bună ;; ).
Pentru început, lasă spaţiu după ce pui virgule ok ? Abigor, e un nume destul de rar întâlnit, sau poate nu l-am întâlnit în niciun fic : - ??, oricum e drăguţ şi interesant.
Aş prefera să nu dai poză cu fata, mai bine, să nu dai poză cu niciun personaj. Unii dintre noi îşi creează o proprie imagine a personajului, iar tu dacă ne dai o poză s-ar putea să nu fie cum ne-am imaginat şi să nu ne placă.
Ideea e drăguţă, cât şi titlul sugerează multe. Vreau continuarea, da ? ^^
A şi draga mea, nu posta după fiecare comentariu pe care îl primeşti, dacă vrei să clarifici ceva, când pui următorul capitol, la începutul postului poţi răspunde ^^.

P.s: Spor la scris şi inspiraţie multă.

Fetelor,o sa tin cont de sfaturile voastre:) M-as bucura sa primesc critici de la mai multe persoane.In orice caz,sper ca acest capitol,va scoate la iveala fizicul lui Abigor.

Cap. 2

Continuam sa merg prin avion, in speranta gasirii unui loc liber. '' Chiar ca este aglomerat... ''
In cele din urma, gasesc un loc perfect dupa parerea mea, langa fereastra. Ma fac cat mai comoda si-mi pun castile de la mp3 in urechi, muzica ma linisteste, reprezinta spatiul meu, pasiunea mea. Nu dupa mult timp,langa mine isi face aparitia un tanar de vreo douazeci de ani.
- Ma scuzi,locul acesta este liber? Mi se adreseaza cel al carui nume nici nu-l stiu.
- Ahm... Sigur. E ok, spun eu pastrandu-mi aceeasi indiferenta de nepatruns. Acum pot sa-l observ mai bine, pare simpatic si de treaba. Parul castaniu ii sta usor ciufulit, lasand cateva suvite sa cada pe fruntea baiatului,o piele atat de palida iar ochii de un neobisnuit albastru imi par deosebiti, sinceri, as putea spune.
- Hey, esti bine? Ma intreaba probabil vazand ca-l studiez de ceva timp.
- Aaa... da, sunt bine, doar putin distrasa.
- Pai am vazut si eu asta, adauga tipul cu un zambet calm, linistitor... Eu sunt Josh Williams, vin din L.A., am stat o perioada in N.Y., insa parintii m-au trimis cu afaceri in Japonia, am cateva rude acolo, deci nu sunt chiar strain. Nu pot sa cred, adica nimeni nu mi-a mai vorbit atat de relaxat, fara sa-l intreb nimic...
- Si tu...? Ma intreaba la un momentdat Josh.
- Eu sunt Abigor Johnson, imi pare bine de cunostinta.
Am mai discutat cateva chestii, lucruri banale cred, nu prea eram atenta la spusele lui, ca de obicei, eu, cea tacuta si ciudata. Intr-un final, simt o usoara oboseala si adorm.
*****

- Aby! Aby! Ma striga Josh, spulberandu-mi visele invechite. Am ajuns, esti in regula?
- Da, stai linistit...
- Stii, chiar ma bucur ca te-am intalnit, esti diferita de celelalte, sa nu ma intelegi gresit, vreau sa spun ca esti speciala in felul tau. Cred ca...hmm...stiu ca suna bizara toata treaba asta dar...
imi placi, Aby. M-a sarutat usor pe obrazu-mi alb, dupa care a disparut la iesirea din avion. Am incercat sa-l caut, sa-l intreb ce-a fost mai devreme, dar ultimul enunt pe care mi-l spusese a fost unul neobisnuit... '' Ne vom mai intalni, te asigur. '' Am ramas putin confuza.
Dupa un timp, ma opresc in fata unei ferestre asemanatoare unei oglinzi. A trecut ceva vreme de cand nu mi-am mai privit reflectia intr-o oglinda. Parul imi este nearanjat si neingrijit, acea culoare intunecata, un negru inchis acum bate mai mult spre saten, iar bretonul a devenit enervant, prea lung. Ochii de un negru sters si-au pierdut stralucirea, doar creion scris pe o hartie goala, totul in raport cu pielea mea palida... Par mai degraba un mort, am slabit, m-am inaltat. Nu ma recunosc. In apropiere zaresc o cabina telefonica. Perfect! O sa o anunt pe bunica Hara ca am ajuns cu bine. Formez numarul bunicii usor, iar nu dupa mult timp imi raspunde vocea ei atat de blanda.
- Alo? Bunico?
- Da. Aby, scumpo? Tu esti? Ma intreaba ea ingrijorata, ca intotdeauna.
- Buny, sunt in Japonia, Okinawa mai exact. Am ajuns adineaori,imi poti sune unde locuiesti?
- Oh, draga mea...dar nimeni nu m-a anuntat ca vii. Puteam sa vin la aeroport sa te astept...
- Nu-i nimic... sunt fata mare de acum.
Aflu adresa bunicii, iau un taxi si ajung repede. Buny ma intampina la intrarea in bloc cu o calduroasa imbratisare, e placut sa stiu ca macar cineva tine la mine cu adevarat. Intru sfioasa, a trecut ceva timp de cand nu am mai fost pe aici. Totul are alta culoare, ma refer la peretii de un alb pur, mobila cu bun gust, parchetul laminat... Atat de diferit...
- Draga, esti bine?
- Da, nu-ti face griji. Hm, poti sa-mi arati unde pot dormi? Trebuie sa despachetez lucrurile pe care le-am adus cu mine.
Dupa o scurta conversatie cu bunica, ma indrept catre noua mea camera. Nu am incetat sa nu ma gandesc la Josh, atat de diferit, am simtit ca pot avea incredere in el, ca si cum m-ar intelege din toate punctele de vedere... Si ce mi-a spus ultima data, m-a pus pe ganduri cu adevarat...

