Era o zi senina. Soarele isi revarsa cristalinele sale raze de chihlimbar peste natura amortita inca in prag de dimineata. Totul se retrezeste la viata. In parc, Marry se plimba pe aleea ei favorita, cea care duce spre lac. Ii plac acolo florile cu mireasma lor imbatatoare, copacii cu reflexe sidefii, chiar si pietrele ce parca ar fi din marmura.
In acelasi timp, intr-o lume ciudata, peste care erau doar aburi rosiatici de acid, se auzeau sunetele unei batalii. Un om pe jumatate pisica se lupta cu....ceva. Acel ceva avea niste maini groase, rosii, niste dinti ca de rechin si cel putin 2 metri inaltime. Omul-pisica parea in impas, parca ascundea un un fel de amuleta verzuie in mana si incerca sa nu ajunga chestia la acel cerc, insa nu prea reusea.
Marry se opri cateva clipe sa priveasca rasaritul. Ii placeau foarte mult acele raze aurii care se rasfrangeau peste ea dupa intunericul din noapte. Zambi. I-ar fi placut sa mai stea in acel loc cateva minute dar isi aminti de lacul cel straveziu si porni mai departe, ascultand ciripitul vesel al pasarelelor din copaci, care se bucurau si ele de soare.
In cele din urma, Hajime, caci asa il chema pe omul-pisica, hotara ca nu paote invinge si vru sa se retraga, dar chestia aceea monstruasa ii taie calea si il lovi. Cu ultimele puteri, Hajime deschise o poarta ce se rotea straniu, sari inauntru si.....
Marry ramase inmarmurita......un cerc parca se deschise in fata ei si din el cazu un monstru ,altcumva nu putea sa-l numeasca. Era plin de sange si avea niste urechi mari, de pisica. Acesta se uita cu groaza inapoi in gaura, arunca amuleta din mana lui catre Marry, ii zise:
-Ai grija de cheie!!.....
Si sari inapoi, disparand intr-un nor de fum.
Marry nu se mai gandea la lac.
Sugestii, critici, etc??? O sa vedeti la sfarsit de ce se numeste BU
Mi-e mi-a placut mult fragmentul ! Te pricepi la literatura (ce noutate >.< ) si descrierea e foarte reusita . Nu prea sunt eu cine-stie-ce experta in ficuri ,dar pot sa spun ca mi-a facut placere sa citesc!
Si mai vreau!
-Trezeste-te, Marry...
-Acuuum!
Se ridica din pat, si isi arunca privirea pe noptiera eleganta de langa ea. Acolo, mica si nevinovata, statea acea "cheie". Incerca sa nege faptul ca ar fi vazut un monstru in aer, dar aceea dovada de pe masuta o privea dojenitor, nu avea cum sa nege. "Dar...ce a fost?" isi zise.
***
In drumul spre scoala o framantau aceleasi intrebari in timp ce se uita la verzuiul cerc ,cand, parca cazu in vid, o forta o tragea in intuneric, se simtea goala pe dinauntru. Apoi, nimic.
Se trezi speriata intr-un salon de spital.
-Ce s-a intamplat? intreba.
-Ai lesinat, probabil din cauza oboselii, ar trebui sa dormi mai mult, ii spus o asistenta medicala.
-A disparut! zise Marry.
-Ce a disparut? Ai pierdut ceva, fetit-o? intreba asistenta.
-Nu........nimic.
Dar amultea disparuse. Stia, doar era in mana ei inainte sa lesine. "Cum a putut sa dispara?"
Au externat-o peste doua zile si i-au recomandat sa doarma 12 ore pe noapte. Abia astepta sa plece, nu mai suporta atmosfera de acolo
Abia astepta sa plece, nu mai suporta atmosfera de acolo. Abia astepta sa revada lacul ei iubit, deja uitase de "cheie".
ziua urmatoare era deja in parc, se gandea ce va face cand va ajunge la lac.
Dar, acolo il astepta.....omul-pisica. Nu mai era plin de sange, si, inafara urechilo, arata aproape...uman.
-Ai avut grija de cheie? intreba acesta
Marry ramased inmarmurita.
-Nu-ti fie frica, ai avut grija de cheie? reintreba
-N....n....nu....
-Cum nu?
-A....disparut....
-Cum?
-Nu stiu...dar...ce esti tu?
-Ma numesc Hajime. Cheia aceea este cea care deschide poarta ce desparte abisul de Terra.
-Dar de unde esti tu?
-Din abis....a lume plina de ingeri si de demoni, plina de cele mai controversate creaturi. Este o lume in care au fost zavorate toate neajunsurile Terrei, pentru ca aceasta sa ramana o planeta aproape perfecta.
-.....
