Animezup - forum manga si anime

Whoaaa...sa-mi fie rusine . Nu am mai postat de o luna dar nu e vina mea Sad( Oricum ficul va merge mai departe din punctul meu de vedere wink) E vina profei de chimie care ma extenueaza si a profei de geogra, isto etc etc. Sys gomene ca nu ti-am aratat capitolul dar calculatorul meu are probleme si maine il duc la reparat so...nu as fi avut cand si mie ca daca nu-l postez acum in caz de va fi reformatat voi pierde tot capitolul. Oricum sper sa va placa. Si multumim pt commuri si pt sfaturil de care avem atata nevoie. Nu ma omorati pt ce-i fac lui Ritsuka :"> eu sunt cu partea mai hard Laugh "You know...rape rape" Prea mult yaoi am vazut. Si fara sa mai lungesc next chapter.

Capitolul 7: Esti al meu...trup si suflet

Ritsu urca scarile sunt privirile mirate ale celorlalti elevi si intra in clasa, cautand un loc liber cat mai indepartat de catedra profesorului. Isi arunca geanta, mai mult pe langa banca, decat pe ea si se aseaza nervos pe scaun. Se vede oarecum ca e indispus, iar ochii sai sunt destul de furiosi. Toti elevii se uita la el, ca si cum ar fi vazut o minune a lumii. De fapt, nu este departe de a se numi asa. Este prima oara cand Ritsu vine de la inceputul orelor.
- Ce va uitati asa? Vi se pare ca fata mea seamana cu un ecran tv? Nu prind posturi de desene animate, asa ca duceti-va dracu de tocilari nenorociti!
- Ia uite cine vorbeste. Ce s-a intamplat, domnule " Te spun lui tata Esti suparat? Nu-mi spune ca tarfa de maica-ta s-a culcat cu altcineva si reputatia ta a fost patata. Probabil asta face daca tot nu vine la scoala niciodata.
La auzul cuvintelor, Ritsu ramane cu privirea in pamant. Mania ii rascoleste sufletul, pumnul ii tremura si dintii sunt stransi. Se ridica nervos, impingand scaunul in perete si prinde cu mana banca, dandu-i un picior si trantind-o la pamant cu un zgomot asurzitor. In acest timp, Kiro isi face aparitia in clasa si ii observa pe toti stransi in jurul lui Raito. Vocea lui Ritsu se aude, in linistea infernala ce s-a lasat peste intreaga incapere.
- Mama zici, nu? Mama e o tarfa, nu? Iti arat eu cat de tarfa te pot face eu pe tine. Ti s-a urat cu binele, nu? Nu te pune cu mine. N-am nevoie de tatal meu sa-ti arat cine e Ritsuka Kenshin. Cred ca nu ma cunosti destul de bine. Dar iti voi demonstra eu cu cine te-ai pus. Pana la urma, ce barbat s-ar culca alaturi de o stafie, nu? Sau tu ti-o tragi cu mortii?
Baiatul il mai priveste o data si schiteaza un zambet ce ii da fiori lui Raito. Nu s-a gandit pana sa zica. De fapt nici nu a stiut ca mama lui...e moarta. Nu s-a gandit ca poate genera atat de multa furie prin cuvintele sale. Deocamdata se pare ca Ritsu s-a linstit. Acesta ii face semn lui Kiro si lui Axel, sa ii ridice banca. Cei doi fac asa cum le-a indicat tanarul, baiatul asezandu-se inapoi pe scaun, si pierzandu-se iar printre milioanele de ganduri din capul sau.
Usa se deschide si intra Jeff. Toti ceilalti se ridica in picioare sa-l salute, numai Ritsuka pare pierdut prin alta lume. Pe fata sa se vede o umbra de tristete. Ochi-i tremura si lacrimile par a fi oprite de o vointa puternica din sufletul sau.
- Domnule Kenshin! spune profesorul incet. Domnule Kenshin!tipa acesta enervat ca nu este bagat in seama. Imi poate spune Maria Dumneavoastra la ce visati in timp ce eu intru in clasa? Cumva aveti vreo fantezie cu cineva anume? intreaba profesorul cu un zambet siret.
- Du-te naibii de impotent idiot!Iar ti-ai propus sa-mi strici ziua? Du-te si fa-o cu vreo baba si lasa-ma in pace pe mine. Hm! M-am saturat de ratati ca voi.
Baiatul se ridica din banca si iese afara. Se pare ca se va duce acolo unde isi petrece majoritatea timpului; si anume in spatele liceului.
