Dupa o dimineata mai mult decat agitata,cele doua prietene continuau sa se plimbe pe faleza.Angeli incerca pe cat posibil sa se departeze de apa,insa observa ca Aura face acelasi lucru.De ce oare?Nevrand sa isi agaseze amica cu fel si fel de intrebari,a continuat sa mearga,avand insa grija la baietii care treceau pe langa ea.Nu avea de unde sa stie cine o va mai impinge.Intr-un final,Aura a deschis o discutie.
-Cum ai ajuns....sirena?
-Nici eu nu imi pot explica.S-a intamplat intr-o noapte,pe cand era luna plina.am intrat sa fac baie in mare,insa am fost putin speriata de atmosfera.Era infricosatoare.A doua zi,dimineata,cand mi-am facut baie,am constatat cu stupoare ca aveam coada.As fi vrut sa tip,insa am renuntat la idee.
-Aha...interesant.
Fata cu parul albastru a observat ca prietena ei era agitata.Parca ascundea ceva.In timp ce mergeau agale,un om in varsta stropea cu furtunul asfaltul din fata casei.Nevrand sa devina o sirena,din nou,angeli a deviat cursul lichidului.Observand acest lucru,Aura a intrebat,aparent speriata.
-Ce...ai facut?
-Tocmai am descoperit ca una din puterile mele este controlul apei.Uneori mi se pare tare,alteori am impresia ca sunt o ciudata.
Fata cu parul albastru a tacut.Oricum,nu ar fi putut zice nimik.La urma urmei,si ea era o ciudatenie a marii.
Dupa ce pleca de la vrajitoare, Roxana, sau mai bine zis Nery caci acum era sirena, innota prin ocean hotarata sa descopere locuri noi. Innota mai spre largul oceanului si dupa ce lua o gura de aer incepu sa se scufunde si innota pana dadu de fundul oceanului. Apoi zari un canion in care se scufunda si spre uimirea ei descoperi pe fundul canionului o gradina subacvatica imensa care arata ca un colt de paradis cu plante si flori subacvatice multicolore, corali multicolori, cu o fauna bogata, stelute de mare arici de mare, pestisori exotici, etc.
Zarira niste tufe uriase de alge si din curiozitate intra in ele. Acolo se simntea bine si in siguranta. Nu putea fi vazuta de nici un peste pradator. In plus in aceasta zona nu prea erau rechini sau pesti pradatori ori mamifere acvatice pradatoare. Ea se simtea aici in siguranta si percepu acest loc ca un loc bun pentru relaxare. Cand iesi din apa la suprafata deja era intuneric. Merse repede spre casa, si vazu pe ceasul electronic de la parterul unui magazi ora 22.30. Cand se scufundase ultima oara in apa, era ora 15.00 dupa cum constatase ea dupa pozitia sarelui. Acum era uimita sa constate ca a putut rezista in apa mai bine de 6 ore si jumatate fara sa iasa la suprafata.Se intreba de faptt ce se intamplase cu ea. Dupa ce a ajuns acasa se asea in pat si incepu sa mediteze la ceea ce i se intamplase. Tot gandidu-se realiza ca de fapt dupa un timp de cand a intrat in apa a inceput sa respire in apa fara sa isi dea seama. Acum era incantata de acest fapt. Isi dadu seama ca acum putea rezista oricat doreste sub apa. Ce se intamplase de fapt? La atingerea apei nu numai infatisarea i se schimba ci si intreaga anatomie. Astfel nu numai ca picioarele i se transforma in coada de peste ci si ca plamanii i se transforma in branhii asa ca poate rezista sub aa oricat doreste. La iesirea la suprafata cand pielea i se usuca ea edevine fata. Uscarea se producea rapid datorita ca in contact cu aerul de la suprafata organismul ei emitea o caldura interna asa ca in 3 minute redevenea fata.
Acum merse la bucatarie sa isi faca o limonada ar cand limonada fu gata fara sa isi dea seama trecu mana deasupra paharului si limonada incepu sa se inalte in aer serpuind. Roxana se feri apoi ridica palma spre vrejul de apa care se formase ca si cum i-ar arata semnul "stop" si il ingheta intr-o secunda. Era uimita si speriata de aceste noi puteri ale ei. Dar acestea nu erau singurele. Urmeaza sa afle ca mai are si alte puteri speciale.
