AnimeZupCăutare

Ganduri Arzatoare [yaoi]

Hello ;)) Deci acesta este un fic Yaoi, pe care eu, impreuna cu nee a mea, Kaname o sa il scriem.
Sunt noua in scrierea ficurilor, dar totusi sper sa ajung la asteptarile voastre ;;)


!!! In primul capitol va fi o convorbire in germana, asadar va dau de acum traducerile :) iar pozele cu cei doi vor fi postate in capitolul scris de Kaname

Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer. - Buna dimineata si tie, Marko. Irascibil ca deobicei.
Lass das Heuchlen sein - Lasa prefacatoria
Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? - Te cunosc, si sunt sigur ca nu m-ai sunat doar pentru a ma intreba cum o mai duc. Ai vreo veste pentru mine?
Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!- Da, am prietene. Am facut rost de programul victimei noastre. Dar il vei afla de la persoana noastra de legatura, stii doar ca e prea periculos sa vorbim despre astfel de lucruri la telefon. Ar fi prea periculos!
Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck- Locul de intalnire esta in fata caredralei Sf. Petru intr-o ora. Grabeste-te sau vei intarzia. Mult noroc!
Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen?- Asteapta! Cum arata persoana aceea? Cum o voi recunoaste?








Capitolul I


Ma intreb cum ar reactiona lumea daca ar sti ca printre ei se ascunde un om cu puteri nemaiauzite, cu o inzestrare atat de rara, incat toate organizatiile de pe pamant si-ar dori sa il aibe in slujba sa. La cum ii stiu eu pe fricosii astia fara caracter, probabil ar incerca sa se ascunda. Cat de patetic! Din nefericire pentru ei, nimeni nu poate scapa de puterea mea. Asta... daca nu alege moartea, ceea ce e mult prea infricosator pentru niste marionete cu frica de Dumnezeu. Nu i-am putut intelege niciodata pe credinciosii astia, care nu pot face un pas fara sa consulte biblia. Nu au caracter si nu pot hotara singuri ce e mai bine pentru ei. Ma dezgusta absolut tot ce are legatura cu omenirea, de la cel mai neinsemnat gest de afectiune venit din partea lor, pana la cea mai mica atingere. Probabil e gresit sa-i bag pe toti in aceeasi oala, dar nu ca mi-ar pasa. Ori esti in preajma mea pentru ceea ce sunt si nu pentru a profita de pe urma mea, ori te duci dracu! Scurt si la obiect. Inca din copilarie, de cand am fost invatat cum sa imi folosesc darul, ura si repugna s-au aflat in sufletul meu. De asemenea si sentimentul de a fi neputincios, pentru ca nu pot schimba sub nicio forma traiul fiintelor acestea demne de mila. La inceput nu eram asa... dar imprejurarile in care am fost instruit, moartea scumpei mele mame, precum si schimbarea radicala de comportament a familiei mele de atunci m-au schimbat... Inevitabila modificare s-a produs si din cauza unor oameni prefacuti, mincinosi si orgoliosi, care au incercat sa profite de pe urma mea si a inzestrarii mele. Astfel am renuntat la gandurile marete de a schimba lumea, si m-am decis ca o mult mai buna intrebuintare a puterii mele era practicarea unei slujbe pe care putini si-o alegeau, iar si mai putini supravietuiau practicand-o. Ei bine, eu... omor. Dar nu oricum, ci la dorinta unor oameni prea slabi de inger pentru a se ocupa singuri de asta. De placere sau nu, chiar nu conteaza. Important e a ca asa pot face lumea asta un loc mai bun, scapand-o de oamenii aceia parsivi care o strica.
Niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca viata mea avea sa se schimbe radical tocmai din cauza unei persoane, ca acelea de care voiam sa scap. Destul de ironic, nu? Eram atat de arogant, incat credeam ca sunt indreptatit sa ma cred superior rasei umane doar pentru ca le puteam citi gandurile. Chiar si cele mai ascunse secrete ale fiintei lor erau pentru mine ca o carte deschisa, care astepta sa-i fie descoperite tainele. Stiam fara sa vreau fiecare detaliu nesemnificativ al vietii lor: primul sarut, prima dragoste, dureroasele respingeri, moartea cuiva drag sau cat de bine aratase intr-o zi de luni colega de la servici... Tot ce le trecea acelor ignoranti prin minte, se reflecta in a mea, daca ii puteam vedea. Eram o arma nepretuita, care ar fi putut declansa multe conflicte daca ar fi fost descoperita. Tocmai de aceea, una dintre conditiile mele, cand am acceptat sa lucrez pentru organizatie, a fost ca puterea mea sa ramana ascunsa. Dar cineva si-a dat drmul la gura iar eu am dat pentru prima data gres! Asta nu va ramane insa asa; oricare ar fi tradatorul va regreta clipa in care a vorbit!
*

Ma aflam de vreo saptamana la Roma, iar ultimele zile mi le-am petrecut incercand sa gasesc o cale de a-l omora pe vicepresedintele Frantei aflat in vizita in acest oras. Daca nu gaseam repede un plan, riscam sa ratez misiunea, ceea ce nu ar fi fost pe placul sefilor mei...
Dar gandurile mi-au fost intrerupte brusc, de telefonul care suna deja de cateva minute. M-am indepartat de geamul cu vedere la strada, indreptandu-ma grabit in directia din care venea sunetul enervant.
- Ce e?! m-am rastit eu la persoana de la celalalt capat al telefonului.
M-am calmat insa de indata ce mi-am auzit limba materna, rostita cu un accent perfect de seful meu. Imi facea placere sa-mi aud limba; ma facea sa ma simt acasa, inconjurat de caldura familiei mele.
- Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer.
Mi-am inabusit un zambet auzindu-l pe seful meu atat de politicos. Nu-i statea in fire sa faca pe catelusul nevinovat, cu mine aratandu-si tot timpul adevarata fata.
- Lass das Heuchlen sein, i-am spus eu plictisit de toata vorbaria inutila. Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? l-am intrebat apoi, analizand in acelasi timp camera de hotel in care eram cazat. Trebuie sa recunosc ca era decorata cu mult bun gust, desi la prima vedere arata chiar banal. Era o camera mica, in care nu incapeau mai mult decat cateva piese necesare de mobilier, cum ar fi patul amplasat in mijlocul incaperii, si un dulap intr-un colt, undeva inspre fereastra. Ambele pareau a fi facute din lemn de Mahon, destul de pretentios pentru ceva atat de simplu ca aceasta camaruta de hotel. Iar acest covor persan din fata patului... hmm, minunat! Ma simt nevoit sa admit ca detaliile fac totul; draperiile crem, tablourile decorative cu model floral, si nu in ultimul rand galbenul de pe pereti se imbina perfect si te fac sa te simti comod, ramanandu-ti doar sa-ti savurezi cafeaua de dimineata in timp ce admiri modelul fotoliului din apropierea patului. Ma indoiesc dar, ca ignorantii acestia, carora le sta gandul numai la bani, ar putea vreodata sa pretuiasca ceva atat de nesemnificativ pentru ei... In invalmaseala asta de ganduri, am si uitat sa continui convorbirea, asadar tresar brusc, indreptandu-mi atentia spre vocea sefului meu:
- Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!
Aproape ca am izbucnit in hohote de ras, auzindu-l pe seful meu atat de ingrijorat. Cred ca a uitat ca eu sunt cel care citeste ganduri si omor oamenii ca pe gandaci. Am inganat un simpla "aha", iar fara alte ocolisuri i-am cerut mai multe detalii.
- Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck! mi-a mai rostit Lukas inainte sa puna receptorul in furca.
- Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen? Am strigat eu enervat la culme, deoarece niciodata nu primeam toate detaliile. Le place sa se joace cu mine, insa doar pentru ca il stiu pe seful meu de atatia ani, nu inseamna ca nu ma pot intoarce impotriva lor. NU sunt si nu voi fi niciodata o marioneta fara creier! Credeam ca le-a intrat bine in minte chestia asta. Poate ar trebui sa le dau o lectie candva... curand.
Afisand inca acel zambet atat de specific mie, m-am indreptat cu pasi grabiti spre dulapul rosiatic, luandu-mi o pereche de pantaloni negri, nu prea stramti, si indeajuns de largi incat sa am libertate de miscare. Acestora le-am adaugat o camasa alba, numai buna pentru vremea cu temperaturi atat de ridicate. In picioare mi-am luat niste pantofi negri de piele, apoi completez cu pantantivul pe care il port tot timpul si cateva picaturi din parfumul meu preferat "Str8 My Way" si sunt gata sa ies la agatat... dar probabil de ganduri pentru ca momentan nu am de gand sa implic vre-o femeie cat timp am treburi de rezolvat. Mi-am luat in graba cheile si perechea de ochelari "Ray-Ban Wayfarer", iesind intr-un final pe usa camerei de hotel. Parcurg cu rapiditate holul, incercand sa ignor multimea de ganduri care ma apasa. Chiar nu vreau sa stiu cat de atragator ma mai considera receptionera si cu cata pasiune ar vrea sa i-o pun. Daca ar face ceva cu kilogramele acelea in plus si cu machiajul incredibil de ieftin, poate as fi bucuros sa o fac, dar asa... nu. Sa ma scuteasca. Parasute de-astea gasesc la orice colt de strada! Inainte sa ies pe usa hotelului, i-am aruncat un zambet provocator, iar ea s-a inrosit mai ceva ca un rac. Daca as fi fost mai nesimtit, probabil ca i-as fi ras in nas. Unele femei chiar au o parere prea buna despre ele.
Caldura de afara imi loveste corpul inca de cum pasesc pe asfaltul negru, iar eu trebuie sa merg la catedrala pe temperatura asta incredibila. Noroc ca e aproape. Dupa vreo zece minute de mers pe jos, am ajuns la locul stabilit. M-am uitat in jur, incercand sa ghicesc cine ar putea fi persoana de legatura, dar era pustiu, asadar nu am auzit niciun gand care mi-ar fi putut indica ceva.
M-am hotarat sa dau o raita in jurul catedralei in speranta ca voi intalni persoana respectiva, dar nu am facut nici macar un pas, ca m-am izbit de ceva masiv. Imi dau la o parte ochelarii de pe ochi, asezandu-i putin mai sus de frunte, incat sa pot observa ce anume imi sta in cale. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca in fata mea se afla un barbat brunet, cu parul nu foarte lung, si usor ciufulit. Nu era cu mult mai inalt decat mine, dar totusi aveam senzatia ca ma priveste "de sus", ceea ce nu-mi facea placere. Purta un costum alb, al carui sacou era lasat desfacut, insa in ciuda faptului ca o camasa inca il acoperea, puteam zari cu usurinta conturul muschilor, care erau foarte bine lucrati, fara a parea exagerati. Nu avea trasaturi agresive, ba din contra, totul era in perfecta armonie. Ochii de un negru patrunzator ma priveau oarecum mirati, parca intrebandu-ma de ce ma agat inca de el, cu toate ca trecuse aproape un minut de la ciocnirea nostra. Nici eu nu stiu... poate pentru ca nu mai vazusem pe nimeni atat de fermecator.
-Imi cer scuze, am murmurat cu jumatate de gura, intrerupandu-mi sirul gandurilor deja mult prea injositoare.
Am dat sa ma indepartez, dar am ramas acolo, ca traznit, fiind uluit de descoperirea facuta. Nu puteam sa-i citesc gandurile oricat de mult m-as fi straduit. Imi era greu sa gasesc o explicatie la ceea ce se petrecea...
heys :)neatza!
SIncer nu te cred k esti incepatoare
E super mega ultra tare capitolul...:X
Mi-a placut cum ai descris, si actiunea in sine, si dialogul:X

un pic uc ce nu sunt eu lamurita e chestia cu tipu care citeste mintile si intanlesti cu tipu care nu poate sa le citeasca, asa sa intamplat si in amurg:D dak sti despre ce vorbes si personajele pricipale au ajuns sa se indrgosteasca, oricum sunt sigura k voi aveti alte idei mult mai tari:x
Deci cum am zis super tare capitolul, scrii foarte frumos
Kana-san sper sa vi repede cu nexul:Xkissuu

Bye bye si kiss:*
O singura chestie am de obiectat: germana =.=` O fii Mark (parca asa il chema) neamt,dar eu nu`s si mi-e greu sa urmaresc dialogul, chiar daca ai pu si traducerile.
In fine, sarind peste asta, mi-a placut cum ai descris perosnajul si actiunea, dar vreau mai multe detalii si, cum a spus si Yaku-chin, sper sa aveti idei mai originale decat Mayer.

