-Pai stau intr-un satuc... unde sunt multe vrajitoare... deci.., pentru ca nu stiu unde suntem nu stiu sa iti spun incotro sa o luam, dar pot face o vraja sa ajung acasa.
Iar atunci May facuse o vraja si dintr-o data cele doua cadeau in gol si nu stiau unde cad. In acel moment May spuse:
-Oare unde suntem? Oare am ajuns in intuneric? Pentru ca nu va absolut nimic...
-Ai zis ce..?
Dar nu apuca sa zica mai mult. Stimtea ca se scufunda. Dar dintr-o data se lumina, si simtea ceva ciudat. vazu dupa cateva secunde sclipirile unei ape dedesubt, si realiza ca lumia vine din ea. Si tot ei ii crescusera aripi. Era fascinata, atat de fascinata incat uita parca sa mai bata din aripi.
-Kumiko!!...
parca trezita din visare, se uita in jos, si avzu o mogaldeata cazand. Se repezi in jos si o prinse inainte ca sa atinga luciul apei.
Se inalta si zbura la cativa metri deasupra apei. Ii placea stralucirea acesteia. Zbura incet si spera ca va ajunge la uscat cat mai repede
-Uf, May, esti foarte grea!
Nu dupa mult timp ajunsera pe o insulita mica...Kumiko stralucea asa de tare , incat desi era noapte era foarte multa lumina.
May se uita la Kumiko mirata ... era foarte frumoasa... Din nou nu stiau unde sunt.
-Parca sunt pierduta in spatiu, spuse Kumiko nervoasa. Tot timpul ma pierd
-Nu fi suparata Kumiko, mai incerc o data vraja.
May facu o vraja si amandoua s-au trezit pe o pluta in mijlocul unei mari.
May... ce vraji tot faci?spuse Kumiko iritata.
Sti Kumiko... vrajile mele nu ies intotdeauna asa cum trebuie... pai... nu cred ca sti de ce sunt aici...
Nu stiu... chiar nu stiu, spuse Kumiko curioasa.
Pai... eu am facut o vreja sa plec de acasa , sa scap de mama si bunica sa nu mai invat din "Marea Carte", o carte cu multe vraji... si in loc sa ajung in parcul din orasul meu... am ajuns aici...
Bun...zise Kumoko...noi trebuie sa fim aproape de oras, nu se poate sa ne fi pierdut...
-...Insa nu cred ca ne va ajuta prea mult vrajile tale. Mai bine incerc sa te duc si pe tine prin zbor.
Desi la inceput s-a impotrivit, May fu de acord pana la urma. Tocmai cand incepeau sa se ianlte insa, se dezechilibra, si in timp ce cadea disparura ( Kumiko era sigura ca datorita lui May ) si ajunsera deasupra unei alte insule, tot in deze3chilibru. Cazura. Se auzi un tipat din partea lui May, iar Kumiko nu intelegea de ce. Chair daca cazuse de la asa o inaltime, se simtea perfect.
-May!!
Kumiko alerga la May, si o vazu cazuta pe jos. Se sperie cand se gandii ce s-a intamplat cu ea, dar isi alunga repede temerea. cand ajunse langa May, sed puse jos, si o atinse. In acel moment medalionul incepu sa straluceasca si lumina o invalui pe vrajitoare, si o ridica de pe sol. Kumiko privea fascinata. totul trecu intr-o clipa, dar pentru inger acea clipa parca era o vesnicie. May fu pusa lin la pamant, insa tot nu facea nici o miscare. Ii verifica inima si constata ca batea, asa ca se gandi ca cel mai bun lucru ar fi sa astepte.
Roxana le urmarea pe cele 2 fete din masina ei, indsa deodata cele 2 disparura ca prin magie.
Sigur sunt vrajitoare, isi spuse Roxana
Apoi se hotari sa mearga pe alt drum spre cazsa. Aici deja se afla la mare distanta de casa. Pentru ea insa era o placere sa isi conduca Lexus-ul si sa exploreze drumuri noi.
Uitandu-se la ceas: Deja a trecut de ora cinei si sunt cam departe de casa. Mai bine mananc la un restaurant de pe aici din zona daca voi gasi vreunul.