Acuma...eu ma pricep la expozitiuni deoarece fac descrieri frumoase, dar sper ca va place si partea asta. Imi pare rau ca nu scriu prea mult odata dar nu prea am timp de scris. Ce credeti despre partea aceasta?
Plotul incepe sa devina din ce in ce mai interesant ! Continua ,te rog, ca te pricepi sa stii, sis chistmas light ^^
Imi place ca stii sa pui descriere si dialog in proportii ideale.
Dar nu mai avu timp sa spuna nimic, caci un zgomot inferanl ii acoperi vorbele.
-Vino! striga Hajime.
Marry nu mai avu timp sa zica nimic. Omul-pisica o lua pe sus si o puse pe un disc de foc, dupa care se urca si el pe disc, se ridicara spre cer.
-Ce faci? intreba Marry
-Mai mult ca sigur demonii din abis vor sa deschida poarta, zise acesta in timp ce se indreptau spre o directie fara noima pentru Marry.
deodata au inceput sa coboare, au ajuns aproape de pamant, fata crezu ca se vor zdrobi, dar treceau prin sol, desi putea respira, nu mai intelegea nimic, dar in cele din urma s-au oprit si au aterizat pe o platforma rosie, la capatul careia se rotea un vortex urias.
-Haide, trebuie sa trecem dincolo, zise Hajime.
-Dar se presupune ca nimeni nu poate trece de o parte sau de alta fara cheie.
-Eu pot, zise acesta zambind superior.
Trecu dincolo, Marry nu simti nimic in timp ce trecea. Cand ajunse de partea cealalta ramase inmarmurita. hajime se repezi catre unul din demonii ce erau langa poarta si care tinea in mana amuleta, i-o smulse si i-o arunca lui Marry, dupa care o impinse in vortex in timp ce ii spuse: "O sa te contactez!" si se trezi ......... in patul ei ..............
Era noapte. Se gandea ce le va spune parintilor in dimineata urmatoare cand se auzi un zgomot surd si omul-pisica reaparu.
-Deci, sper ca ai inteles ideea, zise acesta cu un aer plictisit, in timp ce firisoare de sange ii se prelingeau din gura. Aperi cheia.Odata intrata in lumea de sub pamant ai primit niste puteri, nu stiu cum sa-ti explic, caci nici eu nu stiu ce ai primit, acestea le vei descoperi in timp. Cheia e mai in siguranta la tine deoarece nu stiu unde sa te gaseasca si ti-au luat-o atunci pentru ca o tineai la vedere si au vazut-o din intamplare. Pe viito fii mai atenta.
-Bi...n.....bine....
-Acum eu plec. Pa!
***
In sfarsit statea pe malul lacului.
-De cand nu te-am vizitat, zise Marry zambind.
Apa se ridica in rotocoale spre cer.
-Dar cum........
Dintr-o data cazu inapoi stropind totul in jur.
Marry fu fulgerata de un gand. Se concentra si din nou apa se misca, de data asta catre ea, se opri deasupra lui Marry, si se retrase inapoi in lac, privita de Marry, care nu mai putea de bucurie.
Mda.... ( stiu ca-i cam scurt >.< )
Povestea ta este destul de interesanta, dar as avea cateva sugestii pentru tine, care sper sa te ajute.
Capitolele sunt prea scurte, iar asezarea in pagina ar mai trebui exersata. Uneori iti lipsesc semnele de punctuatie, lucru ce ar trebui sa-l includ in categoria greselilor de tastare < de care ar cam trebui sa scapi, sunt cam frecvente, fara suparare ^^" > .
Figurile de stil pe care le folosesti sunt putin prea accentuate, incearca sa ai o exprimare.. cum sa-ti spun.. ceva mai rece. Inteleg ca vrei sa creezi un fel de imagine vizuala concreta, cu aspect de paradis, dar faptul ca pui atatea epitete si comparatii nu face decat sa enerveze la citit.
Propozitii gen "In sfarsit statea pe malul lacului." imi dau impresia ca ai fost prea comoda ca sa mai descrii cum a ajuns acolo, de ce.. intr-un cuvant, iti mai trebuie descriere.
Cat despre caracterul personajelor.. imi da impresia ca totul se petrece prea repede, cu prea multa usurinta, nu prea le descrii sentimentele in anumite conditii. Omul-pisica < Hajime > nu are pic de mister, se comporta ca si cum nu ar fi mare branza ceea ce se intampla, pur si simplu ii da amuleta si-i zice sa aiba grija de ea. Nu prea vad o fiinta spirituala facand asta.
Insa sunt lucruri pe care chiar le apreciez, cum ar fi trecerea subita dintr-un spatiu in altul, fara sa deranjezi exprimarea.
In genere, povestii ii mai trebuie doar putine retusuri, pentru ca in rest se ocupa talentul ;) .
Ja ne si abia astept continuarea ! ^^