Greselute n-am vazut, asa ca, ca sa n-o mai lungesc, spor la scris in continuare si astept capitolul lui Kaname.

See Ya^_^
Aha deci pana la urma tu ai asasinul:-? interesant cum se mai schimba rolurile astea. Si Iso daca tu esti incepatoare inseamna ca eu inca nu m-am nascut:))
In primul rand imi place personalitatea lui Marko, nu e nici exagerata, genul de asasin fara ratiune, nici prea moale, ai reusit combinatia ideala. Ah si e neamt:X Mai stiu eu un german fruuuumoooos, defapt 2:X. Chiar imi place convorbirea in germana mai ales cum suna limba asta desi unele cuvinte le citesc pe silabe uneori:-". Am inteles si eu saluturile si cateva structuri din intrebari dar in rest...cred ca nici in a 12 nu voi sti atat :)) [ce ma faceam eu fara traduceri:o3]
Tipul cu care s-a intalnit cred ca stiu cine e, dupa descriere si din cauza ca nu-i putea citi gandurile, dar asta in loc sa ma faca nepasatoare parca mai rau ma starneste sa aflu continuarea. Chiar sunt curioasa cum o sa evolueze lucrurile intre astia doi, presimt multe chestii interesante si avand in vedere ca scri asa de bine, iar Kame la fel va iesi un fic perfect:X
Deci Kame grabeste-te cu nextu' acum ca am reusit si eu sa citesc...mda cu o oarecare intarziere, dar nu a fost vina mea. Succes mai departe fetelor si multe idei:*
Ok, deci, ca sa lamuresc pe toata lumea, ideea cu cititul gandurilor a fost a mea, iar eu urasc tot ce tine de Twilight =)) A fost o coincidenta faptul ideea seamana ca cu a lui... habar nam. Mayer parca i se zice _-_ (inca nu-mi vine sa cred ca am avut aceeasi idee ca ea=)))
Oricum, faza e ca ideea mea nu e in niciun caz din Twilight, si cei care ma/ne cunoasteti stiti foarte bine ca nu copiez/copiem alte idei, nici din filme, nici anime si nici manga :D

Kissez :*

Si acum, urmatorul capitol si pozele sunt la sfarsit xD
Capitolul II

Ma aflam in apartamentul meu calduros, purtand o conversatie cu unul dintre angajatii mei, Lukas, un barbat de treizeci de ani, cu parul scurt, de culoarea spicului de grau, si cu ochii de un albastru deschis precum a cerului, ca majoritatea nemtilor, de altfel. Era imbracat intr-un costum negru, uzat si prafuit. Desi avea un anumit statut in "afacerea" mea, se putea observa ca nu punea prea mult pret pe aspectul sau. Ca si mine, el avea angajati, si cred ca era oarecum mandru, desi nu tinea de firea lui...
Sunau a fi interesante lucrurile ce imi erau spuse, desi, sa zicem ca eu cunosteam majoritatea oamenilor care fac parte din asa-zisa "companie" a noastra, de care, oricum nu sunt mai multi de maxim trei sute de persoane care o cunosc, avand in vedere ca oarecum e una secreta, iar cand zic "trei sute" nu ma refer din toata tara, ci din lume.
-Stii ca are puterea de a citi gandurile, dar in raport nu este mentionata si abilitatea de a le controla. E... un baiat special, dupa parerea mea, mi-a spus Lukas, incercand sa capete accentul italienesc, care cu siguranta nu-l putea prinde asa cum trebuie. Statea asezat pe fotoliul din piele neagra, sorbind din cand in cand din vinul pe care i l-am oferit, si fumand in acelasi timp o tigare, pe care o scutura destul de des deasupra scrumierei care era asezata pe masuta dinaintea fotoliului.
-Aproape ca-l ridici in slavi pe baiatul asta. Nu e chiar stilul tau... Dar sa stii ca tocmai mi-a crescut curiozitatea, am rostit, asezandu-ma pe celalalt fotoliu care este paralel cu al sau, incrucisandu-mi apoi bratele. Vreau sa il aduci odata sa il vad. Stii bine ca nu retin chipurile oamenilor din poze, desi le cunosc foarte bine calitatile, continui pe urma, umezindu-mi buzele cu lichidul rosu din paharul de cristal.
-Da. Am sa il aduc aici, inainte de a merge in misiunea pe care o va primi astazi, dupa ce te vei intoarce si tu de la intalnirea cu Adrian . Nu vrei sa o aduc si pe partenera lui?
-Nu ma intereseaza fata. Pe ea oricum am vazut-o, asadar ramane doar baiatul acela... Marko.
Barbatul a aprobat din cap, continuand apoi conversatia cu un alt subiect.
*


Ma aflam in apropierea Catedralei Sf. Petru, fiind nevoit sa ma intalnesc acolo cu un alt angajat al meu, la fel ca Lukas, cu care va trebui sa stau de vorba o perioada cam lunga de timp. Catedrala fiind la o distanta egala intre noi, am decis ca punctul de intalnire sa fie acolo, pentru ca apoi sa mergem intr-un pub sau poate un bar. In aproximativ cinci minute, ajung in locul stabilit si observ acolo pe cineva, care, nu stiu sigur daca e tipul potrivit, pentru ca ultima oara nu avea parul asa lung. M-am apropiat de el, dar cand am vrut sa vad cine anume este, atunci s-a intors brusc, izbindu-se de mine. Cu siguranta, nu el era persoana pe care se presupunea ca trebuia sa o intalnesc. Un baiat,mai mic decat mine la statura si putin mai slab, cu parul brunet, rebel, ce-i ajungea pana deasupra umerilor, statea agatat de mine cu o mana, timp in care cealalta a ridicat ochelarii de soare ce-i avea ce ochi. Si ce ochi... Am ramas oarecum stupefiat, deoarece nu se parea ca purta lentile de contact, iar culoarea aceea de violet chiar era de-a dreptul neobisnuita. Imi revin repede, observand ca nu numai ochii erau de neconceput, ci si frumusetea persoanei pe care ii poseda. Chipul cu niste trasaturi fine fara niciun fel de defect, dadea impresia ca nu e om, ci inger... iar buzele pline si rozali, parca cereau cu disperare numai sarutari patimase. Adevarul este ca nu ma interesau fetele, ci baietii, iar acele detalii la el, ma lasau fara cuvinte."De-a dreptul superb..." Am gandit eu, inca privindu-l cu o oarecare mirare.
-Imi cer scuze, spuse el, acele cuvinte rostite incet si neclar cu jumatate de gura.
Parca a vrut sa se indeparteze, insa de cum mi-a dat drumul camasii, a ramas acolo, inmarmurit, privindu-ma ca si cum ar fi vazut o fantoma, sau ceva de genul asta. Atunci observ doua suvite lungi din parul sau, care i se preling pana pe piept, dandu-i astfel o aparenta, oarecum feminina. Dar totusi, ca barbat pot spune ca era foarte atragator.
Era inca "pierdut in spatiu" asa ca am decis sa-mi aprind o tigare pana cand avea sa revina pe pamant. Nu puteam sa inteleg ce a patit. Ii fac un semn cu mana inaintea ochilor sai, indemnandu-l sa clipeasca des, revenind la realitate.
-Ai aterizat? Am intrebat in gluma, cu zambetul pe buze, incercand sa-l privesc in ochi.
-Ce idiotenie. Ai putina grija pe unde mergi, a spus el, incruntandu-se si ajutandu-ma sa imi dau seama inca din start ce fel de atitudine avea, Privirea lui confirmandu-mi acea idee.
-Baiete... duhnesti a aroganta, am rostit, eliberand fumul din plamani, tocmai pe chipul lui frumos, indemnandu-l sa tuseasca.
-Poftim?! a intrebat aproape strigand. Cine te crezi sa-mi vorbesti asa? a continuat apoi, incrucisandu-si bratele.
-Cum credeam. O voce frumoasa, dar folosita gresit. Nu ti se potriveste stilul asta.
-Habar n-ai ce vorbesti si nici cu cine. Nu ma cunosti! Ai face bine sa iti tii gura! Replica el, afisand o expresie increzuta.
-Din cate imi amintesc, asta e o tara libera si am dreptul sa spun ce-mi doreste inima, nu? replic pe urma, fara a-mi lua zambetul de pe buze.
A vrut sa-mi raspunda, insa mi-am auzit numele strigat, si m-am intors brusc. Era barbatul cu care trebuia sa ma intalnesc. Am mai tras un fum din tigare, apoi l-am salutat pe baiat, printr-o simpla miscare de mana, auzindu-l pe urma rostind in germana "Arschloch"*. Deoarece e a doua limba a mea, am inteles, si incepusem sa chicotesc in timp ce ma indreptam spre tipul celalalt.
-Dante, cine e baiatul ala? m-a intrebat el, privind peste umarul meu.
-Aroganta in persoana, am rostit apoi, continuand sa ma amuz.
Adrian era un barbat de aceeasi varsta cu Lukas, fara vreun fir de par in cap, supt la fata, si cu o mustata maronie ce-i ajungea pana la colturile gurii . Purta o camasa alba, in dungi negre diagonale si o pereche de blugi inchisi la culoare. Ne-am dus impreuna la un pub din apropiere pentru a discuta, si cu ocazia asta sa bem ceva... "Altceva decat vin", a spus el, stiind ca sunt un adept al acelei bauturi. "Flamin" este un local pe gustul amandurora, asa ca ne-am gasit locurile la una din mese, si am comandat ceea ce am dorit.
-Ma intreb cum se face ca nu iti petreci timpul cu prietenul tau, in loc sa te intalnesti cu mine, a zis el, zambind, dupa care si-a aprins o tigare.
-Hmm... Care din ei? intreb eu, cautandu-mi bricheta prin buzunar, nereusind din pacate sa o mai gasesc.
-Acum o saptamana, cand am vorbit, ziceai ca e unul de optsprezece ani, roscat si cu ochii albastrii...
-Ah, el e doar un... "prieten de sex". Intelegi ce vreau sa spun. Mai vine din cand in cand pe la mine. Dar nu am venit aici ca sa vorbim despre asta, asadar sa trecem la treburi mai seriose, spun eu, luandu-i bricheta, reusind in sfarsit sa-mi aprind tigarea.
A inceput sa imi explice care e treaba cu angajatii sai, gesticuland din maini si uneori vorbind atat de repede incat nu mai articula cuvintele asa cum ar fi trebuit. In mintea mea era un taraboi, asa ca ma gandeam la cu totul altceva... cum ar fi, baiatul acela. Cred ca avea vreo douazeci de ani... mai mic decat mine, oricum. Si probabil era neamt, desi nu prea semana cu unul. Ochii lui neobisnuiti, dar ai naibii de frumosi mi-au ramas imprimati in minte. Nu puteam crede ca exista o asemenea culoare a pupilelor, decat in desene. Dar se parea ca am intalnit pe cineva cu adevarat special, chiar daca aroganta ii ajungea pana peste cap, iar mandria ii iesea pe urechi.
-Dante, tu ma asculti sau imi bat gura degeaba? intreaba el, readucandu-ma cu picioarele pe pamant.
-Da, imi pare rau. am cazut pe ganduri, raspund eu, aruncand scrumul tigarii ce era aproape terminata. Ciudat, parca numai atunci am inceput-o. Te rog continua... si putin mai rar daca se poate, spun pe urma, luand o inghititura din bautura, care nici aceea nu stiam cand mi-a fost adusa.
Au trecut aproximativ doua ore, iar conversatia noastra se terminase. Ne-am salutat, iesind din local, si luand-o fiecare pe carari diferite. Nu dupa mult timp, ajung in apartamentul meu, si parca nu am facut mai mult de cinci minute pe drum... asta probabil e din cauza ca, din nou ma gandisem la baiatul ala. L-am vazut mai mult de trei minute, atunci? Nu cred. Dar a reusit sa-mi ramana in minte de parca l-ar fi indesat cineva acolo. Oricum, era ca un peste in ocean, asadar probabil nu aveam sa-l mai vad prea curand.
Stiam ca va trebui sa apara Lukas in curand, asa ca, m-am schimbat intr-o camasa pe care am lasat-o desfacuta la toti nasturii si niste pantaloni albi, , completand cu pantofii de aceeasi culoare. Dupa parerea mea, desi este o nonculoare, albul e absolut superb, si de aceea, efectiv il ador. Tot din acelasi motiv, majoritatea hainelor mele erau albe, si purtam o grija deosebita de tot ce e alb, nevrand sa patez ceva atat de pur.
Am auzit sunetul batailor in usa, iar persoana cealalta nu a mai asteptat sa raspund, ci a apasat sigur pe clanta, pasind in apartamentul meu. Era Lukas impreuna cu acel Marko, insa cand am observat ca era de fapt baiatul la care mi-a stat mintea tot timpul de cand l-am vazut, am ramas oarecum stupefiat, iar el la fel.
-Tu?! Am rostit amandoi deodata ca fiind trazniti de fulgere, si privindu-ne de parca ne-am dat cap in cap, nu alta...

