Intoarcerea
Soarele se ridicase pe cerul de un albastru pal iar razele lui stralucitoare strapungeau ca niste sulite de foc norisorii albi si pufosi.Cu cat se apropiau mai mult de orasul aglomerat si poluat,cu atat mai mult crestea temperatura si celor cinci prieteni li se facea dor de panorama formata din muntii albi si inalti,de hotelul ce semana cu un palat de gheata si de brazii falnici pudrati cu nea.Dar nicaieri nu este mai bine ca acasa si cei cinci colegi stiau acest lucru foarte bine.Dar starea de melancolie nu ii impiedica pe cei aflati in Peugeotul de culoare albastru-metalizat al lui K sa se distreze.IAr conflictele nu au intarziat sa apara.Intre Shuichi si Sakano se disputa o lupta interminabila pe mancare.
-Liniste!Iar va certati pe ciocolata?Spune K incercand in zadar sa linisteasca cele doua furtuni care erau pe cale sa se ciocneasca.
-Intodeauna Sakano mananca mai multe batoane!O sa faca diabet.Spune Shu sa ii fure reprezentantului ultimul baton.
-Am putea face un film,care va avea ca titlu "Elev vs. Maestru".Spune Hiro razand.
-Sau "Tanar si nelinistit vs. batran si cu reumatism".Spune Shu razand in hohote de Sakano.
Dar o palma peste ceafa din partea acestuia l-a facut pe cantaret sa inceteze din rasul strident care incepea sa ii streseze pe toti aflati in automobil.
-Au!Doare.Mi-ai ciufulit paru.Spune solistul suparat.
-Haha,se pare ca inca ma mai tin incheieturile.Raspunde Sakano zambind cu gura pana la urechi.
-Si bineinteles ca eu voi manca ultimul baton de ciocolata.Cand doi se cearta,al treilea castiga.Spune K in timp ce savura ciocolata disputei.
-Ce nemernic...Spun Shu si Sakano in cor.
-Baieti,ati spus ceva?Sau nu va tras nimeni pana acum cate un pistol in cap?Raspunde managerul privindu-i pe cei doi care se faceau ca nu au auzit avertismentul primit de la el.
In masina lui Yuki,lucrurile mergeau din ce in ce mai rau.Caroline facea tot ce ii era in putinta ca relatia celor doi sa mearga,dar scriitorului parca nu ii pasa de ce se va alege de legatura dintre el si uzurpatoare.Aceasta era imbracata destul de provocator:rochia de culoare rosie,cu un decolteu adanc se potrivea foarte bine cu parul ei mov.Dar nici vestimentatia si nici vorbele dulci nu pareau sa il impresioneze pe Eiri care,era la fel de nepasator precum o stanca in bataia vantului.
-Iubitule,nu vreau sa ne mai certam.Nu stii ce rau mai simt cand nu vorbesti cu mine.Spune aceasta incercand sa il sarute.
Buzele ei parca sarutau un cub de gheata.Nimic nu ii putea distrage privirea fixata la drumul liber ce ducea spre orasul nipon.
-De ce nu ma saruti?Spune aceasta in timp ce ii mangaia parul moale si ravasit.
-Stii foarte bine ca nu imi plac saruturile tale.Nu stiu de ce mai insisti.Spune romancierul privind la fel de rece drumul ce il mai avea de parcurs.
*
* *
Dupa o calatorie plina de peripetii,cei cinci colegi au ajuns in safrsit la companie.
-N-G company.Am ajuns acasa.Spune Shu fericit.
-S-a terminat vacanta noastra.Spune Hiro cu parere de rau.
-Baieti,sa mergem la Thoma.Vrea sa va anunte ceva.Spune K in timp ce urca treptele prestigioasei companii.
Cand au intrat in biroul sefului NG,cei cinci au observat anumite modificari:canapeaua alba fusese inlocuita cu una de culoare crem,iar masuta neagra disparuse fiind inlocuita cu un fotoliu de aceiasi culoare cu canapeaua.
-Bine ati revenit acasa.Cum a fost?Intreaba Thoma fericit din cauza sosirii celor cinci excursionisti.
-Iti voi povestii eu mai tarziu.Acum da-le te rog vestea cea mare.
-A da.imi cer scuze.Peste trei zile aveti concert.Spune Thoma zambind.
-Trei zile?!Dar nu am repetat absolut nimic.Striga trio-ul in cor.
-Niciodata nu este prea tarziu.Sa mergem in studio.Avem multa treaba.Spune K in timp ce se indrepta spre iesirea din birou.
-La revedere si succes la repetitii.Spune seful zambind discret.
