09-19-2008, 11:31 PM
Continuarea dupa care a trebuit sa asteptati ceva
imi pare rau insa nu prea am mai avut timp....
ony-chy - sper sa nu fi dezamagita insa cel din spatele lui Light nu e Ryuzaki, oricum ma bucur ca ti-a placut capitolul si imi pare rau ca am pus continuarea asa tarziu...gomene
Lisistrata-iti multumesc pt ca mi-ai aratat unde am gresit, sper sa nu mai am greseli in acest capitol, desi este posibil sa fie cateva...insa astept sa mi le spui si in continuare...
....gomene ca am pus continuarea asa tarziu
in_love_with_him- sys ti-am zis ca nu o sa te astepti ca personajele sa aiba o astfel de personalitate e...sti tu cum sunt eu...imaginatia mea e fara limite
Capitolul 7
-Si mie mi-a fost dor de tine, ii raspunse persoana care se asezase acum in fata lui. Acesta era un fost coleg, din generala care plecase in urma cu cativa ani din Japonia, mutandu-se in Anglia. Sanji, deoarece asa se numea baiatul, avea aceasi varsta cu satenul, era inalt, cu ochii de un albastru deschis, asemeni cerului senin in zi de vara, purta o pereche de ochelari cu rama fina care ii dadeau un aer placut, de intelectual si in acelasi timp de smecher, parul ii stralucea asemeni argintului, razele sorelui reflectandu-se in el, facndu-l sa para un inger coborat din cer pentru ai fi alaturi satenului, care il privea de-a dreputul impresionat. Cand era mic nu era foarte frumos, defapt era chiar uratel, insa acum arata divin. Era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri asemeni celei mai intunecate nopti, un maieu de aceasi culoare cu pantalonii si peste purta o camasa la fel de alba ca zapada. Lantisorul de la gat complecta perfect tinuta baiatului, acesta reusind sa atraga privirile multor fete.
-Ma bucur mult sa te vad! raspunse satenul imbratisandu-l. Nu te-am mai vazut de foarte mult timp, chiar ma gandeam ce mai faci, avand in vedere ca anul acesta nu ai mai dat nici un semn de viata.
-Imi pare rau ca nu te-am sunat. Am avut unele probleme si am fost destul de ocupat, ii raspunse acesta trist.
-Probleme? intreba satenul surprins. Cum era posibil sa aiba probleme, deoarece mama lui era destul de bogata si avea grija de el. Ce fel de probleme? continua pe un ton ciurios.
-In urma cu aproape un an a murit mama si am ramas singur. Avea cancer la san, stia de asta de mult, insa mie nu mi-a spus nimic decat atunci cand era deja foarte tarziu. Aveam destul de multe pe cap, invatam din greu pentru examene si eram foarte stresat, iar cand ajungeam acasa abea daca mancam si ma intorceam din nou la invatat. Sti bine ca niciodata nu mi-a fost usor sa invat, deoarece nu sunt un geniu, ii raspunse acesta si mai trist, iar in ochi ii aparusera lacrimi de durere si tristete, care se prelingeau lin pe fata lui pierzandu-se pe gat in jos. Mi-a luat ceva pana mi-am revenit si acum m-am hotarat sa ma intorc intr-o scurta vacanta in tara mea natala. Imi era tare dor de tot ce am lasat aici, cand am plecat. Era singur pe lume, deorece tatal lui ii parasise pe el si mama lui, cand el nu avea mai mult de cinci ani, iar acum ii murise si mama, ramanand singur intr-o tara straina. Dar cu tine ce s-a intamplat? Parca ai fi plans...continua acesta, vazand ochii rosi ai prietenului sau.
-Eh....nimic important, nu in comparatie cu ce ai patit tu. Doar o mica cearta cu cineva, dar stai linistit sunt bine, raspunse acesta schitand un zambet fortat.
-Esti sigur? intreba suspicios baiatul.
-Da..cred ca da. Nu ai de ce sa-ti faci griji, continua acesta.
Cei doi se asezara impreuna pe iarba verde si incepura sa vorbeasca. Isi povesteau unul altuia ce au mai facut in ani care au trecut de cand nu se mai vazusera, sau chiar se amuzau pe seama intamplarilor din generala: primele prietene, primele saruturi... Sanji reusi sa-l faca pe saten sa uite de Ryuzaki cel putin pentru cateva ore. Cand fusesera colegi se intelgeau foarte bine, insa dupa ce Sanji se mutase aceasta prietenie se sfarsise, la fel ca arice alta prietenie de la distanta, deoarece fiecare isi facuse prieteni noi, uitand trecutul. Timpul trecu forte repede, asa ca dupa aproximativ patru ore de povesti, care pentru ei trecusera asemeni catorva minute Light ii spune lui Sanji:
-Ai putea veni sa stai la mine, cat timp o sa petreci aici. Desigur numai daca vrei.
