Animezup - forum manga si anime

Timpul trece

O saptamana.Atata timp a trecut de cand Yuki era cufundat intr-un somn adanc.Trupul lui perfect era asezat pe patul inalt si tare al spitalului,avand fruntea bandajata cu un material alb.Suvite blonde ii cadeau pe chipul atat de inert.Buzele lui erau uscate,in timp ce ochii fiorosi si cruzi erau inchisi.De sapte zile,Shuichi nu plecase nici-un moment de langa el.Decat sa isi faca un dus si sa se schimbe.De o saptamana,acesta nu mai stia ce inseamna sa se odihneasca intr-un pat cald si moale.Atipea pentru cateva minute cu capul pe mana romancierului,insa se trezea la fel de repede,speriat de zgomotele facute de aparate.In aceiasi situatie se aflau Mika si Tatsuha.Acestia nu mai stiau definitia cuvantului "odihna".Mare parte din timp si-o petreceau la spital,sperand ca fratele lor va reveni la viata.Insa nu.Yuki parea sa se simta bine in lumea unde se afla.Doctorii era rezervati cu privire la sansele lui de supravietuire.Shuichi nu vroia in ruptul capului sa stie ca singura iubire din viata lui il va parasi.Prefera sa nu mai cante niciodata,insa sa il aiba pe scriitor alaturi de el.Zilnic,ziarele erau pline de fel si fel de vesti despre romancier.Unii spuneau ca a murit,altii ca nu isi va mai revenii.Insa Thouma avea grija sa distruga aceste companii,asigurandu-se ca nu ii vor mai face rau scriitorului cu articolele lor pline de minciuni.Clinica era inconjurata de reporteri,care vroiau sa alfe vesti despre novelist.De fiecare data cand Hiro sau unul dintre membri trupei paraseau sau intrau in cladire,o multime de oameni se napustea asupra lor.Intreaga populatie feminina a Japoniei era socata si trista.Nu vroiau ca idolul lor sa le paraseasca.Era o lovitura dura,chiar si pentru niste necunoscute.
Era o zi innorata de Luni.Cerul era acoperit de nori gri,in timp ce vantul sufla cu putere,maturand totul in calea lui.In salonul situat la etajul al patrulea,era o liniste mormantala.Shuichi plangea pe infundate,strangand cu putere cearceaful alb cu care era acoperit patul.Lacrimile lui mari si grele ii alunecau lent pe obraji,cazand mai apoi pe mana scriitorului.Usor,usa s-a deschis,facandu-si aparitia Mika.Aceasta se afla in aceiasi situatie.Cu miscari lente,i-a pus mana pe umar cantaretului.Acesta a ridicat capul.Ochii caprui ai roscatei erau inecati in lacrimi,in timp ce barbia ii tremura.
-Nu da semne de imbunatatire?Intreaba aceasta inghitind in sec.
Cantaretul a dezaprobat din cap,continuand sa isi tina fruntea lipita de structura metalica a patului.Era rece,dar dura in acelasi timp.Brusc,in salon a intrat o asistenta tanara,insotita de un medic batran.Halatul alb si lung ii ajungea pana aproape de glezne,in timp ce parul carunt ii acoperea crestetul capului.Ochii albastri si reci erau acoperiti de o pereche de ochelari,cu lentilele subtiri.Dupa ce si-a controlat pacientul,medicul a notat ceva in dosar,dupa care l-a privit pe vocalist.
-Ar trebui sa mergi sa te odihnesti.Sau va trebui sa te internam si pe tine.
Shuichi a dat din cap,continuand sa isi mangaie sotul pe frunte.Doctorul a luat-o pe Mika de brat,iesind afara din salon.Trebuia sa ii spuna ceva foarte important.Ceva...ce nu trebuia sa auda cantaretul.Cei doi au iesit pe hol.Tatsuha a venit alaturi de sora lui,luand-o de umar.
-Trebuie sa va spun adevarul...sansele lui de supravietuire sunt mici...chiar infirme.Noi am facut tot ce tinea de noi.De acum inainte,totul tine de el si de vointa lui ca sa traiasca.Sfatul meu...nu ii spuneti tanarului din camera.Asta l-ar putea demoraliza complet.
Auzind acest lucru,roscata a lesinat,prabusindu-se in bratele brunetului.O asistenta a venit langa ea,incercand sa o stabilizeze.Toata galagia facuta pe hol,a reusit sa il alarmeze pe vocalist.Acesta a parasit salonul,privindu-i pe cei d eafara.Tatsuha isi lovea sora peste fata,incercand sa o scoata din insconstienta.Vazandu-l pe cantaret,i-a facut semn lui Thouma.Presedintele l-a luat de umeri,intrand cu el in salon.
-Stai linistit...nu s-a intamplat nimic.Mika e doar obosita.
Shuichi nu credea ce i se spunea.Thouma avea lacrimi in ochi.De ce nu putea sa vorbeasca?Ar fi avut atata nevoie de vocea lui.Stia ca e singuru care il poate readuce pe novelist la viata.
-"De ce?De ce tocmai eu?La naiba...nu am facut nimic rau!Prefer sa nu mai cant niciodata...insa doar sa te am pe tine alaturi de mine!"Gandeste Shu stergandu-si lacrimile.
Acesta incerca sa strige numele novelistului,insa nu putea.Simtea o usturime in zona gatului,pe interior.Trebuia sa afle de ce a lesinat Mika.Ce veste ar fi putut sa o socheze tat de tare.si mai ales...de ce nimeni nu ii spunea ce se intampla cu adevarat?De ce toti il tratau ca pe un copil?Vroia sa afle starea in care se afla sotul sau.Usor,a deschis usa,iesind pe holul spitalului.Dupa un zid,roscata discuta cu Thouma,Tatsuha si membri trupei Bad Luck.
-Medicul mi-a spus ca...sansele lui de supravietuire sunt minime.Doar o minune il mai poate readuce la viata.
Auzind acest lucru,cantaretul a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Nu isi mai putea controla ritmul respiratiei.Aceasta veste a cazut ca un traznet asupra lui.Intrat in salon,a trantit usa dupa el.Pe hol,grupul a incetat sa vorbeasca.Cu totii au auzit zgomotul facut.Erau siguri...Shuichi a auzit conversatia.Iar asta...nu era bine.