________________
Arschloch= Nemernic

Piiiiiiiiics:

Asa, deci primul e Marko(frumusetea cu lanturile =P~), iar cel din a doua poza e Dante
Atașamente
  • Eyes purple.jpg
  • wet_by_heise.jpg
Genial capitol:X Acum serios fetelor Kaname uraste din tot sufletul Twilight asa cum uraste rozul, nu, mai rau, macar ala ii place cand e pe Strify, deci e doar o coincidenta de idei. Oricum din ce observ pana acum tu si Iso faceti o treaba pe cinste, ati reusit a va sincronizati perfect ca mod de a scrie si idei, chiar imi place.
Kaname sti ca am o slabiciune pentru poza aia cu Dante, imi vine sa intru in pc cand o vad, desi si Marko e frumos, dar poate l-as aprecia mai mult daca as fi baiat:-" Imi place ca deja Dante simte ceva pentru el chiar daca nu-si da seama si totusi ma gandesc cum o sa ajunga sa fie impreuna:-? Ah abia astept sa citesc mai departe, as citi in continuu:X.
Ma intreb cum a ajuns Marko in fata usii lui Dante, mana destinului?;;) O.o nu are cum sa fie doar coincidenta:> Huh succes mai departe fetelor si nu uitati ca fiecare isi are meritul ei asa ca fara cearta ca va dau cap in cap[-x Glumesc, stiti ca va iubesc pentru ca imi scrieti:X [si nu numai] pwp la voi si spor la scris;)

edit: first \:D/
Citisem Kana capitolul cand?:)))aseara park...dar nu am avut timp sa dau comm...
Oricum stiu foarte bine k chestia cu ideea din twilight a fost doar o coencidenta( park asa se scrie nu?:D)
Oricum, trecand la fic, e absolut divin, imi place mult cum scrieti amandoua, si imi place munca de echipa dintre voi doua( ati auzit? munca de echipa, defapt se scrie asa: MUNCA DE ECHIPA FORMIDABILA, asa e mai bine, si continuati sa o faceti :D)
Oricum as vrea o scena de-aceea stiti voi pentru copilasi asa ca mine:D actiune linistita( Care echivalent cu actiune xxxxx) adik actiune mai deochiata:))
Vreau sa vad cum se iubesc:))) :-"Acloolul dauneaza grav inimi
Trecand la actiunea povesti din nou, spun k e superba, imi place si vreau sa citesc si sa citesc si sa citesc si vreau nexurile va rog:o3 k dak nu stiti k pot deveni criminala ?
Daca nu, cel putin kaname tu sti, pot deveni ucigasa ucigasilor:))( ehh:x sunt parf:)) )
Deci ideea e k vreau sa scrieti va rog( deci v-am rugat!)
Asa k veniti repede cu nexu!

Kissu, hugs si bye bye
Multumim de comentarii fetelor. Speram sa ne cititi povestea in continuare si sa nu va dezamagim <333


Capitolul III


Dupa incidentul cu tipul ala care se credea mai ceva ca Fat-Frumos a venit si persoana cu care trebuia sa ma intalnesc. Nu mare mi-a fost mirarea, cand mi-am auzit numele strigat de bine cunoscuta voce a sefului meu, Lukas. Dar ce dracu cauta aici? Daca s-a sinchisit sa vina pana in Italia, doar ca sa imi transmita niste informatii, inseamna ca e ceva important, ce nu poate fi transmis prin niste angajati oarecare. Tipic lui. Niciodata n-a avut incredere deplina in oamenii sai... Cu mine in schimb, nu e asa. Poate pentru ca stie, ca oricum nu-si poate ascunde gandurile de mine, iar mai devreme sau mai tarziu tot voi afla. Arata ca de obicei... Nelipsitul sau costum negru, intr-o combinatie de-a dreptul patetica cu o camasa scoasa pe jumatate din pantaloni. Cata lipsa de creativitate!
Neavand nici cea mai mica idee despre gandurile mele, Lukas mi-a aruncat un zambet calduros, facandu-mi semn sa ma apropii. De-ar sti ce gandesc despre el, n-ar mai fi asa de binevoitor. M-am apropiat cu pasi repezi de el, nerabdator sa inchei odata misiunea, ca sa ma pot ocupa de gasirea tradatorului. Dulcea razbunare... va fi mai mult decat binevenita. Cel care m-a facut sa raman la Roma pentru atata timp degeaba va plati cu siguranta. Numai sa pun mana pe el, si va regreta ca ma-sa i-a daruit o gura mare.
- Marko esti atent? Nu pari a fi in apele tale, mi s-a adresat seful meu in limba noastra materna, acest lucru inviorandu-ma putin.
- Da, sigur. Nu am nimic. Hai sa facem o mica plimbare, sti doar ca bisericile nu sunt locurile favorite ale asasinilor, i-am spus, facandu-i cu ochiul.
Lukas m-a aprobat scurt din cap iar apoi a inceput sa imi dea toate detaliile necesare misiunii. Astfel am aflat ca asasinatul va avea loc in urmatoarea seara si ca pentru asta, voi avea nevoie de partenera mea Jane, o englezoaica sufocanta, indragostita pana peste cap de mine. Sau ar trebui sa spun obsedata? Ideea e ca se tine scai de mine ori unde m-as duce... Sunt cumva centrul universului ei si trebuie sa admit ca inteleg de ce. Nu oricine e indiferent farmecului meu, mi-o dovedesc asta zi de zi gandurile persoanelor care ma viseaza trecand prin patul lor. Chiar si unii barbati despre care ai crede ca sunt hetero pana in maduva oaselor. Din pacate pentru ei, eu doar ofer placerea, si nu am de gand sa-mi schimb "rolul" prea curand. Ma mir ca Jane nu m-a urmarit ca un catelus pana la Roma. Dar la cum o cunosc, n-as spera prea mult. Cine stie daca nu e ascunsa printr-un coltisor, asteptand sa las garda jos ca sa imi sara la gat. Daca nu ar fi fost atat de istesta si de folositoare, probabil ca as fi omorat-o de mult. Macar e si ea buna la altceva in afara de stresarea mea si facutul sexului...
Dupa o ora, in care Lukas a vorbit aproape non-stop, eu intrerupandu-l din cand in cand doar pentru a-i pune intrebari, acesta si-a luat la revedere, dar nu inainte sa-mi spuna ca marele sef al organizatiei dorea sa ma cunoasca inainte de misiune. Ma intreb ce mai vrea si asta de la viata mea. Sper ca nu e genul de om, care obisnuieste sa profite de pe urma altora. Defapt, daca e, ghinionul lui! Eu nu sunt jucaria nimanui, cu atat mai putin a oamenilor, care fac umbra pamantului degeaba.
- Vin dupa tine in jumatate de ora. Ne intalnim jos la receptia hotelului, mi-a mai spus Lukas inainte sa plece.
Mda, ceau si tie. Cred ca cineva si-a uitat bunele maniere acasa. Eh, oamenii... Nu stiu la ce sa ma mai astept din partea lor, sunt niste gunoaie care se duc tot mai jos, nestiind ca prapastia nu are fund. Cineva ar trebui sa le bage mintile in cap, dar atunci nimic nu ar mai avea farmec... Eu as fi nefolositor, iar puterea mea de asemenea. N-as mai avea satisfactia sa stiu ca am facut ceva in folosul reanimarii gandirii de demult.
*