-De ce nu? raspunse argintiul mai mult decat incantat.
-Ok! Atunci haide sa mergem acasa. Astfel cei doi pornira spre casa satenului. Pe drum, in spre casa adolescentului, linistea nse asternu peste cei doi. Niciunul nu stia ce sa mai spuna asa ca preferara sa pastreze acea aura plina de mister.
De cum intrara in casa in fata lor aparu doamna Yagami, care fu foarte incantata sa-l vada pe Sanji. Light o informa ca va ramane la ei pentru cateva zile, iar aceasta nu avu nimic de obiectat, acceptand fara probleme. Apoi se intoarse in bucatarie pentru a pregati o cina delicioasa, cum obisnuia sa faca de fiecare data. Cei doi intrara in living si se asezara pe canapea, apoi satenul deschise televizorul si se uitara impreuna la un film. Nu era foarte interesant, insa in lipsa de ceva mai bun se multumira si cu acesta.
O ora mai tarziu, acasa is facu aparitia si domnul Yagami, care parea destul de suparat si pregatit pentru o cearta de zile mari, insa cand il vazu pe Sanji schita un zambet fortat, iesindu-i mai mult o grimasa si zise cu o voce calda:
-Mai sa fie! e chiar Sanji. Ce faci aici, baiete? A trecut ceva vreme de cand nu te-am mai vazut, nici nu mai stiu exact cati ani. Si mi se pare ca te-ai maturizat mult...Poate o sa-l ajuti si pe Light sa se maturizeze un pic, e inca mult prea copilros pentru varsta lui. Zicand acestea isi privi suparat fiul.
-Cu mare placere, domnul. Raspunse argintiul, privind intrebator spre prietenul sau, cerandu-i o explicatie despre ce este vorba.
-Cina e gata, se auzi vocea doamnei Yagami, venind din bucatarie si o data cu ea venea si un miros placut de friptura proaspat scoasa din cuptor.
Cei trei se indreptara spre bucatarie, unde ii astepta o masa frumos pregatita, plina de bunatati. Dupa ce terminara de mancat, cei doi se intoarser in living. Cateva minute mai tarziu, isi facu aparitia si tatal lui Light. Acesta il ruga pe argintiu sa-l lase putin singur cu fiul sau, deoarece are ceva important de discutat cu acesta. Dupa ce ramasera singuri incepura sa discute, defapt mai bine spus sa se certe. Domnul Soichiro era extrem de furios, de cateva zile se certau aproape mereu. De cate ori se intalneau de atatea ori avea ceva de discutat in contradictoriu. Toate acestea se intamplau mai ales de cand Light nu mai vroia sa mearga la sediu, deoarece sustinea ca nu vroia sa-si creeze probleme la serviciu din cauza satenului.
O saptamana mai tarziu relatia dintre Light si tatal sau devenise si mai rece, certurile erau acum la ordinea zilei, intreaga familie fiind afectata de acesta problema care parea sa se agraveze din ce in ce mai mult. Satenul incepu sa ia in calcul posibilitatea de a se muta. Oricum avea nouasprezece ani si se putea dscurca si singur, sau cel putin asa credea el. Sanji nu era strain de problemele pe care le avea prietenul sau, acesta fiindu-i de mare ajutor in momentele de dupa o discutie mai aprinsa cu domnul Shoichiro. De cand se intalnisera devenisera din nou foarte apropiati, la fel ca si in copilarie se sprijineau unul pe altul.
Era in jurul orei doua. Soarele isi revarsa razele fierbinti peste pamant, mangaind cu delicatete tot cea ce intalnea in cale. Floricelele, de diferite culori, raspandeau in jurul lor un parfum ametitor, iar printre crengile infrunzite ale copacilor din parc, pe care se aflau pasarele ce ofereau un concert incantator tuturor celor care erau dispusi sa le asculte, pe alocuri, se putea zari cerul albastru, brazdat unde si unde de norisori albi si pufosi. Cei doi baieti se aflau in acest paradis, asezati pe iarba, la unbra unui cires, unde obisnuiau sa piarda vremea.
-Chiar vrei sa te muti? rupe argintiul tacerea apasatoare ce se asternuse intre ei.
-Nu cred ca am alta solutie mai buna! raspunse satenul trist, in timp ce se juca cu un firicel de iarba.