"sa alfe vesti" - sa afle vesti
"privindu-i pe cei d eafara" - privindu-i pe cei de afara

Bun...deci daca va zic ca la capitolul acesta mi-au dat lacrimile, ma credeti? ( Pentru ca chiar mi-au dat ( Deci cred ca eu sunt cea care o va lua razna daca Yuki nu isi revine (
Deabia astept urmatorul capitol! Ai grija ce faci cu Yuki ca nu il vei omori numa pe Shu, o sa ne omori si pe noi ( Gambate!

Iubirea mea.Asta e tot ce am.

Shuichi statea sprijinit de usa,muscandu-si cu putere buza de jos.Lacrimile ii alunecau pe obraji,cazand pe podeaua rece.Corpul ii tremura in mod incontrolabil.Nu stia ce sa faca,cum sa reactioneze.Ii parea rau ca a ascultat vestea data de Mika.Insa intr-un fel,era suparat ca aceasta a decis sa o ascunda de el.Insa ce rezolva cu aceste sentimente?Cum l-ar fi putut face pe Yuki sa isi revina?Intrebari fara raspuns.Ar fi dat orice ca acesta sa deschida ochii.In acele momente,nu ii mai pasa daca nu poate canta.Se simtea neputincios si asta il durea.Cu pasii pierduti,s-a apropiat de patul unde romancierul continua sa fie cufundat intr-un somn adanc.Acesta a cazut in genunchi,sarutand mana rece a scriitorului.Lacrimile grele cadeau pe ea,disparand mai apoi la contactul cu cearceaful alb.
-"La naiba...ce coordonare proasta.De ce nu pot sa te strig...te vreau inapoi la mine.Vreau sa tipi la mine ori de cate ori fac greseli,sa ma imbratisezi atunci cand imi este frica,sa ma alini cand sunt dezamagit.Yuki...intoarce-te la mine".Isi spune cantaretul plangand.
Insa nu se intampla nimic.In incapere,nu se auzea decat vuietul vantului ce intra pe fereastra larg deschisa.Razele soarelui incercau sa isi arate razele de dupa un nor,luminand camera unde se aflau cei doi.Vocalistul incerca sa strige,insa nu putea.Glasul sau era pierdut.Nu exista nici-o urma ca ar vrea sa se reintoarca.Brusc,usa s-a deschis,intrand Mika si Tatsuha.Roscata avea ochii rosii din cauza plansului,in timp ce obrajii brunetului erau uzi.Vazandu-i,Shu a lasat capul in jos,strangandu-l de mana pe Yuki.
-Stiu ca nu e momentul potrivit,insa cineva vrea sa te vada.Spune femeia suspinand.
Pe usa salonului si-a facut aparitia Tori.Vazand-o,Shuichi s-a ridicat rapid de pe podea,sprijinindu-se de marginea metalica a patului.Ochii purpurii ai rozaliei il priveau,in timp ce barbia ii tremura.Cei doi semanau atat de mult.Shuichi si-a sters lacrimile,privindu-si adanc sora in ochi.
-Stiu ca m-am comportat ca o nenorocita...si mai stiu ca nu merit iertarea ta.Insa accidentul avut de Yuki m-a speriat ingrozitor de tare.Nu am nici-un drept sa fiu aici,asa ca o sa plec.Insa inainte sa fac asta,vreau sa iti spun doar ca orice s-a intamplat intre noi,nimic nu va schimba faptul ca esti fratele meu mai mare.Si chiar daca nu ma crezi,te iubesc.
Adolescenta a izbucnit in lacrimi,parasind salonul unde cantaretul se afla.Acesta a lasat capul in jos,lasandu-si lacrimile sa ii cada pe adidashi.Vazandu-l,Mika a decis sa il lase singur.Avea nevoie de asta.Shuichi si-a privit sotul,mangaindu-l usor pe chip.Buzele lui erau reci,in timp ce ochii patrunzatori si incredibil de frumosi nu vroiau sa se deschida.Intr-o ultima incercare,rozaliul a inceput sa faca diferite eforturi.Trebuia sa isi recapete glasul.Brusc,aparatul la care era conectat romancierul a inceput sa faca diferite sunete.Dandu-si seama ce se intampla,cantaretul a apasat rapid butonul de deasupra patului.In mai putin de un minut,in camera siau facut aparitia cativa medici,impreuna cu cei aflati afara.K a vrut sa il scoata pe Shuichi de incapere.Insa acesta se tinea de marginea usii,impotrivindu-se cu vehementa.
-"Nimeni nu ma ia pe mine de langa el".Yuki!
In acel moment,ca printr-o minune,ochii novelistului s-au deschis.Vazand acest lucru,medicii s-au dat speriati in spate.Ce se intampla?La fel de uimit,managerul i-a dat drumul solistului.Eliberat din stransoare,acesta s-a repezit la scriitor,apucandu-l de mana.
-Sunt viu?Sau am murit?Spune blondul privind tavanul.
-Bine ai revenit la viata,Yuki.
Shuichi zambea.In acel moment,in care sotul sau era gata sa paraseasca aceasta lume,vocea i-a revenit.O sincronizare perfecta.Lacrimile ii alunecau pe obraji,udand cearceaful alb din bumbac.Romancierul a ridicat usor mana,stergand urmele ude.Brusc,in incapere au navalit cei aflati afara.Mika sia-a apucat fratele de gat,imbratisandu-l cu putere.In sfarsit,totul se terminase,intr-un mod fericit.Medicii au aprobat din cap,parasind mai apoi salonul.Hiro si-a apucat prietenul de tale,imbratisandu-l.
-Se pare ca vocea aia minunata s-a reintors la posesorul ei de drept.
-Da...pana la urma,asta e o zi frumoasa.Replica solistul zambind in sfarsit,dupa mult timp de suferinta.
Dandu-si seama de un lucru,Thouma si K i-au dat afara pe cei prezent,lasand cuplul singur.Usor,Shu a inceput sa il mangaie pe Eiri pe frunte.Ii era atat de dor de ochii aceia minunati..Usor,acesta a sarutat buzele rozalii ale novelistului.Acesta a ridicat mana,apucandu-si sotul de ceafa.Soarele,o data acoperit de nori,stralucea acum in toata puterea lui.Lucrurile pareau ca se apropie de sfarsit.

