Imi pare rau ca Shuichi a racit. Aplauze la scena deschisa lui Yuji , pentru grija lui pentru Shuichi si pumni in cap lui Yuki.
Deci, acum strigi la luna ca un disperat dupa Shuichi, Yuki? Ce urmeaza sa faci , cand altul ti-l va lua? Mmmmmmm...
Degeaba plangi tu acuma, ca tu esti de vina ca Shuichi l-a intalnit pe Yuki...
Continuarea va rog?
devine din ce in ce mai interesant.....bravo...chiar imi place acest fic.....ce pot sa mai spun.....greseli gramaticale nu ai......descriere este.....si actiunea se desfoasoara bine.....capitolul urmator.....sper sa fie un pic mai lung si sa il postezi mai repede.....
felicitari inca o data.....
Here is me,
~Hell Girl~
Aici e continuarea.Gomene ca este scurta.
Shuichi pleaca
La spital era o liniste mormantala.Chiar daca Shuichi se simtea bine,atat el cat si Yuji taceau.Se uitau unul la celalalt,insa nu indrazneau sa spuna nimic.Nici nu ar fi stiut ce sa spuna.Era deja foarte tarziu,si holurile clinicii erau goale.Doar cate un medic mai aparea precum o fantasma,dar disparea la fel de repede intr-unul din zecile de saloane.Nemaiputand rezista,roscatul s-a ridicat brusc de pe scaunul metalic pe care era asezat,intrebandu-l pe cantaret:
-Shuichi,vreau sa vii cu mine in Brazilia.Am o casa acolo si am putea trai linistiti,fara prezenta lu Yuki.
In acel moment,solistul s-a uitat fix la el.Privirea lui era rece,plina de ura.Asta invatase de la romancier in tot acest timp.Cum sa aiba o privire de fiara.
-"Ce prost esti!Nu trebuia sa il intrebi acum!"Gandeste Yuji injurand in gandul sau.
-Da.Voi merge cu tine.Vine raspunsul rapid al cantaretului.
-Ce ai spus?Cred ca auzul imi joaca feste.Mai poti repeta?
Shuichi s-a dat jos din patul inconfortabil pe care statea intins,calcand pe marmura rece,ce ii provoca un tremur in corp.Cu pasi marunti,dar siguri,solistul s-a apropiat de roscat.S-a uitat lung la el,dupa care i-a soptit la ureche:
-Am spus ca voi merge cu tine .Maine luam primul avion cu destinatia Brazilia.
Dupa ce si-a exprimat acordul,cantaretul a facut ceva ce l-a surprins pe roscat.L-a sarutat apasat,aproape violent.Dar lui Yuji ii placea.Asa ca a raspuns cu aceiasi intensitate la sarut.Oricine ar fi zis ca cei doi se iubeau foarte mult,ca erau o pereche perfecta.Si nu erau departe de adevar.Pentru ca Shuichi era ferm convins ca va reusi sa il iubeasca pe barbatul din fata sa si sa il uite pe Yuki.Era greu,insa nu imposibil.
Pe strazile capitalei,Eiri se plimba nostalgic.Privea cu regret vitrinile magazinelor in care,o data a intrat alaturi de iubitul sau.Se uita cu parere de rau la locul unde cei doi isi petreceau noptile calduroase de vara.Era trist,dezorientat.Pentru prima oara era ranit.Nici nu mai vroia sa se reintoarca acasa.Stia ca aceasta e goala si pustiita.Era constient de faptul ca ramase-se singur.Ar fi putut in orice moment sa intre intr-unul din barurile de noapte,unde,datorita aspectului sau,nevoile i-ar fi fost satisfacute de orice femeie usoara.Dar el nu vroia asta.Neavand unde sa se mai duca,dupa doua ore de umblat haotic prin oras,romancierul a ajuns la resedinta.In interior,domnea un intuneric abisal,iar linistea apasatoare era aproape infricosatoare.Se auzeau doar pasii usori ai Vanillei pe treptele de marmura.S-a asezat pe canapea,unde rapus de oboseala,a adormit.