Am citit cu atentie cele doua capitole si chiar imi plac mult. Ai descris atat de bine "viata" , mai exact cum poate fi ea uneori, nedreapta, cu vise care la un moment dat se transforma in ceva ireal, niste iluzii, prieteni falsi, oameni care nu stiu ce inseamna iubirea si nu stiu cum e sa tina la cineva cu adevarat, sa le pese. Ma bucur ca ne-ai oferit si descrierea lui Aby, dupa ce am citit primul capitol chiar am devenit curioasa, vroiam sa vad cum arata. Josh pare un tip OK...m-a surprins faza cu sarutul;)) Abia astept sa citesc continuarea. Gambate!

Yep. Nu ma asteptam la o fata violata. GEEZ, ce nenorociri, zau daca nu. In fine.
Sa revenim. Titlul, m-ai lovit direct in inima. Nu puteai alege alte doua cuvite mai potrivite si care sa exprime tot, te asigur. Bravo.
Booon, capitolele sunt cam scurte. Dar in afara de asta, fata e foarte diferite de obisnuitul: 'Corp super-bombastic, ochi super-stralucitori, o fata super-sonica.' Nu vreau sa supar pe nimeni dar m-am cam saturat de aceeasi viata fara griji.
Nu am vazut greseli de nici un fel. Deci, imi place tare mult ideea. Astept next. Ja ne !!!

Mi-a plăcut, chiar mi-a plăcut și sper că îmi va plăcea și pe viitor. Nu mă pot pronunța deocamdată, eu nu mă axez pe greșelile pe care le faci ci pe acțiunea care se petrece.
Aștept să văd cum evoluează povestea ta și dacă se poate, de ce să nu scriem corect și citeț? îți sugerez să scoți #igrecurile# (nu găsesc ghilimele) din Buny și Hey și să le bagi în cutia #Pe astea nu le mai folosesc.# Dacă vrei să ții cont, vei ține. Dacă nu, nu. Eu voi continua să îți urmăresc povestea și dacă ai timp să treci pe la a mea... mi-ar prinde bine și mie câteva sfaturi, pentru că nu îmi dau seama de greșeli atunci când scriu, dar cineva care citește obiectiv sigur va putea să-mi spună ce greșesc.



Edit by Denny : Nu iti fa 'reclama la fic' ^^


1. 2. 3. ȘI. Go Japan!

Bună ^.^'.
Ai putea scrie " Capitolul ", la titlu ? Te rog... ?
Când exprimi gândurile personajului principal, ai putea scrie înclinat, ar arată mai bine.
,, o piele atât de palidă iar ochii de un neobişnuit " - > ,, o piele atât de palidă , iar ochii .. "
Josh, ador numele ăsta ;; ). Ai avut muuuu~uult dialog, dar din fericire nu a fost sec. Descrierea nu prea a fost, încearcă să descrii mai mult sentimentele personajelor. Naraţiunea a fost, cred că este modul de expunere la care te pricepi cel mai bine. Îmi place mult şi acest capitol. Merită să continui, deci next-ul repede.
X.o.X.o.

Va multumesc foarte mult pentru critici si sfaturi, o sa imi indrept greselile:D

Capitolul 3

Nu mi-am dat seama cand am adormit, cert e ca imaginea lui Josh a devenit ca o umbra. Pare atat de ciudat tot ce s-a intamplat pana acum, un vis, as putea spune.
***