0k, sunt prima
Sooper mega capitolul! Mi-au dat lacrimile cand sa trezit Yuki! Vai, atatea emotii am avut cu ficul asta incat ma sufoca !
Deabia astept urmatorul capitol!
Nya

meow meow meow... cam sari prea repede de la un lucru la altul, stii asta? ... adica, intr-un moment yuki, saracul e in coma, nu stiu ce, blabla bla ( scz, da voiam sa sar direct la subiect) si in momentyl urmator apare nu stiu ce pe aparate, nici n-am inteles bine daca era cat pe ca sa moara sau sa-si revina, si deodata ii revine si vocea lui shu, si yuki isi revine. mi se pare un pic camcusut cu ta alba.. nu te supara incearca sa faci o punte de legatura intre chestiile astea.

in rest, imi place foarte mult. chiar voiam sa se intample o data, sa -si revina aia doi, desi, ti-am zis, ai facut-o prea repede. abia astept sa vad capitolul urmator ;)

"sa il scoata pe Shuichi de incapere" - sa il scoata pe Shuichi din incapere

Deci la capitolul asta mai putin si erau sa-mi deie lacrimile de fericire! Cred ca sunt mai fericita chiar si decat Shu ca Yuki si-a revenit
So...deabia astept urmatorul capitol! Gambate!

Gravitation...pentru Todeauna.

