Animezup - forum manga si anime

saraca michyo.e care a fost o fata atat de buna si nu a vrut sa faca rau nimanui sa sfarseasca asa?sper sa nu moara,sa ajunga ambulanta la timp pentru a o salva.capitolul acesta este superb.la fel ca si celelalte.pune continuarea repede sa vedem ce se mai intampla.gambate!!!!

omg!!!am citit toate capitolele azi cred ca mi-a luat vreo 3-4 ore O_O
dar vreau continuareaa (((
imi pare f rau ptr Michyo dar a murit nu?
continuareaaaaaaaaaaaaa
nu mai pot sa mai asteeept ador fic-ul asta

Imi cer miiiiiiiii de scuze ca am intarziat atat de mult >.< V-am promis ca pana astazi veti avea continuarea, si iat-o... Sper sa va placa . . Chuu all . Si inca o data, scuzele mele pentru intarziere

Suferinta lui Kaitou

Satenul continua sa o tina pe fata in brate, varsand lacrimi amare... Doar el stia cat de mult regreta si cat va regreta pentru ceea ce i-a zis blondei...
In cateva minute, Salvarea a ajuns la fata locului. Paramedicii au asezat-o pe Michiyo pe targa, urcand-o apoi in masina cea mare, unde a intrat si Kaitou, care inca plangea si suspina. Stia ca ce va face el nu o va putea aduce inapoi, insa nu se putea stapani. Sentimenul de durere ce ii sageta nemilos inima era cu mult mai puteric decat el...
Sanji a hotarat sa ia un taxi pana la spital... In fond, nu era o distanta foarte mare...
Masina de Salvare a pornit inspre spital... Blonda era conectata la tot felul de aparate, insa baiatul tot nu era convins ca ea traieste, deoarece nu misa si nu avea nici un fel de reactie...
Ajunsi la institutia medicala, Michiyo a fost scoasa din masina si dusa intr-o sala a aspitalului. Cum satenul nu avea permisiunea de a intra, a trebuit sa se aseze pe canapeaua din holul institutiei. Si-a pus coatele pe genunchi si si-a asezat chipul in palme, lasand lacrimile sa curga incontinuu.
Nu dupa mult timp, isi facu si rebelul aparitia... Acesta s-a asezat langa saten cu semne de ingrijorare pe chip.
-Si? Au spus ceva medicii? Intreaza acesta curios...
-Nu... Nici un cuvant... Chiar daca am pus tot felul de intrebari... Da' nenorocitii... nu mi-ai raspuns...Spuneau numai ... "Va fi bine"... Dar nu sunt... De aceeasi parere, spuse satenul printre multe suspine...Inca nu isi putea stapani emotiile, iar sentimentul de vinovatie crestea din ce in ce mai mult... Se simtea vinovat ca blonda e ranita... Se simtea vinovat pentru ca i-a aruncat acele cuvinte grele in fata... Se simtea vinovat pentru tot ce facea... Sau a facut... Tot ce avea legatura cu Michyio.
-Hei... Te rog nu mai plange... Nu-mi place sa te vad asa, zise Sanji mangaindu-i crestetul capului.
-Nu pot... Nu pot, Sanji... Replica baiatul ridicandu-si chipul din palme. Nu pot... Era... Era in bratele mele... Chiar aici... Continua acesta privindu-si palmele, care erau ude din cauza lacrimilor varsate.
Rebelul a oftat, apoi l-a luat pe saten de cap asezandu-il pe pieptul sau si mangaindu-i in continuare crestetul.
In scurt timp, pe usa spitalului au aparut Kiro si Daisuke. Cei doi au fost anuntati de catre Sanji cele intamplate, asa ca nu puteau sa lipseasca si sa nu-si sustina prietenii. Roscatul s-a asezat de partea rebelului, iar brunetul de partea lui Kaitou.
Toti taceau, insa unul singur lacrima si suspina. Nimeni nu a crezu ca il va vedea in starea aceea pe saten... El, care tot timpul era vesel, care mereu isi facea prietenii sa rada prin actiunile sale nebune, insa totusi haioase.