Timpul trece foarte repede, iar ceasul este de acord cu mine, trezindu-ma la ora 8:30 dimineata. Intru in baie; un dus revigorant este perfect. Las apa sa-mi cada pe trup, cazand intr-o stare de calm si relaxare. Inca ma gandesc la tot ce-am irosit pana acum, am pierdut zambete si bucuria de a fi alaturi de posibili prieteni. ''Ce ironie!''
- Abigor, scumpo, esti bine? ma intreaba bunica din spatele usii, probabil ingrijorata de timpul petrecut in baie.
- Aaa, da bunico. Sunt ok, doar am pierdut notiunea timpului...
Ies din baie, luandu-mi un prosop. Arunc o privire la ceasul din perete. ''Hmm...azi e sambata... Urmeaza o noua zi.''
Cobor in cele din urma jos in bucatarie, pentru a lua micul dejun alaturi de bunica mea.
- Ar trebui sa ma interesez de un liceu, o sa incep de astazi, ii spun eu bunicii.
- Oh, draga, esti sigura? Vrei sa vin cu tine?
- Nu, prefer sa fac asta singura, daca nu te deranjeaza, in fond, e doar un transfer, adaug cu un zambet usor trist.
Termin repede de mancat, o ajut pe buni la treburile obisnuite ale casei, dupa care ies afara. O plimbare... Nu am mai facut asta demult. Trec printr-un parc, pare un drum plin de amintiri si de sentimente, un labirint. Pasesc sfioasa pe aleea ruginita de trecerea timpului, bancutele vechi imi trezesc imagini ce as fi preferat sa ramana incatusate in inima mea, franturi din copilarie... Cand eram mica, mergeam de obicei in diferite parcuri, simteam ca este locul unde ma integram perfect, unde totul avea un rost. Intotdeauna eram inconjurata de melancolie, aveam o aura plina de mister, nu mi-a pasat de felul in care arat sau cum ma port, eram doar eu insami. Poate ca de aceea nu am putut avea pe nimeni alaturi, eram retrasa, plictisitoare pentru ceilalti, cred ca inca sunt. Ma simt atat de singura. Ma intreb cateodata, cum ar fi daca nu as fi simtit toate acele trairi ingrozitoare, sa fiu ca un robot, o papusa fara sentimente... Asta imi doresc. Brusc, simt racoarea ce-mi alunga lacrima. Plang...? De ce oare? Am hotarat cu mult timp inainte sa nu mai las lacrimile sa-mi inunde viata, este doar durere, o sa devina ceva inexistent in final. Imi sterg lacrimile reci si continui sa merg mai departe.
***

Ma interesez de un liceu bun si gasesc ceva pe gustul meu.
Semnez fisele de transfer in cateva minute si totul pare sa fie in regula. Afara s-a intunecat. Am pierdut timpul degeaba si am uitat complet de casa... Ma indrept spre casa fara niciun chef, inca gandindu-ma la aceasta zi.
Sirul gandurilor imi este intrerupt subit de un zgomot ce pare ca a venit din spatele meu. Dar nimic, nu vad nimic.
- Tu cine presupui ca esti? aud deodata o voce.
- Ce-ti pasa? raspund printr-o alta intrebare.
- Oh, o persoana cu ceva curaj... Imi place. Se apropie de mine cu pasi mari, pastrandu-si calmul. De-abia acum ii vad fata. Parul roscat, ochii de un negru abisal ii dau alura de tip rebel.
Pierduta in imaginea lui, tarziu ii simt respiratia pe gat. Tremur, iar el isi da seama de acest lucru.
- Atat de speriata, de confuza... Zi-mi numele tau, imi zice el, de parca ar fi direct un ordin.
- Indeparteaza-te. Nu vrei sa ma cunosti.
- De ce?
- Poate ca tu ma consideri o persoana fara respect, o tarfa, sa fiu mai explicita. Nu sunt deloc asa.
- Tarfa? Incepu sa rada zgomotos, dupa care continua: Dimpotriva, imi pari interesanta, diferita de celelalte. Iti dau doar un sfat deocamdata: Ai grija, nu sunt singur pe aici, ai noroc sa zicem. Te asigur ca nu e ultima data cand ma vezi. Dupa scurtul lui ''discurs'', imi sopteste incet, dar clar...
- Ne mai vedem, curajoaso. Inainte sa mai zic ceva, a disparut lasandu-ma cu ideea neterminata.
Imi continui insa drumul, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. ''Ce ciudat.''

Pentru inceput te felicit pentru ideea originala a ficului! E exact ceea ce simt si eu - ma refer la primul alineat -, iar ideea cu fratele e geniala. Imi pare rau pentru Abigor ca a fost batjocorita:(.
La primul capitol am vazut ca ai scris nota lipita de capitol, ceea ce nu da bine. Lasa un spatiu micut. Desigur, asta nu-i o paguba.

Capitolul doi... Cam brusca introducerea lui Josh, eu nici cu clestele nu ofer atatea vorbe . Cam brusca treaba cu ``Ne vom intalni, te asigur! ``, ma duce cu gandu` la un maniac

Si acum, intr-un sfarsit, capitolul trei:x
Greseli:D
Las apa sa-mi cada pe trup, cazand - Se repeta...
aleea ruginita - E o alee din metal, sa inteleg? :S
complet de casa... Ma indrept spre casa - AI grija la cuvinte, unele se repeta!
Greseli gramaticale n-am vazut, ceea ce e bine. Mi-a placut aparitia golanului aluia, insa e cam ciudat, e prea rapid, asa, fara nicio introducere, nimic:-? In fine, mi se pare usor grabita actiunea, in rest e totul ok.

Iti urez spor la scris si sa ai cat mai multe idei bune!

Eu aici ! Chemată la datorie ). [ Scuze, draga mea, mă apucă des şi la ore mari ].
Ai spus cumva roşcat ? Ador tipi roşcaţi, deşi sunt foarte rari în viaţa reală -.-'. Dăi un nume drăguţ te roooog . [ Ştii tu ce ţi-am propus ;; ), sper să ţii cont]. Am observat că nu ai mai avut greşeli de tastare şi nici de ortografie. Totul e spre bine, ţi-au servit sfaturile mele.
Nu prea mai am ce comenta, mi-a plăcut capitolul şi mor de nerăbdare să apară în joc şi acel tip misterios : )).