Priveste cerul azuriu. Soarele straluceste puternic, raspandindu-si caldura sufocanta prin tot orasul. O adiere usoara mai scutura zalele de smarald ale copacilor, taind acea monotonie ce a pus stapanire pe intreg liceul. Tanarul merge ganditor, purtat de mintea sa spre locul in care de multe ori isi arunca masca in rafala de vant cu parfum de flori de cires, ramanand aceeasi fiinta pura, ce a ramas captiva amintirilor, iesind ocazional la lumina. Se intinde pe iarba proaspata, lasandu-se prada gandurilor ce pun stapanire pe el, facandu-l astfel un rob al timpului.
Stie ca trece prin atatea probleme, dar nu are o solutie sa le rezolve. Nu intelege ce cauta la acel profesor pervers acasa, ce-l pune sa faca numai lucruri ciudate. Se simte ca o jucarie, in mainile unui copil. Oare toti s-au simtit asa atunci cand s-a jucat cu ei? Oare si Kiro se simte la fel?
Se intreaba ce inseamna sa iubesti? A avut tot ce si-a dorit pana acum si totusi...nu a avut nimic. Nici macar un prieten adevarat cu care sa imparta jucariile sale. Toate locurile au devenit ca o casa bantuita de sufletul sau ranit. Parcul in care si-a petrecut timpul, groapa cu nisip in care se juca deseori, dar de fiecare data...singur. Bodyguarzii au fost pe langa el, iar copii nu au indraznit sa se apropie. Tatal sau a facut atat de mult rau, incat nimeni nu-l mai vrea ca prieten. Si totusi, Jeff se comporta diferit. Saruturile sale sunt tandre, atingerile sale invoca o placere de necontrolat ce-l face sa uite de toate necazurile.
Inchide ochii si lasa doua lacrimi fierbinti sa se prelinga pe obrazul sau. Plange? De ce face asta? Din durere sau pur si simplu e ceva mai presus de vointa lui. Isi duce mainile la fata si isi sterge lacrimile amare. Nu observa insa ca langa el e Raito. Intoarce privirea spre cel ce-l priveste de sus si ofteaza enervat. L-a vazut plangand si nu e bine. Se ridica in picioare si se indreapta catre cel din fata sa, cu pasi usori si cu un ranjet pervers pe fata. Raito se da mai in spate lipindu-se de peretele salii de sport. Ritsu isi pune mainile deoparte si de cealalta a capului adeversarului sau si isi linge pofticios buzele.
- Ai venit sa-ti iei pedeapsa sau ti s-a facut un dor nebun de mine?
Tanarul intorce capul, evitand privirea patrunzatoare a celui din fata sa. Stie ca de data asta nu va scapa si inchide ochii, asteptandu-si pedeapsa in liniste. Acesta insa nu intarzie sa apara. O muscatura de buza de jos il face pe Raito sa geama de durere. Nuanta sangerie a acestora se face usor vizibila. Limba lui Ritsuka patrunde printre buzele intredeschise ale celui din fata sa, disfrutandu-se de gustul lor. Mana lui Ritsu se joaca pe sub tricoul baiatului, ciupindu-l uneori de pielea fina. Insa un tipat de barbat se aude de la cativa metri distanta. Cineva tocmai l-a strigat pe Ritsu. Baiatul intorce capul si inghite in sec. In dreapta sa sta Jeff. Profesorul merge cu pasi repezi spre elevul sau si-l apuca de mana cu putere.
- Aha! Sa inteleg ca pe mine ma refuzi si cu altii e in regula. Credeam ca nu poti pentru ca suferi, dar se pare ca m-am inselat. Am sa te invat eu ce inseamna sa te pui cu cineva ca mine. Cred ca nu ma cunosti destul de bine. Daca pana acum am fost dragut si am incercat sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a-ti fi bine acum te voi trata ca ceea ce esti: sclavul meu. Si tu, pleaca de aici daca nu vrei sa faci cunostinta cu radacinile copacilor pana sa devii barbat.
Raito il priveste pe Ritsuka oarecum speriat si se indreapta spre intrarea in liceu. Ce are de gand sa faca profesorul cu elevul sau?
Jeff il trage pe Ritsuka pana la masina sa. Il arunca inauntru si se urca si el, inchizand nervos usa si pornind in viteza spre apartamentul sau. Drumul li s-a parut destul de scurt. Pana la urma viteza excesiva si starea de nervozitate a baiatului l-au facut asa. Ajunsi in fata blocului profesorul iese, deschizand portiera tanarului si tragandu-l dupa el in apartament.