Au trecut patru zile de la revenirea incredibila a romancierului in aceasta lume.Se simtea foarte bine,insa doctorii au decis sa il tina internat pentru a-l supraveghea.Voiau sa vada daca perioada petrecuta in coma i-a lasat vre-o sechela.Insa au fost fericiti sa afle ca analizele erau perfecte.Asa ca singuru lucru care il puteau face era sa il externeze.Inca un caz cu final fericit.La spital se aflau fratii novelistului dar si membri trupei Bad Luck.Cu totii asteptau momentul in care Yuki va parasii clinica.Accidentul care l-a avut a reusit sa ii sperie pe toti,facandu-i sa piarda multe nopti.Singurul care lipsea era Thouma,insa acesta parea ca are de rezolvat ceva foarte important.Si singurii ce parea sa stie despre ce e vorba erau Mika si Tatsuha.Aceasta zambea in timp ce sorbea din paharul cu apa rece.Intr-un final,din salon si-a facut aparitia cuplul Uesugi.Eiri arata la fel de bine ca inainte de accident.Insa Shuichi era cel ce reusea sa ii uimeasca pe toti.In ciuda faptului ca si-a petrecut o saptamana in spital,dormind cu capul pe mana novelistului,arata excelent.Glasul lui era mai placut ca niciodata.
-Cred ca e timpul sa mergem.M-am saturat de mirosul spitalelor.Spune blondul luandu-si sotul de mana.
Tatsuha a aprobat din cap,mergand inaintea grupului.Era fericit si radea.Niciodata nu s-a inteles perfect cu fratele sau,insa in fond,se iubeau foarte mult.Chiar daca nu isi exteriorizau sentimentele ce le simteau unul pentru celalalt.La iesirea din cladire,acestia au fost intampinati de Thouma,ce avea un zambet usor pe chip.Realizand ca treaba a fost rezolvata,Mika a inceput sa chicoteasca.
-Roscato,ce s-a intamplat?Intreaba brunetul lovind-o usor cu cotul.
-Se pare ca sotul meu s-a ocupat de tot.
Femeia i-a facut un semn vocalistului,acesta aproband discret din cap.Yuki a observat toata scena,insa pe moment nu si-a dat seama ce se intampla.Cuplul a urcat in masina lui Tatsuha,cea a romancierului fiind distrusa in urma impactului cu stalpul.Acestia au pornit in viteza,reusind sa i sperie pe cei prezenti.Brunetul conducea ca un nebun,agitandu-se de mama focului la volan.Insa cand au oprit la semafor,Eiri i-a dat cu palma in cap,scotand cheile din contact.
-Ce faci omule?Striga Tatshy suparat.
-"Omule",incerc sa supravietuiesc.Nu vreau sa mai stau iar o saptamana in coma.Conduc eu.
In ciuda impotrivirii,Tatsuha nu a avut nici-o sansa in fata fratelui mai mare,a carui privire il strapungea.Desii a suferit un grav accident,scriitorul nu se temea de masini sau viteza.Continua sa mearga la fel ca inainte,doar ca acum era mult mai precaut.Fiind langa Shuichi,cei doi baieti au inceput sa susoteasca diferite lucruri,spre disperarea novelistului care nu stia ce se intampla.Intr-un final,acesta a parcat in fata vilei.
-Fratioare,ai grija si distractie placuta diseara.
Realizand ce a spus brunetul,Shu nu a gasit alta modalitate sa il opreasca decat sa ii dea cu portiera in cap.Vazand ce s-a intamplat,blondul a ridicat suspicios din spranceana.Adolescentul si-a pus mana la frunte,dupa care a urcat in automobil,plecand din fata casei.
-Aia pentru ce a fost?
-Pai...fermoarul de la adidas mi s-a deschis si cand m-am aplecat,l-am lovit din greseala.
Eiri a lasat capul in jos,dupa care a inceput sa rada.
-Shuichi...ai siret,nu fermoar.
-Da...asta am spus si eu.Sa mergem in casa.