-A...vru Sanji sa zica insa Light il intrerupse.
-Cand ma gandesc ca toate astea se intampla din vina lui! O sa aiba de-a face cu mine. Tatal meu a fost mereu un politist bun si nu e drept ca din cauza mea sa aiba probleme, ultima propozitie aproape ca o soptise. Chiar acum o sa merg la sediu! continua acesta ridicandu-se dintr-o data in picioare si scuturandu-si frunzele ce se lipisera de el.
-Stai, asteapta-ma! striga argintiul ridicandu-se, la randul lui in picioare.
-Nu! Veni raspunsul direct al satenului. Am sa merg singur. Tu asteapta-ma aici, nu o sa intarziu mult. Acestea fiid spuse, adolescentul incepu sa alerge spre cladirea unde se afla biroul detectvului. Zece minute mai tarziu se afla in fata usii de la biroul brunetului. Era confuz si nu stia daca venise din cauza tatalui sau sau finnd ca nu mai suporta sa stea departe de brunet si vroia sa-l vada, chiar si pentru cateva minute, fiind totusi constient ca cea ce face este sa-si incalce propriile principii.
In timp ce se gandea la ce avea sa-i spuna brunetului, cum sa inceapa si pe ce ton sa vorbeasca, fu surprins sa auda o discutie, destul de interesanta, dusa in biroul detectivului, intre dl Soichiro si Ryuzaki, iar subiectul principal era chiar el. Hoatara sa asculte discutia si isi lipi urechea de usa astfel incat sa auda tot ce vorbesc cei doi.
Continuarea sper sa o pun cat mai repede, acum ca a inceput scoala e un pic mai greu dar ma voi stradui. Astept sa vad parerile voastre
imi pare rau insa nu prea am mai avut timp....ony-chy - sper sa nu fi dezamagita insa cel din spatele lui Light nu e Ryuzaki
, oricum ma bucur ca ti-a placut capitolul si imi pare rau ca am pus continuarea asa tarziu...gomeneLisistrata-iti multumesc pt ca mi-ai aratat unde am gresit, sper sa nu mai am greseli in acest capitol, desi este posibil sa fie cateva...insa astept sa mi le spui si in continuare...
....gomene ca am pus continuarea asa tarziuin_love_with_him- sys ti-am zis ca nu o sa te astepti ca personajele sa aiba o astfel de personalitate
e...sti tu cum sunt eu...imaginatia mea e fara limite Capitolul 7
-Si mie mi-a fost dor de tine, ii raspunse persoana care se asezase acum in fata lui. Acesta era un fost coleg, din generala care plecase in urma cu cativa ani din Japonia, mutandu-se in Anglia. Sanji, deoarece asa se numea baiatul, avea aceasi varsta cu satenul, era inalt, cu ochii de un albastru deschis, asemeni cerului senin in zi de vara, purta o pereche de ochelari cu rama fina care ii dadeau un aer placut, de intelectual si in acelasi timp de smecher, parul ii stralucea asemeni argintului, razele sorelui reflectandu-se in el, facndu-l sa para un inger coborat din cer pentru ai fi alaturi satenului, care il privea de-a dreputul impresionat. Cand era mic nu era foarte frumos, defapt era chiar uratel, insa acum arata divin. Era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri asemeni celei mai intunecate nopti, un maieu de aceasi culoare cu pantalonii si peste purta o camasa la fel de alba ca zapada. Lantisorul de la gat complecta perfect tinuta baiatului, acesta reusind sa atraga privirile multor fete.
-Ma bucur mult sa te vad! raspunse satenul imbratisandu-l. Nu te-am mai vazut de foarte mult timp, chiar ma gandeam ce mai faci, avand in vedere ca anul acesta nu ai mai dat nici un semn de viata.
-Imi pare rau ca nu te-am sunat. Am avut unele probleme si am fost destul de ocupat, ii raspunse acesta trist.
-Probleme? intreba satenul surprins. Cum era posibil sa aiba probleme, deoarece mama lui era destul de bogata si avea grija de el. Ce fel de probleme? continua pe un ton ciurios.