Inspiraţiiiiieeee ~ muuultăăăăăăă~, my love . O să ai nevoie : )).

Am aterizat si eu pe aici, again;)) Bun... mi-a placut capitolul, a fost interesant si cu putin mister, mai pe la sfarsit. Ma intristeaza faptul ca Abigor a avut o copilarie atat de trista, imi imaginez cum e, sper sa invete din nou sa zambeasca si sa o faca din toata inima. Greseli ...eu nu ma prea pricep la asa ceva, poate doar daca imi sare ceva in ochi;;) Sunt tare curioasa sa vad ce o sa se mai intample... Succes la scris!

Ma bucur ca am cititoare;)) Iata nextu`, scz ca mi-a luat cam mult....

Capitolul 4

"Ce nesuferit! Ii plac fetele cu tupeu, huh?"
- La naiba!
Urmatoarea zi am petrecut-o ca de obicei, stand in casa alaturi de bunica mea si inca reflectand la tot ce s-a intamplat si...ce se va intampla. Insa cred ca nu am iesit din cauza acelui tip, poate de teama sa nu-l reintalnesc, nici eu nu stiu. Pana la urma este doar un pusti rasfatat ce crede ca poate face ce vrea doar daca are bani, mda, un bogatas; sunt sigura ca este ''baiatul mamei'', plin de capricii. Hmm... Banii... Doar o pierdere de vreme; in prezent, femeile se vand pentru cateva hartii amarate, nu au orgoliu sau sentimente, doar interes - asta este realitatea.
***

Deschid ochii. Arunc o privire la ceas si vad ca este 7:30. ''Oh, am uitat, este scoala" Nu am timp pentru un dus, oricum nu sunt genul unei narcisiste. Ma imbrac repede in uniforma liceului, e bine ca m-am interesat de vestimentatie, o fusta plisata de culoare albastra, camasa alba cu cravata de aceeasi culoare cu fusta, si desigur, sacoul pe gustul meu. Cobor jos in bucatarie, i-au micul dejun, dupa care ma incalt cu pantofii specifici liceului. Avand in vedere ca sunt in intarziere, o anunt pe bunica ca am plecat si incep sa alerg pe bulevardele Japoniei, prin multimea de elevi si alte persoane.
Iata, colegiul Hashiba. O cladire enorma, verde la exterior, ferestre mari si curate, curtea cu bancute si copaci - linistitor, calm..."Am intarziat! Fir-ar!"... Si din nou fug pe coridoarele ce par ca nu se mai termina. Caut sala 6, etajul 2.
In cele din urma ajung la ''destinatie''. Bat usor in usa si aud un ''Intra'' ragusit. Intru sfioasa in clasa, noua mea clasa de acum incolo.
- Buna ziua. Regret ca am intarziat... Ma adresez eu, parand cat mai politicoasa.
- Tu esti Abigor Johnson? ma intreaba profesorul. Imi ridic privirea din pamant si... wow, un tanar? Deci... Nu cred ca are mai mult de douazeci si cinci de ani. Parul saten usor ondulat in zona umerilor, ochii de un caprui intens am privesc aspru, mda, cica are responsabilitati.
- Domnisoara?
- Ah, da domnule, eu sunt, raspund intr-un final.
- In regula, poti lua loc langa Maya, tanara din ultima banca de la fereastra.
Maya, hmm.. un unme dragut, i se potriveste, pare timida. Ma apropii de noua mea colega si iau loc in banca. Are parul lung si drept, pana in jurul coapselor, iar ochii albastri si mari ma privesc cu incertitudine si teama.
- Buna, eu sunt Maya Suzuki.
- Imi pare bine, sunt Abigor sau poti sa-mi spui Aby, noua ta colega.
Ii privesc pe ceilalti din clasa, elevi normali pot spune. Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost o gasca din ultima banca, ciudati... De fapt, nu cred ca sunt atat de diferita fata de ei, in scurt timp o sa ajung noua bataie de joc in aceasta scoala, cum a fost si la cealalta.
- Ei bine, elevi, eu sunt noul vostru diriginte si pe deasupra si directorul acestei institutii, sper ca ne vom intelege bine. Ah, da, domnisoara Johnson, dupa ore te astept in biroul meu, trebuie sa discutam.
"Cine ma crede? Ce poate fi asa de important?"
Soneria scolii se aude. Ma indrept catre curtea faimosului liceu, m-a atras de la bun inceput, vreau sa simt din nou acel calm.
Nu reusesc sa fac decat cativa pasi, caci simt o ameteala puternica. Ma simt... straniu. Cad... M intreb ce se va intampla... Brusc simt doua maini mari si fine pe abdomen.
- Aby, esti bine? Aud vocea ingrijorata a Mayei.
- Da, cred... raspund eu inca ametita.
Imi ridic privirea spre cel ce m-a ''salvat''. Uimirea si confuzia mi se citeste pe chip. Nu pot sa cred...