In timp ce isi conducea lexus-ul si se uita dupa restaurante se apropie de o intersectie a drumului principal cu un drum de tara. Se hotari sa o ia pe acel drum de tara sa gasesca o pensiune. Insa merse mult si nu dadura de nici o pensiune insa gasira un satuc mic parca uitat intr-un colt de lume. Nu stia cum se numeste findca nu era nici un indicator, insa atmosfera era ca intr-un satuc din evul mediu. Findca era noapte si era obosita, spera sa gaseasca o gazda pentru o noapte. Opri in fata uneia dintre case si batu la poarta.
Iesira in intampinare o femeie imbracata ca o vrajitoare, cu pelerina neagra si palarie neagra.
BAuna seara, Roxana, te asteptam!
-Roxana: Buna seara! Stii cum ma cheama?
-Stiu si cine sti cu adevarat, si cu ce te ocupi stiu totul despre tine, si de fapt stiu totul despre toti. Doar sunt o vrajitoare.
-Eu as dori sa gasesc doar o gazda pentru noaptea asta si sa dorm linistita, nu vrau sa ajung coai temporar pentru vrajitoare.
-Nu te teme, noi nu facem rau nimanui. Astea sunt doar legende, pornite in evul mediu pe timpul vanatorii de vrajitoare.
intradevar noi putem transforma oameni sauputem face multe lucruri, insa codul vrajitoarelor, spune ca o vrajitoare nu are voie sa faca experimente pe cineva decat cu acordul sau.
Ir daca tu ai venit aici doar pentru o gazda de o noapte te primim insa in pretul de cazare e inclusa si o sedina de ghicit in gloul de cristal.
Si nu te costa decat jumatate din pretul de cazare la o pensiune.
Acum hi sa te conduc in camera unde vei dormi.
Dupa ce ii arata una din camere ii spuse:
Aceasta e camera de oaspeti. Nu am mai avut vizitatori de zeci de ani.
Roxana se aseza pe canapea sa se culce, insa auzi zgmomote de la parter dintr-o anume camera, mai precis un mic laborator.
Curiozitatea o impingea sa vada ce face acolo vraitoarea. Cobori incet si se uita prin usa laboratorului, mai precis prin gaura cheii si vazura cum vrajitoarea nu facea altceva decat un ritual pentru a putea citi in globul de cristal. Apoi vazura in globul de cristal 2 fete pe o insula.
-Sunt cele 2 fete pe care le urmaream eu si are au disparut. Acum sunt pe o insula. Isi spuse Roxana. Apoi fugi in camera ei la culcare inainte ca Vrajitoarea sa observe ca e spionata.
Dimineata cand se trezitra, Roxana cobori jos unde o astepta vrajitoarea cu o cafea si globul de cristal in fata si un pachet de carti de tarot.
Roxana, stiu ca esti o fire curioasa, sa nu crezi ca nu am observat. Cele 2 fete pe care le-ai vazut in globul de cristal sunt May si Kumilo, una dintre ele e fiica mea care a fugit de invatat.
Si findca esti asa curioasa ma gndeam sa iti mai ofer si ghicit-u in carti si n cafea ineinteles l un pret foarte mic.
Cazarea pt o noapte cu cele 3 moduri de ghicire incluse te costa 200 de yeni.
Dupa ce Roxana si vrajitoarea au baut cafeaua de dimineata, vrajitoarea ii citi in cafea apoi in tarot si in final in globul de Cristal.
Roxana, vei avea de trecut peste multe incrcari, vei face echipa cu alte cateva fete, printre care si cele fiica mea si prietena sa, si vei ajunge protectoarea unei comori inestimabile, si cea mai grea incercare pe care o vei avea va fi sa invingi pe cel mai mare vrajitor. El de mult a incalcat codul vrajitoarelor si al vrajitorilor, si este obsedat de gasi comoara si de razbunare, a fost trimis in exil dar insa nu se lasa invins. Pentru a fi invins e nevoie de o echipa de sirene, care vor fi ajutate si de ingeri si vrajitoare, insa fara una dintre ele, celelalte nu il pot invinge. Tu esti una dintre fetele alese.
Fiica mea fuge de invatat, insa nu stie ca eu o fortez la invatat tocmai pentru a o pregati pentru lupta ce va urma cu marele vrajitor.