-Daca va muri... Va fi numai vina mea ! Spuse satenul dand negativ din cap.
-Trezeste-te la realitate, omule! Nu va muri! Ai si tu putinca incredere... Cel de sus nu poate fi asa de nemilos cu noi, replica Sanji privind tavanul.
-Stii... Acum am realizat si eu... Iti dai seama de cat de mult valoreaza o persoana pentru tine, numai atunci cand o pierzi, zise Kaitou . Chipul ii era brazdat de lacrimi ce curgeau nestingherit din ochii caprui , mai tristi ca niciodata... Incerca sa se stapaneasca... Insa de fiecare data cand se oprea, nu dura mai mult de doua secunde, caci fata ii era din nou inundata de lacrimi.
Brusc, Daisuke s-a ridicat de pe suprafata moale anuntand ca se va duce dupa cateva cafele, iar Kiro a descis ca se va duce cu el. Ajunsi la locul cu pricina, dupa ce brunetul a introdus monedele in aparat, s-a intors spre roscat... Insa a fost socat sa vada cum lacrimile curgeau siroaie din ochii baiatului care privea in gol.
-Hei... Ce s-a intamplat? Intreaba Kiro cu vocea blanda si strangandu-si iubitul in brate.
-Nu... Nu stiu... Nu pot sa vad cum o persoana sufera in halu' ala, asa cum face si amicul tau, Kaitou... O cunosc me Michiyo de mult timp... Chiar am fost prieten cu ea din copilarie... Insa... S-a indepartat mult de mine cand a intrat in gasca voastra... Dar stiam... Stiam ca ea nu e genul acela de persoana care sa-si bata joc de prieteni... Si stiam ca nu ar zice toate prostiile alea decat daca era obligata de cineva... Dar, am fost idiot ca am tacut din gura si nu i-am spus ceva lui Sanji, care sigur m-ar fi ascultat si ar fi actionat cumva... Ma cunoaste foarte bine si stie ca am dreptate in aproape tot ceea ce zic...
Roscatul strangea cu putere de camasa brunetului in timp ce continua sa verse lacrimi... Kiro stia ca daca Michiyo nu isi va reveni curand, s-ar putea ca starea satenului sa nu se schimbe in mine pentru un un timp foarte indelungat...
Dupa un scurt timp, cei doi baieti s-au intors cu patru cafele. Curios, brunetul intreaba daca au primit vesti despre blonda, insa Kaitou a dat negativ din cap in timp ce isi lasa privirea in jos. Parea ca s-a mai linistit, pentru ca nu mai plangea, insa se insela... Desi lacrimile nu ii curgeau in exterior, inima ii plangea si corpul incepuse sa ii tremure... In scurt timp, satenul s-a ridicat, lundu-si paharelul cu lichidul fierbinte in mana si anuntand ca va iesi pana in fata spitalului pentru a lua o gura de aer. Cei trei au aprobat din cap, insa li se puteau citi ingrijorarea pe chip... Au asteptat cateva minute, insa deja Sanji nu mai rezista... S-a ridicat brusc de pe suprafata moale, fugind pe urmele satenului. Acesta era pe scarile institutiei plangand din nou... Rebelul s-a asezat langa el, insa in momentul acela, Kaitou a arucat paharul cu cafea cat colo, ridicandu-se brusc.
-Va fi vina mea ! Vina mea, Sanji ! Striga baiatul acoperindu-si chipul cu ambele palme.
-Nu va fi vina ta... Singura vina va fi a lui Hano... Nenorocitul ala va plati cu varf si-ndesat ! Spuse rebelul lundu-si iubitul in brate si strangandu-l cu putere.
Cei doi au intrat din nou in spital, insa cand s-au apropiat de locurile lor, atunci a aparut medicul... Cei patru baieti au sarit deja la intrebari... Tot ce mai aveau nevoie in acel moment... Erau raspunsuri...

