Printre responsabilitatile noi pe care le avea ca sirena, una din ele era aceea de salvamar. Dar trebuia sa acum sa isi ia o identitate secreta sa nu stie nimeni cine este cea care ii salveaza iar ca misiunile sa fie si mai dificile trebuia sa nu isi lase coada sa fie vazuta. Alta responsabilitate importanta era sa protejeze comorile marii.
Partea II
Se indrepta cu sfiala spre poarta scoli, intra incet in scoala si incepu sa se minuneze de diversitatea lucrurilor. Intra in clasa. Prima ora era dirigentie. Era ora perfecta sa isi poata cunoaste colegi si dirigintele, care era de vreo 30 de ani, profesor de desen. A fost primita cu caldura de catre colegi si era foarte fericita ca nu era marginalizata. Isi facu din primele clipe o prietena foarte buna, pe May, cu care se parea ca avea foarte multe in comun.
Ora se termina si copii iesira in pauza. May avea datoria sa ii prezinte lui Ayumi scoala.
Dupa uimitoarea intamplare din dimineata respectiva,Angeli se afla in dormitorul ei,gandindu-se.Nu stia ce se intamplase cu ea.Mai bine spus,nu stia ce o transformase in sirena.Pentru ca asta era.Atingea apa,si dupa cateva secunde ii aparea o coada eleganta si verde.Dar a fost trezita din starea ei de visare de o muscatura zdravana.
-Puky,este a patra pereche de sosete pe care mi-o rupi.Animal neascultator.Vino la mine in brate.
Puky era catelul si cel mai bun prieten al lui angeli.Rasa lui era de talie mica,si poate din aceasta cauza era atat de jucaus.Era blanos si maro.Il primise de la parintii ei,atunci cand a implinit doisprezece ani.
-Cred ca trebuie sa te duc afara.Poate de-aia esti atat de agitat.Asteapta sa ma imbrac.
Dupa ce fata s-a imbracat,ea impreuna si catelul ei au iesit la plimbare pe plaja.In timp ce statea si privea valurile ce reveneau si se retrageau,a simtit cum bratul ii este aproape smuls.Catelul fugise dupa un pescarus.
-Puky stai!Nu mai fugii.Nu te pot ajunge.
Obosita,Angeli continua sa isi caute catelul.Pana cand a vazut o fata cu parul albastru,venind spre ea.Nu o mai vazuse niciodata,habar nu avea cine este.Insa era destul de draguta.
-Buna.Este catelul tau?Intreaba fata zambind usor.
-Da.Multumesc ca mi l-ai adus.Eu sunt Angeli.
-Incantata.Ma numesc Aura.Astazi am venit aici,in excursie cu parintii.Ai putea sa imi arati imprejurimile?
-Sigur ca da.Cu mare placere.Vom incepe cu...plaja.
-S-a intamplat ceva?Te vad putin speriata cand privesti marea.Spune Aura punandu-i mana pe umar.
-Nu,sigur ca nu.Sa mergem.Sunt multe de aratat.
Cele doua fete au plecat impreuna,ca doua prietene.Se cunosteau de cateva minute,insa simteau ca pot avea incredere una in cealalta.Dar nici una nu stia ca le leaga ceva foarte puternic,care le va lega intr-o stransa prietenie,poate pentru todeauna.
Aura fusese incantata de locurile pe care le vizitase impreuna cu noua ei prietena Angeli,insa timpul se scurse repede si trebuia sa se-ntoarca acasa.Soarele rosiatic lumina cu ultimele sale raze,inainte de ai ceda locul lunii,suprafata marii infinite.
-M-am intors...,spuse Aura.
Parintii o asteptau in camera de zi pentru ai da o veste,mai precis sa-i explice rostul calatoriei.
-In concluzie vom locui aici?,intreba fata.
-Da...,raspunse mama sa.Stiu ca esti dezamagita,dar...
-Nu chiar...Sunt putin trista,dar sunt sigura ca voi avea multi prieteni si ma voi simti bine aici,zambi Aura.