Asa ca ma gandeam sa iti dau si tie o copie de la MAREA CARTE si si ar trebui sa iti spun ca daca va fi nevoie de o vraja pe care fata mea nu o stie nu va fi nevoie decat sa iti dea un pic din puterile ei si vti face vraja impreuna.
Acum iti urez drum bun in continuare si sa ai grija, sa fii pregatita pentru marea lupta, ca nu se stie cand va veni clipa, insa se apropie.
Cand medalioanele va vor arata un semn pe care il veti recunoaste veti sti ca marea clipa e foarte aproape.
Asa Kumiko astepta pana ce May se trezise. Dupa ce se trezise Kimiko o imbratisa tare pe May bucuroasa ca s-a trezit.
Cele doua fete se uitau si una la alta si parca se intrebau ce sa faca. Pana la urma au hotarat sa astepte pana dimineata si sa gaseasca o solutie la lumina zilei.
Cand se facut dimineata, isi dadura seama ca orasul era foarte aproape de insule pe care se aflau. May facuse o vraja si aparuse o barca. Cele doua fete se urcara in barca si incepura sa vasleasca pana ajunsera pe plaja orasului.
Roxana isi lua masina si pleca inapoi spre oras. Traficul era lejer. Pentru a ajunge in oras, trebuia sa traverseze un viaduct. Pe acolo trecea raul Yodo si dupa travrsaea viaductului sa o faci la stanga ca sa urci pe soseaua suspendata ce mergea paralel cu marea pana in zona amenajata a plajelor unde cobora si se unea cu soseaua de centura care ocolea orasul si ajungea la intrarea in oras. Roxana se oprise cu masina intr-o parcare amenajata de pe soseaua suspendata paralela cu marea, aproape de zona plajelor, chiar acolo unde soseaua incepea sa coboare. Era o seara cu luna plina. Roxana se uita fascinata la Luna apoi isi arunca privirea asupra reflectiei lunii in apa. Pe mare se vedea si o barca care naviga spre plaja orasului. Barca mai avea putin si ajungea si ajungea langa zona unde statea ea apoi urmand sa mearga paralel cu soseaua pana unde incepea plaja. Roxana se suci apoi cu spatele la mare, rezemata de gardul de protectie casa priveasca peisajul oasului vazut din ansamblu. Era o priveliste superba. Insa la un momnt dat gardul de protectie a cedat si Roxana a cazut pe spate in apa la doar cativa metri de barca in care se aflau 2 fete si bineinteles ca la contactul cu apa Roxana se transformase in sirena chiar sub privirile celor 2 fete.
Roxana: Vai ce cazatura am luat. Norocul meu ca sunt sirena. Altfel nu cred ca as fi supravietuit unei semenea cazaturi.
Apoi observa barca cu cele 2 fete care incremenisera de spaima cand asistasera la transformarea ei.
Era o noapte destul de agitata.Vantul sufla cu putere,formand mici vartejuri.In casa,mai precis in biclioteca,Aura privea concentrata cartea ce statea cazuta la picioarele ei.Ce se intampla cu ea?Brusc,o bataie in usa a facut-o sa scoata un strigat vag,acoperindu-si mai apoi gura cu ambele palme.A privit lung ceasul din perete,ce indica miezul noptii.Tematoare,s-a indreptat spre usa.Dupa un moment de ezitare,a apasat pe clanta.De partea cealalta se afla Angeli,ce avea o privire pierduta.
-Ce ti s-a intamplat?Intreaba fata cu parul albastru.
-Pot sa intru?Am nevoie sa vorbesc cu cineva.Replica tanara inghitind in sec.
Aura i-a facut semn sa intre,aratandu-i living-ul.Adolescenta s-a asezat pe canapea,rasufland usurata.Fata cu parul albastru s-a asezat langa ea,vrand sa afle ce s-a intamplat.
-Se pare ca sunt mai ciudata decat credeam.Altfel nu se exlica de ce tata a devenit sclavul mintii mele!Pur si simplu m-am gandit sa faca ceva...si el a facut!La naiba..in ce ma transform!
Aura a privit-o lung dupa care a ridicat din spranceana.Ce se intampla cu prietena ei?