Ai pus insfarsit continuarea!Ce bine!Am asteptat-o destul de mult,dar se pare ca a meritat.Un capitol super,trist dar frumos.Imi place mult cum descri sentimentele personajelor.
Greseli dar trei am gasit si ca de obicei sunt mici.
1)deoarece nu misa -deoarece nu misca
2)intr-o sala a aspitalului-intr-o sala a spitalului
3)nu a crezu-nu a crezut

Of,of sper ca Michiyo sa-si revina,altfel Kaitou va suferi prea tare.Oricum ea nu merita o astfel de soarta,deoarece nu a facut rau nimanui.Abea astept sa pui continuarea(sper sa o pui repede)deoarece ai incheiat capitolul chiar cand sa aflam si noi ce sanse de supravietuire ar Michiyo.Un final ca de obicei plin de suspans ”Tot ce mai aveau nevoie in acel moment... Erau raspunsuri...” De asta avem si noi nevoie,de raspunsuri despre starea fetei.
Felicitari pentru acest capitol frumos.Gambate!

Ja ne^

in sfarsit continuarea......am asteptat asa de mult......nu vreau ca Michyo sa moara(.....nu merita sa moara dupa tot ce a indurat atatea numai ptr al salva pe Kay....astept continuarea....Chuuuuu si gambate

Am mai gasit si eu cateva greseli :

"iar Kiro a descis ca se va duce cu el." - iar Kiro a decis ca se va duce dupa el
"O cunosc me Michiyo de mult timp" - O cunosc pe Michiyo de mult timp
"ca starea satenului sa nu se schimbe in mine pentru un un timp foarte indelungat..." - ca starea satenului sa nu se schimbe in bine pentru un un timp foarte indelungat...

So...cam atatea am mai gasit

Cat despre Michiyo Nu stiu ce-mi doresc pentru ea Daca ar muri, ar aveam Kaito si Sanji drum liber, insa Kaito ar fi distrus (iar asta iese din discutie). Pe de alta parte daca Michiyo ar supravietui, va fi ea distrusa daca Kaito si Sanji vor ramane impreuna... iar eu nu vreau ca Sanji si Kaito sa se desparta...
Deci nu stiu...in fine, voi vedea ce se intampla in urmatorul capitol! Gambate!

Deci...Please somebody....Fetelor sunteti ffff talenatate. Ador acest fic.....Saraca Michiyo... : Dar lasa nu-i nik...Poate vede, si noi ceva mai ...love stuff...Orisicum am o drujba acasa verde cu negru...o pot folosi pt Hano...e marimea lui......M-ati lasat aici in coma..reped continuarea fetelor...De abia astpet!

Bravo, bravo!!!!

Pwp y see`ya!!!