Nici nu mi-am dat seama cand am parcursc drumul pana la hotel, am pasit in camera sau cand mi-am aruncat hainele pe fotoliul din apropierea patului. Eram atat de prins in cugetarea mea, incat am uitat sa fiu atent la lumea inconjuratoare. Gandurile oamenilor pe langa care treceam erau in acel moment foarte departe... nimic nu-mi putea distrage atentia de la el. In mod ironic, mintea imi statea doar la acel brunet. Poate pentru ca era imun la puterile mele sau din cauza frumusetii sale. Nici macar eu nu stiu. Sau sa fi fost din pricina mirosului imbatator?! Georgio Armani Black Code... Parea un tip stilat, in ciuda atitudinii sale extrem de enervante. Cum ziceam: arschloch!
Nemaiumplandu-mi capul cu prostii, m-am bagat intr-un final la dus. Picaturile calde de apa mi se revarsau pe trup, inviorandu-ma treptat. Desi scurt, era un fel de ritual de revigorare, in care uitam de grijile zilnice.
Dupa aproximativ zece minute de relaxare, am iesit din baie doar cu un prosop pe umeri, indreptandu-ma spre dulap. De acolo mi-am luat un costum gri, impreuna cu o camasa alba, pe care am lasat-o deschisa la cativa nasturi, pentru a nu parea prea formal. Ma vedeam totusi cu seful meu, nu cu regina Elizabeta a Marii Britanii. In picioare mi-am luat aceeasi pantofi de mai devreme iar apoi am completat cu nelipsitul meu parfum. Parul mi l-am lasat ca deobicei, nu foarte aranjat, dar nici complet ravasit. Fara alte mosmondiri, am iesit din camera, neuitand sa-mi iau cheile si sa incui usa. In scurt timp, ma aflam in fata hotelului, asteptandu-l pe Lukas, care nu a intarziat sa apara. Purta aceleasi haine banale, desi trebuie sa recunosc ca parea mai aranjat decat inainte. De altfel, si culoarea costumului era diferita. L-am salutat din cap, intrebandu-l apoi daca era mult de mers pana la locuinta asa-zisului Dante.
- Am masina parcata un pic mai jos, dar putem merge si pe jos, daca vrei. Nu e chiar asa departe.
- Pe jos. Asa mai putem vorbi si noi una alta, am sfarsit eu.
Am luat-o la pas incet, punandu-i fel si fel de intrebari lui Lukas despre "marele sef". Asa am aflat ca era o persoana calma, cu toate ca avea o infatisare impozanta, si ca nu trebuia sa ma las pacalit de seriozitatea lui. Era de fapt foarte glumet, chiar si cand discuta afaceri.
- Daca o sa te abtii de la comentarii prostesti, cred ca o sa va intelegeti foarte bine, coinchise el, afisand un zambet jucaus.
Da, ce sa zic? De parca m-ar interesa pe mine sa-i castig prietenia unui papitoi fara creier. Uneori s-ar zice ca Lukas chiar nu ma cunoaste. Dupa cum spusese si acesta, am ajuns in scurt timp in zona in care statea Dante, cea rezidentiala. Imi si imaginez ce fel de persoana e, doar stiind unde locuieste. Sigur e vreun bosorog, care fumeaza trabucuri Cohiba si bea whiskey toata ziua. Oh doamne... chiar asa plina e lumea de ei?
- Pe aici, mi-a facut semn Lukas catre un complex de apartamente cu cinci etaje.
Trebuie sa recunosc ca eram curios sa aflu ce fel de om se afla in spatele aparentelor. Un om ahtiat dupa bani si putere sau unul obisnuit care nu iesea cu nimic in evidenta?
Seful meu parea destul de familiar cu locul, caci a intrat grabit in cladire, urcand pana la etajul trei, ciocanind apoi la o usa maronie. Nu a asteptat sa i se raspunda, ci a intrat direct in apartament. Ma asteptam la ceva plin de lux si sobru, dar am fost mirat sa vad o camera moderna, decorata in stil minimalist. Tipul asta era probabil obsedat de alb, caci era peste tot: canapele, covor, pereti... fac pariu ca majoritatea hainelor sale erau si ele albe.
Am vazut o silueta apropiindu-se de noi si am ramas ca traznit, vazand cui ii apartinea.
- Tu?! am exclamat amandoi in acelasi timp.
Nu-mi venea sa cred. Era nimeni altul decat idiotul din fata bisericii.
- E cumva o gluma proasta? Doar nu credeti ca am sa cad in plasa. Maimutoiul asta fara creier nu are cum sa fie seful meu... al nostru! Lukas, zi ceva, le-am spus eu tot mai iritat.
- Uhm, Marko... El chiar e seful. Ce ti se pare asa ciudat la asta?
- Nu poti vorbi serios, spun eu uitandu-ma cand la Dante, cand la Lukas.
In tot acest timp brunetul ma privea amuzat, fumand o tigare, din care tragea cu patima. Din cate am putut vedea, pareau a fi Dunhill. Perfect. Dupa ce ca putem muri de cancer, si eu mai stiu ce alte boli necrutatoare, de ce sa nu ne mai scurtam viata si prin viciile noastre? Mda, mentalitatea omului... Se bucura de fiecare clipa cica.
- Sti ca fumatul te va omora prematur, nu? Am rostit, ridicand dintr-o spranceana.
In acel moment a izbucnit intr-un hohot de ras, lasandu-ma cu gura cascata. Pe Lukas parea sa nu-l deranjeze atitudinea acestiu tip numit Dante. Dupa ce s-a calmat putin, mi s-a adresat cu o sclipire ciudata in ochi:
- Ai o atitudine chiar mai groazica decat la prima intalnire. Dar luati loc, haideti sa discutam ca niste oameni normali.
- Credeam ca animalele nu discuta, am rostit, in timp ce ma asezam impreuna cu Lukas pe canapea.
- Se pare ca tu o faci, mi-a spus el, facandu-mi cu ochiul. Haide, sa lasam copilariile la o parte. Am auzit ca nu ai doar abilitatea de e citi ganduri, ci si de a le controla. Spune-mi te rog, de cand ai aceasta putere de a citi gandurile oamenilor?
- Nu inteleg la ce iti foloseste asta, am exclamat eu incrucisandu-mi bratele la piept. Important e doar sa-mi duc misiunile la bun sfarsit.
Dante se pregtea sa-mi zica ceva, dar Lukas a fost mai rapid:
- Marko... Ai putina intelegere. Seful vrea doar sa te cunoasca mai bine, sa stie cu cine are de-a face, nimic altceva.
- Bine, bine. Fie. Probabil ca am aceasta putere de cand m-am nascut, eu unul am descoperit-o de mic copil. La inceput recunosteam doar franturi de ganduri, dar incet-incet m-am perfectionat. Mama mea a fost prima si singura din familie care a aflat, ea m-a dat si pe mana unui fel de instructor, care detinea si el aceasta putere. Era un om dur si rece, care desi avea aceasta fire, dorea sa ma invete tot ce stia cum a putea mai bine, iar pentru asta ii sunt foarte recunoscator. Instruirea a durat mai multi ani, pentru ca, desi voi ati putea crede ca e usor sa-ti controlezi puterile, nu e. Mai aveti intrebari domnule Dante? L-am intrebat eu usor ironic.
Acesta a ridicat dintr-o spranceana, afisand un zambet ciudat.
- Deocamdata doar una. Ce poti face mai exact?
- Citesc ganduri si daca vreau, le pot dicta oamenilor ce sa faca. Cu alte cuvinte, daca eu le spun sa se arunce de pe o cladire, ei ma vor asculta ca niste slugi umile. Dar puterea mea functioneaza doar cu persoanele din aceeasi incapere cu mine, deci e un pic restransa. Pentru a fi sigur ca victimile vor face ce le dictez eu, trebuie sa le urmaresc. Ceea ce poate fi destul de greu uneori. Ti-am satisfacut curiozitatea Dante? La Lukas vad clar ca asa e, dar la tine e totul la fel de alb ca peretii acestei incaperi. Nici macar un gand... Vreau sa stiu de ce.
L-am vazut tresarind si privindu-ma uimit. Probabil nu se astepta sa observ, altfel nu-mi explic reactia sa.
- Nu credeam ca mai imi pot feri gandurile de oameni neinvitati, a inceput el privindu-ma ganditor. Apoi s-a uitat brusc la ceas, spunand ca e tarziu si ca trebuie sa ma odihnesc pentru misiunea ce va urma. E evident ce vrea sa faca... Sa amane explicatia cat mai mult, ca intr-un final sa uit de ea. Se vede ca nu ma cunoaste.
- Daca iti inchipui ca vei scapa doar cu asta te inseli amarnic, l-am avertizat eu, fixandu-l cu privirea. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Vreau sa stiu cum e posibil si daca exista vreo cale de a anula asta.
Pentru a doua oara in seara aceea, a izbucnit in ras. Ce dracu i se pare asa amuzant in toata treaba asta!? Vrea sa-si bata joc de mine? Numai sa incerce... Insa ceea ce mi-a zis m-a uimit. M-a facut pentru o nanosecunda sa zambesc si sa-l vad cu ochi mai buni.
- Pe langa faptul ca esti arogant, orgolios si mandru mai esti si incapatanat. Ce mai combinatie. Cred ca am uitat sa precizez si ca esti al naibii de frumos.
Lukas a chicotit la auzul ultimei parti. Probabil ca ii placea cand cineva ma infrunta. Desigur, seful meu nu avea sange-n el... era doar un fricos si jumatate. Acum ca stia ca pot sa-i dirijez actiunile, va fi mult mai grijuliu cu vorbele sale. Sigur ma va asculta ca un catelus speriat. S-ar zice ca eu sunt seful si el angajatul. Penibil.
Dante s-a ridicat de pe fotoliu, indemnandu-ma si pe mine sa o fac. M-am uitat spre Lukas, care inca statea jos, iar acesta mi-a zis ca mai ramane un pic. Am dat indiferent din umeri, indreptandu-ma spre iesire.
- Lucrurile nu vor ramane asa, Dante. Odata si odata tot am sa aflu de ce nu iti pot citi gandurile. Ceao!
Nu am mai asteptat sa-i primesc raspunsul, pentru ca stiam ca voi obtine ceea ce imi doresc. Doar vorbim de mine. M-am indreptat grabit spre hotel, dornic sa ma pun in pat, pentru a ma odihni in urma unei zile pline. Prea multe lucruri s-au intamplat azi... Insa habar n-aveam ceea ce ma astepta in camera de hotel.
OMG!!! deci dau aici peste un fic absolut condimentat din punctul de vedere al actiunii :X =P~ cred ca e printre cele mai interesante ficuri pe care le-am citit in ultima vreme.

in primul rand, ador ideea unui asasin care poate citi si controla ganduri, se potriveste de minune cu modul meu de a gandi. desi pana sa ma prind cum sta de fapt treaba, chiar am crezut ca e vorba de genul de shooter, si cand colo el convinge oamenii sa se omoare singuri, si practic, nu poate nimeni sa-l acuze de nimic:X

sunt foarte curioasa cu privire la motivul pt. care nu poate sa-i citeasca gandurile acelui om... dar totusi imi e mila de Marko, ca nu-si da seama de intentiille perverse (sper sa fie cat mai perverse) ale lui Dante. ai zce ca dupa atata vreme de citit ganduri a inceput sa le asocieze cu expresiile si gesturile persoanei respective, dar uite ca mai sunt si cei care lasa totul in seama talentului si pe urma fac taraboi cand nu le iese.

si legat de secventa in germana... sweet! adik, fac germana de patru ani de zile si probabil ca nici peste doi de-acum incolo nu voi putea formula ceva atat de fluent cum ati facut voi. in plus, e un progres ca nu ati creat personaje cu tipicul aer japonez si v-ati indreptat si spre alte nationalitati. chiar faceti o treaba foarte buna, si nu am observat discrepante intre modul vostru individual de a scrie.

So... cand vine nextu? pt. ca sunt opersoana foarte nerabdatoare si daca ma lasati sa mai astept mult, o sa iau numai note de patru din cauza neatentiei, pt. ca nu o sa-mi pot lua gandul de la ficul asta si de la altele.
Plss, next chapter soon! :pls:
Vai mi-e o lene ingrozitoare, dar pentru ficul asta superb, ma lupt s-o infrang.
Sa incep prin a-ti spune ca mi-a placut la nebunie, si nu spun asta doar asa ca sa ma aflu in treaba,scri intr-adevar incredibil de frumos, chiar ii spuneam lui Kaname ca nu as putea sa aleg dintre voi doua care scrie mai bine... doar daca m-ati mitui cu cioco sau cirese:)).
Observ ca puterile lui Marko sunt conturate mai bine sau nu am dat importanta faptului ca putea controla, nu numai citi, gandurile cuiva la inceput :-? Hmm..si la fel ca el, ma gandesc de ce nu poate sa-i citeasca gandurile lui Dante...sigur e vorba de o legatura ceva, nu pur si simplu avea ceva "defect" asa cum a fost explicatia in...sa nu zic unde ca iar face kaname ca trenul:)).
Abia astept sa se cunoasca astia doi, sper ca va fi cat mai repede pentru ca rabdarea mea are o limita si dupa ce se termina devin irascibila si incep sa va stresez mai mult decat permite legea [eh glume proaste de la 10 noaptea:-"...pardon 11]. Mi-a placut fraza asta "Din pacate pentru ei, eu doar ofer placerea, si nu am de gand sa-mi schimb "rolul" prea curand." - ma face sa ma gandesc ca are totusi de gand:)). Ah da, si vreau sa aiba loc mai repede asasinatul ala, am chef de ceva macabru >:)
Succes mai departe, nextul...sper sa apuc sa-l citesc cat mai repede:))..kissuri muuulte:*
Hallo:X si multumim de commenturi :X speram sa ne cititi in continuare :>
Capitolul IV

Dupa ce "Domul Aroganta" a pasit afara din apartament, am inceput sa conversez cu Lukas in legarura cu el, insa desi paream calm, adevarul era ca ma simteam inca uimit. Si cand credeam ca Cel de Sus nu poate fi atat de rau precum spun altii, dar ce angajat mi-a dat... Nici nu stiu daca ar trebui sa multumesc pentru el, sau sa-mi dau pumni in cap.
-Imi pare rau, Dante. Dupa cum vezi e cam irascibil, mi s-a adresat Lukas, asezandu-se pe locul pe care inainte a sezut brunetul.
-Arogant, mandru, plin de sine, toate acestea duse la extrem? Da ai dreptate, dar nu e o problema. Faptul ca arata atat de bine, m-ar putea face sa-i iert atitudinea insuportabila, am replicat eu pe urma, zambind usor.
-Atunci, te anunt din timp ca Marko nu e genul ala de baiat, asadar, iti va fi cam greu cu el, spune blondul, razand.
-Stai linistit, nici nu trebuie sa fie, am rostit pe urma, prinzandu-mi putin din pielea buzei inferioare intre degetul mare si aratator, semn ca am cazut pe ganduri. Lukas tacea si ma urmarea, insa eu am si uitat ca era acolo.
-Dante, eu te vad un om relativ linistit, dar cine stie ce Dumnezeu iti poate mintea, a replicat blondul, afisand o expresie nedumerita.
-Asta e ceva ce nu multa lume stie. Am si eu accese de furie , si atunci nu cred ca ti-ai dori sa-mi stai prin preajma, am spus pe urma, gasindu-mi o pozitie mai confortabila pe fotoliu.
-Nu prea imi vine sa cred, dar nici nu as vera sa vad... stii ca eu astazi plec inapoi in Germania pentri cateva saptamani, si Marko nu vera sa se intoarca nici cu rugaciuni, pentru ca vera sa afle cu orice pret care e tradatorul acela ce ii da planurile peste cap. Dar il las in grija ta, asadar nu-mi fac griji, desi sper ca isi va schimba atitudinea fata de tine. Desigur, eu voi mentine legatura cu el, si ma informa in legatura cu tot ce se intampla.
-Dar parca numai ieri ai ajuns aici, si deja vrei sa pleci? Ce urat, am spus eu in gluma, continuand apoi cu zambetul pe buze: Iar in legatura cu baiatu, stai linistit ca pot sa ma descurc cu o pacoste ca el. Zicand acele cuvinte, m-am ridicat in picioare, salutandu-l printr-o strangere de mana si cu o urare de "Drum bun", conducandu-l apoi pana la usa. Hmm... si inca ce grija voi avea de el, rostesc cu voce tare dupa ce am ramas singur in apartament, afisand un zambet siret. Nici eu nu stiu de ce am facut-o dar numai acea expresie ar fi putut descrie ce imi trecea prin minte cand ma gandeam la frumosul ala.
Ma gandeam ca totusi nu putea fi atat de rau sa il dadacesc, desi stiam ce fel de atitudine avea. Dupa cum am spus, faptul ca era atat de frumos, i-ar putea compensa atitudinea aia de intepat. Adevarul e ca baiatul incepuse sa ma intereseze, si marele meu noroc, sau poate ghinionul vietii mele, era ca aveam sa imi petrec mult timp cu el.
Fiind obosit dupa acea zi, care a fost pe jumatate plictisitoate, am decis sa ma arunc direct in patul meu vrand sa ma odihnesc. Mi-am mai aprins o ultima tigara pe ziua aceea si turnandu-mi un ultim pahar de vin. Apoi dupa cinci minute, am inghitit restul lichidului din pahar, indreptandu-ma spre dormitor. Mi-am lasat hainele aruncate pe unul din scaunele aflate in incapete, ramanand doar in boxerii mei albi. Dupa ce m-am asezat in pat, am adormit in scurt timp, insa parca nu dupa foarte multa vreme, mi-am auzit telefonul sunand, si am raspuns obosit.
-Dante, am nevoie de tine si nu accept un refuz!, imi spune o voce placuta, pa care o recunosc indata.
-Oh, Marko... Nu-mi spune ca deja ma vrei, am replicat eu, cu o nota de oboseala in voce.
-Ce tot bolborosesti acolo, desteptule? Vreau sa vii maine cu mine la restaurant, ca sa imi pot duce la bun sfarsit misiunea!
-Ah, asta era? Atunci ar fi bine sa fie o cina romantica, daca ma trezesti la trei dimineata. Si apropo, cred ca ai vrut sa spui "Astazi". Ziua de ieri a fost pana acum trei ore. Hai... vorbim la o ora mai rezonabila, gute Nacht, rostesc eu, incheind conversatia, inainte sa mai comenteze ceva si nevrand sa-mi sara somnul. Ca sa fiu sigur ca nu mai suna, mi-am inchis telefonul mobil, trantindu-mi din nou capul pe perna. Sincer sa fiu, habar n-aveam de ce nu isi lua partenera cu el, si m-a trezit tocmai pe mine, dar stiam ca avea sa ma lamureasca el. Mi-am inchis din nou ochii, cazand intr-un somn profund, care speram sa-mi ajunga pentru tot restul zilei lungi care ma astepta.
*