Hello .
Nu-i nimic şi nu ţi-a luat mult, eu mă lungesc şi mai mult şi vă ţin în suspans la ficul meu, right ? E mai bine aşa .
Ahhhh nu-mi spune, deşi am o vagă bănuială, este tipul roşcat aşa-i ? La moduri de expunere stai din ce în ce mai bine, nu am ce comenta. Acest capitol a fost pur şi simplu minunat şi trebuie să recunosc mă roade curiozitatea, vreau să ştiu dacă e : - ", you know.
Se pare că voi deveni o comentatoare fidelă ;; ).
Anunţa-mă când pui next-ul.
Spor la scris, my dear şi să vii cu next-ul cât de repede posibil.

Buna!

Mi-e lene sa iti corectez greselile de punctuatie, trebuie sa editez tot ficul si lenea mea e uriasa, plus ca nu vrei sa vezi un comentariu in care iti purichez fiecare semn nepus. =.=
Greseli de scriere:
i-au - De ce dracului il desparti pe ala?! E verbul `` a lua``, deci e LEGAT!
[...] buniCA CA am plecat[...] - Pune virgula ca pute!!! =.= [ o anunt pe bunica de plecarea mea ]
Iata, colegiul Hashiba. - Iata e interjectie, virgula n-are ce cauta si punctul nici atat! --> Iata colegiul Hashiba!
am = ma
unme = nume
M = Ma

Ai mari probleme cu punctuatia si mie deja mi-a sarit mustaru`, nu mai am chef sa corectez ca o sa vrei sa ma impusti dupa aceea.

Capitolul.. Hm, interesant, nu zic nu. Mai mult de atat nu pot, ma doare capul si am nervi.

Spor la scris in continuare!

Multumesc inca o data, girls;)
Scuzati excesul de dialog, dar...

Capitolul 5

- Aby! Aby, esti bine?
- Ha? Ce...ce s-a intamplat?
Deschid ochii cu greu si o vad pe Maya ingrijorata si trista.
- Pai ai alunecat pe coridor, era sa cazi, insa multumita lui Michael esti teafara. Te-a prins la timp.
Ascultam tot ce spunea colega mea. Nu-mi mai amintesc mare lucru, doar ameteala aceea puternica, o pereche de ochi abisali si cateva suvite roscate, apoi...apoi am lesinat.
- Stai! Cine-i Michael? Intreb eu putin confuza de situatie.
- Eu sunt. Imi indrept privirea spre fereastra, catre cel ce a rostit acele vorbe atat de relaxat.
- P-Poftim?! Dar...tu... tu esti tipul din acea noapte, rostesc incruntata. Aveam si de ce. pur si simplu, am ramas socata sa-l vad pe el, pe presupusul Michael. Avea acelasi ranjet ca si in acea seara, suvitele intrandu-i in ochi, insa privindu-ma "de sus" parca.
- Unde sunt?
- Stai calma, curajoaso. Esti la infirmeria liceului, doar nu era sa te las pe jos, mai ales dupa ce ai intrat in mine.
- Ai putea sa nu mai fi atat de ingamfat?
Prea putin imi pasa ce crede el sau ce zice, cum am mai spus, nu ma intereseaza nimic ce are legatura cu el. Se indreapta spre usa, la iesirea din salon, dar nu inainte de a ma saluta din priviri cu zambetu-i caracteristic. Maya se apropie de mine. Imi tine o morala cum ca e cel mai popular din scoala, ca toate se uita dupa el si cica e fratele directorului, adica a dirigintelui nostru. Ii spun ca vreau sa raman singura, ea plecand...
- Maya?
- Hm?
- Iti multumesc, rostesc indreptandu-mi fata catre fereastra. O aud chicotind, dupa care pleaca. Alb... "Camera" este alba, la fel ca si mintea mea."Acum ce se va intampla?" Nu ma asteptam sa ma intalnesc din nou cu el. Mai este si Josh, nici azi nu i-am putut intelege cuvintele... Off! "Ce se intampla cu mine?!"
Aud soneria ce imi reaminteste ca este sfarsitul orelor, dar si faptul ca trebuie sa ajung in biroul directorului. Imi iau repede hainele si pornesc spre cabinet.
- Camera 16... 16... Ah, iat-o! Bat la usa si intru fara a mai astepta un raspuns.
- Am venit asa cum ati spus, ma adresez "directorului". Ma pofteste sa iau loc, asa si fac. Incep sa inspectez aspectul biroului. Peretii maronii sunt cu bun gust, la fel si mobila ce pare ce este din lemn de nuc. Scaunul din piele neagra pare comfortabil, da, este demn de un director.
- Banuiesc ca n-ai nicio idee de ce te-am chemat aici.
- Chiar deloc, raspund eu, in fond, sunt curioasa ce-am facut asa rau incat sa fiu nevoita sa vin aici. Se ridica brusc, dar in acelasi timp calm. Il observ cum se apropie de mine, este foarte aproape incat ii pot simti respiratie pe gat. Simt teama, teama de a nu se repeta acel "incident" de acum doi ani.
- Stati! Ce faceti?!
- Tu ce crezi ca as putea face din pozitia asta? Imi simt obrajii fierbinti, sigur m-am inrosit.
Incepe sa ma sarute pe gat, dandu-mi fiori si o urma de slabiciune. Chiar ma simteam slaba in fata lui. Tremur, iar el imi simte vibratiile incontrolabile ale trupului.
- Opriti-va! Va rog! Ma panichez, incercand sa scap din acel scaun, ce mai nou e devenit incomfortabil. Il aud vorbind, soptindu-mi aproape de ureche.
- De ce-as face asta? Inca de cand ai pasit in clasa, din momentul in care ai intrat in aceasta institutie mi-ai picat cu tronc. Pari asa de inocenta si sensibila, diferita de restul curvelor.
- Nu! Nu e adevarat! Nu ma cunoasteti si nu stiti nimic despre mine. Nu sunt... ceea ce spuneti... insa nu mai am glas, incepand sa lacrimez.
Mi-a prins mainile la spate, fortandu-ma sa stau aplecata deasupra biroului, el fiind in spatele meu. Ma simteam mai rau decat stanjenita, in cel mai oribil mod.
Ma agit continuu, insa fara rezultat.
- Incetati! Izbunesc eu in plans.
- Renunta la acest apelativ, sunt cativa ani diferenta intre noi. Totusi, esti doar o pustoaica de clasa a zecea si in fata mea nu poti sa faci nimic, stii...Sunt directorul acestei institutii.
As mai fi vrut sa comentez ceva, sa ma razbun prin vorbe, dar m-a sarutat fara voia mea, atat de violent. Ma zbateam incontinuu si degeaba, eram pierduta...
Cand incetam sa mai sper, usa biroului s-a deschis, facandu-si aparitia insusi Michael.
- Ren! Ce dracu` faci?! Striga el la nenoricitul ce incercat sa abuzeze de mine.
- Nimic, fratioare... Doar ma distram putin. Daca vrei, o incerc eu prima data, si dupa, e a ta, faci ce vrei cu ea, spuse Ren cu acel zambet pervers si ipocrit, inca tinandu-ma de incheieturi.
- Da-i drumul, este cu mine deja!
- Ce?! Stai... as mai fi vrut sa spun ceva, dar Michael m-a smucit din bratele fratelui sau. Pur si simplu, a inceput sa fuga cu mine spre iesire. S-a oprit.
- Esti bine? ma intreaba el ingrijorat.
- Da, sunt OK... Ahm, multumesc.
- Pentru?
- Pentru ca... m-ai "salvat", sa zic asa... Regret ca a trebuit sa vi, probabil ca aveai treburi importante, ti-am mai cauzat si probleme...
- Stai linistita. El intotdeauna a fost un mincinos, un pervers fara limite si oricum, nu ne prea intelegem. Ai noroc, din nou. Putea sa ti se intample ceva grav daca nu veneam. N-ai pentru ce sa-mi multumesti. Ne mai auzim.
Apoi a plecat, lasandu-ma cu multe intrebari nespuse.
Privesc cerul. Se intuneca...