*
* *
A doua zi,dis-de-dimineata,Shuichi si Yuji se pregateau sa plece din spital.Cantaretul era putin speriat,pentru ca trebuia sa se reintoarca la vila unde locuia romancierul.Insa si-a amintit ca isi putea cumpara tot ce avea nevoie din Brazilia,tara ce era plina de magazine.Asa ca au plecat impreuna spre apartamentul roscatului,de unde aveau sa i-a doar strictul necesar pentru calatorie.In masina,Shu nu a spus nimic.Doar se uita indiferent pe geam.Alta data ar fi ascultat muzica,sau ar fi ras de persoanele prost imbracate.Insa acum doar se uita cu raceala prin geamul aburit al masinii.Ajuns la apartament,cei doi au urcat grabiti treptele ce duceau la etajul patru.Roscatul si-a pus cateva haine intr-un troller,si-a lua pasaportul si a plecat spre aeroport.Ajunsi la locul cu pricina,Yuji a cumparat biletele in timp ce Shuichi preda troller-ul controlorilor.Avionul pleca intr-o ora.
-Trebuie sa ne grabim.O sa ne i-a destul de mult timp pana ne imbarcam.
-Bine.Cum spui tu.Vine replica solistului oftand.
-S-a intamplat ceva?Observ ca te uiti in spate.
-Nu.Privesc sa vad cum imi parasesc trecutul.Pentru ca asta voi lasa aici.Un trecut amar.Vreau sa incep o viata noua din toate punctele de vedere.Sa mergem,Yuji.
Cei doi baieti au trecut de punctele de control ale aeroportului,indreptandu-se spre poarta de imbarcare.Shuichi nu avea nici un pic de regret pentru faptul ca parasea capitala nipona.Poate pentru ca pleca fara sa ii spuna lui Hiro,insa stia ca mai bine este sa nu afle,evitand astfel alte neplacerile cauzate de aparitia vre-unuia dintre ei,in Brazilia.
Va garantez tuturor ca vor avea loc mari surprize.Asa ca pregatiti-va!
Da, ne pregatim cu mare cu mic de surprizele pe care ni le pregatesti. Abia astept sa vad ce se intampla. Ye, ye, ye.
Disclaimer pentru Yuki : Asa-ti trebuie daca n-ai stiut sa apreciezi ceea ce ai langa tine. Acum Shuichi s-a trasformat intr-o "fiara" si asta numai din vina ta, pentru ca doar asta l-ai invatat prin duritatea ta. Daca nu te schimbi, nu ai sa-l recastigi niciodata.
cam scurt capitolul .....dar e frumos .....frumos descris...si ingrijit..nu mai ai greseli de tastatura sau gramaticale... e super....ma intreb ce se v-a intampla in continuare.....Si cum ramane cu trupa Bad Luck...visul lui Shuichi..il paraseste si pe acesta??? si Yuki?? nu se mai aude nimic de el......
aflam noi in urmatorul capitol.....dar care sa fie si un pic mai lung....
Here is me,
~Hell Girl~
Ne pregatim pentru surprize cum putem noi mai bine.
Asa iti trebuie Yuki , ca nu ai aprreciat ce comoara ai avut langa tine. El nu stia decat sa sarute pamantul , pe unde calci. Acum te simti gol, trist , ranit...Dar asta nu e nimic , pe langa cate a suferit Shuichi, din cauza ta...Poate asta te va trezi la realitate si vei face orice , chiar sa treci prin iad , ca sa-ti recuperezi iubitul.
Soc total.Shuichi ajunge in Brazilia
La compania N-G,toata lumea il astepta pe Shuichi.Trecusera deja doua ore de la ora intalnirii,si el nu mai ajungea.K se temea de ce e mai rau,in timp ce ceilalti colegi aveau impresia ca prietenul lor a dormit prea mult si a uitat ca trebuia sa ajunga la firma.Cand au vazut ca este aproximativ ora pranzului,Hiroshi a inceput sa il sune pe mobil.Insa de fiecare data intra robotul anuntand ca este inafara ariei de acoperire.Dupa multe deliberari,Sakano a decis ca era timpul sa sune la vila.Daca Shuichi era acolo,cu siguranta va raspunde.Dupa zece minute de discutat la telefon,managerul s-a reintors in studio cu o expresie speriata a fetei,parca ar fi vazut o fantoma.Chipul ii era foarte palid.Ceva se intamplase cu adevarat.