Intamplarea a faut ca pe holul companiei sa treaca si Yuki.Shu a incercat pe cat de mult posibil sa evite privirea acestuia si sa para ca este nepasator la vederea fostului iubit.Dar din ce Eiri se apropia mai mult,inima solistului batea din ce in ce mai intens.Putea simtii parfumul senzual al romancierului,si cu toate ca si-ar fi dorit sa stea la pieptul lui ca alta data,de data asta nu vroia sa il priveasca.Credea ca daca nu il va mai vedea cateva zile,il va uita.Dar isi dadea seama ca acest lucru este imposibil pentru ca imaginea romancierului il urmarea peste tot.
Aoleu, maica iau foc de tot. Vrei sa imi spui ca Yuki devine ca o fantoma care il urmareste pe bietul Shu peste tot.
Ho!...Bine ai dreptate, Yuki nu e chiar fantoma; el e in carne si oase . Ma intreb ce mai pune la cale.
Deci, Shu se lupta cu Sakano pentru ciocolata...si o castiga K. Bravo lui K!
Ma intreb de care o fi fost ciocolata : amaruie sau dulce.
Bafta.
Refuzul
Dupa o zi obositoare,Soarele se ducea la culcare,dandu-i cerului o culoare de roz aprins.Galagia zi sumzetul din timpul zilei se domolea,si linistea incepea sa puna stapanire pe stradutele inguste ale orasului.Stalpii iluminati erau asezati la o distanta egala unul fata de celalalt,luminand orasul ingropat in negura noptii.Luna cea sinistra domnea peste cerul negru,iar stelele pareau ca sunt mii de lumanari ce straluceau linistite in vazduh.Dar la companie,toata lumea era agitata cu privire la concert.Trecusera deja cateva ore de cand trupa Bad Luck incepuse sa repete.Fiecare vers cantat il facea pe Shuichi sa fie din ce in ce mai energic,iar starea lui de euforie alungau stresul si oboseala din sala.
-Baieti,mai aveti de repetat patru cantece.Continuam sau amanam pentru maine?Spune K in timp ce verifica niste documente.
-Nimeni si nimic nu ne va putea impiedica sa ne ducem repetitia la bun sfarsit.Raspunde solistul aproape tipand de fericire.
-Shu,eu inteleg ca esti bine-dispus,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma calci pe picior si lui Fujisaki sa ii bagi degetul in ochii.Spune Hiro in timp ce isi stergea urma lasata de cantaret pe adidas.
-Imi cer iertare.Dar ca vedeta a acestei trupe,nu aveti voie sa ma trageti la raspundere.Spune Shuichi incercand sa inlature o suvita din parul lui roz care se incapatana sa cada pe fruntea acestuia.
-Haha!Pe tine ori te-a tampit foamea,ori ti s-a urcat succesul la cap.Spune Fujisaki razand.
-Cred ca amandoua.Raspunde Hiro chicotind.
Dar chiar in acel moment,pe hol,au trecut Yuki si Thoma care,auzind rasete au intrat in sala de repetitii care era destul de spatioasa,peretii mari si reci erau de culoare alba,iar scena mare era luminata de mai multe reflectoare colorate.
-Ce veselie este aici.Ce sarbatoriti?Intreaba Thoma zambind usor.
-Radeam de Shuichi,domnule.Iar se crede mare vedeta.Spune chitaristul incercand sa isi potoleasca rasul.
-Nu ma cred vedeta,eu sunt un Megastar!Spune cantaretul mandru.
-Sigur ca da...Tu ce crezi,Yuki?Intreaba Thoma curios sa afle raspunsul romancierului care ii privea cu indiferenta.
-Stii foarte bine ca nu ma intereseaza subiectul pe care voi il discutati.Trebuie sa plec.Ma asteapta Caroline.Spune novelistul trecandusi mana prin parul blond.
Scriitorul stia cat rau ii provoaca lui Shuichi faptul ca acesta era impreuna cu Caroline.In urma romancierului si a sefului se lasa o liniste de mromant.Toti cei patru baieti aflati in sala,aveau privirea atintita la cantaret,care,spre uimirea lor nu varsa nici macar o lacrima.Expresia fetei ii era neschimbata.Parca nu ii mai pasa de Yuki.
-Shu,te simti bine?Intreaba Hiroshi cu o nota de ingrijorare in voce.
-Sigur ca da!De ce nu m-as simti bine?Este ora zece...destul de tarziu.Mai bine continuam repetitia maine.Am dreptate?Spune solistul cascand cu pofta.
-Pentru prima data,sunt de acord cu tine.Spune chitaristul dandu-i lui Shuichi o palma amicala pe spate.
-Maine avem foarte multe lucruri de facut,asa ca va rog sa fiti aici la ora 7.Spune K aranjandu-si armele.
-Da,sa traiti.spun cei trei membri in cor.