Dear Jesus, ce imi vad ochii. Huh.
Aaaaa, mie imi place dialogul, deci nu ai de ce sa te scuzi. Am intrat aici si cand am ajuns la partea cu 'aproape violul' am ramas socata. De ce, nu stiu. De toate.
Soooo, directorul acela, cu toate ca arat bine, nu are nici un drept sa o devoreze pe biata fata, ce nesimtire. Acum, sa revenim.
Nu am vazut greseli, doar ceva semne de punctuatie puse aiurea. Alea se pot repara usor. Nu ai multa descriere sau naratiune dar ai dialog si asta e un plus de la mine. Acele intrebari, hmm.
Imi place ultima propozitie.

Privesc cerul. Se intuneca...

Nu stiu de ce, dar imi pare ca fata incearca, chiar si fara voia ei sa treaca peste acest mic incident. Am dreptate?
Anywho, gambatene and Buh Bye !!!

Am ajuns şi eu aici :]. Vai ce întârziată sunt O.O'. Scuze >;d<.
What the fuck ?! Ce poveste, jur m-ai lăsat mască, dar îmi place, evitând eventualele greşeli de tastare şi ortografie care au existat pe ici-colo. Apropo Ren ?! Mă duce cu gândul la Moş Crăciun, care nu există, dar nu asta contează. Michael , mulţumesc . [ Ştii tu pentru ce. ]
Directorul ăla e un idiot, dar de ce a dispărut Michael din peisaj aşa de repede ? Putea să mai stea cu ea şi să o ajute să treacă peste asta mai repede, să nu fie nevoită să înfrunte/îndure singură.
Nextu' repede :].
I love you .

Hye ^_^
Bun , am citit si eu ultimele capitole : - ? . Ah , scuza-mi intarzierea : " >
Ideea ta pare a fi destul de originala , nu scri rau si nici nu faci multe greseli de tastare sau exprimare este chiar foarte bine pentru primul tau fic .
In acest capitol ai avut cateva greseli de tastare , nu multe si nici nu sar in ochi . Oricum , pe mine momentan nu asta ma intereseaza , am pus ochi pe altceva .
Ma deranjeaza modul in care s-a desfasurat actiunea in acest capitol . L-ai facut pe director [Ren , nu?] sa se dea la ea atat de repede , brusc . Te-ai prea grabit : - ? dar totusi nu e ceva ce in urmatoarele capitole poti evita , ai grija . In rest imi place ideea ta si sunt chiar curioasa de ceea ce ne vei pregati in urmatoarele capitole .
Cam atat am sa-ti spun , iti urez multa imaginatie si spor la scris . Anunta-ma si pe mine cand pui urmatorul capitol .