Haloisi ramase singura in pestera si aproape ca regreta ca o repezise asa pe sirena din nord. Isi lua bluza si o sfasie, bandajandu-si piciorul ranit, cu gand sa roage vreun peste sa-i aduca niste alge care s-o vindece, dar realiza ca nu mai putea intra in apa... Schiopata spre iesirea din pestera si incerca sa se catere, dorindu-si sa fi fost si ea zburom, macar pana iesea de acolo...
Aluneca din nou si se trezi cu pamant si-n dinti, descoperind ca are un gust ciudat, care nu-i facu mare placere. Scuipa cat putu si agita din cap cu gura deschisa, dar din moment ce nu mai era in apa miscarea nu avu niciun efect. Isi sterse limba inciudata si incerca sa se urce din nou, cand unghiile i se infipsera dureros in ceva.
Sari tipand cat o tineau plamanii (si dat fiind ca era totusi sirena asta insemna ceva) incercand sa-si elibereze degetele de... un pandativ. Sari cat colo ingrozita cand realiza ce fel de pandantiv era: unul din organe... sau asa spera, caci picaturi de sange i se scursesera deja pe metalul acestuia, facandu-l sa straluceasca in pulsatii, de parca era viu.
-I...Inima... icni ea privind ingrozita pandantivul.
Ramase privind bijuteria de parca ar fi fost un pestisor ce se straduia sa iasa din ou... era fermecator, dar incepu sa pulseze din ce in ce mai incet cand un plescait ii atrase atentia sirenei ca ceva se intampla. Prinse pandativul si urca in fuga, fara sa-si dea seama ca aproape plutea pe pamantul moale si instabil. In urma ei nori de pamant indicara ca intr-adevar fusese in pericol. Se opri epuizata abia la cativa kilometri de pestera, gafaind. Cazu cu fata in pamant, si, chiar daca nici acum nu-i placu gustul, ramase asa cateva ore, fara sa stie unde era.
Abia cand o bicicleta trecu periculos de aproape de ea intelese ca se afla pe un drum, asa ca se rostogoli pe fata, intr-o margine.
Se facuse deja noapte si ceul era plin de stele, care, ca de obicei, se vedeau aftfel din afara apei. Zambi, uitand ca tinea strans medalionul in mana. Abia cand isi duse mana la piept, oftand, simti un puls diferit de al ei... In acelasi timp o umbra se lasa asupra ei: cineva se apropiase si a cum o privea curios.
Intre timp. acasa la Roxana.
Roxana incepu sa se pregateasca de culcare. Isi facuse patul din living si deschise tv-ul findca avea de gand sa mai priveasca cate ceva pana va adormi. Isi aduse si o sticla de apa la in camera dua cum ii era obieiul. Avea obiceiul de a bea apa in timpul noptii. Si asta nu de cand era sirena ci de cu mult timp inainte. Apoi dupa ce privra timp de aproximativ o ora la tv dori sa se culce, Insa inainte de asta dori sa bea apa. In momentul in care atinse sticla la tv incepu o stire care era importanta si privi la tv cu mana pe sticla. Dupa ce stirea se termina, can sa bea apa, apa era ferbinte. Astfel si-a mai descoperit inca o putere. Apoi merse la bucatarie sa umple din nou sticla cu apa rece Si dupa ce a baut aa s-a culcat. Si se gandea ca de acum trebuie sa aiba mare grija cu puterile ei si sa invete sa le controleze. Si inca urma sa isi mai descopere cateva puteri.
Razele lunii alunga orice sentiment de teama, lasand loc sperantei. Stelele straluceau precum facliile pe cerul senin. Aura zari o fata la pamant si crezu ca este ranita. Se apropie repede de ea.
-Esti teafara? intreba cu o privire trista si ingrijorata.Observa ca este ranita la picior si hotari sa o ajute. Cu ajutorul Aurei, fata se ridica si incepu sa mearga sprijinindu-se de ea.
-Trebuie sa mergi la un doctor imediat.Ce s-a intamplat?Tanara se opri la auzul cuvantului doctor.
-Sa inteleg ca nu vrei sa mergi.Singura optiune care ne mai ramane este sa mergem acasa la mine, impreuna cu mama te vom ajuta, zambi Aura.
Saphire (haloisi pt necunoscatori
) privi uimita cum fata cu parul ca cerul incerca sa o ajute. Nu i se mai intamplase asa ceva pana acum... toata lumea o lasa in pace sa zaca unde vroia de obicei, sau sa-i spuna fraze fara sens daca nu... insa de data aceasta intelese ca era vorba de picioorul ei, asa ca tacu si se supuse, urmarind-o curioasa pe fata.