In drum spre casa,cei doi prieteni se amuzau pe zeama diferitelor lucrurile care le veneau in minte.Dar deodata chipul lui Hiro si-a schimbat expresia de la vesel la serios.
-Shu,tie chiar nu iti mai pasa de Yuki?
-Bineinteles ca nu imi mai pasa de el!Poate sa faca ce vrea.Imi este total indiferent.Spune acesta incercand sa isi fereasca privirea de cea a chitaristului.
-Pe cine crezi tu ca pacalesti?Eu nu sunt nici K si nici Sakano sa cred tot ce spui.Te cunosc de cand eram mici.Si stiu cat de mult suferi dupa Eiri.Doar am vrut sa aflu ce raspuns imi dai.Si nu mi-a placut absolut deloc faptul ca mai mintit.Spune Hiro privindu-si prietenul intr-un mod mai ciudat,dar totusi zambea.
-Da,ai dreptate.Dar nu mai vreau sa fiu marioneta lui Yuki,chiar daca dragostea ce o simt pentru el ma mistuie pe dinauntru.Spune Shu lasand capul in jos.
-Hai mai bine sa te culci.Maine este o zi plina si trebuie sa fii fresh.
-Buna idee!Noapte buna Hiro.Spune solistul bagandu-se in pat.
-Noapte buna si tie.Vine raspunsul chitarisului in timp ce stingea lumina.
*
* *
Noaptea a trecut pe nesimtite,iar Soarele auriu si-a facut din nou aparitia pe cerul albastru.Cu toate ca era foarte devreme,la compania N-G,era galagie.Inca de la primele ore ale diminetii,cantecele trupei Bad Luck rasunau in sala.Dupa ce jumatate din repetia programata a fost facuta,cei trei membri au luat o mica pauza.
-Eu ma duc sa imi iau un suc.Vin in cinci minute.Spune Shuichi ridicandu-se de pe scaun.
In timp ce Shu introducea moneda in automat,a simtit o respiratie calda ce ii sufla in ceafa.Fiindui foarte familiara,s-a intors brusc si banuielile lui au fost confirmate.
-Yuki...ce cauti aici?
-Nu am voie sa imi cumpar o racoritoare?Spune romancierul in timp ce savura senzual sucul rece.
Acesta isi apropia buzele din ce in ce mai mult de cele ale solistului,dar acesta a facut un gest care l-a uimit pe novelist:l-a respins!
-Opreste-te!Numai vreau sa sufar din pricina ta.Spune acesta hotarat.
-Nu intelegi ca este absolut imposibil sa ma uiti?Spune Eiri tinandu-l pe Shuichi de barbie.
In ciuda impotriviri cantaretului,Yuki l-a sarutat cu forta.Nemaiputand sa faca nimic,cantaretul s-a lasat in voia sentimentelor,iar sarutul lui cu romancierul devenea din ce in ce mai pasional.
I-au foooooooooooooooc. Deci, Shu incerca sa se tina tare, dar nu poate sa se prefaca cand e langa el .
Deci. pe Shu iubirea il mistuie...
Hm!...Am citit ceva de concert...Unde e?
Concertul.
Cerul albastru si senin din timpul zilei era acum intunecat si posomorat.Nori negri si furiosi invadau vazduhul.Soarele stralucitor era acoperit,iar vantul incepea sa sufle din ce in ce mai tare.Inca de la intoarcerea lui Shuichi din mica lui plimbare,cei patru colegi aflati in sala au observat o schimbare la cantaret.Era mai vesel ca niciodata.
-Ce ai patit?Spune Hiro curios.
-Cine?Eu?Nimic.Absolut nimic.Spune Shu visand cu ochii deschisi.
-Stii ca nu imi place sa fiu mintit.Spune K punandu-i pistolul la tampla lui Shuichi,care inghitea in sec.
-Bine,va spun.M-am intalnit cu Yuki pe hol si ne-am sarutat!Spune cantaretul fericit.
-Ce ai facut?Spuneti-mi ca am inceput sa aud prost din cauza oboselii.Parca spune-ai ca te-ai saturat sa fii o marioneta in mainile lui.Nu veti mai fii niciodata impreuna!Spune Hiro nervos.
-Ce vrei sa fac daca il iubesc?Eu daca iti spun tie sa renunti la trupa,stiind ca este cel mai important lucru pentru tine,o faci?Spune Shu cu lacrimi in ochii.
-Iarta-ma ca am tipat la tine.Mi-am iesit din fire.Intelege ca iti vreau doar binele.Spune Hiro imbratisandu-si prietenul.
-Nu este nici o problema.Ai dreptate.Singurul vinovat sunt eu.Acum,sa continuam repetitia.Este deja ora sapte.Spune cantaretul stergandu-si lacrimile.