Multumiri cititorilor:
@ ultimate wulf- Eh, sunt rea intr-adevar. Nu vreau sa grabesc actiunea, mai ales in momente de "eruptie".
@ DeDal N.- Mersi pt ca citesti si pt ca-ti place dialogul.
@ MiraA- O sa vezi care-i treaba cu Josh, iar Michael are muuuulte secrete, crede-ma... Ms ca citesti.
@ aripi de plumb- Stai linistita, niciodata nu-i tarziu, ma bucur ca-ti place.
@ Snowweh- Ca de obicei, cititoarea mea, surioara mea. N-ai pt ca sa-mi multumesti cu "Michael".
@ wonderCat- Sunt de parere cu tine la faza cu directorul, ms ca citesti>:D<
@ Juliette- Actiunea chiar mi s-a parut grabita, dar in acel moment nu realizasem asta...
Iata un nou capitol, cred ca este scurt...
Capitolul 6



Nu ştiu cum aş mai putea călca în acea instituţie. M-am simţit mai mult decât jignita şi asta din cauza acelui director. Într-adevăr, în acel moment am simţit teamă, teama de a nu fi batjocorită din nou. Pe de-o parte, mă simt liberă de când am venit în Japonia, fără părinţii mei şi fără "fratele" mai mare. Poate am devenit mai încrezătoare în mine însămi, mai puternică faţă de vechea eu. Şi da, încerc să mă schimb, însă nu am voinţa şi sprijinul necesar, ca întotdeauna - lipsesc...
Michael... Mă gândesc la el. În ultimul timp, am fost asaltată de gânduri, sunt mai confuză ca înainte şi nu ştiu ce pot face în legătură cu asta. Poate ar trebui să-l caut şi să-i mulţumesc aşa cum ar trebui, sunt sigură că acum mă consideră o simplă fată, mândră de ea însăşi, şi asta doar pentru că el m-a ajutat. Nu-l cunosc de mult timp, dar simt ceva ciudat, este un sentiment nou pentru mine şi din această cauza mă adâncesc din nou în străfundurile minţii mele. Oftez. Vreau să merg mai departe. Mă împiedic din nou în acest fir numit "viaţă"...

Mă trezesc din visare şi păşesc către baie. Un dus revigorant de dimineaţă poate mă va face să mă abat de la atâtea gânduri pentru că asta-s eu: pierdută-n gânduri.
Dau drumul la apa şi las picăturile călduţe să-mi cureţe trupul. Închid ochii. Cad din nou într-o transă. Nu mai aud decât sunetul apei. Pic-pic-pic... În rest...linişte.
Îmi deschid ochii amintindu-mi că am şcoală, că urmează o noua zi. Ies din baie luând un prosop pufos şi ştergându-mă încet. Îmi îmbrac uniformă, îmi prind părul cu o agrafă arătând totuşi că nu sunt o fată demodată sau gotică. Mă încalţ rapid, după care ies afară. Nu fac mulţi paşi că aud un claxon. Îmi întorc privirea spre acel sunet deranjant.

- Abigor? Eşti chiar tu?
- Ce? Josh? Ce cauţi aici?
Chiar sunt uimită să-l văd pe cel din avion unde mă aflu şi eu. În cele din urmă, mă lămureşte zicându-mi că este aici pentru surioara sa, ceva cu liceul.
- Hei, ce zici, te conduc?
- Aaa, e ok, colegiul nu e departe şi în plus, nu vreau să te simţi stresat, încerc eu să-l convin că nu este nevoie.
- Haide, te rog. În fond, sora mea învaţă la colegiul Hashiba, sunt sigură că este aproape de instituţia în care înveţi. Te pot lasă unde doreşti.

Stai, a spus cumva "Hashiba" ?

- Şi eu învăţ la acelaşi liceu, coincidenţă probabil.
- Ah, cu atât mai bine. Urcă.
Nu am mai ezitat, este primul meu prieten. Îmi deschide portiera ca un adevărat cavaler. În drum spre liceu, îndrăznesc a-l întreba de sora lui.
- Sora mea? Cum să-ţi spun... E de vârstă cu tine, cred, timidă şi drăguţă, fără exagerare. Dar te avertizez, nu seamănă cu mine, îmi spune el, vorbindu-mi cât mai detaliat. Încep să râd, văzându-i faţa ca a unui copil,a unui copil naiv şi dulce. Cred că este prima data când zâmbesc cu sinceritate şi încredere.
- Iată! În sfârşit am obţinut un zâmbet de la tine, îmi spuse el făcându-mi cu ochiul.
Nu prea a fost corect din partea lui, dar este bine. Mă bucur.
- Nu mi-ai zis cum o cheamă pe sora ta.
- Ah, da... Maya, dar numele noastre de familie sunt diferite. Părinţii noştri sunt despărţiţi, ea stă la tata, iar eu cu mama, este o persoană foarte de treabă dacă stai s-o cunoşti.
- Maya? Este în aceaşi clasă cu mine, prima mea prietenă pot spune, mă adresez lui Josh.
Tot drumul am vorbit şi am râs, însă brusc mi-am amintit de momentul din avion, de acel sărut inocent pe obraz. Îi aud vocea anunţându-mă că am ajuns.
- Eşti bine? Eşti roşie în obraji.
- Umm...da...sunt bine, doar îmi este cald. De fapt, nu este ăsta motivul, ci amintirea din avion, însă am tăcut, m-aş fi simit jenată, la fel şi el... Când să cobor din maşină, Josh mă prinde de mână.
- Stai. Vin şi eu şi... apropo, îmi place culoarea obrajilor tăi. Cred că m-am înroşit mai tare. Penibil.
- N-Nu spune asta... rostesc eu cu voce joasă.
- Oh, dar este un compliment.