Partea III
Ero a doua incepu..profesorul de matematica intra in clasa. Avea o barba lunga, o fata inspaimantatoare si o voce groasa. Facu cunostinta cu Ayumy. Ora incepu si profesorul preda lectia cea noua. Ea se mira cum de acele lucruri le facuse deja, la scoala ei. Era nespus de fericita.
Asa ziua trecu, se facuse ora 2. Ayumy is daduse seama ca profesori o simpatizau.
May veni la ea si ii spuse:
-Ayumy...nu vrei sa vi la cursuri de Balet?
Ayumy sta si se gandi ca nu i-ar strica. Ea pleca cu May spre sala de dans, care se afla la 5 minute de mers de scoala.Cele doua ajunsesera, si May o prezenta pe Ayumy profesoarei. Ora incepu, si profesoara o remarca pe Ayumy, care se pare ca avea niste calitati speciale. Incepura un dans nou, pe care Ayumy il invatase foarte repede. Profesoara ii spuse ca daca vrea sa se tina de balet, va deveni o balerina foarte buna. Aceste lucruri o bucurara foarte mult si se gandi sa se tina de balet. Ora se terminase. O condusese pe May pana acasa, si se uita pe ceas. Era aproape ora 4. Incepura sa ii creasca pe spate niste aripi. Ea se ascunse intre doua case, si isi luase zborul spre cer. Asa se terminase prima ei zi de om...
SFARSIT...(stupid)
-Ce e ASTA Miharu...?
-Kumiko, iar nu ai fost atenta la ora? E un radical...
-Ce nume ciudat.
-De ce nu ai fost atenta la ora Kumiko, ti-am zis, asta a ultima oara cand te mai ajut la teme.
-Si ce face un radical? E ceva de genu plus sau min...
-Si totusi la ce te-ai gandit? intrebara Miharu iritata.
-Stii tu la ce...
-Toata ora?
-Nu intelegi ca sunt foarte fericita, Miharu? In sfarsit voi merge cu cortul in padure, o sa fim doar noi doua, o sa zicem povesti de groa...
-Bine, bine, si eu ma bucur, dar sa-mi promiti ca de acum incolo vei fi mai atenta la ore.
-Voi incerca dar sunt mega hiper ultra extra fericita! Abia abia abia astept!
-Stai Kumiko, nu mai pot sa respir...
-Nu conteaza! si o imbratisa mai tare...
***
In sfarsit se aflau in padure. Parca toate sunetele padurii s-ar fi unit pentru a le ura un salut calduros.
-Deci... zise Miharu nesigura. hai sa instalam cortul.
-Ai mai instalat vreodata un cort? intreba Kumiko.
-Nu.
-Nici eu...
Si parca deja nu li se mai parea atat de atragator.
Totusi, spre seara reusira sa il instaleze, si, fiind cam tarziu, hotarara sa porneasca in explorare ziua urmatoare. Si in timp ce intrau ijn cort parca o liniste apasatoare inveli totul in jur.
-Deci, ce facem? intreba Miharu...
-Zicem povesti de groaza groaza groaza!!!
-Bine, bien, dar zii tu una, eu n-am idei...
-Ok. Era o noapte violet, si norii rosi...
-Nori sunt rosii, Kumiko?
-Nu conteaza. Deci, cum spuenam, norii rosi stateau desupra unui semineu..
-Semineu?
-Nu ma mai intrerupe.
-Bine, bine, contiuna cu semineul...
-Deci, stateau deasupra unui semineu in care traia... UN VAMPIR! Te-am seperiat? intreba Kumiko plina de speranta.
-Deloc.
-Lasa, ies afara si cand vin o sa iti zic o poveste de o sa te sperii.
-Nu uita...
-Lanterna? E aici...
"Cine se crede Miharu sa nu se sperie..." se gandea Kumiko in timp ced trecea peste lemnele de pe jos. "hai sa ma gandesc... O poveste cu..."
-AAA
***
-Ce s-a auzit!? intreba speriata Miharu, care era in cort.
***
Kumiko se trezi intr-o pestera umeda. Se ridica de jos si se uita in jur.