In timp ce trupa Bad Luck repeta ultimul cantec,un tunet a zguduit compania,facandu-l pe Shuichi sa tipe de frica.
-Hiro!Striga solistul tremurand.
-Ce ai?Nu imi spune ca iti este teama de un simplu tunet.Intreaba chitaristul razand.
-Raspuns afirmativ.Raspunde Shu zambind.
Intamplarea a facut ca prin fata salii sa treaca Thoma impreuna cu Yuki care,auzind galagie au intrat sa vada ce se intampla.
-Ce este cu galagia asta?Maine aveti concert,in caz ca ati uitat.Spune seful serios.
-Ne scuzati,dar Shuichi se teme de tunete.Spune Hiroshi care inca radea.
-Te-ai speriat?Pisicuta fricoasa.Spune Eiri privindu-l pe cantaret intr-un mod aparte.
-Nu sunt pisica fricoasa!Pur si simplu ma sperie acel zgomot asurzitor numit tunet.Raspunde cantaretul privindu-l sfidator pe scriitor.
-Da?Atunci de ce tremuri cand ma apropii de tine?Spune scriitorul luandu-l pe solist de talie si unindu-si buzele cu cele ale lui Shuichi intr-un sarut lung si pasional sub privirile mirate ale celor aflati in sala.
-Yuki!Sa mergem.Mai avem de pus la punct niste detalii.Spune Thoma verificand niste documente.
-Sa mergem.Ne mai vedem,fricosule.Vine raspunsul romancierului inainte sa iasa din sala.
Shuichi parca plutea.Stia cat este Yuki de imprevizibil,dar sa il sarute de fata cu ceilalti,era ceva nou!
-Baieti,cred ca ar trebui sa repetati ultimul cantec si pe urma sunteti liberi.spune K incercand sa ii distraga pe membri trupei de la evenimentul petrecut cu cateva minute in urma.
-Da domnule.Spune Shu fericit.
Dupa ce repetitiile s-au incheiat,cei trei colegi erau gata de plecare.
-Maine,la ora noua sa fiti in studioul de inregistrari.Nu uitati ca la ora trei avem concert,asa ca incercati sa nu intarziati.Spune K cu o voce autoritara.
-Da sa traiti.Spune trio-ul in cor.
Pe drumul spre casa,Hiro vorbea cu Shuichi despre diferite lucruri.
-Shu,vreau sa iti spun cat de mult m-a uimit Yuki.Nu crede-am ca va face asa ceva.
-Nu esti singurul.Si eu am fost mirat.Daca ai stii ce sarut dulce a fost...Spune solistul oftand fericit.
Din cauza starii lui de euforie,cantaretul nu a vazut stalpul de beton ce ilumina strada,intrand fix cu capul in el.
-Au!Doare!Tipa Shuichi din cauza durerii cauzate de izbitura.
-Ce fraier esti.Lasa-ma sa vad ce ai patit.Spune Hiroshi verificand lovitura.
-Spune-mi te rog ca nu am patit nimic.Cine o fi pus si stalpul asta in fata mea?Intreaba Shuichi confuz.
-Nu ai nimic.Nu te mai speria.
-Ce bine!Maine la concert sper sa vina si Yuki.Spune solistul bucuros.
-Iar incepi?Nu vreau sa ne certam din nou.Hai mai bine sa intram in casa.
Primul lucru care l-a facut Shuichi a fost sa se tranteasca in patul moale si mare.
-Noapte buna Hiro!Spune acesta inchizand ochii obositi.
-La revedere Shu.
*
* *
Dimineata a sosit pe nesimtite in orasul Tokio.Cerul era la fel de senin si albastru ca in celelalte dimineti.La compania N-G totul era gata.Sau asa se parea.
-Shuichi!Unde a plecat iar ciufulitul asta?Daca il prind,jur pe armele mele ca ii trag un glont in capu ala gol!Striga K nervos.
-S-a dus sa isi cumpere ciocolata.Spune ca asta il face sa numai aiba emotii.Spune Hiroshi incercand sa isi salveze prietenul de taifunul numit K.
-Are zece minute sa apara.Daca nu,ma duc dupa el!
-Vine!Brabeste-te Shu!Striga chitaristul cu toate puterile.
-Am venit.Scuzati intarzierea dar am fost alergat de nieste caini si a trebuit sa ocolesc aproape toata compania.Spune solistul gafaind.
-Sa nu se mai repete.Sa mergem la arena un de vom face repetitia finala.Spune managerul indreptandu-se spre masina.
Cand au ajuns in locul unde vor sustine concertul,Shuichi,Fujisaki si Hiro au fugit pe scena.Erau curiosi sa afle cum arata locul unde vor canta.In momentul in care au pasit pe scena,cei trei colegi au uimiti de marimea arenei unde vor concerta.