Apropierea de moarte

Cei patru adolescenti stateau pe holul lung al spitalului,asteptand un raspuns.O liniste apasatoare,ca de mormant se lasa peste intreaga cladire.Din cand in cand,cate un medic aparea ca o fantasma,insa disparea la fel de repede intr-una din numeroasele camere.Kaitou statea pe scaun,tinanadu-si chipul in palme.Lacrimile i se scurgeau printre degete,cazand pe marmura rece.In fata lui,Sanji statea rezemat de zid,privind cerul ce se intuneca treptat.Perdeaua alba pusa la geam era fluturata de vantul ce se intetea,parand o fantoma,ce se pierduse in aceasta lume plina de rautati si ipocrizie.Din cand in cand,zgomotul unei usi care se trantea,cutremura intregul spital.In camera unde Michyo era internata,accesul era interzis.Asistentele intrau,insa ieseau cu capul lasat in jos.Ii priveau pe adolescentii ce asteptau,dezaproband din cap.Epuizat,satenul s-a ridicat de pe scaunul sau,cu gandul sa isi i-a o cafea.Alaturi de el mergea Sanji,al carui chip era inert.Brusc,au auzit doua femei discutand in fata lor.
-Ai auzit de fata internata la terapie interzisa?Cica sansele ei de supravietuire sunt incredibil de mici.Pacat ca o tanara atat de frumoasa vrea sa paraseasca aceasta lume mult prea devreme.
Auzind acest lucru,Kaitou a inceput sa fuga.Isi acoperea gura cu ambele palme,abtinandu-se sa nu tipe.Ajuns afara,a constatat ca ploua.Pana si cerul varsa lacrimi.Picaturile de apa ii biciuiau chipul,amestecandu-se cu lacrimile care ii curgeau pe obraji.Acesta continua sa fuga,vrand sa se indeparteze cat mai mult de acel loc.Nu vroia sa accepte ca singura fata care l-a iubit cu adevarat era pe punctul de a pleca.Vroia sa o opreasca.Insa ce drept avea?Sentimentul de tradare i-a intunecat mintea,judecand-o extrem de aspru,fara sa afle adevarul.A jingit-o,a umilit-o si chiar i-a spus ca nu merita sa traiasca.Stia ca lacrimile si parerile de rau nu vor face nimic.Mergea prin ploaie,tinandu-si mainile pe trup.Vantul rece si intepator ii patrundea pana in maduva oaselor,insa nu ii pasa.Alaturi de el erau Sanji si prietenii lui.Insa daca Mihcyo murea,sentimentul de vina il va urmarii peste tot.Si in plus,acesta simtea ceva foarte puternic si frumos pentru adolescenta.Ajunse-se sa tina la ea ca la o sora mai mica.
Undeva,la etajul zece al unei cladiri ingropate in liniste,intr-o camera mica,unde picaturile de apa cadeau pe geam,o frumusete blonda se chinuia sa traiasca.Abdomenul ei era infasurat in bandaje albe,in timp ce pe chip avea o masca de oxigen.Aceasta era aburita de respiratia tot mai rara a fetei.Brusc,in camera a intrat medicul,ce vroia sa observe daca exista vre-o schimbare.Insa a iesit la fel de dezamagit.Vazandu-l,rebelul l-a apucat de halat,strigand cat poate de tare.
-E bine,nu?O sa isi revina!
-Sanji termina!Nu faci nimic daca te enervezi.Replica Daisuke apucandu-l de umeri.
Barbatul in alb a dezaprobat din cap,continuand sa mearga.Baiatul cu par albastru s-a asezat pe scaun,incrucisandu-si palmele sub barbie.Stia ca iubitul sau va suferii enorm daca blondina va murii.Insa in adancul sufletului,mai era un motiv pentru care el se agita in acest fel.El a fost cel care i-a furat inocenta fetei,in cel mai urat mod posibil.Un sentiment de culpa si-a facut aparitia in inima lui,sapand adanc.
Pe strazile goale si intunecate,satenul statea sprijinit de un zid.Apa i se scurgea siroaie din par,in timp ce hainele ude ii erau lipite de trup.Daca cineva l-ar fi vazut in acea stare,cu siguranta ar fi crezut ca este sosia lui Kaitou,liderul uneia dintre cele mai periculoase gasti din cartier.Insa cel ce plangea si suferea nu era nici-o copie,ci originalul.Brusc,acesta a cazut in genunchi,dand cu pumnul in balta formata,imprastiind apa in jurul sau.
-Daca o tineam aproape de mine,acest lucru nu s-ar fi intamplat.Daca o tineam departe de problemele gastii,era era acum fericita,nu pe punctul de a-si da sufletul.Insa ce am facut?Eram mult prea preocupat sa cred aparentele si sa o consider o ipocrita.La naiba Kaitou!Esti un idiot!
Acesta a vazut o umbra care venea din fata lui.Epuizat,a ridicat capul.Persoana care se inalta deasupra lui era Kaori.Aceasta era uda,in timp ce barbia ii tremura din cauza frigului.Curios sa vada ce era cu ea,satenul s-a ridicat.
-Imi pare rau pentru ce i s-a intamplat lui Michyo.Totul este din vina mea.Daca nu ii spuneam lui Hano ca Sanji m-a lovit,acum totul era bine.Imi cer scuze in numele fratelui meu si sper sa ne ierti.Spune fata facand o plecaciune.
-Nu te supara pe mine,insa nenorocitul ala va platii cu varf si indesat.As fi prost sa las politia sa isi faca treaba.O sa il omor cu mana mea.
Fata cu parul albastru il privea pe Kaitou,inghitind in sec.Acesta i-a pus mana pe umar,dupa care s-a indreptat spre spital.Ajungand la locul cu pricina,a urcat agitat treptele.In acelasi loc,amicii lui isi tineau privirile aplecate in jos.Speriat,s-a dus la Sanji si apucandu-l de umeri,il zgaltaii usor.
-Ce s-a intamplat?De ce aveti fetele astea?
-Frumosule te rog sa nu te sperii,insa ni s-a spus ca noaptea asta e critica.Cei mai multi doctori sunt sceptici cu privire la sansele ei de supravietuire.Imi pare rau.
Satenu a fost imbratisat puternic de rebel.Acesta privea un punct fix din perete,in timp ce ochii i se umpleau de lacrimi.Cu vocea sfarsita,a reusit sa spuna:
-Fi blestemat,Hano.

Wow capitolul asta ma socat.....va rog fetelor nu faceti in asa fel incat Michyo sa moara......ar fi prea dureros pentru Kaitou si restul gastii.....astept continuarea.....Chuuuuu si Gambate

In primul rand, greseli:

1. "cu gandul sa isi i-a o cafea." - cu gandul sa isi ia o cafea
2. "era era acum fericita" - era acum fericita

"-Nu te supara pe mine,insa nenorocitul ala va platii cu varf si indesat.As fi prost sa las politia sa isi faca treaba.O sa il omor cu mana mea." -
"-Frumosule te rog sa nu te sperii,insa ni s-a spus ca noaptea asta e critica.Cei mai multi doctori sunt sceptici cu privire la sansele ei de supravietuire.Imi pare rau.
Satenu a fost imbratisat puternic de rebel.Acesta privea un punct fix din perete,in timp ce ochii i se umpleau de lacrimi.Cu vocea sfarsita,a reusit sa spuna:
-Fi blestemat,Hano." - ( sper sa nu moara Michiyo, ca Kaito va fi distrus (
So...deabia astept urmatorul capitol! Gambate!