- Ce faci? Da-mi drumul, ma doare! Cine esti tu sa ma tratezi in halul asta? Cand o sa afle tatal meu ca...
- Taci! Cui ma spui? Tatalui tau? El mi te-a vandut fara niciun pic de remuscari. Esti al meu, sclavul meu si de acum incolo vei face numai ce vreau eu, cand vreau eu si unde vreau eu, ti-e clar? Sa-ti intre bine asta in cap, ai auzit? Asta daca nu vrei sa sfarsesti ca mama ta, ucis sau pe mainile unor persoane care sigur vor sti sa se bucure de tineretea ta. Niste persoane ca asasinul ala nenorocit ce mi-a ucis parintii; tatal tau. El e vinovat si tu esti sange din sangele lui, tot un criminal nenorocit.
Spunand acestea, Jeff il izbeste de peretele holului de la etajul apartamentului. Baiatul scoate un scancet de durere si simte cum ameteala pune stapanire pe el. Isi simte trupul tot mai usor si inchide ochii, lesinand. argintiul il priveste si da cu pumnul in usa apartamentului. Il ia pe baiat in brate si il duce inauntru, intinzandu-l pe patul moale.
Astazi il va invata o lectie cu ajutorul careia profesorul spera sa-l invete minte si sa nu se mai sarute cu altii in afara de el. Ii leaga mainile cu o cravata si ii smulge camasa dupa el. Se duce la bucatarie si scoate din congelator o compresa cu gheata, asezand-o pe abdomenul bine facut al tanarului. Ritsuka simte cum trupul ii ingheata si tresara speriat, deschizand ochii si indreptandu-si privirea spre cel de deasupra sa. Nu intelege ce se intampla? Cum a ajuns asa si mai ales de ce? Jeff incepe sa plimbe punga plina cu gheata pe intreg trupul adolescentului, facandu-l pe acesta sa scoate cateva gemete de placere. Trupul fierbinte al lui Ritsuka in contact cu punga plina cu gheata forma pe corpul acestuia mici dare de apa. Jeff isi indrepta buzele spre acel loc si incepu sa-si treaca limba peste tot, gustand fiecare milimetru din pieleea adolsecentului. Ajuns la sfarcurile intarite ale baiatului, le musca puternic, pana cand acestea capata o nuanta purpurie. Isi trece limba peste buzele tanarului si incepe sa exploreze interiorul gurii lui Ritsuka, gustand fiecare parte din el, ca si cum cei doi ar deveni unul. Ii indeparteaza paltalonii, pentru ca mai apoi sa scape de singura piesa de vestimetatie prezenta pe Ritsuka, si anume o pereche de boxeri.
Profesorul il priveste zambind pe cel de sub el si-si indreapta buzele spre zona intima a acestuia, aplicand pe peste tot muscaturi ce lasa semne considerabile. Pret de cateva minute isi continua jocul facandu-l pe baiat sa scoata cateva sunete de durere. Apoi isi indeparteaza si el la randul sau hainele si il patrunde pe baiat cu forta. Un tipat rasuna in camera pustie, in care se doar zgomotul respiratiilor celor doi se contopeste cu aerul din ce in ce mai absent. Patrunderile din ce in ce mai rapide il lasa pe baiat fara niciun pic de vlaga in el.
- Te implor, nu mai... Opreste-te! Nu mai pot! Iarta-ma, promit ca nu voi mai vorbi urat de acum incolo. Te voi asculta, iti jur,tata... nu ma mai bate. Iarta...Mai sopti baiatul si inchise ochii, adormind.
Jeff se ridica dupa el si se aseaza pe marginea patului. Isi cuprinde fata cu palmele si incepe sa planga. Nu a vrut sa-i faca rau baiatului, tot ce si-a dorit a fost sa fie langa el in fiecare clipa, insa rezultatul a fost cu totul altfel. Raul e deja facut. A sfarsit prin a-i spune ca de fapt l-a cumparat si l-a mai si fortat sa se culce cu el. Dar il iubeste atat de mult, incat si-ar da si viata pentru el. Chiar daca are sangele unui criminal si e crescut de el, chipul de sub masca persoanei dure lipsita de iubire este al unui baiat cu cel mai pur suflet intalnit. Oare ce se va intampla maine cand acesta se va trezi? Il va ierta?