-Shu,iti dai seama ca in mai putin de trei ore,aceasta sala va fii plina?Intreaba Hiro incercand sa isi potoleasca uimirea.
-Da si nu imi vine sa cred.Este atat de mare.Raspunde cantaretul inca mirat.
-Gata baieti.Ati vazut arena.Acum sa ne punem pe treaba.Spune managerul grabit.
Repetitiile mergeau ca pe roate si dupa ore de nerabdare,sosii sin momentul mult asteptat.Mai erau cateva minute pana ce trupa Bad Luck isi va face aparitia pe scena.
-Shu,ai emotii?Intreaba Hiroshi fericit.
-Deloc!Vreau sa aud acele aplauze care ma fac sa tremur.Cum pot avea emotii intr-un moment ca asta?Spune cantaretul zambind.
-Baieti,a sosit clipa.E simpul sa iesiti pe scena si sa aratati ce puteti.Spune K mai fericit ca niciodata.
La aparitia trupei Bad Luck,multimea a explodat.Ropotele de aplauze nu se mai opreau.Totul era magic.
-Uite Shu,acestia sunt oamenii care ne iubesc.Spune chitaristul extrem de emotionat dar si bucuros.
Shuichi era mult prea uimit pentru a mai putea spune ceva.Doar asculta aplauzele mult dorite.Melodia care a deschis concertul a fost "Blind Gam Again".Inca de la primele acorduri,publicul era in extaz.Membrii trupei erau imbracati in diferite culori:Hiro purta o pereche de pantaloni de culoare neagra si o camsa albastra,Fujisaki era imbracat in alb,iar Shuichi purta un costum funky de culoare neagra,si pe deasupra o geaca lunga de culoare galbena.Pe toata durata concerului,Shu a cutreierat cu privirea toata arena,dar in zadar.Yuki nu era de gasit.Ultima melodie a fost "In the Moonlight".Tot publicul era acum linistit si asculta una dintre cele mai frumoase si emotionante melodii.In timp ce canta,Shuichi isi amintea de toate momentele frumoase petrecute alaturi de Yuki.O lacrima a izvorat din ochii lui,iar in lumina reflectoarelor,aceasta parea un diamant nepretuit.Concertul se incheiase.Multimea numai contenea cu aplauzele.Shuichi era fericit,dar lipsea ceva.
-Ce ai Shu?Intreaba Hiro curios.
-Yuki...nu a venit.Spune acesta suspinand.
-Te-ai uitat in partea de sus a arenei?Ii spune chitaristul zambind usor.
Cand solistul si-a indreptat privirea deasupra arenei,la locurile unde stateau persoanele importante,il zarii pe Eiri care,il privea intens.atata i-a trebuit ca zambetul si buna-dispozitie sa se instaleze din nou pe chipul lui,invadat de lacrimi.
Superb! Nu am cuvinte. Tu chiar vrei sa ma zapacesti.
Tiii! Yuki il saruta de fata cu ceilalti. Incredibil.
Banuiesc ca toti au facut o gura cat o sura.
Yuki vine la concert. Mda! Acum e acum ...
Oare ce se mai intampla?
PS: Este capitolul meu favorit.
O calatorie surprinzatoare
Noaptea devenea din ce in ce mai adanca.Razele lunii se rasfrangeau pe cerul negru si plin de stele.O adiere placuta se furisa pe strazile pustii.La compania N-G,era o veselie de nedescris.Cei trei membri ai trupei impreuna cu managerul si reprezentantul se felicitau reciproc pentru succesul concertului.
-Felicitari baieti!Ati facut o treaba de nota zece.Spune K bucuros.
-Multumim domnule.Dar totul a fost meritul lui shuichi.Ce spune-ti daca mergem undeva sa sarbatorim?Spune Hiro in timp ce se aseza pe canapea.
-Ce idee magnifica!Spune managerul incantat.
-Baieti,mergeti voi.Eu sunt foarte obosit si am nevoie de odihna.Spune Shu cascand.
-Sigur te simti bine?Intreaba Hiroshi oarecum ingrijorat pentru amicul lui.
-Bineinteles ca ma simt bine.Distractie placuta!Raspunde Shu iesind din studio.
Pe drumul inspre casa,oboseala incepea sa puna stapanire chiar si pe Shuichi care,era plin de energie.Strazile erau atat de linistite incat se putea auzii murmurul vantului.Dar claxonul unei masini a risipit linistea,trezindu-l pe cantaret la realitate.Chiar daca era buimac,Shuichi a recunoscut imediat masina lui Yuki.Acesta a coborat din automobil si cu pasi usori,s-a apropiat de solist.
-Mergi undeva?Intreaba romancierul in timp ce mangaia parul roz al lui Shu.