-In urma cu aproape un an a murit mama si am ramas singur. Avea cancer la san, stia de asta de mult, insa mie nu mi-a spus nimic decat atunci cand era deja foarte tarziu. Aveam destul de multe pe cap, invatam din greu pentru examene si eram foarte stresat, iar cand ajungeam acasa abea daca mancam si ma intorceam din nou la invatat. Sti bine ca niciodata nu mi-a fost usor sa invat, deoarece nu sunt un geniu, ii raspunse acesta si mai trist, iar in ochi ii aparusera lacrimi de durere si tristete, care se prelingeau lin pe fata lui pierzandu-se pe gat in jos. Mi-a luat ceva pana mi-am revenit si acum m-am hotarat sa ma intorc intr-o scurta vacanta in tara mea natala. Imi era tare dor de tot ce am lasat aici, cand am plecat. Era singur pe lume, deorece tatal lui ii parasise pe el si mama lui, cand el nu avea mai mult de cinci ani, iar acum ii murise si mama, ramanand singur intr-o tara straina. Dar cu tine ce s-a intamplat? Parca ai fi plans...continua acesta, vazand ochii rosi ai prietenului sau.
-Eh....nimic important, nu in comparatie cu ce ai patit tu. Doar o mica cearta cu cineva, dar stai linistit sunt bine, raspunse acesta schitand un zambet fortat.
-Esti sigur? intreba suspicios baiatul.
-Da..cred ca da. Nu ai de ce sa-ti faci griji, continua acesta.
Cei doi se asezara impreuna pe iarba verde si incepura sa vorbeasca. Isi povesteau unul altuia ce au mai facut in ani care au trecut de cand nu se mai vazusera, sau chiar se amuzau pe seama intamplarilor din generala: primele prietene, primele saruturi... Sanji reusi sa-l faca pe saten sa uite de Ryuzaki cel putin pentru cateva ore. Cand fusesera colegi se intelgeau foarte bine, insa dupa ce Sanji se mutase aceasta prietenie se sfarsise, la fel ca arice alta prietenie de la distanta, deoarece fiecare isi facuse prieteni noi, uitand trecutul. Timpul trecu forte repede, asa ca dupa aproximativ patru ore de povesti, care pentru ei trecusera asemeni catorva minute Light ii spune lui Sanji:
-Ai putea veni sa stai la mine, cat timp o sa petreci aici. Desigur numai daca vrei.
-De ce nu? raspunse argintiul mai mult decat incantat.
-Ok! Atunci haide sa mergem acasa. Astfel cei doi pornira spre casa satenului. Pe drum, in spre casa adolescentului, linistea nse asternu peste cei doi. Niciunul nu stia ce sa mai spuna asa ca preferara sa pastreze acea aura plina de mister.
De cum intrara in casa in fata lor aparu doamna Yagami, care fu foarte incantata sa-l vada pe Sanji. Light o informa ca va ramane la ei pentru cateva zile, iar aceasta nu avu nimic de obiectat, acceptand fara probleme. Apoi se intoarse in bucatarie pentru a pregati o cina delicioasa, cum obisnuia sa faca de fiecare data. Cei doi intrara in living si se asezara pe canapea, apoi satenul deschise televizorul si se uitara impreuna la un film. Nu era foarte interesant, insa in lipsa de ceva mai bun se multumira si cu acesta.
O ora mai tarziu, acasa is facu aparitia si domnul Yagami, care parea destul de suparat si pregatit pentru o cearta de zile mari, insa cand il vazu pe Sanji schita un zambet fortat, iesindu-i mai mult o grimasa si zise cu o voce calda:
-Mai sa fie! e chiar Sanji. Ce faci aici, baiete? A trecut ceva vreme de cand nu te-am mai vazut, nici nu mai stiu exact cati ani. Si mi se pare ca te-ai maturizat mult...Poate o sa-l ajuti si pe Light sa se maturizeze un pic, e inca mult prea copilros pentru varsta lui. Zicand acestea isi privi suparat fiul.
-Cu mare placere, domnul. Raspunse argintiul, privind intrebator spre prietenul sau, cerandu-i o explicatie despre ce este vorba.
-Cina e gata, se auzi vocea doamnei Yagami, venind din bucatarie si o data cu ea venea si un miros placut de friptura proaspat scoasa din cuptor.
Cei trei se indreptara spre bucatarie, unde ii astepta o masa frumos pregatita, plina de bunatati. Dupa ce terminara de mancat, cei doi se intoarser in living. Cateva minute mai tarziu, isi facu aparitia si tatal lui Light. Acesta il ruga pe argintiu sa-l lase putin singur cu fiul sau, deoarece are ceva important de discutat cu acesta. Dupa ce ramasera singuri incepura sa discute, defapt mai bine spus sa se certe. Domnul Soichiro era extrem de furios, de cateva zile se certau aproape mereu. De cate ori se intalneau de atatea ori avea ceva de discutat in contradictoriu. Toate acestea se intamplau mai ales de cand Light nu mai vroia sa mearga la sediu, deoarece sustinea ca nu vroia sa-si creeze probleme la serviciu din cauza satenului.