-Domnule,de ce aveti fata asta?Iar a facut ceva zapacitul ala?Intreaba chitaristul tinandu-si bratele in jurul corpului.
-Nu.Este mai rau.Se pare ca Shu a plecat.A renuntat la tot:la trupa,la succese,la Yuki.Gata.S-a terminat.Raspunde acesta trantindu-se socat pe canapea.
-Stai putin,asta e o gluma,nu?Vreti sa radeti de noi,nu-i asa?Intreaba Fujisaki zambind usor.
-Ti se pare tie ca glumesc?Sunt cat se poate de serios.Shuichi a plecat cu unu,nimeni nu stie unde.Se pare ca nu il vom mai vedea niciodata.Asa ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea.
-Dar cum ramane cu Bad Luck?Cu toate visurile noastre de viitor?Sa fim cea mai buna trupa din Japonia!Ce se va alege de noi?Striga chitaristul pierzandu-si controlul.
-Nu pricepi?S-a sfarsit totul!Gata!A plecat ca un las,i-a fost frica sa ii infrunte pe cei ce il chinuiau.La naiba cu tot!Vine replica managerului aruncand cu telefonul in unul din pereti.
Toti ceilalti erau foarte uimiti.Nu le venea sa creada ce le aude urechile.Prietenul lor plecase.Isi parasise visurile,idealurile si obiectivele.Practic,fugise de trecutul sau.Teama ca Dantes i-ar putea face ceva l-a impins la un gest extrem.Insa nu era numai asta.Shuichi plecase si datorita faptului a Yuki il trata cu indiferenta,ca pe un gunoi.Si acum,totul avea sa se intoarca impotriva sa.
La vila,novelistul era inca in pat si se gandea.Privea haotic in jurul sau si se vedea singur,pustiit.Unde era aceea voce energica care rasuna prin intreaga casa?Unde era acel chip vesel care ii lumina zilele?Disparuse.Cand l-a avut alaturi de el,nu a stiut sa ii pretuiasca adevarata valoare,si acum cand nu mai era,incepea sa regrete.Avea impresia ca Shuichi va fi alaturi de el pentru o eternitate,ca nici insasi Moartea nu ii va putea desparti.Insa isi dadea seama ca se inselase.Era constient de faptul ca acum nu va mai sparge nimeni paharele de cristal,ca va gresii masurile la cafea si alte lucruri ce ii aduceau zambetul pe buze scriitorului.Pentru ca era singur.
In partea cealalta a lumii,mai precis in Brazilia,era o atmosfera placuta.Vremea era calda,soarele stralucea,iar plaja era plina de oameni ce se relaxau si se bucurau de fiecare moment al vietii.Cei doi baieti ajunsese-ra la casa roscatului,ce nu era foarte departe de marea ce invada tarmul si se retragea la fel de repede.Interiorul acesteia era aranjat cu bun gust,culoarea predominanta fiind alb.Exceptie facea camera de odihna,a carei zugraveala si mobila era orange.Livingul avea cateva ferestre mari,a caror priveliste dadea spre gradina plina de flori ce inconjura casa.Canapeaua alba era asezata intre doua folotii de aceiasi culoare,iar in fata lor era o masuta mica,din sticla neagra pe care era asezat un buchet de trandafiri albi,florile preferate ale lui Yuji.Se parea ca in lipsa acestuia,cineva avea grija de casa.Treptele ce duceau spre etajul superior erau din marmura alba,acoperite cu o fasie de mocheta rosie.Dormitorul avea parchet pe jos,iar in tavan erau bagate cateva spoturi ce pareau sa formeze o forma inexplicabila.Shuichi s-a trantit pe patul mare,acoperit cu lenjerie din matase,de culoare orange.Rasufla usurat,dupa o calatorie ce durase mai mult de cinci ore.
-Ce spui?Iti place aici?Intreaba roscatul deschizand larg geamurile cu rama alba,permitand brizei placute sa fluture perdeaua vaporoasa.