sysu in sfarsit postezi any way, ma bucur ca ai postat si am lasat comm pe m-a iar aici am neglijat aspectul. gomen.
Oricum, imi place mult de tot continuarea fiindca este super.Ritsu is the best and jeff is super hot.
I love it.Is my fav fik and I want next chap.

- Taci! Cui ma spui? Tatalui tau? El mi te-a vandut fara niciun pic de remuscari. Esti al meu, sclavul meu si de acum incolo vei face numai ce vreau eu, cand vreau eu si unde vreau eu, ti-e clar? Sa-ti intre bine asta in cap, ai auzit? Asta daca nu vrei sa sfarsesti ca mama ta, ucis sau pe mainile unor persoane care sigur vor sti sa se bucure de tineretea ta. Niste persoane ca asasinul ala nenorocit ce mi-a ucis parintii; tatal tau. El e vinovat si tu esti sange din sangele lui, tot un criminal nenorocit.

that was so infear cuz...doesn't it matter.

next pls

konban wa! am citit si eu ficul tau si mi-a placut mult asa ca o sa dau un mic comm care sper sa te faca sa postezi continuarea pentru ca e super draguta povestea si abia astept sa vad ce urmeaza. imi place cum scri si ca ai idei originale, deci ce mai astepti? pune repede nextu ca sa mai dau un comm
ja ne

Heya! A trecut ceva timp de cand nu am mai trecut pe la acest fic. Multumesc tuturor pentru comentarii. Ice_angel_234 a renuntat la fic cel putin pentru o perioada. Nu ma indur sa-l abandonez asa ca il voi continua singura. Voi mai pune maxim trei capitole. Imi pare rau daca va voi dezamagi. Nu scriu inca bine, dar oricum astept sfaturi. Scz greselile de tastare dar Craciunul e de vina... Si sa nu mai lungesc.

Capitolul 8: Suflet de zapada

Printre firele de matase ale perdelei se strecoara cateva raze ce se izbesc de fata baiatului, elucidand orice urma capatata noaptea trecuta, si pierzandu-se pe lenjeria alba a patului. Chipul lui, sub dominatia aurie a soarelui, ii scoate la iveala trasaturile de inger. Parul lui Ritsuka sta ravasit pe perna. Ochii sai ascund in imperiul lor intunecat picaturi sarate si o durere sfasietoare. Inima i-a fost franta, zdrobita si apoi aruncata de persoana pe care a iubit-o. Persoana pentru care si-ar vinde sufletul. L-a tradat, l-a mintit si s-a jucat cu el, nepasandu-i de sentimentele nutrite de sufletul dependent de iubire.
Baiatul deschide ochii. Pleoapele sale se ii dezgolesc mintea, lasand si cele mai mici temeri sa iasa la iveala. Misca un deget… A crezut ca viseaza, ca soarta sa se rezuma la un cosmar, dar a dat peste realitatea ce a devenit de mult, masca ratiunii. Incearca sa suprime durerea, s-o ascunda, s-o mistuiasca, insa ea pare a deveni din ce in ce mai intensa. Isi ridica trupul, lasand cearceaful moale sa-i alunece pe pielea fina. Isi simte trupul greu. Pune mana pe stomacul sau. Simte cum inima ii pulseaza sangele, iar acesta aduce cu el amintirile infricosatoare de noaptea trecuta. Nu, nu vrea sa creada ca el i-ar face asta. Nu poate fi el. Ar fi dat orice sa fie violat de oricare dintre oamenii tatalui sau. Il iubea pe Jeff, il iubeste.
Se aude zgomotul incet al usii. Ritsuka deschide ochii larg, privind persoana din fata sa. Da, el e. A indraznit sa apara.
- Jeff…murmura baiatul, lasand ecoul soaptele sa se piarda in aerul rece.
- Ti-am pregatit micul-dejun! ii spune profesorul acestuia cu o voce rece, fara pic de viata, caldura sau ceva ce ar arata ca totusi regreta lucrurile intamplate aseara.
Ritsuka lasa capul in jos. Prinde in mana cearceaful alb imbibat cu mirosul sagetator al barbatului si-l strange, sperand ca in locul acelei fineti sa dea peste niste spini. Unde a disparut baiatul puternic, fara pic de resentimente? Unde a disparut iubirea profesorului? Unde a disparut tot? Cuvintele s-au evaporat mai repede ca fulgii de nea rataciti in lava unui vulcan. Palma doare, cuvintele ucid. De ce nu a fost batut, umilit, taiat, si a fost supus unei incercari mai dure decat toate la un loc, tradarea.
- Nu mi-e foame. Vreau sa plec. Unde imi sunt hainele? intreaba baiatul cu o voce joasa.
- Nu pleci nicaieri. Vei ramane aici, fie ca vrei, fie ca nu. Vei deveni papusa mea. Nu ma intereseaza ce vrei tu. Acum esti sclavul meu si trebuie sa faci doar ce spun eu. Nu te mai duci la liceu de acum incolo. Vei sta aici si vei invata seara, cand ai timp liber. Oricum nu e neaparata nevoie sa faci asta. Daca vrei bani, aia ii poti castiga si in felurile in care ai invatat.
- Esti…cel mai rau! tipa Ritsuka la barbat privind spre geam.
Cum va rezolva asta? Isi va cauta o slujba si va plati datoria pe care o are la Jeff. Dar care este acesta? Si mai ales ce va face, el nu se pricepe la munca. Intotdeauna a avut ce si-a dorit. A trait de pe urma tatalui sau. Acum vede cat de dura e viata. Se incrunta putin si ofteaza. Stie ce are de facut. Chiar daca va fi greu, totul se poate rezolva in doua moduri. Daca nu va reusi in primul mod, va recurge la al doilea.