-Ma duceam acasa.Raspunde cantaretul tremurand.
-Si nu vrei sa te duc eu?Intreaba eiri indreptandu-se spre masina.
-Da!Te rog.Spune solistul fericit.
-Ce entuziasmat esti.Hai urca.
Dupa ce Shuichi a urcat in masina scriitorului,acesta a oprit muzica si a incetinit viteza nebuneasca cu care era obisnuit sa mearga.
-Yuki...ai venit la concert.Spune Shu oftand fericit.
-Am venit pentru ca a trebuit sa discut ceva cu Thoma.Raspunde novelistul asteptand linistit la semafor.
-Chiar si asa.Numai faptul ca ai fost acolo mi-a dat putere sa merg mai departe.
-Aha...cum zici tu.Stii ceva?
Dar scriitorul nu a mai putut sa-si termine propozitia,pentru ca Shuichi nu a mai putut face fata oboselii,si punand capul pe umarul romancierului a adormit imediat.Vazand acest lucru,scriitorul a incetinit si mai mult viteza,evitand strazile aglomerate si galagioase.Dar atentia lui a fost captata de faptul ca Shuichi vorbea in somn.
-Yuki...te iubesc.Spune cantaretul in timp ce se foia pe scaunul din dreapta novelistului.
-Oare de ce simt ca ceea ce tu spui in somn este defapt ceea ce simti?
In acel moment,Eiri a schimbat traiectoria normala spre vila de la munte.In timp ce se indeparta tot mai mult de oras,Yuki s-a gandit ca ar fii bine sa o anunte pe Caroline ca va lipsi o perioada de timp.Aceasta a raspund imediat la telefon si cu o nota de nervozitate in voce,incepu sa ii puna intrebari agasante scriitorului.
-Yuki,unde esti?Cu cine esti?Cand vii acasa?Intreaba aceasta devenind din ce in ce mai nervoasa.
-Vreau sa iti spun ca vin acasa saptamana viitoare.Raspunde Eiri destul de calm.
-Cum?Crezi ca poti pleca fara sa spui nimic?Spune Caroline tipand la telefon.
-Nu ridica vocea ca se aude destul de tare si se trezeste Shuichi.Spune novelistul la fel de calm.
-Poftim?Esti cu Shindo?Sunt iubita ta si am dreptul la niste explicatii.
-Alta data.Pa.Spune Eiri inchizand telefonul.
dupa un drum lung,cei doi au ajun la vila romancierului.Soarele incepea sa isi faa aparitia pe cerul senin care capata treptat o culoare rozalie.Yuki il lua pe cantaret in brate si il duse in camera,unde,il puse usor pe patul moale.Calatoria il obosise destul de tare si pe scriitor,care,adormi imediat ce se aseza langa solist.
Surpriza
Soarele rotund si auriu se ridica usor pe cerul senin.Razele lui pareau niste sageti de foc ce atingeau pamantul cu o viteza uimitoare.Lumina astrului zilei se rasfrangea pe chipul adormit al lui Shuichi,trezindu-l.Acesta privea nedumerit in jurul lui,neintelegand unde se afla.Camera era spatioasa,nuanta peretiilor era un orange pal,iar de o parte si de alta a patului se aflau doua noptiere ce aveau aceiasi culoare ca si restul mobilei:albe.Cand Shu isi intoarse privirea in partea stanga a patului si il zari pe Yuki,incepu sa tipe,reusind sa il sperie pe novelist.
-Yuki!Striga din rasputeri cantaretul.
-Ce!Spune speriat Eiri.
-Ce cauti aici?Intreaba solistul nedumerit.
-Cum adica ce caut aici?Este casa mea!Vine raspunsul scriitorului care isi aranja degajat parul blond.
-Atunci ce caut eu aici?
Yuki se apropie usor de el,unindu-si buzele cu cele ale cantaretului intr-un sarut pasional,dupa care cu o voce seducatoare ii raspunse la intrebarea adresata.
-Saptamana aceasta esti al meu.
Solistul nu stia ce sa faca:sa se bucure ca va petrece o perioada de timp alaturi de persoana iubita sau sa se intrebe de ce scriitorul era cu el,si nu cu Caroline.
-Hiro stie?Cred ca este ingrijorat.Spune Shu agitat.
-Da.L-am sunat in timp ce veneam aici si i-am spus ca vei lipsi o saptamana.Vine raspunsul novelistului in timp ce isi aprindea o tigare.
-Yuki...De ce faci asta?Intreaba cantaretul ridicandu-se usor din pat.
-Ce intrebare stupida.Nu este logic?Pentru ca vreau sa fie cu tine.Vine raspunsul cald al romancierului.