-Trebuie sa mergi la un doctor imediat. ii spuse intr-un final si Saphire o privi speriata.
Nu stia ce era aceea un 'doctor', dar nu-i placea cum suna, si de obicei, tot ce suna rau ii aducea necazuri. Rasufla usurata cand fata propuse sa mearga la ea acasa. 'Acasa' nu suna rau deloc.
-Gheata dulce... sopti cand trecura pe langa standul de inghetata care era inchis acum. Nu trecuse niciodata seara prin parc... cel putin nu dupa inchidere, si faul ca standul era inchis ii reinnoi sentimentul de neliniste... pentru ea nu mai exista 'acasa'... apele ei de bastina erau acum inchise, la fel ca standul de inghetata...
Ramase cu gura cascata cand intelese ca ajunsesera la 'acasa' al fetei. I se parea imensa... era o casa cu etaj, si se vdea bine ca avea mai mult de trei camere. Se intreba ce-ar putea tine oamenii intr-o casa atat de mare si concluziona ca nu puteau fi decat alti oameni.
-E o vaga... 'acasa' mare... vorbi ea amintindu-si la timp ca oamenii considerau o jignire denumirea de 'vagauna' adusa caselor lor... Cati locuiti in ea?
-Cati locuiti in ea? intreba tanara.
- Doar eu si parintii mei...,raspunse Aura. Mama m-am intors si am adus o prietena cu mine care are nevoie de ingrijiri medicale.
Mama Aurei era un medic priceput si talentat, avea multa experienta si accepta sa ingrijeasca oaspetele. Ii bandaja cu grija piciorul spunand ca o vreme nu va avea voie sa-l forteze si cel mai bine ar fi sa ramana la ei, pana cand se va vindeca. Tanara era uimita de bunatatea Aurei si a mamei sale, dar si de primirea calduroasa.
-Da-mi voie sa ma prezint... ma numesc Aura.Dar tu?
Zbura nervoasa pana cand ajunse deasupra unui oras. Ii vedea luminitele si se simtea rau la gandul ca acolo, undeva, este casa ei, si ca ea nu va mai putea merge acolo niciodata.
-Dar poate ca o sa ma transform la loc, isi zise, privindu-si aripile, ce se miscau maiestuos, dar fiind puternice. Pana la urma, nu era atat de greu sa zboare! Tocmai cand se gandea ca ar putea face inconjurul orasului, observa cu stupoare ca aripile nu o prea mai asculta. Zbura greoi catva timp, cand aripile... disparura! Se pare ca redevenise din nou cea de dinainte. Si cadea, de la o inaltime de 100 de metri. Cand atinse pamantul, ramase socata. Nu putea decat sa-si miste putin capul. Il intoarse, si vazu ca statea in fata unei case.
May se plimba prin parc, fericita ca mama ei si bunica ei nu o mai pun la invatat. Isi cumpara inghetata si era foarte fericita. Era o zi foarte frumoasa si se gandi sa se plimbe pana la marginea orasului...
Incepu sa se intunece si se gandi sa porneasca spre casa, dar deodata vazu pe cineva cazand din cer, in fata unei case. Fugi repede pana acolo si vazu ca este o fata, care nu avea nici o lovitura, dar totusi nu se misca...
May speriata incepu sa strige dupa ajutor foarte speriata.
-Uhm... mi se zice Saphire pe aici... ingaima ea repede.
Multumi pentru ospitalite usor incurcata. In mod normal ar fi refuzat: asocierea cu oamenii era interzisa, chair daca ea mai incalca uneori regula, umbland prin orasele lor, dar acum nu mai era cazul... chiar daca nu ar fi incalcat regula, tot era fugara...
Tocmai se uita uimita la obiceiurile de pregatire a mesei, dorind sa invete cat mai repede spre a-si ajuta binefacatorii cand o bufnitura se auzi de afara. Inainte sa ajunga le geam sa vada ce se prabusise un tipat de ajutor umplu casa si imprejurimile. Iesi uimita privind cum Aura si mama ei inspectau persoana cazuta din cer. Tocmai vroia sa intrebe ce sa faca in clipa in care o pana alba cu o sclipire deosebita ii cazu prin fata ochilor. In clipa in care o prinse in mana, insa, pana se dispersa in mii de particule stralucitoare care se stinsera prea repede pentru a mai fi observate de la cativa pasi.
-Zburom... concluziona ea si se uita pe cer in cautarea fapturii, fara prea mare succes. A plecat...