-Da,e foarte frumos.Clima este excelenta,iar peisajul este magnific.Nu am ce spune.
-Vrei sa mergem putin prin magazine,sa luam ce ne trebuie si dupa pe plaja?Vreau s aiti arat palmieri sub care ma jucam cand eram copil.
-Da,de ce nu?Trebuie doar sa imi iau un tricou de la tine.M-am incalzit cu bluza asta.Spune Shu dandu-si hanoracul jos.
Yuji il privea pofticiospe solist cum isi lasa bustul sa respire,insa stia ca nu este momentul.Yuki era inca prezent in mintea lui Shu,si stia ca acesta nu i se va darui complet pana ce nu il va uita.Dar era multumit sa il stie alaturi de el.Dupa ce si-a luat pe el un tricou alb,cei doi baieti au plecat sa colindele magazinele din capitala braziliana.Pe strazi erau oameni imbracati sumar,insa Shuichi observase ceva:lipsa masinilor.Numarul lor era mult mai mic ca cel din Japonia,lucru care il incanta teribil.Stia ca nu va respira aerul poluat provocat de gazele de esapament ale automobilelor.Prima oara au intrat intr-un magazin de articole pentru plaja.Era enorm si foarte colorat,exact cum ii placea cantaretului.In timp ce Yuji se proba cu o pereche de boxeri albastri,Shuichi se uita la niste tricouri.Pentru o fractiune de secunda,a avut impresia ca in spatele sau se afla Yuki,lucru care l-a facut sa se intoarca brusc.Insa isi dadu seama ca totul exista doar in mintea sa.Era constient de faptul ca trecutul il urmarea,fapt care il enerva foarte tare.De ce nu putea sa scape de acele amintiri dureroase.Ori de cate ori se pierdea prin ganduri,era imposibil ca in mintea lui sa nu fie prezent Eiri.Trecusera doar cateva ore de cand nu il mai vazuse,iar amintirea acestuia continua sa il chinuie pe Shuichi.Insa acesta era hotarat sa il uite,cu orice pret.Dupa ce au facut cumparaturile,cei doi baieti erau gata sa mearga pe plaja.Nisipul fierbinte le mangaia picioarele in timp ce adierea umeda a vantului se rasfrangea pe trupurile lor scaldate in razele soarelui.Locul ales de Yuji a fost cat mai aproape de apa ce invada tarmul,dupa care se reunea cu intinderea de lichid ce stralucea.
-Hei Shu,vrei sa facem o baie?Intreaba roscatul intinzandu-si corpul.
-De acord!Ultimul doarme pe jos!
Cei doi baieti au inceput sa alerge prin apa,distrandu-se ca doi copii.Solistul credea ca daca nu se va mai gandi,va uita totul in catvea zile.Stia ca nu este usor,insa nu vroia sa renunte.Era gata sa lupte.Vroia din rasputeri sa se indragosteasca de Yuji,ce se comportase minunat cu el,inca de cand l-a cunoscut.Dar o fantasma nu ii dadea pace.Chiar daca se aflau la zeci de mii de kilometri,imaginea romancierului era omni-prezenta in gandul acestuia.
Se pare ca Shu nu prea reuseste sa il uite pe Yuki.Poate pe el il iubeste mai mult si cum a putut sarenunte la tot!La trupa la succes pana si la Yuki.Am o presimtire proasta cu ce se va intampla.Astept continoarea ca daca nu o pui o sa mor!
Asa-i trebuie lui Yuki. Sa sufere. N-a stiut sa-l pastreze pe Shu al lui langa el, asa ca acum trebuie sa vada cruda realitate : lipsa lui. Si trebuie sa vina si cineva care sa-i aminteasca din ce cauza l-a pierdut pe Shu, numai asa ca sa-i sporeasca suferinta. Mama, ce rea sunt.
frumos....dar..stai sa ghicesc ..aceasta poveste se apropie de final???e prea frumos ca sa fie adevarat...oricum e super...si greseli de tastatura sau gramaticale nu ai....bravo.....astept continuarea..poate vei putea sa postezi mai mult in vacanta.....
Here is me,
~Hell Girl~