Cantaretul si-a luat sotul de mana,intrand impreuna in vila.Fiindu-i dor de locuinta lui,scriitorul s-a trantit pe canapeaua din living.Brusc,telefonul a inceput sa sune.Stand mult prea confortabil,acesta i-a facut semn rozaliului sa raspunda.Dupa o conversatie scurta,insa destul de inceata ca si ton,cantaretul s-a asezat deasupra romancierului.
-Vreau sa ma insotesti undeva...diseara.
Spunand acest lucru,buzele solistului le-au acaparat pe cele ale blondului,ce nu prea intelegea ce se intampla.Sarutul dintre ei era lent,dar pasional in acelasi timp.Vroiau sa se bucure cat mai mult de acel moment.
Usor,soarele se ducea la culcare,predand stafeta reginei supreme,Luna.Aceasta se ridica mandra pe cerul ce capata nuanta abanosului,fiind insotita de nelipsitele stelute,ce se intindeau pe cer ca si cristalele.In vila unde cuplul locuia,era liniste.Cei doi se pregateau de plecare.Shuichi purta o pereche de pantaloni si o bluza neagra,in timp ce Yuki a recurs la o vestimentatie mai eleganta.Acesta inca nu stia ce se intampla.Parasind casa,a constatat ca la poarta erau asteptati de o limuzina neagra,usor luminata.Scriitorul a ridicat din spranceana,vrand sa isi intrebe sotul ce se intampla.Insa acesta nu i-a raspuns.In interiorul masinii,mirosul de lavanda cu influente de mosc plutea.Dupa un drum destul de lung,ce a durat aproximativ o jumatate de ora,cei doi au ajuns la destinatie.Insa inainte sa coboare,Yuki a fost pus sa isi lege ochii cu bucata de matase alba ce se afla langa el.Acesta se lasa condus de rozaliu,pana cand acesta s-a oprit.
-Gata.Poti sa iti materialul jos.
Acesta a desfacut nodul,lasand matasea sa cada.In acel loc minunat,unde iarba frageda li se intindea la picioare,se afla o masa,inconjurata de patru torte.Flacara acestora ardea,aducand lumina in acea noapte neagra.Insa surpriza se afla pe lacul din fata lor.Suprafata era acoperita de lumanari,ce formau impreuna cu petalele de trandafir cuvantul "Te iubesc".Pentru prima oara,Eiri se simtea emotionat.Acesta l-a apucat pe cantaret de talie,lipindu-i trupul de al sau.
-Tu ai pregatit toata aceasta nebunie?
-Da...cu putin ajutor din partea sefului.Dupa privirea ta,observ ca iti place.Raspunde cantaretul zambind.
Cei doi s-au asezat la masa,servind cina ce era compusa din mancare sofisticata si scumpa.Thouma se intrecuse pe el cu meniul.Dupa ce au terminat de mancat,cei doi s-au indreptat spre lac,avand drumul delimitat de torte si petale de trandafir pe jos.Luna plina ii privea din cer,fiind martora la dragostea lor.
-Se pare ca acest capitol se incheie,nu?Si imi pare rau.Spune Shu mangaind obrazul blondului.
-Da,povestea se termina,insa iubirea va continua sa dainuie intre noi.
-Yuki,pentru mine,tu esti gravitatia care ma aduce cu picioarele pe pamant ori de cate ori nu imi gasesc sprijinul.Te iubesc.
-Si tu esti motivul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata zambind.Si eu te iubesc,Shuichi.
In fata Lunii si a lumanarilor care ardeau mocnit,cei doi si-au unit buzele intr-un sarut lung.Flacarile tortelor straluceau,punandu-i intr-o lumina deosebita.O poveste de dragoste incredibila,cum numai in carti poti sa gasesti.Delicata ca si crinul,insa in acelasi timp la fel de puternica precum stanca se nu se lasa doborata.Yuki Eiri si Shuichi Shindo,doua persoane care au pus iubirea inainte de tot,sfarsind prin a invinge.Povestea se termina aici,insa in relatia lor,Gravitatia va continua sa dainuie.Pe veci si pururea.