Dimineata a venit mai repede decat as fi sperat, iar pleoapele mi s-au ridicat grele, descoperindu-mi ochii negri inca putin obositi si lenesi. M-am ridicat din pat, urmand drumul spre baie, unde m-am scapat de boxeri, intrand la un dus pentru a-mi revigora trupul. O senzatie atat de placuta si-a facut prezenta in momentul in care picaturile calde mi-au atins trupul, incet eram in stare sa nu mai ies de acolo pentru o lunga perioada de timp... si exact asta am si facut. Habar nu am cat timp am petrecut la dus, insa stiu sigur ca atunci cand am iesit, ceasul arata ora doisprezece, iar eu habar n-aveam la ce ora m-am trezit. Aveam in jurul taliei un prosop alb, ce-mi acoperea partile intime, iar un altul l-am pus dupa gat, incepand pe urma sa-mi sterg parul ud si in acelasi timp iesind in dormitor. Am ramas uimit vazandu-l pe Marko asteptand pe fotoliul pe care a stat si in ziua precedenta, mai ales ca habar nu aveam cum a intrat. S-a ridicat de indata cum m-a vazut, si a venit spre mine, nervos cu bratele incrucisate.
-La ce dracu' ti-a stat capul cand ti-ai inchis telefonul ala nenorocit?! A trebuit sa vin pana aici ca sa iti spun ca la ora unu trebuie sa mergem la restaurant! a spus el, aproape strigand si vizibil iritat.
-Oh, mai incet cu volumul, te rog, am rostit eu, asezandu-mi degetul aratator pe buzele sale moi si rolazi, indemnandu-l sa caste ochii, pe urma sa se incrunte.
-Ce?! Stai putin! Tu nu-mi spui mie ce sa fac! Vorbesc cat de tare am chef si urlu cat ma tin plamanii, ai inteles?! Striga pe urma, lovindu-mi mana a carui deget il aveam presat pe buzele sale. Imi venea sa rad, vazand cat de mult se agita pentru o prostie, si chiar si mie mi se parea ciudat... insa credeam ca era chiar dragut, in ciuda comportamentului.
Avand in vedere ca nu eram interesat de femei, el mi-a captat oarecum atentia, desi cred ca puteam fi sigur ca nu era si viceversa. Dar exista un mod de a afla...
-Stii, poate ca daca ti-ai folosi vocea in alt mod, era mai bine, am spus apropiindu-mi chipul de al sau. De aproape ochii lui pareau si mai frumosi... atat de speciali.
-Ce dracu' crezi ca faci?! m-a oprit el la o distanta de cativa centimetrii de buzele sale, lovindu-ma cu pumnul in umar. Esti pe invers? Interaba pe urma, parca nu serios, insa i-amn raspuns sincer, cu o simpla afirmatie urmata apoi de un scancet slab si scurt, din cauza loviturii pe care am primit-o.
-Perfect! Pe langa faptul ca trebuie sa raman aici si ca trebuie sa gasesc un tradator nenorocit, seful meu e si cretin si se da la mine! chiar perfect! A spus Marko pe urma, dandu-si ochii peste cap.
Nu mi s-a parut ca avea ceva impotriva orientarii mele sexuale, ci nu i-a convenit ca am incercat sa il abordez. Mandria asta...
-Sa inteleg ca daca eram un baietel de saptesprezece sau optsprezece ani, slabut si dragut, reuseam? intreb eu mai mult in gluma, razand pe urma.
-Da, dar dupa cum stii, nu esti! Deci stai pe locul tau, amice! Imi spune el, parand atat de hotarat si sigur pe sine. Si du-te sa pui niste haine pe tine! Trebuie sa plecam imediat, continua apoi, masurandu-ma din cap pana-n picioare, apoi oprindu-si privirea pe pieptul meu, pe care inca se prelingeau picaturi de apa, conturandu-mi pe urma muschii abdomenului. As fi putut jura ca nu a facut-o numai de forma, ci intentionat, asadar zambesc din nou, prinzandu-l de barbie, si indemnandu-l sa-si ridice privirea spre mine.
-Ma duc sa ma imbrac, Schöner*, i-am spus, facandu-i cu ochiul, indreptandu-ma apoi spre camera. Era evident ca ii placeau complimentele,altfel cu siguranta ar mai fi gasit el ceva de comentat.
In scurt timp, ies din camera, imbracat in costumul meu alb, al carui sacou l-am lasat desfacut, si pe urma l-am anuntat pe brunet ca eram pregatit. Am mai completat cu parfumul meu preferat, Black Code, Armani, mi-am trecut mana prin parul meu negru, care inca era putin ud, apoi m-am incaltat si am iesit amandoi pe usa, indreptandu-ne spre masina mea.
Pe drum am aflat cum a reusit sa intre in apartamentul meu, si desigur, s-a folosit de puterea sa de a controla mintile oamenilor. Pur si simplu i-a ordonat menajerei sa-i dea cheile, si astfel a intrat.
Ajunsi in fata restaurantului, am vambit multumit, abia asteptand sa-l vad in actiune, sau mai degraba cum va sta sa controleze mintile altora. Stiam ca avea sa fie interesant...

_________
*Schöner=frumosule
Hallo. Wie geht's? Si acum urmeaza sa tac pana nu ma fac de ras k mai multe nu prea mai stiu:))
Deci a fost foarte tare capitolul, imi place ca Dante deja are planuri cu "micutul si adorabilul" de Marko:)). Ah, de ce mereu trebuie sa fie unul care sa nu vrea? Astia doi chiar s-ar potrivi, ca soarecele si pisica. Mda, defapt stiu de ce, ca sa fie mai interesant, dar pentru mine e un chin sa ma gandesc cat va trebui sa astept. Asa ca solutia ideala e sa scrieti cat mai mult si mai repede:D Si, Kaname, am vazut ca l-ai lasat pe "cerd" si ai inceput cu "vera" parca:))[in loc de vrea]...da' mie chiar mi se par amuzante greselile astea, nu, e putin spus, chiar IMI PLAC. Stiu ca e ciudat, dar eu am o logica mai ciudata :-".
O.o abia astept sa-i vad pe "amorezi" la restaurant...o sa le stea bine impreuna, stiu sigur, si le-ar sta mai bine sarutandu-se...eh ma abtin sa visez mai departe. Iso, hurry up, I rly need the next chapter :o3
Gute Nacht:*:X
Hallo. Ach, ich liebe diese Fic! Aber es ist so ein Mist, dass ich weiter warten muss. (sper ca am formulat corect ^.^)
so... cu ce sa incep? ador comportamentul lui Marko! e asa un scump! :X:X mi-a placut la nebunie faza "-Dante, am nevoie de tine si nu accept un refuz!" ah, asa de sweet, chiar daca nu avea nici o intentie de genul ala in minte. dar din cate inteleg, nu l-ar deranja o astfel de relatie, asa ca mai bine cuplati-i o data ca nu mai pot! (desi nu-mi plac lucrurile grabite... :-" )

asa... am vazut vreo doua greseli de tastare, dar nu le mentionez. in schimb am vazut o exprimare putin deranjanta pt auz: "m-am scapat de boxeri" cred va vroiati sa spuneti "am scapat de boxeri", dar reflexivul ala chiar nu avea ce sa caute acolo. chiar "nu suna romaneste", ca sa o citez pe profa mea de romana. gata, daca au mai fost alte greseli, eu nu mai leg de ele.

Ich warte ungeduldig für die nächste Abschnitt! Küss! :*
E minunat ficul................deşi m-ia câteva zile să-l citesc (GLUMESC ,ASTEPTETAM SA SE TERMINE FICUL PE CARE IL CITEAM PENTRU NU INCURCA CEVA) .
Ideea cu mafia SAU asasini platiti intodeauna e minunata, desi des folosita.Mi-ar placea ca Marco sa continuie asa cum este dar si cu putin indoiala in privinta lui dante ...............................te rog nu te grabi sa pui ceva de sex .Incepe cu mangaierele, peste un timp saruturile si mai apoi patul.
Ador compartamentul lui Dante ............la faptul ca nimic nu e imposibil,doar nu trebuie ca un baiat sa fie gay ca sa se culce cu el,ador chiar farmecul lui.
Greseli de tastare sunt minore ,le las pentru alţii .
Ce nu mi-a placut, fara suparare , a fost faptul ca nu este fuziune intre capitolul 3-4.
Capitolul 3 se termina cu -
M-am indreptat grabit spre hotel, dornic sa ma pun in pat, pentru a ma odihni in urma unei zile pline. Prea multe lucruri s-au intamplat azi... Insa habar n-aveam ceea ce ma astepta in camera de hotel.
Iar capitolul 4 continue cu-
-Dante, am nevoie de tine si nu accept un refuz!, imi spune o voce placuta, pa care o recunosc indata.
-Oh, Marko... Nu-mi spune ca deja ma vrei, am replicat eu, cu o nota de oboseala in voce.
M-am gandit mult ,ce se poate intampla cu Marc in camera de hotel ? Sau este continuare.....nu inteleg nimic.
Bine lasand de o parte neintelerea , astept capitolul urmator si Bafta!!!
Musa Eu povestesc din punctul de vedere a lui Marko, iar Kaname din cel al lui Dante, motivul pentru care unele capitole nu au fuziune intre ele, este acesta: Marko nu poate stii ce face Dante cat timp nu sunt impreuna si invers, iar asta "M-am indreptat grabit spre hotel, dornic sa ma pun in pat, pentru a ma odihni in urma unei zile pline. Prea multe lucruri s-au intamplat azi... Insa habar n-aveam ceea ce ma astepta in camera de hotel." se va continua in capitolul meu, intelegi? Adica practic noi reluam tot ceea ce ei au facut cat timp nu au fost impreuna, si ai sa vezi ca in capitolul pe care il voi posta acum, multe din capitolul anterior al lui Kaname vor fi redate pe scurt: (adica practic "ne intoarcem in timp" pentru a arata ce a facut si ce crede cealalta persoana). Sper ca te-a ajutat explicatia cu cate ceva :]

hm, stiu ca am intarziat o groaza, dar sper ca prin acest captiol sa ma revansez :D Multumim celor care ne citesc fic-ul si celor care comenteaza. Lectura placuta! :]
Capitolul V