-Oh, bravo mie... Acum cum o sa ies din groapa asta? MIHARU!!
dar se auzi doar un scartait, era ecoul care se departa tot mai mult...
-Deci, de vreme ce nu vad pe unde am intrat banuiesc ca va duce undeva, deci ar trebui sa... merg inainte.
***
Va urma ^^"""
"Haloisi... halosi... HALOISI!"
Saphire sari speriata incercand sa-si dea seama unde era. In fata ei statea o mica sirena albastra care o privea cu severitate.
"Bine ca tre-ai trezit! Esti prea grea sa te trag eu... ce cauti pe malul apei intr-o vreme atat de ciudata? ca sa nu spun ca daca te vede vreu om am ars-o!"
Saphire se privi inca mahmura si realiza ca mareea o transformase inapoi in sirena. Cu o arcuire dibace se arunca in mare cu totul, urmata de micuta sirena care o trezise.
"Ce-i cu obiectul ala ciudat de la ochii tai?" o intreba intrigata, incercand sa-i ia ochelarii si sa-i inspecteze, dar Haloisi se feri.
"Nu e treaba ta!"
"Uuuu... unul din acele 'ai sa afli cand ai sa cresti mare'..." exclama sirena si ochii ii stralucira intr-un fel in care lui Haloisi ii fu greu sa se abtina sa nu rada."Oricum...Te cauta ZenZen... zice ca ceva e in neregula si ca e normal ca si tu trebuie sa ai de-a face cu asta... eu zic sa te ascunzi o vreme pana cand marea se va opri de la a mai purta soapte ciudate..." vorbi mica sirena, incercand sa tina pasul cu ea.
"Desigur... 'Inaripata' e de vina pentru toate..." pufni ea nervoasa si accelera. "O sa mai dureze mult pana sa ma acuze si pentru 'Retragerea Mortilor'?"
Mica sirena incerca sa o prinda de coada, dar rata la milimetru... nu mai apuca decat sa-i strige ca ar fi mai bine sa evite zonele aglomerate o vreme... caci Haloisi se pierdu din vedere printre algele ce cresteau la gura de varsare a unui rau domol in mare.
Ramasa singura, incetini, innotand mai mult fara sa se uite pe unde o lua, si ajunse la unul din malurile raului, unde se transforma inapoi in om. Isi sterse ochelarii cum putu, realizand ca nu-i mai era usor sa vada cu ei nici acum, dupa ce iesise din apa. hainele ii erau ude si ii era frig, dar nu putea inca sa se intoarca in apa: cativa rechini de cautare patrulau prin apa, probabil cautand-o pe ea...
Se stranse ghem sub un copac ferit de capriciile valurilor si mareei si astepta sa se incalzeasca putin, intrebandu-se ce putea sa faca acum...
***
-... Sunt convinsa ca tunelul asta lung, intunecos si ih... jegoos, se va termina undeva. In primul rand unde? Nu vad nimic, unde e lanterna aia?
Dupa ce bajbai pe jos cateva minute dadu de lanterna,o aprinse, insa era aproape pe terminate. Incepu sa mearga catre dreapta gandindu-se ca poate acolo este iesirea, ar fi vrut din tot sufletul sa fie acolo o iesire. LA un moment dat, a inceput sa isi numere pasii in gand.
- 98 de pasi, 99 de pasi, laterna e pe terminate... 103 pasi, 10..
- Mhhorhhh
-Ce mor? Cine moare unde? Sa stii ca mie mi-e frica de morti! striga Kumiko speriata.
Insa mormaitul se apropia tot mai mult, si in scurt timp simti un aer cald venind dinspre locul catre care se indrepta. Se duse cativa pasi in spate, si indrepta lanterna ce abia mai palpaia catre acel zgomot. Ramase inmarmurita. In fata ei se ridica o dihanie maro cu multa blana ce scotea incontinuu sunete stinse. Kumiko se intoarse si incepu sa fuga dar nu mai avea scapare, caci se impiedica de o piatra. Vru sa se ridice, insa se ranise la glezna, iar ursul, asta credea fata ca este, se apropia tot mai mult.