~The End~

Prima...(...dmn nu-mi vine sa cred ca se termina (....Sunt atat ede sad...Mi-a placut foarte mult fic-ul... Pacat ( Felicitari din partea mea pentru atatea epdioade. Nu multi ar fi avut rabadrea sa faca asa ceva. E un fic de nota 10. Mi-a placut mult endul. Adevarata valoarea a cuv Gravitatie
Super Inca o data bravo pentru fic, ai avut idei originale ceea ce e foarte rar la una anime asa bun. Ficul a fost pe masura acestuia
Pwp si astept si alte ficuri!
Sti ca eu sunt obedata de Gravitation !

Aaaaaaamin >__< I really Hate you TT^TT That`s the end of this omosiroi story TT^TT I`m Gonna miss it.. oricum,asteapta`te ca ce`i mai rau..vezi,sa nu`mi ceri niciodata ceva,ca`i cu dobanda >__< Oricum...Nu ai ceva idei si pt un sequel?I mean,dupa ce te mai eliberezi,ceva ceva?Acolo un capitol?So...Wonderful Chapter Loke always,Chiar o sa`mi fie dor de toate...astea TT^TT Sincer,gandeste`te..ca scrii foarte bine..cine stie,o viitoare poveste tot cu gravitation Stiu Stiu,acum ai de facut 20+ Obsession,BL si alalaltu in parteneriat >__< Dar cand te mai eliberezi..da Doamne..cat mai curand..

Nu....deci asta nu mi se poate intampla tocmai mie....adica noua...cei care iubim atat de mult acest fic...nici nu imi vine sa cred ca s-a terminat, defapt nici nu pot crede asa ceva...
Efectiv mi-au dat lacrimile cand am citit (
Ficul a fost mai mult decat superb! Defapt,nici nu cred ca va mai exista vreodata un fic mai superb decat acesta, sau macar unul care sa-i faca concurenta...
Ideile au fost foarte originale, dialogul foarte bine gandit, iar descrierea efectiv superba...
Am iubit ficul acesta, il iubesc, si il voi iubi....Pentru ca chiar daca s-a terminat eu voi tot continua sa il recitesc pentru ca pur si simplu nu pot sa ma despart de el....
Stiu ca esti cam aglomerata cu ficurile, si stiu deasemenea ca cer prea mult, insa totusi...poate dupa o perioada de cateva luni...ar trebui sa-i faci o continuare
Eu iti urez spor la scris in orice ai mai scrie, insa nici un fic nu va mai fi ca Gravi (
Sa te gandesti bine la ce am spus, pentru ca nu cred ca sunt singura care regreta mai mult decat enorm ca acest fic s-a terminat (