Replica data de novelist il lasa fara grai pe Shu care,in loc de cuvinte,dadu voie unei lacrimi sa ii cada din ochii de culoare mov.
-De ce plangi?Intreaba Eiri luandu-i obrajii in palme.
-Pentru ca sunt fericit.Apropo...imi este foame.
-Vrei sa mergem sa mancam?Intreaba romancierul trecandu-si mana prin par.
-Mi se pare o idee minunata.Si dupa mergem sa ne plimbam?Spune Shu vesel.
-Sau doresti dupa masa sa venim in camera si sa...
-Yuki!Avem sapte nopti la dispozitie.Spune solistul rosind.
-Asa este.M-a cam luat valu.Eu ma duc sa fac un dus si dupa mergem la masa.Spune romancierul indreptandu-se spre baie.
-Bine.Te astept.Vine replica lui Shu care se imbraca.
-Alceva nu ai ce sa faci.Sau vrei sa mananci singur?Intreaba Eiri zambind usor.
-Nu fi rau si grabeste-te!Spune Shuichi razand.
-Bine,bine.Ma grabesc.
Solistul a asteptat aproximativ o jumatate de ora.Cand usa de la baie s-a deschis,cantaretul a sarit ca ars de pe scaun.
-Yuki...
Dar a ramas uimit.Scriitorul era atat de frumos.Picaturile de apa ramase pe trupul lui se scurgeau usor pe pielea catifelata.Prosopul alb,infasurat in jurul talie scotea in evidenta muschii bine lucrati.
-Ce este?Inchide gura si i-a un servetel.Spune novelistul zambind.
-A?A da,scuza-ma.Vine raspunsul tremurand al solistului.
-De ce ai ramas cu privirea atintita la mine?
Fara sa ii dea voie sa replica,Eiri il saruta pe Shuichi care era incremenit.Ii era teama sa faca vre-o miscare.Romancierul era atat de mare si puternic.Fara alte gesturi,scriitorul isi lua iubitul in brate si il tranti pe pat.
-Yuki...murmura Shu care tremura sub corpul novelistului.
-Ce?Spune-mi ca nu vrei.Intreaba scriitorul sarutandu-l pe gat.
-Nu este ca nu vreau.Aum am chef de o plimbare.Diseara este perfect.Spune solistul inghitind in sec.
-Bine.Dar te avertizez ca diseara nu voi mai fii asa bland.
Cand s-a ridicat din pat,novelistul a constatat cu stupoare ca hainele lui Shuichi erau ude datorita prosopului cu care era invelit.
-Vrei sa te ajut sa te schimbi?Intreaba Eiri in timp ce ii deschidea nasturii de la pantaloni.
-Daca vrei tu...Raspunde cantaretul emotionat.
Dupa ce Shu a scapat de hainele ude,au plecat spre restaurantul statiunii de munte.Pe drum,Shuichi ii spunea diferite lucruri romancierului,care,incepea sa se enerveze.
-Yuki,tine-ma de mana!
-Dar acum ce fac,cretinule?
-Whaa,esti rau cu mine!Spune cantaretul prefacandu-se ca plange.
-Nu te mai prostii sau voi fi nevoit sa iau masuri.
-Bine.Raspunde Shu facand pe suparatul.
Dupa un mic-dejun linistit,cei doi se aflau in fata restaurantului,incercand sa ajunga la un acord in legatura cu plimbarea lor.
-Hai sa mergem la rau.Te rog Yuki.Spune solistul agitandu-se precum o pisica careia i se facea baie.
-Bine,de data asta facem ca tine.Sa mergem.Raspunde novelistul convins de rugamintile lui Shu.
Cand au ajuns la locul mult ravnit de solist,au ramas muti de uimire din cauza frumusetii locului care semana cu un paradis:raul limpede curgea lin,muntele era acoperit cu o patura moale si verde,iar fluturasii zburau deasupra florilor multicolore.
-Nu-i asa ca este minunat?Intreaba Shindo placut impresionat de maretia acelui loc atat de simplu,dar totusi atat de frumos.
-Ba da.Este un peisaj de vis.Raspunde scriitorul privind in jurul lui.
-Hai sa facem baie!Striga Shu vesel.
-Ai inebunit?Daca ne vede cineva?
-De cand esti tu timid?Intreaba cantaretul curios.
-Bine...in rau cu tine!Raspunde romancierul impingandu-l pe Shuichi in apa rece.
-De ce ai facut asta?Tu nu intri?
-Acum ce fac?Spune Yuki zambind.
Romancierul se dezbraca usor sub privirea plina de dorinta a cantaretului caruia,in acel moment,nimic nu i se parea mai perfect.
Aoleu, maica...m-ai omorat. Credeam ca imi place capitolul cand Yuki l-a luat pe Shu cu masina, dar se pare ca m-am inselat...