“ Am fost un prost. Am lasat garda jos, am crezut in el, dar m-am inselat. Isi bate joc de mine, insa ii voi arata ce inseamna numele Kenshin. Banuiesc ca numele asta ne face pe toti la fel. Sunt de aceeasi speta ca si nenorocitul de taica-miu. “

Ritsuka se ridica usor din pat si se indrepta catre baie , fara ca macar sa priveasca in ochii barbatului. Temerile adolescentului s-au transformat incet in lacrimi. Trebuie sa le alunge cumva din sufletul sau si asta este singurul mod. Se lupta cu sine, pentru a scapa de masca ce si-a pus-o candva. Ochii sai sunt singurii care mai ascund dupa pupilele dilatate adevaratul chip al inimii sale. Restul, pana si sufletul, i-au fost absorbite de mantia sobra a destinului. Viata ii joaca feste, iar sentimentele sale au devenit mici dovezi ale fictiunii unei iubiri interzise.
Apa spala intodeauna mizeria. Insa chiar el a devenit un gunoi. Sufletul sau honipseste cele mai mari deseuri ale vietii umane. Fiecare sentiment a fost ascuns acolo si a fost incet lasat sa putrezeasca. Ar putea spune despre fiecare cate ceva. Iubirea, unul dintre cele mai pure sentimente existente in viata cuiva, i se pare acum vanitoasa. A inceput sa creada ca ea deja nu mai e o binecuvantare, e un blestem. Da, blestemul sortii.Ura ce a acumulat-o in el si pe care a incercat sa o disimuleze, sa o alunge, insa fara izbanda, a devenit una cu trupul sau. S-a imbibat in carnea lui , in sange ca o bacteria. Frica este interferenta intre cele doua. Frica e sentimentul ce le desparte si simultan este influenta mutuala a celor doua, asupra mintii necoapte a tanarului.
Aceste trei sentimente se contopesc intr-unul singur, care ajunge sa disece si ultimul strop de umanitate din ei. Asta e senzatia generata de ele , imbinarea haotica a trei cuvinte, cu o conotatie total diferita.
Picaturile de apa se scurg pe faianta crem a baii. Se preling pana pe gresia alba fara a mai privi in urma. Picioarele baiatului tremura necontrolat. Mainile sale se sprijina, incercand sa se agate de ceva, insa incercarea sa desarta il face sa cada in genunchi, sub picaturile reci. Simte cum fata i se incalzeste incet. Oare din ce cauza? Nu a observant inca momentul cand a inceput sa planga. Vointa ii pulseza sange spre inima zdrobita, incercand sa unesca bucatile frante. Ochii sai se ineaca in lacrimi, iar privirea a devenit ca o nava abandonata pe fundul pustiu al oceanului. Ii e frica sa schiteze orice urma de sentiment, pentru ca mai apoi sa nu-i fie imposibil sa o ascunda.
Simte ceva cald pe trupul sau si isi ridica fata in cautarea sursei. Deschide ochii mari cand intalneste privirea blanda a lui Jeff si zambeste usor. A pus totul in surasul ala. Toata forta ce o mai are, toate sentimentele s-au amestecat involuntar si au creat cel mai candid zambet de pana acum. Mai pur ca fulgul fragil de nea si mai sincer ca orice cuvant.
Jeff il ridica si-l ia in brate, ducandu-l in dormitor. Il intinde pe pat si incearca sa se ridice incet, insa o mana il trage inapoi. Cauta cu privirea trupul celui de langa el. Frumusetea sa nu poate fi masurata in cuvinte. Fiecare centimetru din corpul sau pare a ascunde o atractie fatala. Profesorul il mangaie pe cel de sub el cu privirea, pana da de buzele sangerii ale baiatului. Isi ridica mana si le atinge suav, nedorind sa le strice frumusetea uniforma. O singura miscare din partea barbatului, atat a fost nevoie ca baiatul sa tresara si sa se inroseasca puternic. Ochii sai s-au inchis putin, lasand sa iasa la iveala doar o parte din culoarea lor patrunzatoare si totusi atat de inocenta.
- Nu pleca… nu ma parasi si tu. Nu vreau sa te pierd Jeff… N-as suporta asta.
- Ritsuka… Iarta-ma, bine? Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Nu am vrut sa te ranesc , insa tu esti doar al meu. Nu vreau sa te impart cu nimeni.