***
Caldura...Soarele insuportabil usca totul..mai putin nisipul.Era noapte iar Elda dormea pe bratul surorii ei.Trenul tocmai a pornit la drum iar in cabina mai era o femeie care citea o carte...da era ciudata imbracata in mii de culori dar..ciudat,purta niste ochelari patrati cu o rama albastra si groasa.Neimortant.Dupa cateva ore de mers au ajuns,da..era dimineata ca deobicei Elda se trezea cat mmai greu ,dar mereu cu zambetul pe buze.
Primise indicatii sa isi care bagajul ca nu e nimeni dispus sa il care dar nu era asa un baiat a venit si le-a luat cu masina din gara si le-a carat bagajele pana la etajul 7,apartamentul 452.Apartamentul lor privat intr-un hotel de 6 stele...Viata perfecta...Oare?
~~Dinngggg~~~Dinnggg~~~~DINNGG!!~~~
Era telefonul.Chiar si in vacanta trebuie sa sune telefonul ala nenorocit?fix cand incerca sa adorma.MAtilda se intoarse cu o fata trista si nervoasa.Se tranti in pat punandu-si perna peste cap in timp ce zbiera.Sora ei mai mica se holba la ea.
--C..c..Ce..Ce e? ..spuse cu o voce speriata si posomarata.
Raspunsul era ca starea Matildei..adica prost.Da..Trebuia sa plece...in doua zile trebuia sa plece.Chiar si in vacanta de vara era solictitata...nu intru in detalii..nu are rost.
Pentru a savura acele doua zile impreuna Elda si sora ei s-au plimbat pe malul marii:
--Deci..pleci nu?iar eu raman aici singura si plictisita...Normal ..mereu intervine ceva..nu exista perefctiunea...e..e doar un mit.
Asa a trecut si ziua cele doua au facut o plimbare pana cand soarele a apus...
--De fapt tu o sa ramai aici pana ma intorc nu mult doua lunii ...da stiu suna mult dar avem destul timp apoi...daca te acomodezi ce zici putem ramane aici..e destul de dragut locul iar localnicii sunt...
--GLUMESTI>! nu..in niciun caz..inteleg vacanta dar..DAR SA RAMANEM AICI!..am prieteni acolo si o scoala ce voi face?!imi mut scoala...Maty cateodata am impresia ca delirezi...
Raspunsul era un oarecare suspinat urmat de o tacere ...Plesc..Pleosc...Ploua ..Pana si la mare ploua...Va fi furtuna.
-Haide o data.....
-Nu vin......
-Ba da ai sa vi.....
-Nu nu vin.....
-Haide la invatat...
-dar nu pot sa invat...toate pergamentele si celalalte inmpenii....imi este plin capu de ele...
-Nu iti este....sigur mai poti invata ceva...cum vrei sa devi o vrajitoare buna daca nu inveti...
-Am se devin si daca tu nu o sa stai pe capul meu tot timpul....BUNICAAA....
-Da scumpa mea.
-Mama ma pune la invatat....
-Sa te puna ca asa trebuie. Eu am ajuns o vrajitoare atat de buna deoarece am invatat, si nu am facut mofturi intruna ca tine...
Bunica si mama o luara si o dusera in camera ei ... i-au pus un teanc de carti pe masa si in doua ore trebuia sa stie primele 3 capitole din "Marea Carte". Asa numeau vrajitoarele prima carte cu vrajile de baza pe care trebuia sa le stie orice vrajitoare.
Dupa 2 ore si jumatate, caci mama si bunica au lasat-o mai mult sa invete , au intrat in camera ei ca sa vada ce a invatat:
-Ai invatat?
-Da...am invatat tot!
-Tot?
-Tot...
-Sa vedem...muta vaza de acolo pe masa ta...
May facu o vraja si disparu impreuna cu pisica ei....Smechera mai era si May...Se dusera in parcul mare din mijlocul oraselului lor, unde toate vrajitoarele de varsta ei se adunasera, ca sa se joace...
Mama si bunica nu se suparasera, deoarece nu era prima data ca May a facut asa ceva, doar de dragul de a scapa de invatat....