Dornic sa ma adancesc in lumea viselor si sa cad prada intunericului, am deschis in graba usa de la camera, care imi fusese pusa la dispozitie de agentie. Am bajbait prin intuneric in cautarea inrerupatorului, dar atentia mi-a fost distrasa de lampa care fusese aprinsa cu doar cateva clipe in urma. Ce naiba!?
- Nu ne-am mai vazut de mult Marko, mi s-a adresat o voce pitigaiata, care ma zgaria pe creier ori de cate ori o auzeam.
Cum de nu ii putusem simti prezenta? Ar fi trebuit sa-i aud gandurile de la o posta, doar intensitatea lor le intrece si pe cele ale unei femele in calduri. Nu e bine... Imi ies din mana. Totul e din vina lui Dante si a gandurilor sale ascunse! Daca nu ar fi fost el, poate as fi putut evita intalnirea asta neplacuta. Ce ironie... Tipul pe care nu il suport, sa fie cauza distragerii mele.
- Ce s-a intamplat dulceta, nu ti-a fost dor de mine? Haide... da-mi un sarut de bun venit.
Aceasta si-a pregatit buzele, tuguiindu-le (si fac pariu ca si-ar fi inchis si ochii), dar s-a bosumflat de indata ce mi-a auzit replica.
- Jane, Jane... Patetica ca de obicei. Nu te-ai schimbat deloc. Aceeasi depravata ai ramas. Scuza-mi apelativele, dar sti ca eu nu tin la politeturi de-astea... "cel putin cu tine", am adaugat eu ultima parte in sinea mea, afisand in acelasi timp un zambet pe cat de inocent, pe atat de fals.
Vazand expresia englezoaicei, aproape ca am izbucnit in hohote de ras, dar m-am abtinut din rasputeri sa nu o fac. Nu voiam sa o fac sa se simta chiar mai prost de atat. Oricat de rautacios as fi, trebuie sa recunosc ca tipa e extrem de folositoare, si, ca e chiar placut sa sti ca ai pe cineva la cheremul tau oricand vrei. Propria ta jucarie!
- Sti, ai putea sa ma apreciezi mai mult de atat.
Am ridicat din sprancene, in semn ca nu inteleg la ce se refera, iar aceasta a continuat pe un ton din ce in ce mai hotarat.
- Eu singura am facut rost de programul vicepresedintelui. Nici nu-ti poti imagina prin cate am trecut numai pentru el... pentru tine! A sfarsit Jane, afisand o expresie de caine plouat. O doamne! Incep sa imi pierd rabdarea. Poate ca ar trebui sa termin cu ea, sa-i tai limba aia ascutita. As fi bucuros sa o fac chiar eu, iar apoi sa o las in viata, ca sa sufere pana la moarte. Destul de meschin, nu? Hai sa fim seriosi. Cine nu ar gandi asa, avand o astfel de linganie langa el?
- Si ce vrei sa fac? Sa-ti ridic statuie? Bravo, ai un os! Altceva mai vrei?
In tot acest timp, am inchis usa camerei si m-am apropiat cu pasi marunti de fotoliul in care era asezata. I-am pus o mana pe umeri, cu cealalta mangaindu-i parul lung si blond. Era destul de frumoasa, dar lipsa de caracter o tragea mult in jos. Puteam face orice din ea, fara macar sa-i controlez gandurile. Daca i-as fi spus sa se arunce in gol, ar fi facut-o fara ezitare, sperand ca astfel avea sa se ridice in ochii mei. Pacat ca gestruile astea fara noima nu inseamna nimic pentru mine.
Jane a gemut in momentul in care m-am aplecat spre ea, ca sa o sarut pe gat.
- Stiam ca asta vrei... Eu sunt singura care te poate satisface intrutotul, mi-a spus ea pe un ton dulceag.
Prostii. Ce femeie isi deschide piciorele atat de voluntar in fata unuia care se poarta cu ea ca un gunoi? Nu am respect sau apreciere pentru astfel de oameni, care nu au nici un pic de demnitate.
Jane s-a ridicat de pe fotoliu, indreptandu-se spre patul din incapere. Cu fiecare pas, scapa de cate-o piesa vestimentara. Parea a fi un show ieftin de striptease, desi recunosc ca ma incita tot jocul ei. In scurt timp a ajuns la pat, purtand doar lenjeria intima. Probabil ca le lasase special pentru mine, pentru ca eu sa ma desfat cu ele... S-a urcat cu miscari gratioase pe pat, mergand apoi in patru labe ca o felina. Dupa ce s-a facut comoda, s-a intors cu fata spre mine, avand o privire care parca spunea "Ia-ma. Sunt numai a ta". Cum spuneam: doar o alta depravata ahtiata dupa sex! Aveam impresia ca totul se intampla in reluare, pentru ca Jane prelungea fiecare act la nesfarsit; enervant de mult. Scos din rabdari, m-am napustit asupra ei, sfasiandu-i practic chilotii. Am sarit peste orice fel de preludiu, patrunzand-o cu toata forta. Chiar nu-mi pasa daca ii pricinuiam durere. Englezoaica gemea satisfacuta, pe masura ce maream ritmul, iar cand ma retrageam, ma tragea din nou asupra ei, scotand in acelasi timp un marait ciudat. Tipa asta e nebuna, o sado-masochista. Habar n-aveam ca ii place atat de mult durerea. Uneori chiar ma intreb daca omenirea se poate afunda si mai mult de atat in prostia de care a fost cuprinsa.
Pe la mijlocul actului m-am trezit vorbind, negandindu-ma la consecintele vorbelor mele.
- Tocmai mi-ai dovedit ca pot gasi la orice colt de strada femei ca tine. Trebuie sa recunosc ca ai devenit mai buna. Cine ti-a dat lectii, ai exersat de cand nu ne-am mai vazut? Am intrebat, privind-o in ochii ei de un caprui deschis.
Jane s-a incruntat, uitandu-se urat la mine, apoi m-a impins de pe ea cu o forta pe care nu credeam niciodata ca ar fi putut-o avea. Probabil era nervoasa... S-a urnit rapid din pat, cautandu-si hainele prin harmalaia din camera. M-am ridicat in capul oaselor, urmarind-o cu privirea, apoi am intrebat-o pe un ton nevinovat ce se intamplase.
- Esti schimbator ca noaptea, cine te mai poate intelege? Sa sti ca si rabdarea mea are limitele ei.
A deschis usa de la camera, pregatindu-se sa plece, dar nu inainte de a-mi arunca cateva vorbe precum "nemernic" sau "misogin". Am ridicat din umeri, nevrand sa-mi pun mintea cu ea. Oricum eu as fi castigat, cu sau fara puterea mea. Sunt curios cat o va tine supararea de data asta. In fine, nu conteaza atata timp cat am cateva zile de liniste.
Dar acum nu mai are cine sa ma ajute maine. Dumnezeule... de ce nu m-am gandit la asta inainte sa imi bat joc de partenera mea? La dracu! Cine imi poate oferi oare un pretext destul de bun pentru a ma afla in acelasi restaurant cu victima? Mi-ar trebui... stiu!
Am format rapid numarul sefului meu idiot, netinand cont ca era ora trei noaptea. Problema aceasta nu suferea amanare. Dupa cateva secunde, o voce somnoroasa mi-a raspuns, iar eu i-am spus de indata ca vreau sa ma ajute cu ceva. Acesta a trebuit desigur sa isi imagineze fel si fel de prostii, insa eu i-am taiat-o scurt. Chiar nu aveam nevoie de alta dovada de prostie din partea lui. Dupa ce i-am spus despre ce era vorba, Dante a inceput din nou sa comenteze, facandu-ma putin cate putin sa-mi pierd rabdarea. Pe deasupra mi-a mai si inchis telefonul in nas! Omul asta e incredibil! Mare noroc mai are ca este seful meu si ca nu ii pot citi sau controla gandurile, altfel ar fi fost de mult la cheremul meu. As fi facut din el sclavul meu personal, daca tot ma doreste asa de mult. O intrebuintare perfecta pentru unul ca el! Am mai incercat sa-l sun odata, dar idiotul isi inchisese telefonul! Nu pot crede asa ceva, cat tupeu! Cine dracu se crede? Oi fi eu subalternul, dar sunt mult mai important decat ar putea fi el peste nenumarati ani. "Ai grija Dante, sau te vei arde urat de tot..."
Eliberandu-mi mintea de prostiile italianului, am reusit intr-un final sa adorm, odihnindu-ma pentru misiunea de a doua zi. Ma astepta o alta zi lunga.
*

Dimineata a venit repede, aducand cu ea noi inceputuri, noi rezolutii si noi planuri. Pentru mine nu s-a intamplat asa, eu alegandu-ma doar cu o durere groaznica de cap. E doar vina inaptilor alora doi, care nu au minte nici cat o amarata de gaina. Dar ce vorbesc? E o jignire la adresa acestui animal sa fie comparata cu asemenea fiinte. M-am ridicat cu greu din pat, impleticindu-ma pana la baie, unde am cautat ceva pentru durerea de cap. Ce naiba? Zici ca am dat pe gat o duzina de shot-uri de tequilla. Bleah! Numai gandindu-ma la gustul alcoolului imi vine sa vomit. Dupa ce am inghitit o aspirina, m-am bagat la dus, reusind astfel sa ma trezesc de tot, apa inviorandu-ma de fiecare data. La scurt timp ma aflam in fata dulapului, cautandu-mi ceva lejer de imbracat. M-am oprit asupra unei camasi cu maneca lunga si a unei perechi de blugi inchisi la culoare, carora le-am adaugat niste pantofi negri. Dupa ce am completat cu parfumul meu preferat, m-am oprit un pic in fata oglinzii. Aratam la fel de bine ca deobicei, indiferent ce stil abordam. Renuntand la alte mosmondiri, am iesit pe usa camerei, incuiind-o in urma mea. Aveam de gand sa-i fac o mica vizita sefului meu idiot. Drumul pana la resedinta lui Dante nu a durat mult, in scurt timp ajungand acolo. Norocul meu a fost ca tocmai atunci pleca menajera, careia i-am ordonat cu ajutorul puterii mele, sa-mi dea cheile de la apartamentul brunetului. O joaca de copil, nimic mai simplu de atat. Am parcurs holul pana la usa locuintei lui si am deschis-o, incercand sa nu fac prea mult zgomot. Pasind in camera in care discutasem ieri, am constat ca apartamentul era gol. Probabil era la dus. M-am asezat pe fotoliul, pe care statusem data trecuta si am asteptat: doua, cinci, zece minute trecusera, iar Dante nu mai aparea. Ce dracu, s-a inecat in cada? Tocmai cand eram pe punctul de a ma duce in cautarea sa, brunetul a iesit din baie, purtand doar un prosop in jurul taliei. Acesta indeplinea doar functia de acoperire, caci de ascuns, nu-i ascundea deloc partile intime. Puteam chiar sa-i ghicesc forma si marimea barbatiei! Probabil ca multe femei si-ar dori sa fie o noapte a lui. Cine stie cate i-au trecut pana acum prin pat?
M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat glont spre el, hotarat sa-i tin o morala de zile mari. Deabia atunci i-am observat trupul lucrat, musculos... As putea spune chiar frumos. "La naiba! Concentreza-te Marko, nu te lasa distras de un amarat de corp!" Ce dracu se intampla cu mine in ultima vreme? I-am aruncat cateva vorbe potrivite, mustruluindu-l pentru ca isi inchisese telefonul, iar tocmai cand discutia noastra se aprinsese, idiotul de Dante s-a gandit sa se dea la mine! Mai asta imi lipsea, un sef homosexual, care sa-si recunoasca cu atata usurinta orientarea. Ei bine si eu sunt bisexual si nu mi-e rusine s-o recunosc, dar de asta tot nu tip in gura mare lucrul acesta. Patetic Doamne! Dar la ce ma mai pot astepta de la Dante? In curand nu ma va mai surprine prostia lui infinita. Ce nu-mi pot imagina, este cum s-a gandit jumatatea lui de neuron singuratic ca eu as putea sa-i accept avansurile. Poate ar trebui sa-i explic si lui odata (mai pe intelesul prostilor, desigur), ca nu eu sunt cel care are rolul femeii si ca nu sunt deschis la noi sugestii. La un moment dat, m-am trezit din nou holbandu-ma la corpul lui aproape perfect si probabil ca a observat, pentru ca a zambit, prinzandu-ma apoi de barbie. Ma pregateam sa-i mai zic vreo doua de sanatate, dar am tacut, auzind lauda care imi era adusa. Eh, nu pot sa nu-i dau dreptate. Brunetul m-a anuntat ca se duce sa se imbrace, iar la scurt timp a reaparut, gata de plecare. Purta un costum alb imaculat. Macar de data asta, n-a mai trebuit sa astept mult dupa el. E un progres. Dupa ce si-a facut ultimele retusuri, am iesit pe usa, indreptandu-ne spre masina sa. Eram nerabdator sa-mi incep misiunea, iar Dante parea sa fie la fel.
*