Ritsu il apuca de gat si-l trage deasupra sa, sarutandu-l apasat. Limbile lor se joaca necontrolat, iar buzele lor se mangaie reciproc. Cu atingeri ferme, profesorul savureaza fiecare por al pielii baiatului. Ii saruta gatul incet, muscandu-l cu pasiune si se indreapta catre abdomenul acestuia. Fiecare particica din el absoarbe saruturile profesorului. Jeff ii musca sfarcurile intarite, facandu-l pe baiat sa scoata un geamat plin de dorinta. Mainile fine ale lui Ritsu se joaca prin parul celui de deasupra sa. Zambetul pervers al profesorului il face pe baiat sa se gandeasca la ce va urma. Isi inchide ochii, recurgand doar la simturile sale. Jeff ii indeparteaza picioarele, sarutandu-i coapsele si trecandu-si limba peste ele.
Ritsuka simte cum pielea il furnica si inima mai are putin si-i sare din piept. Ii e teama. Nu de ceea ce se intampla, ci de ceea ce va urma. Baiatul ridica mainile si-si acopera fata cu ele. Ii e prea rusine sa fie vazut in astfel de circumstante. Jeff insa isi inalta privirea si se indreapta spre chipul tanarului. Ii indeparteaza mainile si-l priveste zambind.
- Hei, ce faci? Lasa-ma sa-ti vad fata. Nu fa asta, ok? E important pentru mine sa stiu cand esti fericit, mai spune acesta, inainte sa coboare la barbatia baiatului si sa-l faca pe acesta sa scoata un geamat sufocat de respiratie din ce in ce mai greoaie. Buzele barbatului reusesc sa trezeasca in el cele mai tainice dorinte si cele mai ciudate sunete de pana acum. Profesorul il prinde de maini, ridicandu-i-le deasupra capului si sarutandu-l, dupa care il patrunde cu forta.
Scancetul tanarului se pierde printre particulele de praf. Strange cu putere mainile celui de deasupra sa si intoarce capul spre fereasta. Jeff insa il saruta apasat, luandu-i orice sansa de a se misca. Cateva secunde, cei doi au insistat pe atingeri si mangaieri. Ritsuka se elibereaza din stransoarea profesorului, si-i imprejmuieste gatul cu mainile sale, strangandu-l cu putere. Lacrimile curg, pierzandu-se undeva pe suprafata pernii. Mainile lui Jeff parcurg trupul bine facut al baiatului, facandu-l pe acest sa roseasca. Patrunderile sunt din ce in ce mai rapide, iar corpul baiatului pare a lua foc. Se simte atat de bine in bratele barbatului, chiar daca inca il mai doare, iubirea e mai presus de asta. Nici macar el nu mai stie ce simte, ce vrea. Prinde cu mana de cearceaf si strange cu ultima picatura de forta ce o are.
“ Tortura ” a durat cateva ore; in final, ambii cazand lipsiti de vlaga pe asternutul imbibat cu lumina soarelui. Ritsuka isi tine capul pe pieptul lui Jeff, privind in gol.
- Hei, frumosule, esti bine? Iarta-ma daca am fost cam dur si violent. N-am vrut sa te ranesc, doar ca mi-a fost dor de tine. De trupul tau, de mirosul tau intepator, de atingerile tale.
- Da… Bine ca acum ma poti avea, nu-i asa? Esti sigur ca nu mai vrei sa te culci inca o data cu mine? Si asa tot ce sunt pentru tine, tot ce insemn, am insemnat vreodata… totul se rezuma la nimic. Nu sunt decat o papusa in mainile papusarului. Poti face ce vrei cu mine. Ma poti bate, poti sa te joci cu trupul meu, insa sti, o papusa nu are decat trup. Privirea ei e rece, pentru ca in ea nu se ascunde nimic special. Nu are unde sa fuga si nu se poate misca. Asa sunt eu pentru tine, o marioneta. Poti face ce vrei cu mine, nu ma afecteaza, insa niciodata nu imi vei cumpara sufletul.
Jeff inchide ochii si-l strange pe tanar la pieptul sau. Si-a dus razbunarea pana la capat. A reusit sa le distruga familia si in curand va cumpara tot ceea ce are familia Kenshi. Insa se simte oare pe deplin fericit? Nicidecum. A ranit singura persoana de care ar fi trebuit sa aiba grija. N-a realizat ca nu e vina baiatului. Ca asa a fost crescut si ca tatal sau l-a tratat ca pe o carpa. N-a inteles ce e in sufletul sau, i-a pasat doar de persoana lui. Privirea sa a inghetat suflete, iar degetele sale au fost menite sa aduca durere. Intregul sau trup a stins focul ce ardea mocnit in propria-i inima. S-a transformat intr-un demon, insa chipul sau, ochii sai au pastrat inca acea umbra stearsa a sufletului .
- Imi pare rau…imi pare rau, Ritsuka, imi pare rau. In intreaga lume, tu esti singurul pentru care traiesc. Nimeni nu te va putea inlocui vreodata!
- Oare…?