În final, păşim amândoi în liceu. Mă simt stânjenită, toate privirile sunt indreptate spre mine, de fapt, spre noi. O văd pe Maya venind către noi.
Bineînţeles că a trebuit să-i dăm o explicaţie cât se poate de logică. Am început să mă ataşez de aceste persoane... Maya, Josh... Şi Michael...

La început ai vrut să scrii mă bucur? Eu văd doar bucur O.O.
Apropo şi emoticon-ul ăla? Nu are ce căuta pe acolo, dar sigur este din greşeală.
Hmmm, greşeli de tastare şi ortografie nu am văzut. Dar estetic vorbind nu mai lăsa spaţii după fiecare replică >.>", nu dă bine.
Josh ăsta pare drăguţ 8 - >. Ceva, ceva între ei "?
Mi-a plăcut mult capitolul şi se pare că Abigor este destul de timidă dacă a roşit aşa de repede. Complimentele astea : )).

Adu-ne next-ul cât mai repede >;d<. Spor şi inspiraţie multă.
X.o.X.o. Snowweh. : >.

Ai lasat cam mult spatiu liber intre fraze. Plus de asta, nu ar trebui sa folosesti emoticoane intr-un fic, chiar deloc. Ai avut mult dialog si asta imi place dar incearca sa il dezvolti ceva mai mult, ca sa nu fie 'sec'. Alte greseli nu am vazut, doar cateva semne de punctuatie puse aiurea. In rest e OK.

Actiunea, actiunea imi place. Fata asta a trecut prin multe si totusi rezista. Nu vreau sa ma gandesc cat de intunecat ii e sufletul, sper doar ca va fi cineva care sa o faca cu adevarat fericita, nu doar sa profite de ea si sa o batjocoreasca. Imi place cum decurge totul, tine-o tot asa. Buh Bye !!!

Capitolul asta mi-a placut mult. Chiar ma intrebam cand o sa apara Josh, caci pe el l-am simpatizat de prima data. Pare mult mai de treaba si in plus se poarta frumos cu Aby. Cand a spus ca merge la liceu pentru sora lui, am avut o banuire ca aceea era Maya Sunt curioasa sa vad ce o sa se mai intample, astept sa aflu mai multe si despre Michael, dar preferatul meu ramane Josh . Spor la scris!

hye dear ^_^
Am picat si eu din cer binedispusa , cum putina intarziere : " > scuza-ma , dar cel putin nu am intarziat asa rau ca data trecuta : -"

Sa va lamuresc, nu luati in seama emoticonul care mi-a "iesit" din greseala... Si desigur, la inceput scrie "bucur", fara aia acolo. Capitolul incepe de la chestia cu "Nu stiu cum as mai putea...." OK?
Sper ca e ok.

Cred ca mai bine dai edit , nu ? Asa nu o sa se mai incurce nimeni ; ))

Greseli de tastare nu am vazut in acest capitol : - ? sper sa nu-mi fi scapat, dar nu cred. Chiar nu trebuia sa lasi atata spatiu, dar asta e, data viitoare nu o sa se mai intample, nu ? :o 3
N-ar fii stricat inca putina descriere , dar e bine si asa. Acest capitol a fost bun , nu pot spune ca e fara pata dar nici ca nu a fost acceptabil.
Continua tot asa , spor la scris

Scuze, de o mie de ori scuze ca nu am aterizat mai repede pe la ficul tau.
Acum,... imi place ideia dar nu inteleg de unde pana unde au infiat parinti lui Aby un alt copil, si pe deasupra mai e si mare cand il infiaza, de saisprezece sau saptisprezece... daca nu ma insel. De obicei copiii se infiaza cand sunt mici si draguti.
Acum, ce ma lasa in ceata e faza cu doi curtenitori. Ma intreb pe cine va alece?
Dupa descrierea ta, ampi sunt de treaba si frumosi, dar sa vedem care ii va ramane doar prieten si care ii va fi iubit.
Imi place ca Michael a salvat-o din ghearele nesuferitului de fratiso. Dar imi place si galantul, gentilul si educatul Josh.
Ma intreb care va fi ales si ce se va intampla in continuare.
Imi din nou scuze ca sunt atat de neroada si nu am trecut pe aici mai inainte.
:bye: :bye: si spor la scris. Te pwp.