Ajunsi la restaurant, i-am cerut ospatarului sa ne conduca la masa noastra, pe care o rezervase Jane, cand facuse rost de programul vicepresedintelui. Masa acestuia era doar la cativa metri de a noastra, ceea ce era numai bine. Chiar in raza mea vizuala. In drum spre locul indicat de ospatar, Dante m-a luat de mana, spunandu-mi ca daca am parea o pereche, nu am crea suspiciuni. Mi-am dat ochii peste cap, tragandu-mi in acelasi timp mana dintr-a sa. Nu aveam de gand sa-i fac placerea asta. La scurt timp dupa ce ne-am asezat la masa, un ospatar imbracat la patru ace, a venit sa ne ia comanda. Pentru inceput am comandat un aperitiv. Oricum nu aveam sa stam mult aici. M-am uitat in jurul meu, vrand sa gasesc un posibil candidat pentru crima. Chiar aveam de unde alege. Apoi mai trebuia sa gasesc o modalitate pentru acesta de a-l omora pe vicepresedinte. Probabil ca isi va aduce toata trupa de bodyguards cu el; oamenii astia nu sunt in stare sa-si poarte singuri de grija nici macar o clipa. Un amator ar fi oprit imediat de maimutele alea fara creier. Trebuie sa gasesc o solutie, si inca repede! Tinta ar trebui sa soseasca din clipa in clipa. Nici nu am bagat de seama cand ne-a fost adusa comanda, da' mai cand Dante a cerut o sticla de vin rosu. Am observat asta doar cand mi-a intins un pahar, spunand ca trebuie sa toastam.
- Pentru reusita misiunii. Sunt sigur ca va fi un succes.
Tocmai atunci l-am zarit pe vicepresedinte pasind in incinta restaurantului, insotit de vreo patru garzi de corp. I-am pus un deget pe buze brunetului, avertizandu-l sa taca pentru cateva clipe. Acesta a dat din cap in semn afirmativ, apoi mi-a sarutat degetul.
- Nu intinde coarda! M-am rastit la el, tragandu-mi in graba mana. Trebuie sa-ti amintesc pentru ce suntem aici?
Deabia atunci cand l-am vazut pe Dante privindu-ma alarmat, mi-am dat seama ca ridicasem tonul si ca lumea se uita ciudat la noi. La naiba! De cand l-am cunoscut pe el nu mai sunt in apele mele. Inainte eram mult mai calculat si nu ieseam cu aprope nimic in evidenta. Omul asta ma scote practic din sarite! Nimeni nu-si poate imagina cat de mult imi doresc sa plec din preajma lui... cu cat mai repede, cu atat mai bine! Calmandu-ma, am tras cu ochiul la masa tintei. Acesta parea sa nici nu observe agitatia din jurul sau. Mi-am intins gandurile spre el, curios sa aflu la ce se gandea. Trebuia sa imi imaginez: doar politica. Era ingrijorat ca si-ar putea pierde postul la urmatoarele alegeri. Nici un coltisor din mintea sa nu era umplut cu sotie, copii, prieteni dragi. Alt nemernic. Mai bine... asa voi avea constinta impacata ca am scapat lumea de inca un gunoi.
- Deci ce spuneai Dante? Ca ar trebui sa ne comportam ca doi indragostiti? Am intrebat, punandu-mi mana pe masa.
Acesta a tresarit, prinzand aluzia. Si-a pus mana peste a mea, mangaiindu-ma cu buricele degetelor.
- Ce-ai zice de un sarut, iubire? M-a intrebat zambind cu subinteles. M-am aporpiat incet de el, lasandu-i impresia ca aveam sa-l sarut. L-am vazut pe Dante trecandu-si limba peste buza de jos si am chicotit. Cand mai aveam doar cativa centimetrii de parcurs, m-am oprit brusc, apoi m-am tras inapoi.
- Nu, am soptit eu afisand un zambet trufas. Tu poti sa faci ce vrei, pe mine lasa-ma sa ma concentrez la misiune. Ai inteles sau trebuie sa-ti desenez?
Neimpresionat de vorbele mele, italianul a zambit, spunandu-mi ca urmatoarea data nu aveam sa-i mai scap. De parca ar mai fi vreo data urmatoarea. In visele lui poate.
Lasandu-l pe Dante la o parte, mi-am concentrat intreaga atentie asupra tintei. Parea la fel de distras ca mainainte. Putea fi ocazia perfecta pentru o sinucidere. Trebuia doar sa gasesc o cale de a scapa de garzi. Doar nu puteam sa-i trimit pe toti deodata la baie...
Hello ;))

Chiar ca nu de o groaza de timp nu am mai citit la ficul asta dar ma bucur ca in sfarsit e pusa continoarea, care desi e lunga, eu o voiam si mai luuunga:X nu se putea?
Imi place mult comportamentul lui Marko, cui nu i-ar place , serios acum? Dar nici Dante nu e mai prejos:X
Un bi si un homo :X nu e rau de loc=)):))se potriveste , logic.
Sper doar ca urmatorul capitol, si urmatorul, si tot asa sa ajunga mai repede, desi tinand cont ca luni mergem la scoala, ma cam indoiesc, dar va rog eu muuult din tot sufletelul meu sa va faceti timp sa scrieti, da?:D


Kissu, hugs, si succes fetelor.
Ast nexu...B'Bye
Hei, cum de am ajuns eu a doua daca sunt prima care a citit capitolul? Sunt nu? Am uitat sa intreb, dar oricum il stiam, acum l-am mai citit o data ca sa mi-l aduc aminte mai bine si oricum imi place prea mult:X
Ah cat pot eu sa-l ador pe Dante pentru cum arata si felul ala "adorabil" al lui de a fi, dar nici Marko nu s-a lasat mai prejos...ce teapa si-a luat Dante cu sarutul ala:)) Bine, eu as fi preferat sa nu, dar a fost prea tare faza incat nu pot sa nu fiu de acord cu ea. Imi pun mari sperante ca va urma ceva intr-adevar yaoi chiar daca nu o sa fie datorita sentimentelor dintre ei...pentru mine tot ce conteaza e "actiunea" @-)...defapt nici chiar asa, dar oricum e pe locul 1:>
Si felicitari pentru capitol...adica e destul de mare, nu stiu cum ai reusit, eu ma plictisesc cand vine vorba sa scriu mult; plus ca si continutul e pe masura, acum s-o astept si pe Kaname sa scrie, sunt sigura ca va fi la fel de buna, doar nu m-a dezamagit niciodata:X
Bunn..destul cu vorbitul ca nu mai gasesc nimic inteligent de spus, va astept cu next-urile, succes:*
Atentie: acest capitol este scris de Kaname, eu doar il postez in locul ei, deoarece are probleme cu contul si nici nu isi poate crea altul. Multumim frumos de comenturi si speram sa ne cititi in continuare! Lectura placuta :]