he he he ^^ nee-chan you`re the best... frate O_O" cat de tare ii capitolul , ca de obicei nici o greseala ^^ hi hi hi... nee deaia besc la tu

" - Da… Bine ca acum ma poti avea, nu-i asa? Esti sigur ca nu mai vrei sa te culci inca o data cu mine? Si asa tot ce sunt pentru tine, tot ce insemn, am insemnat vreodata… totul se rezuma la nimic. Nu sunt decat o papusa in mainile papusarului. Poti face ce vrei cu mine. Ma poti bate, poti sa te joci cu trupul meu, insa sti, o papusa nu are decat trup. Privirea ei e rece, pentru ca in ea nu se ascunde nimic special. Nu are unde sa fuga si nu se poate misca. Asa sunt eu pentru tine, o marioneta. Poti face ce vrei cu mine, nu ma afecteaza, insa niciodata nu imi vei cumpara sufletul. " -> asta mi-a placut cel mai mult ^^ wai ce bine a zis-o Ritsu il ador pe tipul asta ^^

nee... spor la scris si imaginatie cat mai multe ^^ Ja ne and Kiss`u >:D<

"Oare?" Cred ca asta inteb si eu: Oare Jeff il iubeste cu adevarat pe Ritsuka? Nu mai stiu ce sa cred, la inceput credeam ca il iubeste si l-a cumparat de la taica-su pentru a-l scapade el, insa acum cred ca Jeff doar il foloseste ca si cand ar fi proprietatea lui si de fapt asta este. Tipul asta e destul de dificil, insa sper sincer sa il iubesca pe Ritsuka pentru ca nu e vina lui ca face parte din acea familie. Capitolul a fost dragut si cred ca scri destul de bine, iar grselile de tastare nu sunt chiar atat de multe. Astept sa citesc urmatorul capitol si sper ca vei scrie mai mult de trei capitole pentru ca ficul e frumos asa ca ar fi bine sa-l continui.
ja ne