Te anunt pe aceasta cale, draga mea prietena, love_yuki_eiri ...ca acest capitol m-a fascinat.
Abia astept sa vad ce va mai urma?
Te pup dulce
O zii agitata
Soarele fierbinte si auriu usca picaturile de apa ce stateau nestingherite pe trupurile celor doi iubiti.Linistea acelui paradis al naturii a fost perturbat de energicul Shuichi.
-Esti dragut sa numai canti?Intreaba Yuki exasperat.
-De ce sa ma opresc?Vocea mea este atat de cristalina.Raspunde Shu in timp ce alerga cativa fluturasi.
-Lasa fluturii si vino pana la mine.Spune romancierul cu un zambet pervers.
Inainte ca solistul sa se aseze pe iarba,Eiri ii trase corpul peste al lui si il imbratisa cu putere.
-In bratele mele esti ca o pisicuta.Iti pot simti inima cum bate,corpul cum iti tremura,si buzele care ard de nerabdare sa fie sarutate.Spune novelistul in timp ce mangaia corpul gol al lui Shu.
-Yuki,nu sunt pisica!Spune solistul rosind.
-Dar ce esti?Intreaba scriitorul curios.
-Sunt...
Buzele cantaretului au fost sarutate intens de novelist,Shuichi nemaiputand scoate nici o vorba.Doar savura din plin acel moment plin de pasiune si dorinta.
Intunericul se lasa usor peste crestele semete ale muntilor,ce pareau niste monstrii adormiti in negura noptii.Din vila romancierului se auzeau zgomote si strigate ce trezeau suspiciuni.
-Yuki!Opreste-te ca ma doare!Striga cantaretul aproape plangand.
-Daca te mai zbati,nu voi mai putea sa ti-o bag.Raspunde scriitorul nervos.
-Mai incet,te rog!Spune Shu nemaiputand rezista durerii.
-In sfarsit a iesit.Raspunde novelistul usurat.
-Numai vreau!Te rog Yuki.Spune Shu stergandu-si lacrimile ce izvorau din ochii lui ce implorau indurare.
-Cine te-a pus sa nu iti tai unghiile la timp?Acum taci si rabda.
-Pielea!Striga solistul cu toate puterile.
-Inceteaza sa te mai vaiti sau iti jur ca te leg.Spune scriitorul ajuns la capatul rabdarii.
Dupa aproximativ jumatate de ora de chin si nervi,proba la care a fost pus la incercare novelistul,a luat sfarsit.
-Ce unghii frumoase am.Spune cantaretul mandru.
-Este ultima oara cand incerc sa iti fac pedichiura.Spune romancierul punandu-se in patul moale acoperit cu asternut alb.
-Iarta-ma,dar chiar a durut.
-Bine,acum hai sa dormim.Sunt foarte obosit.
-In regula.Noapte buna Yuki.
Chiar daca in timpyl zilei caldura dogorea peste statiune,noaptea,temperatura ajungea la limita inghietului.Romancierul nu putea adormii din pricina unor ganduri ce nu vroiau cu nici un chip sa ii dea pace.Cand s-a intors pe partea cealalta a patului,l-a zarit pe Shuichi care tremura din cauza frigului.Neputand rezista tentatiei,scriitorul si-a imbratisatiubitul,alungand frigul ce ii strabatea corpul solistului.Atmosfera devenise atat de placuta,incat Eiri inchise usor ochii si somnul puse imediat stapanire pe el.
Dupa o noapte rece,Soarele isi lua din nou angajamentul sa incalzeasca minunata statiune de munte.Picaturile de raua paraseau cu greau aceasta lume de vis.In vila,novelistul a fost trezit brusc de Shuichi,care,se parea ca citea.
-Big and hard...ce-o mai fii si asta?Spune cantaretul confuz.
Imediat ce a auzit fraza,scriitorul s-a ridicat ca ars din pat.
-Yuki,ce bine ca te-ai trezit.Mi-amm cumparat o revista in limba engleza!Spune Shu vesel.
-Idiotule!Nu vezi ca este o revista pentru adulti?Nu pentru copii rasfatati ca tine.Raspunde romancierul smulgandu-i materialul obscen din mana.
-Dar totusi,ce inseamna acel cuvant?Intreaba cantaretul curios.
-Vei afla diseara.Raspunde Eiri cu o voce seducatoare.
Shuichi nu stia cum sa reactioneze la dulcea amenintare a novelistului.Nu isi putea oprii trupul din acel tremurat ce ii dadea fiori pe sira spinarii.Totul era atat de bine,incat cantaretul nu vroia sa se gandeasca la ce se va intampla atunci cand visul se va termina,si cei doi vor fi nevoiti sa se reintoarca in Tokyo.