Capitolul VI


Il vedeam pe Marko mutandu-si ochii spre tinta, cautand o modalitate de a-si rezolva misiunea, iar eu nu-mi puteam lua sub nicio forma ochii de la el. Il priveam de parca era un obiect de arta sau asa ceva "Intradevar, frumos" am cugetat pe masura ce il priveam atent, nereusind sa-i gasesc vreun defect (desigur, inafara de atitudine).
-Hei! Ce naiba faci? Mai ca nu ma dezbraci din priviri! Tu realizezi ca am o misiune de rezolvat? Stiu, ca sunt al naibii de atragator, dar nu poti fii si tu atent? m-a intrebat el in soapta, aplecandu-se spre mine.
-Crede-ma nu numai te-as dezbraca... Si da, realizez. Ce ar fi daca ai pune una din gorilele alea sa-l omoare? Ar fi mai simplu, dar daca ceilalti observa, s-ar duce dracu' planul, asadat sugerez sa comita o sinucidere destul de furmusica.
-Aici gandim la fel. Se pare ca ti-a functionat neuronul pentru o secunda... Intradevar, sinucidere, dar cu ce si cum? a intrebat pe urma, mutandu-si privirea spre victima.
Ii iau mana, ridicad-o la nivelul chipului meu, presandu-mi buzele pe dosul palmei sale, si afisand pe urma un zambet discret privindu-l in ochii lui superbi pentru un scurt timp, pana cand l-am vazut zambind atat de malefic, in timp ce isi privea "prada". Nu stiam daca mi se parea, insa Marko parea mai palid la fata, insa nu arata semne cum ca s-ar simti rau. Am decis sa nu bag detaliul acela in seama, asadar am asteptat sa urmaresc scena ce avea sa se intample.
-Fi atent... asa ceva nici la televizor nu vezi, mi-a spus eu, continuand sa zambeasca.
In mai putin de doua secunde, aud un tipat de femeie si imi intorc capul brusc la masa tintei, vazandu-l pe acel domn cum el, cu propriile sale maini isi trece lama unui cutit pe gat, taind adanc in carne, pana cand sangele a inceput practic sa tasneasca din acel loc vatamat. El nu schita nimic, parea hipnotizat si continua ca faca ceea ce a inceput, parca nesimtind acea durere care cred ca e ingrozitoare... Marko nu isi lua ochii de pe el, insa s-a adunat multa lume ingrozita in jurul acelei mese, pana cand a iesit din raza vizuala a brunetului. De indata ce Marko nu l-a mai putut vedea s-a ridicat de la masa rapid, facandu-si loc prin multime, iar eu l-am urmat. Vazand acea balta de sange care zacea atat pe masa, cat si pe hainele barbatului, pana si eu m-am ingrozit. Vicepresedintele, in acea clipa cand a fost scapat de sub controlul lui Marko, si-a recapatat constiinta, si a aruncat cutitul din mana, insa nu avea cum sa vorbeasca si si-a acoperit gatul cu ambele maini, chipul lui schitand o expresie ingrozita, care cerea ajutor. Totusi, acel lucru nu parea sa-l afecteze pe brunet, care a preluat din nou controlul asupra barbatului care se zbatea pentru viata lui. Nu stiu, cine si cand, dar a fost anuntata salvarea care nu a intarziat sa apara, insa pana atunci, barbatul a luat din nou obiectul ascutit, vrand sa-l infiga in gat. Stiind ca oricum nu mai exista sanse sa supravietuiasca, avand in vedere cantitatea de sange pe care a pierdut-o, i-am acoperit ochii lui Marko cu palma mea, tragandu-l din acea imbulzeala. Toate persoanele priveau neputincioase la acel film de groaza care se desfasura inaintea ochilor lor, unii chiar voiau sa-l ajute pe acel domn, insa nu mai avea rost. La ce rana si-a cauzat, in mai putin de un minut, intreg sangele si-a croit drum afara din trup, iar el si-a pierdut suflarea.
-De ce m-ai oprit? Nenorocitul ala o merita cu varf si-ndesat! Mi-a spus Marko in soapta, incruntandu-se.
-L-ai omorat. Asta era misiunea ta, punct! Nu ai vazut ca oricum nu mai avea destula forta in brate incat sa-si ridice mainile pentru a se injunghia? Gata, s-a dus, am rostit eu, luandu-l de brat pe brunet, care isi duce doua degete la frunte, masand acea zona. Atunci se vedea clar ca nu se simtea bine. A inchis ochii, iar norocul a fost ca l-am prins in brate inainte sa cada la pamant. Nu intelegeam ce naiba s-a intamplat, insa evident nu se simtea bine, asadar l-am ridicat la piept, iesind cu el afara din restaurant, ignorand si paramedicii care treceau pe langa mine. Nu aveam de gand sa il duc la spital, iar de cum am ajuns la masina, l-am asezat pe bancheta din spate, intrand rapid la volan si accelerand automobilul, care a luat-o din loc fara alte mosmondeli. Am format un numar de telefon, al unui prieten care era medic, spunandu-i sa vina cat mai repede la mine acasa, iar fara sa mai astept sa-mi confirme sau sa refuze, am inchis telefonul, fiind atent la drum.
In mai putin de cinci minute am oprit masina, coborand din ea si luandu-l pe Marko de pe bancheta pe care inca zacea neajutorat. Am trantit in urma mea portiera si am urcat scarile cu "Frumoasa Adormita" in brate, insa a trebuit sa il las jos, langa perete pentru cateva secunde pentru a descuia usa, apoi am intrat cu el in camera mea, unde l-am asezat cu grija pe pat. L-am privit pentru un scurt timp, pana cand imi aud telefonul sunand, si, asezandu-ma pe suprafata moale, langa brunet, raspund la micul aparat, constatand ca cel care m-a sunat era medicul.
-Dante, sunt pe drum, dar care e problema? intreaba el, ca de obicei curios.
-A lesinat un... amic de-al meu si nu stiu ce naiba poate avea. Parea sanatos tun, raspund eu, mutandu-mi privirea spre cel ce zace in patul meu.
-Pot fii mai multe motive, incepe el, luand o scurta pauza, continuand pe urma: I-ai verificat pulsul? Respira?
-Pulsul.. rostesc eu, luand mana stanga a lui Marko si apasand cu degetul aratator pe incheietura. Pulsul e cam mare, iar de respirat, respira, continui apoi fara a-mi lua ochii de pe el.
Am incheiat discutia cu barbatul, el spunandu-mi ca va sosi in scurt timp, apoi mi-am asezat telefonul pe noptiera, indreptandu-mi din nou atentia spre Marko. I-am ferit suvitele brunete de pe chipul sau frumos, si am coborat cu mana spre obrazul lui palid. Parea atat de nevinovat, asa adormit, dar oare cate persoane stiau de acel demon care zacea in el? Pielea lui parea atat de fina incat nu mi-am putut reprima dorinta de a-i atinge pieptul, strecurandu-mi mana pe sub camasa a carei cativa nasturi au fost lasati desfacuti.
"Da... aveam dreptate" rostesc eu, in intimitatea gandurilor mele, apropiindu-mi in acelasi moment chipul de al sau.
-Nu ar fi mai bine daca ai saruta persoana treaza? m-a interabat o voce care venea de la intrarea in camera.
-Mda... cand oi mai prinde o asemenea ocazie, am raspuns eu, chicotind pe urma si ridicandu-ma de langa Marko, indreptandu-ma spre doctorul ce statea in pragul usii. Acesta m-a trimis sa aduc o batista pe care sa o ud cu otet, si exact asta am si facut, iar cand m-am intors in camera, barbatul ii desfacuse camasa brunetului, pentru a-l verifica.
- Intradevar, pulsul e mai mare decat ar trebui, insa pot presupune din ce cauza e asta. Ca de exemplu: oboseala, dar ar trebui sa-l facem sa-si revina.
Mi-a luat batista din mana, trecand-o pe la nasul brunetului, indemnandu-l pe acesta sa strambe din nas si sa-si deschida ochii, clipind repede.
-Ce naiba...ce s-a intamplat? intreaba el, ridicandu-se lent in capul oaselor, si ducandu-si mana la frunte.
-Ai lesinat, raspunde medicul, incepand pe urma cu intrebarile sale, la care Marko raspunde parca plictisit si fara niciun chef, tinandu-si mainile in san.
Dupa raspunsurile care i-au fost date, medicul trage o concluzie, la fel ca si mine, dupa ce am auzit raspunsurile.
-Deci, cred ca e clar ce s-a intamplat... Nu mananca destul si nu se odihneste. Asta ar putea deveni o problema daca va continua asa. Mi-am facut meseria, acum depinde numai de el, daca are de gand sa faca ceea ce trebuie pentru orice organism uman.
Spunand acestea, doctorul s-a indreptat spre usa, insa inainte sa apese clanta, s-a intors inspre mine.
-Apropo, frumos "amic" ti-ai gasit. Dar trebuie sa ai putina grija de el.
-Ce-ai zis?! Ce-i cu sarcasmul asta pe capul tau?! tresare Marko nervos. Tipu' asta nu are fata de mine, iar eu nu m-as incurca cu unu' ca el!
-Ohh, deci e asa cum ai zis. Nu trebuia sa te intrerup cand am ajuns aici, constata doctorul, incepand pe urma sa rada, si iesind apoi afara din apartament.
-Ce dracu?! Acum mi se face ciuda ca nu i-am citit gandurilre! Al naibii...
-De ce te ambalezi atata? Stim amandoi ca nu ai destul curaj pentru ce crede el ca faci cu mine, am spus eu, provocandu-l dinadins.
-Huh... Nici nu ma cunosti, asa ca mai bine sezi cuminte si nu mai vorbi prostii, a rostit, ridicandu-se incet de pe pat si indreptandu-se spre mine in timp ce isi incheia camasa. Ai face bine sa imi dai un pahar de apa, continua apoi, indreptandu-se spre acelasi fotoliu din living, ca de fiecare data.
-Apa? Ce zici de un vin? intreb eu, asezandu-ma cu coatele pe spatarul fotoliului pe care el statea. A dat negativ din cap, iar eu m-am indreptat spre bucatarie pentru a aduce acel pahar cu apa pentru oaspetele meu. Cand m-am intors, l-am vazut pe Marko miscandu-si umerii si incercand sa-i maseze cu mainile sale, vrand probabil sa scape de durerea ce ii presa umerii.
-Da-mi voie... am rostit eu, inmanandu-i paharul si asezandu-ma in spatele fotoliului. Mi-am asezat ambele maini pe umerii sai, apasand usor in acele zone care pareau ca il deranjeaza, iar el incepe incetul cu incetul sa se relaxeze.
-Esti cam incordat, i-am spus pe urma, ducandu-mi mainile pe gatul sau, continuand sa-i masez pielea fina.
-Mda... Nu prea am momente de relaxare. In alta ordine de idei, ce se mai aude de omul ala? A dat coltu'? M-a intrebat, lasandu-si capul in jos, semn ca ii face placere masajul meu.
Nu i-am raspuns, insa i-am sugerat sa aflam, asadar am deschis televizorul, punand pe un canal de stiri unde erau difuzate imagini de la locul sinuciderii. Marko s-a convins de faptul ca vicepresedintele era mort, dar nu parea pe deplin multumit, aducand in discutie faptul ca exista un tradator printre angajatii mei. Mi-a cerut dosarul in care erau toate datele despre fiecare persoana care lucreaza pentru mine, apoi a dat pe gat intregul pahar cu apa.
-Hmm... Frumosule, eu nu pot da acel dosar oricui mi-l cere, am rostit eu, aplecandu-ma spre urechea lui.
-Ei bine, frumosul asta nu este oricine! Si vreau dosarul ala neaparat! mi-a spus el, ridicandu-se de pe fotoliu, si apropiindu-se de mine, cu mainile-n san.
Am ras de indata ce i-am vazut chipul serios, apoi se incrunta, vrand pe urma sa-mi spuna ceva, dar nici nu l-am lasat sa inceapa.
-Iubire, iti propun un targ, avand in vedere ca doresti atat de mult sa ai dosarul ala. Facem schimb pe schimb... Tu mi te oferi, apoi iti primesti dosarul. Ce zici de asta? Intreb eu, prinzandu-i barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau, care parea inlemnit, asadar imediat am zambit si am continuat: Dar evident, asta nu se va intampla, la cat esti acum de crispat.
-E... Eu crispat?! Glumesti! Nu esti unicul care imi propune asta, dar nici n-ai sa vezi asa ceva!
-Ei bine, atunci nici tu n-ai sa vezi dosarul acela, atata timp cat si de un sarut iti e frica... sau poate nu stii sa saruti, am tars eu o concluzie, evdent pentru a ma juca putin cu mintea lui. Si se pare ca planul meu fuctioneaza perfect, deoarece, de cum a inceput cu toata palavrageala inutila despre cat de bine saruta, a fost indeajuns sa spun un simplu si sarcastic "Da, sigur..."
Desi nu ma asteptam la o reactie atat de rapida, Marko imi prinde camasa in pumni tragandu-ma puternic spre el, unindu-si buzele cu ale mele. Trebuie sa recunosc ca eram al naibii de socat, dar trecand peste asta, planul meu a dat roade. Voia sa-si demonstreze "puterile" in fata mea, iar eu am decis sa profit din plin de aceasta ocazie. Imi strecor limba printre buzele lui rozalii, savurandu-l cu lacomie. Incerca sa ma domine, lucru care ma amuza, insa l-am impins spre cel mai apropiat perete, asezandu-mi mana stanga in dreptul capului sau, in timp ce degetele celei drepte le tineam inclestate in parul lui brunet. Imi asez genunchiul intre picioarele sale, presandu-l usor in zona sensibila, apoi mi-am coborat mana ce o aveam pe perete pe corpul lui, furisand-o sub camasa lui alba, masandu-i abdomenul.
Probabil ca incapatanarea lui era in favoarea mea, avand in vedere ca voia sa-mi demonstreze ce stie fara a-si aminti cu cine "negociaza". Vazand ca nu opune rezistenta, am inceput sa-i desfac nasturii materialului ce-i acoperea partea de sus a trupului, inspectandu-i apoi pielea cu buricele degetelor. Mainile sale inca tineau strans in pumni camasa mea, respiratia i se ingreuna, iar eu simteam cum atingerile mele isi fac efectul, doar avandu-mi genunchiul in zona dintre picioare. "Ar trebui cel putin sa recunoasca faptul ca ii place"am cugetat eu in timp ce imi coboram mana pe piciorul sau, strangand usor de unele locuri, aproape de zona lui intima.
Voiam sa vad pana la ce stadiu puteam ajunge, iar el nu parea a se opune. Sarutul a continua, si pe masura ce timpul trecea, devenea mai intens... si mai pasional. Mi-am dat seama ca avea de gand sa ma opreasca, dar nu i-am dat ocazia din a-mi intrerupe placerea care aproape imi ia respiratia. Continuam sa-i tin ocupate buzele, apoi mi-am lipit trupul de al sau, presandu-i mainile intre corpurile noastre, indeajuns cat sa nu aibe suficienta putere pentru a ma impinge de langa el. Mi-am asezat palmele pe talia lui, tragandu-l de langa perete pentru a-mi urca mainile pe spatele sau. Am coborat cu buzele pe gatul lui, iar in acel moment trupul incepe sa-i tremure usoar, apoi aud cateva sunete infundate vendind din partea brunetului. Vazand ca are o slabiciune in acea zona, insist asupra ei, sarutand tandru si bland, pana cand spre multumirea mea, Marko scapa un geamat de placere.
-Gata! S-a rastit el, reusind sa scape din bratele mele si luand o distanta considerabila fata de mine, fiind oarecum socat.
-Se pare ca am gasit un punct sensibil, am rostit, zambind usor si multumit.
Eram dornic sa il fac al meu cu orice pret. Iar asta... s-ar putea sa mai dureze ceva timp...
Absolut mirific:)) Dar ti-am spus Kame-chan:)) k ai greselutze de tastare de acolo de unde nu am mai citit:))
Pur si simplu ador fetelor ficul acesta e magnific:X Pur si simplu superb, Serios. Si Marko, Doamne, Marko e superb, divin, baiatul ideal(dupa Yu :D logic pt mn Yu e pe primul loc:D)
Deci vreau nexul cat mai repede ,cat mai curand si scrieti fetelor ce Dumnezeu!
Doamne ce sarut, :X ce frumos...ah.....e absolut divin...nu am cuvinte
Asa ca Isoo te rog din sufletul meu si din toooata inima mea sa vi repede cu urmatorul capitol:D

Succes la scris!
Kissu, hugzs si bye bye!
Kaname te iubesc, nu, urasc, nu, iubesc:)) Pana ma hotarasc eu ce si cum mai dureaza, dar oricum capitolul asta m-a facut sa scriu comentariul cu oja proaspata pe unghii deci e M-A-G-N-I-F-I-C.
Ai idee de cat timp astept sa-l scri? Si speram ca o sa ajunga pana la capat...cum ai putut sa te opresti tocmai atunci? Aproape ca il convinsese :-<. Mda ar fi fost prea brusc sa se si culce cu el atat de repede, deci e mai bine intr-un fel, dar mor de curiozitate la propriu si la figurat:)). Wahh...ce sarut:X incepusem sa visez cu ochii deschisi, parca ii si vedeam sprijiniti de perete si sarutandu-se ca doi nebuni:X
Ah Dante asta poate fi asa o figura...cum ma sa faca schimbul ala? Adica unu isi da corpul si altul da un dosar amarat...cred si eu ca Marko nu s-a lasat convins asa usor, pana la urma sunt niste hartii...bine, hartii extrem de importante, dar nici chiar asa. Si ce mi-a placut ca Marko se lupta sa fie "masculul" parca era si mai dulce in momentele alea [mda am o logica mai ciudata:-j]
Pff...vad ca tot nu reusesti sa intri pe forum, pacat:(..dar las' k o sa se rezolve si asta..sa speram. Eu ma bucur ca nu folosesti asta ca scuza sa nu scri. Nah...succes si multa inspiratie fetelor, myuu abia astepta sa citeasca mai departe:*