O saptamana mai tarziu relatia dintre Light si tatal sau devenise si mai rece, certurile erau acum la ordinea zilei, intreaga familie fiind afectata de acesta problema care parea sa se agraveze din ce in ce mai mult. Satenul incepu sa ia in calcul posibilitatea de a se muta. Oricum avea nouasprezece ani si se putea dscurca si singur, sau cel putin asa credea el. Sanji nu era strain de problemele pe care le avea prietenul sau, acesta fiindu-i de mare ajutor in momentele de dupa o discutie mai aprinsa cu domnul Shoichiro. De cand se intalnisera devenisera din nou foarte apropiati, la fel ca si in copilarie se sprijineau unul pe altul.
Era in jurul orei doua. Soarele isi revarsa razele fierbinti peste pamant, mangaind cu delicatete tot cea ce intalnea in cale. Floricelele, de diferite culori, raspandeau in jurul lor un parfum ametitor, iar printre crengile infrunzite ale copacilor din parc, pe care se aflau pasarele ce ofereau un concert incantator tuturor celor care erau dispusi sa le asculte, pe alocuri, se putea zari cerul albastru, brazdat unde si unde de norisori albi si pufosi. Cei doi baieti se aflau in acest paradis, asezati pe iarba, la unbra unui cires, unde obisnuiau sa piarda vremea.
-Chiar vrei sa te muti? rupe argintiul tacerea apasatoare ce se asternuse intre ei.
-Nu cred ca am alta solutie mai buna! raspunse satenul trist, in timp ce se juca cu un firicel de iarba.
-A...vru Sanji sa zica insa Light il intrerupse.
-Cand ma gandesc ca toate astea se intampla din vina lui! O sa aiba de-a face cu mine. Tatal meu a fost mereu un politist bun si nu e drept ca din cauza mea sa aiba probleme, ultima propozitie aproape ca o soptise. Chiar acum o sa merg la sediu! continua acesta ridicandu-se dintr-o data in picioare si scuturandu-si frunzele ce se lipisera de el.
-Stai, asteapta-ma! striga argintiul ridicandu-se, la randul lui in picioare.
-Nu! Veni raspunsul direct al satenului. Am sa merg singur. Tu asteapta-ma aici, nu o sa intarziu mult. Acestea fiid spuse, adolescentul incepu sa alerge spre cladirea unde se afla biroul detectvului. Zece minute mai tarziu se afla in fata usii de la biroul brunetului. Era confuz si nu stia daca venise din cauza tatalui sau sau finnd ca nu mai suporta sa stea departe de brunet si vroia sa-l vada, chiar si pentru cateva minute, fiind totusi constient ca cea ce face este sa-si incalce propriile principii.
In timp ce se gandea la ce avea sa-i spuna brunetului, cum sa inceapa si pe ce ton sa vorbeasca, fu surprins sa auda o discutie, destul de interesanta, dusa in biroul detectivului, intre dl Soichiro si Ryuzaki, iar subiectul principal era chiar el. Hoatara sa asculte discutia si isi lipi urechea de usa astfel incat sa auda tot ce vorbesc cei doi.
Continuarea sper sa o pun cat mai repede, acum ca a inceput scoala e un pic mai greu dar ma voi stradui. Astept sa vad parerile voastre
... foarte fain...imi place...acest nou tip... ma pune pe ganduri 
ce am mai vazut eu asa e faptul ca nu te iei si de cealalta personalitate a lui Light Kira ... e totusi un fic despre viatza personala a acestuia sau include si crimele sale ? ...
...
sper sa nu se certe si L sa nu mai scorneasca povesti care sa-l faca pe Lihht sa se certe si mai mult cu tatal sau, ca-i rup gatul!!!![[Image: Onion_04.gif]](http://animezup.com/forum/images/smilies/Onion_04.gif)
![[Image: Onion_31.gif]](http://animezup.com/forum/images/smilies/Onion_31.gif)
foarte intereasnt, nu am nimic de obiectat, dar tot ai greseli de tastare... nu stiu care sunt alea, mi-e lene sa le caut, dar am observat vreo doua, deci pe viitor te rog fii mai atenta
da frumos.. 
Sugoi 
. da de ce sa se desarta L de Light 
Sa nu indgarzneasca sanji sa se bage intre ei ca-l 
Ce sa caute acolo lasa ca ii sta bn in japonia ...Cu L si sa fie Lovey Dovye . 
Nu vreau sa se desparta. Si taicasu ala ce pulpa mea vrea